?Dansez… ?n ritmul tangoului latin, ?n lumina reflectoarelor din ?nalturi, chiar dac? e atat de pu?in? lumin? ?n jur. Chiar ?i a?a nu m? simt azi pierdut, c?ci pot asculta ?n t?cere ritmul pa?ilor t?i. Cei care m? ghideaz? pe ringul de dans ?i-mi arat? c? nu-s singur acolo.

  Dar e totu?i ciudat. Acest dans. ?i muzica ce-o aud ?n jur. E ca ?i cum ar fi n?scut? din triste?e, ca ?i aceste flori ro?ii aruncate pe podea la picioarele noastre. ?i… nu-i niciun spectator ?n jur. Doar noi doi pe scen?. Pe scena lumii de altfel, ?ntr-o reprezenta?ie a dragostei pierdute. La fel… simt cum a mea suflare se pierde… ?ncet-?ncet, cum a mea inim? ?nceteaz? s? bat? ?i cum tu, cea pe care am iubit-o mereu, ??i va g?si un nou partener ca s? danseze acest dans sfant al vie?ii. Chiar ?i a?a sunt fericit, c?ci… flori albe ?mi sunt l?sate pe mormant de mana celei pe care am iubit-o cat timp am fost ?n via??…”

  …ar fi putut fi ultimele ganduri ale lui Iun Dja Iun ?nainte de moarte, privind la chipul adormit al lui SolHi pe acel morman de p?mant, umed ?i gol. Cel pu?in asta era ceea ce gandea ea ?n acele clipe, ?ngenuncheat? fiind ?n fa?a fotografiei tan?rului l?sat? lang? monumentul proasp?t pus acolo. ?i plangea, cutremurandu-se cu tot corpul, sim?ind sub palma stang? atat de rece p?mantul gol. ?i, chiar lang? ea, un buchet de crizanteme albe, ce umpleau zarea cu al lor abia sesizabil parfum, c?ci crizantemele au fost mereu ale lor flori preferate.

  Apoi, ?ntr-un tarziu, cand se putu controla cat de cat pe sine, SolHi privi la acel Dja Iun din poz?, care suradea, ?i-i spuse, ??mi pare r?u, c?ci a ta via?? a fost atat de scurt?. La fel cum va fi via?a acestei candele ro?ii pus? ?ie la c?p?tai.” Dup? aceea, mutand candela un pic mai departe de celofanul buchetului de flori, ca s? nu ia foc din ?ntamplare, SolHi se a?ez? al?turi de poz?.

  ?i privi zarea. Acea ro?ie. De la atata plans. Sau poate doar ochii ei se ?nro?iser? sc?lda?i ?n lacrimi ?i din aceast? cauz? i se p?rea ?i lumea sc?ldat? de sangele celui pe care ?l pierduse atat de tragic. Dar… a?a era via?a pan? la urm?: unii mureau, al?ii doar se r?neau, c?ci SolHi avea bra?ul drept pus ?n suport dup? ce iar ??i dislocase um?rul cand c?zuse de pe motociclet?. Avea r?ni ?i pe fa??. Erau ?ns? minore, c?ci era o norocoas? pan? la urm?: doi b?rba?i se sacrificaser? ?n numele iubirii ce-o sim?eau pentru ea. De aceea ?i mai respira ea ?nc?.

  La fel inspir? ?i ?n acel moment. Adanc, ca s? simt? din plin al z?rii aer rece. Apoi, privind ?n dreapta, lu? poza tan?rului ?n man? ?i-o stranse la piept, murmurand, ??tii, Dja Iun, m? ?ntreb acum de e?ti bine. Acolo unde e?ti acum. ?i… chiar e?ti tu bine, oppa? Chiar ?i-i mai bine f?r? noi acolo? Te sim?i mai calm, mai ocrotit, mai fericit poate? Chiar n-o s?-?i fie dor de noi?” ?i iar SolHi izbucni ?n plans, strangand cu ?i mai mult? putere poza lui la piept. Nici nu putea fi altfel cand ale ei ?ntreb?ri r?maneau f?r? r?spuns.

  Sau poate doar soarta se juca cu ea, c?ci, cat de curand, auzi vocea tan?rului, undeva ?n fa??, ?Hai, SolHi, ce tot stai ca molusca pe mal? S? mergem! Avem atat de multe de f?cut!”

  Cu ochii ?n lacrimi, SolHi privi ?n fa??. ?l v?zu astfel pe tan?r stand ?n pirostrii, la niciun metru de ea, ?i surazand a?a cum f?cuse ?i ?n via??. Apoi ??i ?ntinse mana spre ea, chipurile s-o ajute s? se ridice de jos. Dar, cand SolHi ?i atinse mana, el disp?ru…

  Asta o f?cu s? ?nchid? ochii. Era trist?. Complet dezolat?. Dar… v?zu iar o imagine din trecut, cea ?n care, adolescen?i fiind, se jucau pe plaj?, fugind unul dup? cel?lalt. ?O frumoas? poveste de dragoste, una adolescentin?,” ar spune unii. Era doar o prietenie, c?ci SolHi nicicand nu se ?ncumetase la mai mult.

  Regreta ?ns? acele clipe. La fel regreta ?i ceea ce-i spusese candva. Putea ?ns? spune doar atat, ?R?ule, ai plecat ?i nici n-ai privit m?car ?n urm?. Nu ?i-a p?sat de ce la?i ?n urma ta. ?i da, nu o s? plang, a?a cum m-ai ?nv??at tot tu. O s? fiu puternic?, o s? m? ridic de jos ?i-o s? merg mai departe. Dar… asta nu ?nseamn? c? nu-s sup?rat? pe tine.”

  ?A?a s? fie?!” R?spunse un alt Dja Iun, ap?rut de nic?ieri lang? ea. Acesta ?ns? st?tea ?n picioare, nu departe de acel mormant proasp?t s?pat. Ar?ta mai matur acest Dja Iun, semn c? trecuse prin via?? ?i ?tia cat e de greu s? tr?ie?ti. Dar totu?i avea acela?i zambet viclean pe fa?? ?i la fel ?i sclipea ?i inocen?a ?n priviri, a?a cum ?i sclipise copil fiind cand ?i era doar ei al?turi. ??i… s-ar putea s? ?tiu m? rog cu ce te-am sup?rat atata, Grunny?”

  F?r? s? priveasc? la acel nou prieten imaginar, SolHi ?i r?spunse, ?Pentru c? ai plecat. ?i… chiar de ?tiu c? te-ai jertfit pentru ca eu s? fiu ?n siguran??, n-o s? te iert nicicand pentru asta. ?i ?tii de ce? Pentru c? asta nu era moartea ta, Dja Iun. Precum n-am s?-mi iert niciodat? faptul c? de atatea ori te-am ignorat, m-am pref?cut c? nu ?tiu despre ale tale sentimente, c? nu te ?n?eleg. De fapt ?n?elegeam prea bine ce-?i dore?ti tu. Dar… sunt atat de seac? pe din?untru, Dja Iun. Cum te puteam iubi, cand ?n interiorul meu nu era ?i nu e loc pentru iubire?!”

