?Tu ai ucis-o!” Strig? SolHi la DooSan, ?necandu-se ?n lacrimi. El, chiar dac? a auzit foarte bine ce i-a spus ea, nu a reac?ionat deloc. St?tea ca o statuie de piatr?, privind ?n fa?? de parc? ar fi v?zut o fantom?. O reac?ie care a ?nnebunit-o pe SolHi complet. De aceea ?i l-a prins imediat de haine ?i, dup? ce a ?nceput s?-l scuture, a strigat din nou la el, ?Dac? nu ai fi fost tu, ea ar fi tr?it acum. Sper c? e?ti fericit acum, Han DooSan. ?n sfar?it ai ob?inut ceea ce ?i-ai dorit.” Apoi, ?mpingandu-l cu putere de la ea, SolHi a trecut pe al?turi. Ea nu a plecat singur?, ci urmat? de Yoon Suk, care a fost ?i cel care a for?at-o pe SolHi s?-l lase singur pe DooSan, ?ndreptandu-se spre ambulan?ele care erau oprite la intrarea pe pod.

  Abia atunci DooSan a ?ndr?znit s? priveasc? ?n urma lor. A v?zut astfel apa picurand de pe ei, c?ci erau ?nc? uzi dup? ce au scos victima din rau. Da, ?n cele din urm? au scos-o pe Shi Yon din ap?, dar paramedicii au putut doar s? constate ora mor?ii ?i nimic mai mult.

  ?n timp ce se ?ndreptau c?tre ambulan?e, ?ndep?rtandu-se tot mai mult ?i mai mult de DooSan, Yoon Suk i-a spus lui SolHi, ?Sombe, cred c? te ?n?eli de data asta. Procuror Han nu este de vin? pentru ceea ce tocmai s-a ?ntamplat.”

  SolHi nu spuse nimic. I-a permis doar s?-i pun? un prosop pe umeri. Apoi, s-au ?nf??urat ambii ?n p?turi pentru a se ?nc?lzi. Astfel, au avut timp s? se gandeasc? la ce s-a ?ntamplat cu victima. Numai c?, ?n timp ce Yoon Suk a ?ncercat s? se calmeze pentru c? aceea nu fusese o experien?? deloc u?oar?, SolHi scria scenariu dup? scenariu ?n capul ei, dand vina pe toat? lumea pentru moartea victimei, ?n special pe DooSan, pe care ?l considera principalul vinovat pentru c? a vorbit prea mult.

  ?n cele din urm?, v?zand-o cufundat? ?n ganduri, Yoon Suk i-a spus, ??tii c? nu am fi putut face nimic mai mult, chiar dac? ne-am dorit asta. Yun Shi Yon…”

  ?Nu-i men?iona numele!” ?uier? SolHi printre din?i. Totu?i, chiar dac? vruse s? foloseasc? un ton sigur, vocea ?i tremura ?n continuare. La fel ?i tremurau ?i mainile, cele care au ?ncercat f?r? rezultat s? resusciteze victima timp de or?. Totul ?n van ?ns?, c?ci a fost pan? la urm? nevoit? s? accepte o alt? moarte… din cauza ei…

  ***

  Sunetul asurzitor al girofarului ambulan?ei, care se ?ndep?rta de locul crimei, l-a f?cut pe DooSan s? simt? c? ?i plesne?te capul. De aceea a continuat s? se uite ?n fa?? ca ?i cum ar fi fost ?n trans?. Un comportament ciudat pentru el pentru c? ceilal?i detectivi ?i poli?i?ti se tot mi?cau ?n jurul lui. El ?ns? ar?ta ca o statuie de piatr?, incapabil de sentimente sau orice alt tip de emo?ii. O stare de spirit care l-a controlat pentru foarte mult timp, transformandu-l ?ntr-un ciudat.

  Abia ?ntr-un tarziu a fost capabil s?-?i st?paneasc? emo?iile ?i reac?iona. ?n acel moment, ghemuit ?i acoperindu-?i fa?a cu palmele, DooSan a murmurat, ?Chiar am fost eu cel care a omorat-o?” Cu toate acestea, el a cl?tinat imediat din cap, negand acest gand. ?Nu, nu poate fi! Nu am fost eu! Era… era…” Ganduri care ?l f?ceau s? se simt? atat de neputincios.