  Apoi, lacrimi amare ?ncepur? s? cad? iar din ochii ei. St?tea deja cu capul plecat, atat de aproape de genunchii stran?i, strangand la piept a tan?rului fotografie, ?i murmura ?ntruna, ?Chiar ?mi pare r?u, c? am promis s? nu plang dup? tine. Dar nu pot, Dja Iun, chiar nu pot, c?ci lacrimile astea sunt la fel de ?nc?p??anate ca ?i tine. ?i curg ele singure… pe al meu obraz. La fel mi se strecoar? frica ?n suflet, c?ci chiar nu ?tiu cum s? tr?iesc aceast? via?? f?r? tine, oppa. Mai ales cand ?tiu c? ai murit ?i tu din cauza mea. La fel ca ?i Han YuSan.”

  Dup? asta, SolHi privi la acel Dja Iun imaginar, care ?nc? st?tea ?n fa?a ei ?i-o privea uimit. ?i-l ?ntreb?, ?Spune-mi, Dja Iun, te vei r?zbuna ?i tu acum pe mine?”

  ?S? m? r?zbun? Pentru ce anume?”

  ?Pentru c-ai ajuns fantom?. ?n locul meu. ?ntr-o lume rece ?i necunoscut?, pl?tind pentru ale mele p?cate ?i totodat? pentru p?catele lumii.”

  ?Tu chiar e?ti prostu??!” Spuse acel Dja Iun, surazand. ?Tu chiar crezi c? cineva te-ar putea ur??”

  ?Da. Nu doar cred. Sunt sigur?. ?n caz contrar n-a? vedea fantoma lui ?n nop?ile reci, ploioase ?i f?r? stele.”

  ?Fantoma lui? A cui anume?” ?i Dja Iun se puse iar ?n pirostrii.

  ?i, cu glas tremurat, cu team?, SolHi murmur?, ?nchizand iar ochii, ?Han YuSan. De aceea a? vrea s?-mi spui acum: cum s? pl?tesc pentru a ta moarte? Pentru cea a lui Han YuSan deja ?tiu cum pl?tesc ?i-i mai dur decat infernul. Tu ?ns?, ce-mi vei cere tu ?n schimb? Sufletul? O nou? via??? Ori poate s? merg cu tine?”

  ?i iar t?cu. ?i iar privi ?n urma celui care pleca de lang? ea razand, spunandu-i printre hohote de ras, ?Tu chiar e?ti prostu??, SolHi! Pentru tine nu-i loc de ur? ?n lume.”

  Ea ?ns? nu credea asta. Ea ?tia c? nu era a?a pentru c-o sim?ise de atatea ori pe piele. Ura oamenilor. A lor nebunie. ?i chiar propria nebunie o sim?ise ?n suflet. ?n acele clipe ?ns?, privind iar la poza lui Dja Iun pe care o stransese pan? atunci ?n bra?e, ?n?elese un lucru: c? pan? la urm? nu mai era sigur? de nimic, nici de era vinovat? pentru ceea ce i se cerea s? pl?teasc? ?i nici de acea vin? pe care o sim?ea pentru c? se afla ?nc? via??. Asta o f?cea s? se simt? atat de mic? ?i atat de ne?nsemnat?.

  ?n cele din urm?, privind ?n dreapta, ?l v?zu pe Dja Iun a?a cum ?l v?zuse ?n seara mor?ii lui: cum ??i scoase casca, cum o salutase zambind ?i cum o ?mbr??i?ase cu c?ldur?. ?i SolHi sim?i, a?a dintr-o dat?, c? ?i era dor s? mai tr?iasc? odat? acea sear?. De ar fi fost asta posibil ar fi dat orice ca el s? tr?iasc?. Chiar dac? asta ar fi ?nsemnat s? cedeze la acel dar nepre?uit pe care el i-l l?sase ?n urm?: via?a.

  Apoi, ridicandu-se ?n picioare ?i l?sand poza la locul ei, SolHi spuse, ?Poate n-o s? pot merge acest drum al?turi de tine, Dja Iun oppa. Totu?i ??i promit c? ?n lumea aceea ??i va fi mult mai cald decat aici, c?ci eu o s? am grij? ca vinova?ii s? pl?teasc? pentru moartea ta. Chiar dac? va trebui s? tr?iesc mereu cu frigul ?n suflet.”

  Dup? asta plec?: l?sand a lui casc? pe mormant ?i-un buchet de crizanteme albe. La fel l?sase ?i un mesaj ascuns ?n acele lacrimi ce i se scurser? pe poza lui, cat ea se sim?ise ?ndurerat?, ?S? ?tii, Dja Iun, c? nu renun?. Nici de dragul t?u. Voi lupta pan? ?n panzele albe. Dar… ??i voi face dreptate. ?i, cand m? voi ?ntoarce iar aici, va fi s?-?i dau vestea cea mare: c? al t?u asasin a ajuns dup? gratii. Promit. La fel cum promit c? vei fi iar mandru de mine.”

  F?r? a mai privi ?n urm?, nici m?car pentru o clip?, SolHi se ?ndep?rt? ?n mare grab? de mormant. ?n urma ei florile de crizanteme fo?nir? u?or mi?cate de vant. ??i spuneau astfel a lor poveste: cea ?n care un Dja Iun zambitor, asemeni celui din poz?, ajunse la un cap?t de drum ?i la fel se sfar?ise ?i a lui poveste de dragoste… cea f?r? un final fericit…

  ***

  Cu piciorul stang ?n ghips, ridicat pe o pern? s? nu-l deranjeze prea tare, ?i cu p?tura tras? pan? sub b?rbie ca s?-i fie cald, DooSan dormea. ?i nu doar faptul c? st?tea cu ochii ?nchi?i d?dea de ?n?eles c? doarme, ci ?i a sa respira?ie calm?, ritmic?, cu un pl?cut ?uierat auzit pe nas. Dar, ce era cu adev?rat ?mbucur?tor, era faptul c? dup? zile de-a randul ?n care delirase nu mai avea febr?. De aceea ?i medicii se ar?tau optimi?ti ?n privin?a recuper?rii sale.

  Apoi, cand febra sc?zuse de tot, ?ncepur? ?i celelalte analize s? arate mai bine. Ba chiar ?ncepu s? deschid? tot mai des ochii ?i s? doarm? mai pu?in, iar asta era semn bun ?i semn c? ??i va reveni curand. Numai c? timpul trecea, dar DooSan nu vorbea cu nimeni. Doar deschidea ochii, din cand ?n cand, privea la cei din jurul lui, vedea c?-i spuneau ceva, dar de r?spuns nu le r?spundea la niciunul. ?i nu pentru c? n-ar fi vrut s? vorbeasc? cu ei, ci pentru c? nu ?n?elegea ce-i spuneau ei. De altfel nici n-auzea niciun cuvant din ceea ce-i spuneau ai lui prieteni ?i colegi veni?i acolo s?-l vad? ?i s?-i dea de ?tire c?-i erau al?turi.

  Asta ?ns? nu-l speria. Ba chiar el nici nu-?i d?duse seama de asta. Pentru el a deschide ochii devenise un ciudat reflex. Un semn c? era ?nc? ?n via??. ?n rest… s?-?i bat? capul al?ii cu ciud??eniile lui. Apoi, ?ncet-?ncet, ?ncepu s? aud? sunete. Neclare la ?nceput, dar le auzea. ?i, ?ntr-un final, ?ncepu s? aud? clar ce se ?ntampla ?n jur.