  Din aceast? cauz?, s-a a?ezat pe p?mant ?n cele din urm?. Apoi, ?i-a ascuns fa?a cu bra?ele de parc? i-ar fi fost fric? de un atac. Chiar ?i a?a, a v?zut, doar cu coada ochiului, momentul ?n care paramedicii au ?nchis sacul mortuar cu corpul lui Shi Yon ?n?untru. Acest lucru l-a uimit pentru c? a crezut c? ambulan?a, al c?rei sunet l-a auzit mai ?nainte, a fost cea care a luat trupul victimei. Totu?i, aceea a fost doar ambulan?a care i-a dus pe Yoon Suk ?i SolHi la spital, pentru investiga?ii suplimentare, la comanda lui Kan, care se temea c? apa rece ?i ?ocul pe care l-au suferit i-ar fi putut r?ni ?i nu a vrut s?-?i asume riscul s? li se ?ntample ?i lor ceva pan? la urm?.

  Astfel, v?zand a doua ambulan?? plecand, uimirea v?zut? ?n ochii lui DooSan s-a transformat brusc ?n ur?. Ceva care l-a ?nnebunit complet ?i l-a f?cut s? ?uiere printre din?i, ?Aaah, Min SinJu, jur c? te omor!” Un strig?t care i-a luat pe to?i prin surprindere, uitandu-se la DooSan de parc? ar fi v?zut o fantom? sau a?a ceva. Cu toate acestea, chiar dac? toat? lumea se uita la el, ?ntrebandu-se ce naiba s-a ?ntamplat cu dansul, DooSan nu p?rea deloc deranjat. Ceea ce conta pentru el era c? a fost capabil s? se ridice dup? asta, preg?tit pentru o nou? lupt?.

  Ceva ce-a trebuit s? lase pentru mai tarziu… uciderea lui Min SinJu. S-a ?ntamplat din cauza lui Kan, care s-a apropiat brusc de DooSan. ?i, apucandu-l de bra?, detectivul l-a tarat pe procuror mai departe de ceilal?i, ?uierandu-i ?n cele din urm? printre din?i, ?Nu ?tiu ce naiba e ?n mintea dvs acum, procuror Han, dar, ?ipand astfel de prostii cand sunt o mul?ime de martori ?n jur, consider c? este o idee al naibii de stupid?.”

  Deranjat de comentariu cela, DooSan a ?ncercat s? se elibereze. El chiar a ?uierat printre din?i v?zand c? Kan nu-l l?sase s? plece, ?Detectiv Kan, nu am chef de prelegeri ?n acest moment. E timpul…”

  ?…s?-?i ?ii naibii gura ?nchis?!” Era mesajul pe care l-a citit DooSan ?n ochii lui Kan cand s-a uitat ?n ei ?n timp ce ?ncerca s?-?i elibereze bra?ul. Cu toate acestea, ceea ce Kan i-a spus cu voce tare lui DooSan a fost ceva mai mult decat atat, ceva de genul, ?Nu fi prost, procuror Han! Acum nu este momentul s? ac?ionezi f?r? s? te gande?ti! Mai mult, s? amenin?i pe cineva, nu dup? ce i-ai spus despre martorul pe care l-ai avut, unul care este mort acum. A?a c?, dac? nu ??i ?ii gura, ?i pui pe to?i ?n pericol! De ce? Pentru c? nenorocitul t?u de creier nu gande?te normal acum! Deci, ?nainte s? g?sim un alt cadavru din cauza ta, f?-ne un serviciu ?i ?ine-?i limba dup? din?i!” Ceea ce a vrut Kan s? spun?, de fapt, a fost, ?Nu fi prost, Han DooSan! Un ?oarece t?cut are mai multe ?anse de a reu?i decat o pisic? care miaun? ?ntruna. A?a c?… ?ine-?i gura ?i pur ?i simplu ac?ioneaz?!”

  Un mesaj ?n?eles de DooSan numaidecat. Mai mult de atat, dup? astfel de cuvinte, mintea lui a ?nceput s? lucreze atat de repede ?i asta din cauza c? ?n sfar?it a putut ?n?elege marea gre?eal? pe care a f?cut-o. Una care a avut consecin?e grave. Chiar ?i a?a, a fost o lec?ie pe care a ?nv??at-o din prima, o lec?ie care l-a transformat ?ntr-un om mai ?n?elept, unul care ac?iona ?n t?cere, din umbr?, f?candu-i pe to?i s? pl?teasc? pentru vechile gre?eli.