  Exact ca ?n acea zi cand deschise ?ntr-un sfar?it ochii ?i v?zu clar totul. ?n special tavanul ?i pere?ii albi ce se vedeau chiar deasupra lui. Asta ?l f?cu s? strambe din nas, chiar dac? nu ?tia nici el de ce. Ba chiar ??i spuse ?n gand, ?Acela?i salon de spital. ?s s?tul de el deja.” Dar, de?i ?ncepuse s? urasc? spitalul ?i acel tavan alb, putea dormi. Ceva la care putuse doar visa de cand se angajase ?n procuratur?, c?ci, devenind procuror, ?i era destul de greu s?-?i ia o zi liber?. Dar, de?i visase la m?car o zi de odihn?, nu-?i imaginase c-o s? le considere apoi plictisitoare, ba ucig?toare chiar.

  ?Ceva al naibii de straniu,” gandi iar DooSan, aducandu-?i aminte c? ?nainte, cat ?nc? nu era procuror, putea dormi zile ?ntregi ?i s? nu se sature de somn. ?n acele clipe ?ns? statul ?n pat ?i chiar somnul ?l ucideau pe din?untru. De aceea ?i ajunse s? viseze la externare, de?i abia ??i rec?p?tase luciditatea.

  Deveni dintr-o dat? atent, dandu-?i seama c? era strans de man?. De aceea ?i se ?ntoarse spre stanga ?i privi la SolHi, care dormea cu capul pe mana care-i strangea a lui man?. ?i, dup? pozi?ia incomod? ?n care adormise ea, DooSan ?n?elese c? petrecuse o alt? noapte avand grij? de el. De aceea ?i zambi iar ?i-?i spuse, ?M?car am un avantaj zilele astea de cand sunt ?n spital. Am o asistent? dr?gu?? doar pentru mine.” Apoi, privind ?n jur, v?zu un mic vas cu ap? l?sat pe m?su?a de al?turi ?i un ?ervet alb pe marginea vasului, semn c? SolHi ?i sc?zuse iar febra ce se ridicase peste noapte.

  ?Asta deja nu-mi mai place,” gandi el. Dar nu se referea la faptul c? i se ridicase iar temperatura ?n acea noapte, ci la faptul c? ea st?tuse toat? noaptea treaz?. Ceva ce-l nelini?tea de fapt, c?ci ?inea minte clar c? ?i ea suferise ?n acel accident. De altfel, chiar ?i dac? ar fi uitat, ?i-ar fi amintit de asta imediat ce i-ar fi v?zut bandajul de la man? ?i plasturele de pe frunte ?i cel de pe b?rbie ce-i acopereau t?ieturile mai adanci. La fel cum ?l deranja faptul c?, de?i nu auzise el sunetele mai ?nainte, v?zuse totu?i, ?i nu doar odat?, cum SolHi st?tea la fereastr? ?i plangea.

  Anume faptul c-o v?zuse plangand ?l f?cu pe DooSan s? ?n?eleag? un lucru ?n acele clipe cand ??i revenise ?n fire, ?Iun Dja Iun n-a fost la fel de norocos ca ?i noi.” Apoi oft?, aducandu-?i aminte momentul impactului, c?ci exact ?n clipa ?n care el virase la stanga, ca s? evite camionul, acesta intrase direct ?n motocicleta lui Dja Iun. Apoi, pan? s? se loveasc? de acea margine de p?mant ?i apoi s?-?i piard? cuno?tin?a c?zand ?n ?an?, auzise lovituri de ceva tare pe metal.

  ?n acele clipe, din cauza nebuniei ?i c? fusese totul atat de repede, nu realizase ce sunet auzise. Acum ?ns? ??i d?dea seama c? auzise anume loviturile suferite de Dja Iun ?n timp ce lovise caroseria camionului ?i apoi scar?aitul ?inelor pe asfalt cand ?oferul ap?s? ?n sfar?it pedala de fran?.

  Din aceast? cauz? ?i oft? iar, c?ci ?n?elese c? acela se sacrificase pentru SolHi. ?Am avut ?i eu ?ns? noroc fiind al?turi de ea. ?i da, SolHi poate fi considerat? f?r? doar ?i poate al meu ?nger p?zitor.” Apoi, ?nchizand ochii, ??i aduse aminte c? dup? ce fusese dat jos din ambulan?? ?i apoi medicii ?i paramedicii ?mpingeau targa pe holul spitalului, auzise c? i se striga mereu, ?Pacient, r?mai treaz! M-auzi? Pacient, r?spunde dac? m-auzi?” Cine ?i strigase nu ?tia. Doar putea b?nui c? era unul dintre medici. Atat.

  ?i iar oft?, aducandu-?i aminte de acele momente. La fel sim?i aceea?i durere ?n piept cum sim?ise ?i atunci, c?ci el auzise medicul cela ?i vruse s?-i r?spund?, dar nu avuse putere. ?l durea de asemenea ?i capul din cauza acelei lumini pe care medicul o folosise ca s?-i verifice dilatarea retinelor. ?i, de parc? ar fi v?zut iar lumina aceea ?n acele clipe, DooSan se ?ncrunt?.

  ?Chiar ?i a?a, n-am fost singur atunci,” ??i spuse DooSan, aducandu-?i aminte c? pan? ce medicii ?i cercetaser? semnele vitale ?i cat fugiser? ei pe hol pan? s? ajung? ?n camera de reanimare o v?zuse pe SolHi. O v?zuse mai ?ntai pe targa de al?turi, ca mai apoi s-o vad? luptandu-se cu unul dintre paramedici s? se ridice ?n picioare ?i s? se apropie de el. Nu putu ?ns?, c?ci acel paramedic era mai puternic decat ea ?i probabil o ajunser? ?n sfar?it ?i calmantele care i le d?duser?, c?ci o v?zu ?ntr-un final, exact cand s? ?nchid? ochii, cum se ?ntinse iar pe acea targ?.

  Ce-l durea ?ns? ?i enorm de altfel fu s?-?i aduc? aminte c? fa?a, gatul, bra?ele ?i chiar ?i hainele ei erau pline de sange ?n acele clipe. Dar, acum, cand ??i aducea aminte de asta, ??i d?du seama c? nu putea s? fi fost sangele ei, c?ci prea repede se ridicase de pe patul de spital. ?Probabil a fost din cauza mea sau a lui Dja Iun. ?i Slav? Domnului c? a?a a fost. M?car ea e bine,” murmur? DooSan ?ntr-un final ?i deschise apoi iar ochii.

  ?i, deschizand ochii, v?zu atat de clar momentul impactului. V?zu c? erau cat pe ce s? loveasc? ?n plin acel mal de p?mant ?i de aceea trase de maner spre stanga, primind mai apoi toat? puterea loviturii asupra lui. Din aceast? cauz? ?i se rostogolise el apoi ?i ajunse ?n ?an? ?n timp ce SolHi r?mase s? zac? pe acel mal de p?mant. Dar, aducandu-?i aminte de acel moment, DooSan scra?ni din din?i ?i iar ??i atinse pieptul cu palma ?i ?nchise ochii, c?ci durerea pe care o sim?ise atunci p?rea atat de vie ?i ?n acele clipe. Din aceast? cauz? ?i se sim?i ame?it ?i c? c?dea ?n acele clipe de pe acel mal de p?mant ?n ?an?.