  ***

  ?Nu s-a ?necat,” le-a spus GhiYon lui SolHi ?i DooSan cand cei trei erau la morg?, ?n cl?direa CNS, la 5 ore dup? ce trupul lui Shi Yon a fost scos din ap?. ?De fapt, era moart? cand au aruncat-o ?n ap?. Sau aproape moart? pentru c?, ?n pl?manii ei, am g?sit o cantitate foarte mic? de lichide.”

  ?Ea era deja moart?? Cauza?” ?ntreb? SolHi cu voce tremurand?. Apoi, s-a uitat la corpul femeii, acoperit cu un cear?af alb.

  ?Droguri! I-au dat un ?cocktail” destul de puternic. ?i, pentru c? deja lua foarte multe pastile din cauza bolilor pe care le avea, a avut un ?oc ?i i s-a oprit inima: pur ?i simplu!”

  ?Au ?ncercat s? scape de ea curat, rapid ?i f?r? urme,” a bolborosit DooSan, foarte impresionat de cuvintele medicului legist. ?La naiba, ?i asta s-a ?ntamplat pentru c?…”

  ?…?i-ai deschis gura. ?n fa?a cui n-ar fi trebuit s-o deschizi nicicand.”

  ?Ia, Ian SolHi! Nu crezi c? e?ti nedreapt? acum?”

  ?Nedreapt?? Fa?? de tine? De ce anume? Pentru c? numesc un asasin pe nume? Dac? da, ?mi pare r?u, dar am ?nv??at asta de la tine.” Dup? aceasta, amandoi s-au privit cu ur?. ?i, dac? ochii lor ar fi avut lumini laser sau ar fi fost cu?ite ascu?ite, l-ar fi t?iat pe cel?lalt ?n buc??i ?n doar secunde. Mai mult decat atat, ochii lui SolHi p?reau ceva greu de privit pentru mult? vreme pentru c?, dup? cateva momente ?n care s-a uitat la ei, DooSan a sim?it nevoia s? se uite ?n alt? parte, de parc? ar fi citit ?n acea privire, ?De mai spui, fie ?i m?car un cuvant, e?ti mort!”

  Chiar ?i a?a, DooSan nu ?i-a ?inut gura, ci a spus, ?Privirea ta… este mai mult decat perfect? pentru a ucide pe cineva.” O remarc? care a f?cu-o pe SolHi s? arunce la p?mant o cutie cu instrumente medicale. Apoi… pur ?i simplu a plecat.

  Cand u?a s-a ?nchis trantindu-se ?n urma ei, GhiYon l-a prins pe DooSan de bra?, for?andu-l s? se uite la el. Dup? care ?i ?uier? printre din?i, ?E?ti nebun? Cum naiba po?i s?-i spui a?a ceva? Sau ce, chiar cau?i s?-i iei locul moartei pe masa aceea?”

  ?Nu exagera, ok?!” I-a spus DooSan calm ?n timp ce se uita la degetele lui GhiYon, care ?i strangeau cu putere bra?ul. O privire care era menit? ca GhiYon s?-l elibereze, lucru care nu s-a ?ntamplat pan? la urm? pentru c? medicul legist p?rea s? fi ignorat asta ?n mod deliberat. Chiar ?i a?a, nici DooSan nu a f?cut nimic pentru a-?i elibera bra?ul, chiar dac? ?l durea ca naiba. Nu a f?cut nimic pentru c? prefera acea durere, pe care o credea pe meritate, pentru tot ce s-a ?ntamplat ?n acea zi sau poate pentru c? ?i amintea cumva c? ?nc? tr?ie?te. Da, era ?n via??, chiar dac? se ?nvinov??ea pentru tot ce s-a ?ntamplat ?n ultima vreme, mai ales cu biata femeie, care st?tea ?ntins? pe masa aceea rece din dreapta lui.

  ?n cele din urm?, cand GhiYon i-a eliberat bra?ul, DooSan s-a ?ncruntat ?i a scra?nit din din?i. Durea. Ca naiba durea pentru c?, atunci cand medicul legist i-a dat drumul, ?i-a frecat imediat pielea cu palma ca s-o calmeze. Apoi, cand GhiYon i-a spus, ?Nu te juca cu focul, Han DooSan!” s-a uitat ?n alt? parte pentru c? cu siguran?? nu voia s?-?i vad? prietenul mustrandu-l ?i cu privirea ?i nu doar prin cuvinte, pentru c? asta a f?cut GhiYon. El a continuat s?-l avertizeze pe DooSan prin cuvinte, spunandu-i c?, ?Nu-i proast?. Da, cu siguran?? nu este proast?. Dac? a intrat ?n poli?ie, ?nseamn? c? ?tie ceva.”

  ?Sau pur ?i simplu ?ncearc? s? ascund? ceva! Totu?i… ??i pierde timpul f?cand asta pentru c?… indiferent de ce nu face… ?i voi afla secretul. O s?-l aflu ?i, dup? aceea, o voi trimite la ?nchisoare.”

  ?Sper, DooSan. Sper cu adev?rat c? vei putea face asta, dar… tare m? tem c? nu vei fi ?n stare pan? la urm?. Nu dac? continui s-o provoci a?a cum tocmai ai f?cut-o, omule. ?i… ?tii… acest loc este perfect pentru ca ea s? te trimit? pe lumea cealalt?, permi?andu-mi s? verific ce este ?n interiorul t?u, transformandu-te astfel ?ntr-una dintre p?pu?ile mele preferate. ??i aminte?ti hobby-ul meu, nu?!”

  DooSan i-a ar?tat col?ii. ?Da, ?mi amintesc c? ??i place s? te joci cu ?p?pu?ile,” a?a cum ??i spune Cainele de Van?toare mai tot timpul.” GhiYon se ?ncrunt?. ??i… chiar ?i dac? mu?ti, tot nu vei avea aceast? pl?cere… s? m? ai drept p?pu??, vreau s? spun. De ce? Pentru c? nu sunt un demon u?or de ucis.”

  ??tii: ?i YuSan obi?nuia s? spun? asta. Totu?i, l-am avut pe aceea?i mas?.” GhiYon a spus asta c-o voce tremurand? pentru c? aceea nu era deloc o amintire pl?cut?. Apoi, ascunzandu-?i fa?a de DooSan, pentru ca acela s? nu-i vad? lacrimi ?n ochi, medicul legist a ad?ugat, ?De fapt, nici nu m-am gandit vreodat? c?-i voi semna certificatul de deces, dar… n-am avut alt? op?iune decat s-o fac ?n cele din urm?. ?i… chiar nu vreau s?-l semnez ?i pe al t?u, DooSan! De aceea, te rog, gande?te-te la ce am spus ?i… stai cat mai departe de aceast? femeie. Nu-mi place de ea. Ea este periculoas?. Este periculoas? pentru tine.”

  ?Crede-m?, ?tiu,” a spus DooSan, trist. ??tiu asta pentru c? mi-am pierdut fratele din cauza ei.”

  ?Chiar ?i a?a, continui s-o provoci. De ce?”

  ?Pentru c?…” DooSan a t?cut atat de brusc, realizand c? nu putea s?-i spun? celui mai bun prieten c? ceva ?l f?cea curios ?n privin?a lui SolHi ?i c? ?ntre ei era ceva mai mult decat o simpl? ur?. Mai mult decat atat, ?tia c? dac? i-ar fi spus lui GhiYon despre ce a ?nceput s? simt? pentru ea ?n ultima vreme ar fi fost o mare problem? pentru c? prietenul lui l-ar fi considerat un maniac cu siguran??, unul c?ruia ?i pl?cea s? sufere din cauza imposibilului.

  Cu toate acestea, a fost norocos pentru c? GhiYon, care a uitat de ?ntrebarea pe care a pus-o cand a v?zut cadavrul lui Yun Shi Yon, a schimbat subiectul conversa?iei spunand, ?Mai mult decat s? faci prostii, ce-ai zice s?-l g?se?ti pe cel care a ucis-o, luandu-i ?i ultima lun? de via?? pe care o mai avea de tr?it?!”

  ?Ultima lun?? Despre ce mama naibii vorbe?ti acum, GhiYon?”