  Sim?ind ?ns? c? ame?eala trecu, DooSan redeschise ochii. Apoi privi la SolHi, sim?ind c? se mi?case prin somn. Ba chiar, mi?candu-?i capul ?i ?ntorcandu-?i fa?a spre el, o ?uvi?? rebel? ?i c?zuse de-a curmezi?ul fe?ei. Apoi, mi?cat? de respira?ia ei cald?, aceea?i ?uvi?? rebel? se mi?ca u?or, ridicandu-se ?i coborandu-se ritmic.

  Asta ?l f?cu pe DooSan s? surad?. S? ?ntind? ?ns? mana ?i s? dea la o parte acea ?uvi?? rebel? ezita, c?ci se temea s? n-o trezeasc?. Doar c?, observand acel plasture lat de pe frunte, DooSan nu se putu ab?ine ?i ?ntinse mana ?i-i atinse fruntea. Apoi oft? u?or, oarecum eliberandu-se de stres, v?zand c? era din cele pentru protec?ie. ?i, din aceast? cauz?, iar murmur?, ?M?car tu e?ti bine. Asta e tot ce conteaz?.”

  Numai c?, ?n clipa ?n care SolHi deschise ochii, sim?indu-l atingandu-i fruntea, DooSan ??i retrase brusc mana ?i ?nchise ochii. Ba chiar ?i respira?ia ?i-o ?inu de team? s? nu se dea de gol. Nu era ?ns? nevoie de astfel de ?m?suri drastice,” c?ci SolHi p?rea s? nu-?i fi dat seama c? el era deja treaz. Ea doar se ridic? ?n picioare, privi cu aten?ie ?n jur, crezand c? mai era cineva acolo. Nev?zand ?ns? pe nimeni ??i spuse c? probabil i se n?z?rise din cauza c? dormise atat de pu?in. Apoi, v?zand c? DooSan ?dormea” lini?tit, se aplec? pu?in asupra lui ?i-i atinse fruntea.

  ?M?car nu mai are febr?. Slav? Domnului! Dup? noaptea de co?mar petrecut? ieri, cand temperatura ba sc?dea ba cre?tea, acum chiar pare ?nger de cuminte ce e.” Apoi a?ez? mai bine p?tura, c?ci i se p?ruse c? nu era a?a cum o a?ezase mai ?nainte. ?i… d?du s? plece.

  Tres?ri ?n clipa ?n care DooSan o prinse de man?. De asta ?i-l privi uimit?, c?ci nu se a?teptase ca el s? fie treaz. Dar, v?zand c? avea privirea lucid?, se apropie mult de fa?a lui, privindu-l ?int? ?n ochi. ?i, dup? ce-?i d?du seama c? era cat se poate de treaz, murmur?, ??i totu?i nu dormi.”

  ?Mmmm. M-am trezit nu demult.” Pe SolHi ?ns? p?ru s? n-o fi convins r?spunsul lui. De asta ?l privea pe sub sprancene cat se a?ez? ?napoi pe scaun. ?Ce acum?” ?ntreb? el mirat.

  ?Nimic. Doar ?ncercam s? v?d pan? unde poate ajunge a ta hatrenie. Dar, nefiind ?n stare s? te ?citesc” de data asta, zic s? r?spunzi singur la ?ntrebare: te-ai trezit sau nu dormeai ?n genere? ?i… cat ?i ce ai v?zut m? rog?” Apoi a?tept? r?spunsul. V?zand ?ns? c? DooSan strangea din buze ?i privea oriunde prin camer?, dar nu la ea, ?uier? SolHi printre din?i, ?Se pare c? mult. Dar… cat anume, Han DooSan, ai v?zut?” Insist? ea.

  ?Fruntea, pledul ?i mana?” Murmur? DooSan abia auzit.

  ?Vas?zic? ai v?zut tot. Dar… ai preferat s-o faci pe ?prostul.” Marai SolHi, u?or deranjat? de faptul c? fusese ?n?elat?.

  ?De ce m? rog pe ?prostul?” Doar ?ncercam s? joc rolul ?bolnavului,” care ?i de altfel ?i sunt, ?n timp ce tu ??i ?ndeplineai rolul de infirmier?.”

  ?Da, nu mai spune?! Eu, pe post de infirmier?? Doar ?n visele tale. De altfel ai mare noroc c? e?ti pe patul de spital. Altfel ?i-a? fi ar?tat demult ce ?nseamn? s? profi?i de mine,” murmur? SolHi, pref?candu-se c? ar fi vrut s?-l loveasc?.

  ?Nu-i cinstit,” murmur? DooSan nevinovat, f?cand-o pe SolHi s?-l priveasc? uimit?.

  ?Ce anume?”

  ?Faptul c? nici cand sunt bolnav nu ?ncetezi s? te iei de mine. Eu doar… am nevoie de ajutor. ?i… nu cred c?-i chiar atat de greu s?-mi ?ntorci favoarea.”

  ?Favoarea? Cum ar fi?”

  Ensure your favorite authors get the support they deserve. Read this novel on the original website.

  ?C? am participat cu tine la curs??!” Apoi DooSan ??i ?ntoarse brusc privirea spre SolHi, analizand fiecare detaliu, fiecare grimas? de pe fa?a ei.

  SolHi ?ns?, auzind cele spuse de el, deveni dintr-o dat? trist?, de parc? ?i-ar fi amintit de accident. ?Ia, n-o lua ?n nume de r?u. ?ncercam doar s? m? alint,” murmur? DooSan, ?ncercand s-o aduc? la realitate.

  ?Dac? te alin?i ?nseamn? c? mergi spre bine,” murmur? SolHi, ranjind. Apoi se ridic? de pe scaun. Dar, ?nainte s? plece, ?i spuse lui DooSan, ?Ascult? la mine, Han DooSan, uit? ce-ai v?zut ?n seara aceea ?i tr?ie?te! ?i… stai cat mai departe de tot ce se va ?ntampla de acum ?ncolo! Iar asta nu-i o rug?minte, ci un ordin!”

  R?ceala din vocea ei ?i mai ales faptul c? z?ri ur? ?n ochii ei ?l f?cu s? se ?ncrunte, ?S? stau deoparte? La ce anume te referi?”

  ?Exact la ceea ce ai ?n?eles deja. A?a c? nu m? f? s? repet. ?i… pa!” Dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i ie?i din salon, nep?sandu-i defel c? DooSan continua s? strige ?n urma ei:

  ?Ia, Ian SolHi, ?ncotro? M-auzi? Ce ai de gand s? faci?” SolHi ?ns? nu-i r?spunse la niciuna dintre ?ntreb?ri. De aceea ?i scra?ni DooSan din din?i ?ntr-un final, ?Femeia asta o s? m? scoat? din min?i ?ntr-o zi. Jur. Altfel nu-mi pot explica comportamentul ei. Sau ce, e cameleon cumva? Ba-i rece cu mine, ba cald?! Mai nou ?mi ?ntoarce ?i spatele f?r? s? se justifice. Nu… c? n-ar fi f?cut-o ?i mai ?nainte, dar…”

  ?n cele din urm? t?cu. Oricum n-avea rost s? bomb?ne aiurea, c? oricum nu-l auzea nimeni. ?i chiar era nemul?umit, c?ci pe deoparte era SolHi, care p?rea s?-?i fi ie?it complet din min?i ?i care nu-l mai asculta, iar pe de alta era piciorul imobilizat, care nu-i permitea s-o urmeze.