  ?Cancer de pl?mani. Despre asta vorbesc. De fapt, cancer terminal. Ceva care i-a cauzat multe probleme ?i a f?cut-o s? sufere mult, dar totu?i ceva care nu a contat pentru acel tic?los. La naiba, chiar nu pot s? cred c? ?nc? face doar ce-i trece prin cap, distrugand astfel via?a altora. ?i… chiar sper s? fiu ?ntr-o zi norocos ?i s?-i semnez ?i lui certificatul de deces pentru c?… numai a?a, voi sim?i c? i-am f?cut dreptate lui YuSan.”

  Trecand pe lang? masa pe care z?cea Shi Yon, GhiYon nu mai spuse nimic. Nici m?car nu s-a uitat la ea, sim?ind c? asta ?i amintea de prietenul s?u, provocandu-i mult? suferin?? ?n acela?i timp. Nu numai lui, ci ?i lui DooSan. Acesta din urm? ?ns? s-a uitat direct la trupul decedatei, v?zand ?n locul ei trupul lui Min SinJu, cel pe care l-a omorat ?n minte dup? ce l-a urm?rit ?ndelung pe str?zi, ca un Caine de Van?toare care niciodat? nu d? victimelor sale ?ansa de a respira.

  ***

  ?Tic?losul ?la… nu-?i va accepta niciodat? vina. El este cu siguran?? un vampir, a?a cum a spus Mina odat?. Unul care a?teapt? doar s? sug? sangele altora. Dar… hei, Han DooSan, n-ai ales persoana potrivit? cu care s? te joci, c?ci… jur c? te voi face s? te tara?ti dup? tot ce ai f?cut ast?zi. De ce? Pentru c?… Shi Yon a murit din cauza ta ?i ea cu siguran?? nu merita o astfel de moarte.”

  SolHi a bolborosit toate acestea ?n timp ce ?nainta pe acel drum de ?ar? pe care se afla ?n acel moment. Cel pu?in p?rea a fi un drum de ?ar? din cauza pietrelor, a prafului ?i a ierburilor crescute ?n voie de jur ?mprejur. Ceva care p?rea s? n-o deranjeze prea tare pe SolHi, care a continuat s? avanseze pe el f?r? team? sau s? se simt? ciudat fiind acolo.

  Purtand o parka mult prea larg? pentru ea, o ?apc? neagr?, blugi ?i ghete negre, SolHi a continuat s? mearg? drept f?r? s? se uite ?n jur. Ea a f?cut asta pentru c? ?tia c? nu era nimic care s?-i atrag? aten?ia acolo pentru c?, de jur ?mprejurul acelui drum, cu excep?ia pietrelor, a prafului ?i a ierburilor, se vedeau doar depozitele abandonate. Abia cand ?i-a amintit c? era un loc perfect pentru cer?etori ?i alte tipuri de criminali s-a uitat ea ?n jur s? vad? dac? mai era cineva acolo. Acolo ?ns? erau doar cl?dirile cenu?ii ale depozitelor ?i ea, ?O fantom? printre fantome,” cum s-a numit la un moment dat, ?ncruntandu-se, pentru c? nu-i pl?cea dansul ciudat al ierbilor din jur ?i mirosul de mucegai care era insuportabil, ?i al c?rui surs? a?a ?i n-a putut-o identifica.

  ?n cele din urm?, SolHi str?nut?. Sim?i acel str?nut adanc ?n interiorul craniului, ceva care o f?cu s? se cutremure, chiar dac? nu-i era fric?. Cu toate acestea, cand ??i putu ?ndrepta din nou spatele ?i se uit? ?n jur, ?tergandu-?i nasul cu maneca, SolHi a avut senza?ia c? cineva o urm?re?te. De aceea a tres?rit pentru c? acolo, ?n dep?rtare, i s-a p?rut c? a v?zut o fat? ?n alb apropiindu-se de ea. Da, fata aia a trecut deodat? pe lang? ea ca un fel de hologram?, o imagine care o f?cu pe SolHi s? ?nchid? ochii, ame?it?, de parc? ar fi avut o viziune.