  De asta ?i bomb?ni el ?ntr-un final, ?Perfect acum, Han DooSan, chiar e?ti ?n capcan?. ?i ?i-ai f?cut-o de altfel cu mana ta.” Dar… era deja prea tarziu pentru regrete.

  ***

  Ie?ind din salon, SolHi d?du nas ?n nas cu Iun Marie. ?i, de cum se v?zur?, ambele femei strambar? din nas, c?ci acea ?ntalnire nu era cu siguran?? una pl?cut?. Mai ales c? se urau de moarte. N-aveau de altfel cum s? se comporte diferit, cand una era mama celor doi b?rba?i, care suferiser? din cauza ei, pe cand SolHi era ?c?l?ul” ?n opinia lui Marie.

  Dar, cum n-avea chef de ceart?, cel pu?in nu ?n acea zi, SolHi d?du s? treac? pe al?turi. Marie ?ns? o apuc? strans de man?, oprind-o. Apoi, f?r? s-o priveasc?, ?i ?uier? lui SolHi printre din?i, ?Trebuie s? vorbim!” Dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i porni ?n direc?ia de unde venise.

  ?La naiba!” Murmur? SolHi. ?Exact de ce aveam nevoie: s? stau de vorb? cu ?soacra,” chiar dac? n-am eu nimic cu Han DooSan.” Dar, ?n?elegand c? pan? la urm? n-avea de ales, de?i-i tremurau puternic mainile ?i buzele de nervi, o urm? pe Marie, f?r? s? mai spun? nimic.

  ***

  Dup? ce plecar? din fa?a salonului lui DooSan, SolHi ?i Marie merser? la cafeneaua spitalului. Acolo se a?ezar? la una dintre mese ?i st?tur? mult? vreme ?n t?cere. Doar ?ntr-un tarziu SolHi se ridic?, merse de cump?r? cate o cafea, f?r? s-o ?ntrebe pe Marie ce i-ar fi pl?cut s? bea, c?ci pan? la urm? nu erau acolo s? se trateze cu amabilitate. Erau rivale, iar rivalele fac mereu ce le taie capul. Iaca f?cu ?i SolHi la fel.

  Apoi, dup? ce puse cea?ca de cafea ?n fa?a lui Marie, se a?ez? pe scaunul din fa?a ei, ?i sorbi din a sa. Ochii ?ns? ?i-i ?inea pe cealalt?. Astfel v?zu c? Marie o privea darz ?i c? ar fi vrut s-o bage ?n mormant de-ar fi putut. Asta ?ns? o l?s? rece pe SolHi, c?ci nu era prima dat? cand avea de-a face cu Iun Marie.

  Dar, de?i nu se temea de femeia din fa?a ei, SolHi decise s? tac? ?i s?-i permit? celeilalte s? spun? ce avea de spus. Trebui s? a?tepte ?ns? mult? vreme pan? cand Marie ?i spuse ?n sfar?it, ?Las?-l pe DooSan ?n pace, Ian SolHi! N-o s-o mai repet odat?!”

  SolHi ?ns? surase. Apoi, sigur? pe sine, ?i spuse, ?De ce-a? face-o?”

  A ei reac?ie o uimi enorm pe Marie, care o privi tamp. Apoi, cu glas tremurat ?i ?ncruntandu-se, Marie ?ntreb?, ?Ce?”

  ?Cum a-?i auzit! N-am de gand s? las pe nimeni ?n pace odat? ce n-am fost eu cea care l-a c?utat. De altfel sunt sigur? c? era?i la curent c? Han DooSan a f?cut totul ca s? se apropie de mine. Pan? ?i faptul c? s-a mutat ?n apartamentul meu. Cu un scop ?murdar” de altfel, pe care se pare c? tot ?l ?ti?i. Chiar ?i a?a nu v?d s? v? fi deranjat faptul c? mezinul tr?ie?te cu o femeie ce nu-i este so?ie. Ba chiar mi se pare c? v? e la ?ndeman?.”

  Cuvintele lui SolHi o f?cur? pe Marie s? tremure din tot corpul. Chiar era furioas?, c?ci, de?i erau adev?rate cele spuse de SolHi ?i c? anume DooSan o c?utase, restul considera c?-i o calomnie la adresa ei. De aceea ?i strig? ?n cele din urm?, ?Ian SolHi!” Un strig?t care ?i f?cu pe ceilal?i clien?i ai cafenelei s? le priveasc? mira?i. Apoi ?ncepur? a se ?u?oti ?ntre ei despre ce le-ar fi f?cut pe cele dou? s? se certe.

  Deloc deranjat? de reac?ia lui Marie, SolHi sorbi din cafea. Apoi, cand decise c-o l?sase pe ?rival?” s? tremure destul, ?i spuse la fel de calm, ?Da, ?tiu, e nepl?cut cand ?i se spune adev?rul ?n fa??, procuror Iun Marie. Aaa, nu, stai, fost procuror!” ?i ultima parte o spuse pe un ton batjocoritor, accentuand fiecare cuvin?el. F?cu asta ?ns? ca s?-i arate femeii din fa?a ei c? nu se mai temea de ea ?i c? n-o s?-i permit? s-o trateze ca pe un nimeni a?a cum f?cuse ?i ?n urm? cu ?apte ani. Apoi, sprijinindu-se cu pieptul de mas?, SolHi se aplec? pu?in. ?i, privind ?int? ?n ochii lui Marie, care o privea cu furie ?i ur?, ?i spuse, ?De altfel m? mir? c? sunte?i aici, doamn? Iun. De ce? Pentru c? mi-a?i spus ?i nu odat? de altfel c? a?i prefera s? nu da?i ochii cu mine.”

  ?S? zicem doar c? n-am avut de ales, odat? ce te ?nvar?i ?n jurul fiului meu.”

  ?Nu eu m? ?nvart, ci invers. Iar dac? nu m? crede?i pe mine pute?i s?-l ?ntreba?i pe el. Sunt sigur? c? n-o s? nege.”

  Marie ranji ironic. ?V?d c? ai crescut. Mult. Ba chiar ai ?nv??at s?-?i ar??i ?i col?ii.”

  ?Desigur. Doar am avut profesori buni: dvs ?n primul rand ?i apoi restul lumii. ?i, cum sunt un elev bun, am ?nv??at tot. Fiecare lec?ie dur? pe care a?i avut grij? s? mi-o preda?i de altfel.” Spunand aceste cuvinte, SolHi sim?i c? tremura ?n interior. La fel sim?i ?i ur? pentru femeia din fa?a ei, care, ?n trecut, nu pierduse nicio ocazie s-o umileasc? ?i s-o fac? s? sufere. F?r? s? fie sigur? de altfel c? SolHi merita asta.