  ?Ce-i asta?” Murmur? SolHi, frecandu-?i ochii cand ??i sim?i privirea ?nce?o?at?. ?Alergie? Din nou? De ce? Nu este lavand? aici. Nu poate fi din cauza a altceva pentru c? singurul lucru la care sunt alergic este lavand?. Dar…” Str?nutand din nou, de data aceasta cu tot trupul, SolHi a ?n?eles c? era cu siguran?? alergie. Era sigur? pentru c?, atat de brusc, a sim?it manc?rimi pe nas ?i pe tot corpul. De aceea, a c?utat imediat inhalatorul cand a sim?it manc?rimi ?i ?n gat, dar… nu era un inhalator ?n buzunar, a?a cum credea ea. ?n?elegand asta, SolHi a ?njurat, ?Cred c? l-am pierdut ?n taxi. La naiba, exact cand aveam nevoie de el.”

  Cand ?i-a dat seama c? a pierdut inhalatorul, SolHi s-a ?ncruntat. Apoi s-a ?ntors, c?utand taxiul cu ochii ?n speran?a c? era ?nc? acolo. Dar nu, nu era. Taxiul cela disp?ruse de mult, imediat ce ea a ie?it din el. Acest lucru a f?cut-o s? blesteme din nou pentru c?, ?Nimic nu l-ar fi costat s? m? a?tepte. Totu?i, nu a f?cut-o,” bomb?ni ea. Totu?i, chiar dac? era sup?rat? c? taxistul n-a a?teptat-o, SolHi era con?tient? c? ?i el avea dreptate: n-o putea a?tepta gratuit ?i ea nu avea bani s?-i pl?teasc? pentru o or? ?ntreag? de a?teptare. De aceea ?i fusese l?sat? singur? acolo.

  ?n?elegand asta, pentru a enea oar?, c? nu avea bani nici m?car s? pl?teasc? un taxi pentru ca s-o a?tepte, SolHi se ?ncrunt? din nou. ?Ei bine, Ian SolHi, trebuie s? accep?i c? ?n cele din urm? e?ti o proast?. Ai venit pan? aici f?r? niciun plan sau s?-i spui cuiva despre asta. Astfel, dac? ?i se ?ntampl? ceva aici, cu siguran?? e?ti moart? ?i ?ngropat? ?i cu siguran?? vei fi o fantom?. Ce pot s?-?i spun?! Nu e?ti decat o idioat?, o proast? mai bine zis ?i sper c? vei reu?i s? ajungi azi acas?. Pe jos pentru c? tare m? ?ndoiesc c? va trece un taxi pe aici s? te duc? ?napoi ?n Seul, baby!”

  Dup? ce s-a certat cu astfel de cuvinte dulci, SolHi a ?ntors spatele locului ?n care l?sase taxiul mai ?nainte ?i a continuat s? ?nainteze pe acel drum de ?ar?. Unul care i-a amintit, dintr-un motiv necunoscut, de evenimentele de acum 7 ani. ?De parc? s-ar fi ?ntamplat aici,” a morm?it ea ?n cele din urm? cand a sim?it anxietatea zvarcolindu-i-se ?n piept. ?Da, simt de parc? s-ar fi ?ntamplat chiar aici… acea dat? cand am alergat descul?? pe un drum de piatr?.” ?n?elegand asta s-a cutremurat ?n?untru cand a sim?it frica strecurandu-i-se ?n suflet. Ea a sim?it c? ar fi trebuit s? se ?ntoarc? ?i s? lase trecutul ?n urm?. Dar, fiind prea ?nc?p??anat?, SolHi nu putea face asta, chiar dac? ?i era fric? de acel trecut ca de drac.

  Dintr-o dat?, prea cufundat? ?n ganduri, n-a observat o piatr? destul de mare ?n calea ei, de care s-a ?mpiedicat ?n cele din urm?, blestemand din nou. Apoi, apucand piciorul cu ambele maini, SolHi a ?nceput s? sar? pe loc, ?ncercand s? alunge durerea. A sim?it chiar ?i lacrimi ?n ochi, lacrimi ?nc?p??anate, a?a cum era ?i ea, rostogolindu-i-se pe obraz. Cu toate acestea, le-a ?ters imediat pentru c? nu ?i-a putut permite s? fie slab?. Da, nu a putut, nu ?n acel moment ?n care a g?sit o urm? c?tre trecut, ceva care ar fi putut s-o ajute s? afle adev?rul ?i de ce fusese acuzat? de crim? ?n urm? cu ?apte ani. O pist? care a adus-o pan? la urm? acolo, dup? ce a primit un mesaj de la detectivul privat pe care l-a angajat pentru acest job. ?Domni?oar? Ian, avem ceea ce c?uta?i,” a scris detectivul ?n acel mesaj. ?Iat? adresa.”