  Ba chiar SolHi era sigur? c? lui Iun Marie nici nu-i p?sa de asta. De era SolHi vinovat? sau nu. Pentru ea conta mai mult ca cineva s? pl?teasc? pentru moartea copilului ei drag. ?i nu gre?ea SolHi gandind astfel, c?ci, cat de curand, Marie ?i spuse, ?Crezi c? nu eram ?n drept s-o fac? Pan? la urm? copilul meu a murit ?n acea noapte, din cauza ta, pe cand tu…”

  ?Nu, da, ave?i dreptate. Anume Han YuSan a murit atunci ?i nu eu. Dar, de?i nu era?i sigur? c?-s vinovat? de moartea lui, a?i f?cut totul ca s? demonstra?i c? sunt. Chiar folosindu-v? de influen?a pe care o avea?i. Manipuland dovezile. De?i asta nu va ajutat prea mult. Dar totu?i o s? ?ntreb un lucru: de ce a?i f?cut asta? Doar pentru c?… putea?i s-o face?i?”

  ?De altfel ?nc? pot, Ian SolHi. ?i-o s-o fac. Pan? n-o s? te v?d cat mai departe de DooSan.”

  SolHi ranji ?ns?, ceva ciudat ?n opinia lui Marie, care se ?ncrunt?. ?Atunci v? urez succes,” spuse SolHi, sorbind ultimele pic?turi de cafea. ?Doar c? m? ?ndoiesc c-o s? v? reu?easc?. De ce? Pentru c? Han DooSan e la fel de ?nc?p??anat ca ?i dvs. ?i… n-o s? v? asculte la sigur.”

  ?Desigur. Doar ai avut tu grij? s?-l faci s? te ?asculte,” murmur? Marie cu ur?.

  ?Doar nu-i caine s?-l fac s? m? ?asculte,” spuse SolHi ironic?. ?Poate gandi. ?n caz c? nu v-a?i dat seama ?nc?.”

  ?Da. ?tiu prea bine ce-i poate pielea fiului meu. Nu-i nevoie s?-mi spui tu asta. Dar la fel de bine precum ?l ?tiu pe DooSan ?tiu ?i c? b?rba?ii sunt slabi. Mai ales ?n fa?a femeilor de teapa ta.”

  ?Ba cred eu acum c? gre?e?ti, Iun Marie. De ce? Pentru c? nu-?i cuno?ti deloc mezinul. La fel habar n-ai ce-i poate pielea lui Han DooSan. ?i ?tii de ce sunt sigur? de asta? Pentru c? nu odat? a ?ncercat s? m? elimine. Ci de dou? ori.” Apoi privi ?int? ?n ochii lui Marie, care se cutremur? ni?el. Lui SolHi ?ns? nu-i p?s? de ce sim?ea Marie. Doar voia s-o r?neasc? a?a cum o r?nise ea de atatea ori. De aceea ??i spuse s?-i dea ?i ultima lovitur? ?i-i spuse, ?Dar la fel cum a ?ncercat s? m? omoare m-a ?i salvat. Tot nu doar odat?. Iar asta m? pune pe ganduri.”

  ?Pe tine? Te pun pe ganduri ac?iune fiului meu?”

  ?Da. Pentru c? chiar nu-mi pot explica cum un b?rbat, ce-a jurat s? m? vad? moart?, m? salveaz?. Ba chiar se instaleaz? ?n casa mea. Iar asta poate ?nsemna doar un lucru: caut? dovezi. ?n propria mea cas?. Dovezi pe care n-o s? le g?seasc? nicicand de altfel.”

  ?De ce e?ti atat de sigur?? Orice se poate ?ntampla ?n via?a asta.”

  ?Da. Ave?i perfect? dreptate: via?a e imprevizibil?. Doar c?, ?n cazul meu, acele dovezi, pe care vre?i s? le g?si?i, nu exist?. Sau… cine ?tie, acum c? tr?ie?te cu mine poate ?i s? le ?planteze” ca s? fie mai apoi g?site. Dar… asta nu-i ceva care s? m? deranjeze.”

  ?De ce? Pentru c? nu te mai temi?”

  ?Exact. Demult de altfel. Am ?ncetat s? m? tem exact ?n clipa ?n care te-am ?ntalnit ?n ?nchisoare ultima dat? cand ai venit s? m? vezi, Iun Marie. Mi-ai spus atunci c? dac? scap pot fi ucis? pe strad?. Asta ?ns? m-a f?cut mai puternic?. Iaca ?i ?nc? sunt aici, suflandu-?i ?n ceaf?.”

  ?Ceva care se poate schimba ?n orice moment.”

  ?M? amenin?i cumva?”

  ?Da. ?i n-o s? fie doar o amenin?are de nu-l la?i pe DooSan ?n pace.”

  ?Atunci o s?-mi permit ?i eu s? te amenin?, Marie. ?i-?i spun doar atat: de continui s? te bagi ?n via?a mea f?r? s? fii sigur? de ceva atunci n-o s? stau lini?tit?. Din contr?: o s? atac asemeni unui Doberman ?i n-o s? m? opresc decat atunci cand o s? te v?d tarandu-te la picioarele mele. ?i ?tii c? pot ajunge s? fac asta. A?a c?, dac? vrei s? nu m? vezi ?n preajma lui DooSan, ocup?-te de asta, dar f?r? a m? implica pe mine. Cum? Simplu: convinge-l pe Han DooSan s? se mute din casa mea ?i s?-mi lase echipa ?n pace. Atunci chiar c? n-o s? m? mai vezi.”

  ?Ceva care de altfel ?tii prea bine c? n-o s?-mi reu?easc?. De altfel singur? ai spus-o c? DooSan e ?nc?p??anat ?i…”

  ??i? Care e problema mea? Niciuna. De ce? Pentru c? pe mine Han DooSan nu m? deranjeaz?. Eu ?ns? v? stau ?n gat tocmai din cauza c? sunt atat de aproape de el. A?a c?… succes, Iun Marie. O s? ai nevoie de el, c?ci ai spus-o numai ce: Han DooSan e mai ?nc?p??anat decat un catar. O s? ai deci mult de furc? cu el. ?i, cum sunt un om ocupat, o s? m? retrag acum. N-am timp de pierdut, explicand lucruri evidente.” Dup? care se ridic? ?n picioare ?i d?du s? plece.

  Se opri ?ns? dup? ca?iva pa?i cand Marie spuse, ?M?car e?ti la curent c? n-ai suflet ?n tine, Ian SolHi? Exact a?a cum n-ai avut acum ?apte ani cand mi-ai luat fiul. Acum ce, ai de gand s? te r?zbuni pentru ce chipurile ?i-am f?cut luandu-mi ?i unicul fiu care mi-a r?mas? Ceva ce ?i-ar fi reu?it acum cateva zile de…”

  Scra?nind u?or din din?i, amintindu-?i de accident, SolHi privi la Marie ?i-i spuse, ?Eu nu l-am obligat s? fie acolo. Singur a vrut. Ba mai mult: Han DooSan nu trebuia s? fie ?n acel loc acum cateva seri. Dar a fost. De altfel nu-s atat de sigur? c? ar fi servit la ceva, c?ci de n-ar fi fost ?n acea noapte la sigur ar fi fost mai apoi. De ce? Pentru c? noi eram ?inta: eu ?i Han DooSan. Doar c? al?ii au murit ?n locul nostru.”