  Ea a primit mesajul ?n clipa ?n care a ie?it din cl?direa CNS, ?njurand ?i dand vina pe DooSan pentru tot ce s-a ?ntamplat ?n acea zi. Un mesaj care n-a f?cut-o deloc fericit?, dar din contr?: a agitat-o ?i mai mult. Da, dup? ce a citit acel mesaj, SolHi a sim?it c? i-au paralizat picioarele ?n timp ce inima ?i b?tea nebune?te ?n piept, lucru care i-a f?cut pan? ?i urechile s? bazaie ciudat. Un sentiment ciudat care nu a durat mult pentru c? SolHi, care a ?n?eles c? acel mesaj nu era un blestem, ci o catapult? spre viitor, ?i-a scuturat corpul din nou pentru a alunga amor?eala. Dup? care, citind ?nc? o dat? mesajul pentru a se asigura c? a ?n?eles totul corect, a murmurat, ?O adres?? Dar, cum este posibil acest lucru? Cum a putut s-o ob?in?? Am c?utat asta timp de ?apte ani, dar f?r? rezultat. Acum, ?ns?, a ap?rut. De ce acum? De ce?"

  Avea dreptate punandu-?i astfel de ?ntreb?ri pentru c? a c?utat dovezi timp de 7 ani, dar f?r? rezultat. La ?nceput, timp de doi ani, SolHi a c?utat singur? o pist? c?tre trecut. Dar, dup? ce a intrat la Academia de Poli?ie, nu a mai avut suficient timp s-o fac? singur?. De aceea Mina i-a recomandat s? angajeze un detectiv privat. O idee c?reia SolHi s-a opus imediat pentru c? ar fi fost necesar s? cheltuiasc? ?i mai mul?i bani, bani pe care nu-i avea ?n acel moment.

  ?Bani pe care eu ?i am totu?i,” i-a spus Mina ?n acea zi.

  ?Totu?i, eu nu-i am, Mina.”

  ?Dup? cum am spus: ?i am ?i nu-i voi cere ?napoi. A?a c?, accept?-i ?i hai s? c?ut?m acea dovad? nenorocit?. Altfel, nu vei mai putea tr?i.” SolHi a cl?tinat din cap ?n semn de negare. ?De ce? Pentru c? sunt banii mei?” A ?ntrebat-o Mina, sup?rat?.

  ?Da. Ai cheltuit deja mult prea mult pentru mine, Mina. Ai grij? de mama, de cheltuielile mele ?i de ale tale. Nu pot accepta s? fiu o povar? ?i mai mare pentru tine. Nu sunt neru?inat?, ok?!”

  ?Nimeni nu ?i-a spus vreodat? c? e?ti, SolHi! Mai mult decat atat, nu mi-ai cerut s? am grij? de tine. Am decis asta singur?. A?adar, nu ar trebui s? ai mustr?ri de con?tiin?? din cauza asta.”

  ?Totu?i, le am.”

  ?De ce? Pentru c? sim?i c? tr?ie?ti pe cheltuiala cuiva?”

  ??i se pare pu?in?”

  ?Da, absolut. De ce? Pentru c? nu e?ti prietenul meu, SolHi. E?ti ca o sor? pentru mine. Una de care sunt mai mult decat capabil? s? am grij?, una care sunt sigur? c? se va ridica din nou ?ntr-o zi ?i va face acela?i lucru pentru mine dac? mi se va ?ntampla a?a ceva sau chiar mai r?u. Sau… gre?esc cand gandesc astfel?”

  Dup? astfel de cuvinte, SolHi nu a putut spune altceva sau s? se opun? acelei idei. La urma urmei, Mina avea dreptate. Erau mai mult decat cele mai bune prietene, se aveau de surori ?i era corect ca ele s? aib? grij? una de cealalt? ?n timp ce una dintre ele avea probleme. Astfel, chiar dac? a ars-o pe din?untru, SolHi a acceptat acei bani cu condi?ia ca ea s?-i pl?teasc? ?napoi de ?ndat? ce va avea ?ansa s? fac? asta. Dup? aceea, l-au angajat pe acel detectiv ?n speran?a c? va g?si dovezi ?n curand. Cu toate acestea, chiar dac? detectivul a fost unul dintre cei mai buni, chiar ?i el a avut nevoie de cinci ani pentru a g?si o pist? c?tre acel trecut.