  Marie se ridic? brusc ?n picioare. ?i, privind ?int? ?n ochii lui SolHi, ?ntreb?, ?Ce vrei s? spui cu… tu ?i DooSan era?i ?inta? A cui?”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. Dar o s-o aflu. ?i nu pentru cele p?timite de mine ?i de procuror Han, ci pentru c? Dja Iun merit? asta. A?a c?, ?n loc s?-mi repro?a?i mie nimicuri ar fi fost mai bine s? merge?i la mormantul acelui… nefericit care a pl?tit cu via?a ca s? ne salveze pe noi. De altfel s?-i mul?umi?i lui ve?nic pentru c? s-a sacrificat ca al dvs fecior s? tr?iasc?. ?i, dac? ave?i preten?ii c? fiul va fost acolo ?n acea noapte, repro?a?i-i lui asta. De ce? Pentru c? nici eu ?i nici Dja Iun nu l-am luat de manu?? ?i l-am dus acolo. Singur a mers, a?a cum am spus ?i mai ?nainte.” Dup? care SolHi plec?.

  Privind ?n urma ei, Marie scra?ni din din?i. Apoi, strangand cu putere pumnii, murmur?, ??i nici nu ?tii cat de mult regret c? n-ai fost cu cel?lalt pe motociclet?, Ian SolHi. Astfel ar fi fost to?i azi lini?ti?i, iar al meu fiu r?zbunat. Dar… niciodat? nu-i tarziu…” Dup? care, luandu-?i geanta, p?r?si ?n grab? cafeneaua, c?ci avea de gand s? se descotoroseasc? de Ian SolHi odat? ?i pentru totdeauna. Iar ca s?-i reu?easc? asta trebuia s? ?nceap? cu a-l convinge pe DooSan.

  ***

  Ie?ind din ma?ina de serviciu, pe care o l?s? ?n parcarea Procuraturii, SolHi tranti cu putere portiera. Era agitat? ?i extrem de nervoas? chiar dac? trecuse mai bine de o or? dup? ?ntalnirea cu Iun Marie. Ba chiar sim?ea c? arde pe din?untru. De aceea ?i ?uier? dintr-o dat? printre din?i, ?Naiba s? v? ia pe to?i!” Dup? care porni spre intrarea ?n procuratur?.

  Dup? ca?iva metri ?ns?, privi furioas? la Yoon Suk, care o ajunse din urm?. Acela ?ns?, de?i observase mutra ei acr?, nu-i spuse nimic despre asta, ?n?elegand c? se certase probabil cu cineva. Doar ?ntreb?, ?Cum se simte procuror Han?”

  ?Mai bine! ?n cateva zile ?l vor externa.”

  ?M?car ceva de bine, c?ci cel?lalt…” T?cu ?ns? v?zand c? SolHi se ?ntristase iar. Ba chiar SolHi se opri locului, mu?candu-?i cu putere buza de jos. ?Cer scuze, sombe. Eu doar…” ?i Yoon Suk se lovi brusc cu mana peste gur?.

  Oftand, SolHi spuse ?ntr-un final, ?Oricum n-a fost vina ta. La fel ai spus adev?rul, c?ci Dja Iun n-a avut noroc ?n seara aceea. Dar, s? l?s?m asta acum. Zi-mi c? ?oferul camionului a vorbit.”

  ?Da de unde?! Continu? s-o fac? pe prostul. La fel insist? c? atunci a adormit la volan ?i…”

  ?A adormit la volan? Pe naiba, Yoon Suk. ?in minte c? era treaz, c?ci, ?nainte s?-mi pierd cuno?tin?a, l-am v?zut ?ncercand s? ias? din camion ?i s? fug?.”

  ??i nu zic c? n-ai dreptate, sombe. Doar c? nu putem s? demonstr?m asta.”

  SolHi ?ns? rase. ?Cum adic? nu putem demonstra? Doar am declarat, Yoon Suk. Am spus clar c? acela n-a fost un accident ?i c? cineva ne-a ?comandat.” Mai mult decat atat, faptul c? eu ?i procuror Han suntem ?n via?? e un miracol.”

  ?Zi-mi ceva ce nu ?tiu. Totu?i f?r? dovezi…”

  ?Vre?i dovezi dar?! Atunci o s? le g?sesc pentru voi, Yoon Suk. ?i la fel o s?-mi fac singur? dreptate, dac? al?ii nu vor.” Dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i se ?ndrept? ?n grab? spre intrare.

  ?S? ?nnebune?ti nu alta!” ?uier? Yoon Suk printre din?i, ciufulindu-?i brusc p?rul. ?Chiar n-o pot ?n?elege pe femeia asta, z?u! Altul ?n locul ei s-ar fi lini?tit dand ochii cu moartea. Ea ?ns? pare s-o caute cu lumanarea ?i o s-o g?seasc? de nu se lini?te?te.” Apoi, ?n fug?, porni ?n urma ei.

  ***

  ?Am spus c? nu se poate, SolHi,” strig? Kan. Dup? care tranti un dosar pe mas?.

  ?De ce, sombe? Eu doar pot s?…”

  ?Am zis c? nu ?i asta ?nseamn? c? nu, detectiv Ian. De ce? Pentru c? cei implica?i ?n caz nu pot s?-l cerceteze. E?ti o victim?, pentru numele lui Dumnezeu. La fel ca ?i procuror Han, care-i acum pe patul de spital din cauza incon?tien?ei voastre.”

  ?Iar altul e trei metri sub p?mant,” ?uier? SolHi printre din?i. ??i… tocmai pentru c? sunt o victim? sunt interesat? s? demonstrez c? n-a fost un accident. Camionul cela a intrat direct ?n noi. ?mi amintesc clar asta.”

  ?Atunci demonstreaz?! Ceva al naibii de greu de altfel, c?ci n-avem dovezi, SolHi! E doar ceea ce spui tu contra celor spuse de ?oferul camionului. ?i…”

  ?Ia stai pu?in, despre ce naiba vorbe?ti, sombe? Cum adic? nu avem dovezi? Desigur c? avem: camera de bord a lui Dja Iun, c?ci chiar dac? s-a distrus ?n timpul accidentului, ?nregistrarea…”

  ?Camera ceea nu exist?, SolHi,” spuse Yu calm.

  ?Nu exist?? Cum nu? Sunt sigur? c? da, c?ci Dja Iun avea mereu camera pe bord. La fel ?i motocicleta pe care eram eu cu Han DooSan. Cum r?mane cu acea camer??”

  ?Complet distrus? ?n urma accidentului,” murmur? Yoon Suk. ?Am ?ncercat, dar… nu putem recupera imaginile.”

  Asta o f?cu pe SolHi s? izbucneasc? ?n ras. Unul isteric de altfel. Ceva ce-i lu? pe ceilal?i prin surprindere, de o privir? chiora?. Apoi, cand se putu controla, ea le spuse, ?Doar mie mi se pare totul suspect? Camera de bord a lui Dja Iun… disp?rut?. A noastr? - f?cut? buc??i ?i ?f?r? posibilitatea de a recupera datele.” Atunci, cum r?mane cu camera de bord a camionului? Sta?i, nu-mi zice?i c? nu avea, c?ci…”

  ?SolHi, cred c? ar trebui s? te lini?te?ti,” spuse Yu, apropiindu-se de ea. Apoi, punandu-i o man? pe um?r, ?ncerc? s-o fac? s? se calmeze. ??i a?a to?i fierb ?n jur din cauza accidentului. ?n special conducerea procuraturii. Asta v? poate costa cariera, atat pe tine cat ?i pe procuror Han.”

  ?Cariera? Voi acum serios? Un om a murit ?n acea noapte. Mai mult decat atat: cineva atenteaz? la via?a noastr?. Iar cei acuza?i suntem tot noi? De ce? N-am f?cut nimic ilegal ?n acea noapte s? merit?m asta.”

  ?Totu?i sunte?i vinova?i, SolHi,” spuse A Rim. De aceea ?i-o privi SolHi furioas?. ?A?i organizat o curs? neautorizat? de motociclete. Ceva ilegal de altfel.”

  ?Ilegal? Curs?? Despre ce naiba vorbi?i?”

  ?E din cauza Spidometrului motocicletei decedatului, Nuna. Cercet?rile au demonstrat c? mergea cu 250 km/h ?i…”

  ?SuJin, acel camion venea direct spre noi. La vitez? maxim? de altfel. De aceea Dja Iun a accelerat. De nu f?cea asta erau doi mor?i ?i nu doar unul. De ce? Pentru c? camionul venea spre noi cu gand s? ne ucid?. De ce sunt sigur?? Pentru c? n-a f?cut nimic s? evite impactul. N-a franat. De asta Dja Iun a fost pur ?i simplu spulberat,” strig? SolHi, aproape neavand aer, ?n timp ce lacrimile ?i curgeau ?iroaie pe obraji.

  ?O s? ?nnebunesc cu voi nu alta,” strig? Kan dintr-o dat?. ?Tu spui una, ?oferul alta, c?ci acela sus?ine c? a?i ap?rut de nic?ieri ?i c? n-a putut s? v? evite.”

  ?Minte, sombe!”

  ??i crezi c? n-am cercetat? Am f?cut-o. De asta am aflat c? nu erau ?nsemnele cu ?drum ?n lucru” cum sus?ii tu. ?i de ce-s sigur de asta? Din cauza c? se vede clar pe ?nregistrarea camerei de bord a camionului. Exact cand a intrat pe acel drum nu se vedea niciun ?nsemn ?i…”

  ?Acum urmeaz? ?ntrebarea mea, sombe,” spuse SolHi cu glas sever, ?tergandu-?i ma?inal lacrimile. ?Dac? tot sus?ine c? e nevinovat, de ce camerele de bord de pe motociclete au disp?rut? Ele ar fi ??nregistrat” acela?i lucru ca ?i camera de bord a camionului, nu crede?i? ?i, de camerele celea n-ar fi ?f?cut picioare,” a?i fi v?zut to?i c? ?nsemnele erau. Peste tot ?i nu doar ?n partea camionului. Asta e ceea ce mi se pare mie ciudat.”

  ?Detectiv Ian, are dreptate,” spuse Yu dintr-o dat?. ?Cand echipajele de poli?ie ?i ambulan?ele au ajuns la fa?a locului, ?nsemnele din cealalt? parte erau ?nc? acolo.”

  ?Vede?i? Asta ?nseamn? c? ?oferul minte,” SolHi strig? iar.

  ?Ia stai pu?in,” murmur? SuJin, f?candu-i pe to?i s? se ?ntoarc? spre el. ?Videoul luat de pe ma?ina de bord a camionului: pe imaginile celea apare numai momentul ?n care camionul intr? pe pist?, dar nu ?i cel al accidentului.”

  ?Ce?!” Strig? Kan. ?Cum e posibil asta?”

  ?E posibil. De au redactat videoul. Iar asta n-o s-o putem demonstra ?n veci. Ori…”

  ?Ori, SuJin?” Insist? Yu, privindu-?i feciorul.

  ?Cardul de memorie pe care poli?ia l-a luat a fost schimbat dup? accident. Cel cu accidentul sunt sigur c? deja nu mai exist?.”

  ?Vezi, sombe? Nu m-ai crezut,” murmur? SolHi, dezam?git?.

  ?Problema nu e c? nu te credem, SolHi, ci c? nu avem cum demonstra ceea ce spui. Cel pu?in nu am avut pan? acum. A?a c?… Yoon Suk, f?-i o vizit? la r?coare ?oferului ?i vezi ce po?i scoate de la el despre asta! Iar tu, A Rim, verific? de n-au ap?rut cumva ?n contul ?oferului vreo cateva milioane ?mo?tenire!”

  ?Eu m? ocup de camerele din jur. Poate g?sim martori,” spuse SuJin.

  ?Perfect. Chiar avem nevoie de asta,” spuse Kan.

  ?Iar eu m? ocup de cercetarea locului,” spuse SolHi sigur? pe sine. Dup? care se apropie de birou ca s?-?i ia arma din sertar.

  ?l privi ?ns? pe Kan pe sub sprancene cand acela ?i puse un teanc de foi ?n fa??. Kan ?ns?, deloc deranjat de mutra ei acr?, ?i spuse cu glas poruncitor, ?Pan? ne ?ntoarcem, s? fie m?run?it tot! ?i… nu cu aparatul, dar cu foarfeca.”

  ?Sombe!”

  ?Niciun sombe. ?i… Yoon Suk, n-o sc?pa din ochi sau pl?te?ti tu oalele sparte! Ne-am ?n?eles?”

  ?Da!” Spuse Yoon Suk vesel, salutand milit?re?te, fapt care-o f?cu pe SolHi s? arunce cu ceva ?n el. Tan?rul detectiv ?ns? ranji fericit, c?ci asta ?nsemna c? avea dreptul s-o ?in? ?n frau.

  De aceea, cand SolHi vru s? ias? din birou ?n urma lui Kan ?i Yu, Yoon Suk se interpuse ?n fa?a ei. De aceea ?i-i ?uier? SolHi printre din?i, ?La o parte!”

  ?Ba bine c? nu! De ce? Pentru c? n-am de gand s? r?man f?r? plete de ?ef Kan se ?ntoarce ?i nu te g?se?te aici. A?a c?, sombe, fii fat? cuminte ?i ?ntoarce-te la locul t?u.” Dup? care, apucand-o de bra?e, o ?ntoarse cu spatele la el ?i-o ?mpinse spre birou. Apoi, dup? ce-o for?? pe SolHi s? se a?eze, ?i susur? la ureche, ?S-o m?run?e?ti frumos, ne-am ?n?eles? A?a, ca s? intre f?r? probleme ?n co?ul de gunoi.” Dup? aceea, lovind-o u?urel pe SolHi pe um?r, fapt pentru care ea ?l r?spl?ti cu s?ge?i de foc aruncate prin ochi, el ranji ?i se ?ntoarse la biroul lui.

  Asta ?ns? n-o calm? pe SolHi. Din contr?, privindu-l ?i v?zandu-l ranjind fericit, ?i ?uier? printre din?i, ?Tr?d?torule!” Apoi ?ncepu a t?ia atat de repede foile de hartie cu foarfeca, c?ci era unica modalitate de a-?i ?scoate parleala” pentru ?tr?darea” colegilor.