  Dup? ce ?i-a amintit de evenimentele trecute ?i c? Mina a ajutat-o atat de mult, SolHi ?i-a sim?it din nou ochii ?n lacrimi. Lacrimi pe care le-a ?ters imediat pentru a putea privi ?n jur. Da, a vrut s? priveasc? locul acela foarte atent, ?n speran?a c? ??i va aminti ceva despre ziua aceea. ??i dorea atat de mult s?-?i aminteasc? ceva pentru c?, dac? s-ar fi ?ntamplat asta, ar fi putut s? demonstreze tuturor c? s-au ?n?elat ?n privin?a ei ?i c? nu era monstrul care to?i i-au spus c? este ?n to?i acei ani.

  De fapt SolHi a mers acolo ?n speran?a c? va g?si dovezi ?i c? va putea s? mearg? mandr? pe str?zi din nou. Voia ca oamenii s? nu se mai uite cu ur? ?n timp ce o vedeau pe strad?, voia s? nu mai aud? ?asasin?” ?uierat printre din?i de cei care n-o cuno?teau, voia s? fie din nou liber?… eliberat? de trecut, de vinov??ie ?i de remu?c?ri. Cu toate acestea, venind acolo, s-a sim?it din nou dezam?git? pentru c? p?rea s? fie un loc care nu era perfect pentru a o ajuta s?-?i aminteasc? ceva. Tot ce era acolo erau ierburi, pietre, praf ?i depozite abandonate, nimic ca ceea ce ??i amintea ea. ??i niciun suflet care ar fi putut fi aici ?n noaptea aceea ?i mi-ar fi putut spune ce s-a ?ntamplat atunci.”

  Unauthorized duplication: this tale has been taken without consent. Report sightings.

  Totu?i, brusc, cand a crezut c? este o singur? fantom? ?ntr-o mare de singur?tate, SolHi a auzit ?n dep?rtare vocea unui b?rbat, care a spus, ?Au spus c? vor fi aici pe la ora 9.”

  Auzind acea voce, SolHi tres?ri. ?Ce naiba se ?ntampl? aici?” Se ?ntreb? ea. Apoi, ?n?elegand c? ar fi putut g?si cuibul unei organiza?ii criminale sau ceva de genul acesta, a ?nceput s? se strecoare spre locul de unde a auzit vocea, convins? s? vad? ce se ?ntampl? acolo. A avut dreptate gandind astfel pentru c?, dup? vreo 50 de metri de furi?at pe lang? acele ierburi ?nalte, SolHi reu?i s? vad? un grup de cinci b?rba?i ie?ind dintr-unul dintre depozitele pe care le considera complet abandonate.

  V?zandu-i venind direct spre ea, primul gand al lui SolHi a fost s? se ascund?. Cu toate acestea, curiozitatea i-a ?nvins instinctul de supravie?uire ?i ea a decis s? r?man?. SolHi chiar a avut ideea ?genial?” s? se apropie mai mult de acel loc ?i s? le fac? o poz?. Dar, cand a fost suficient de aproape, ghemuit? ?i cu telefonul ?n man? pentru a face acea poz?, a sim?it mana puternic? a unui b?rbat ?n?f?cand-o de bra? ?i tarand-o apoi spre ascunz?toarea acelor ierburi ?nalte, unde p?rea c? st?tuse el ascuns ?n tot acel moment.

  S-a ?ntamplat totul atat de repede ?ncat SolHi nici n-a avut timp s? reac?ioneze. Abia cand a sim?it palma acelui b?rbat acoperindu-i gura, a ?nceput s? se cutremure, privindu-l cu ochii larg deschi?i. Ea a sim?it chiar nevoia s? ?ipe, cerand ajutor cand a sim?it pieptul lui atingandu-i pieptul ?i inimile lor b?tand nebune?te ?n acela?i timp.

  Anume b?t?ile inimii acelui b?rbat au f?cut-o pe SolHi atent?. I se p?reau cunoscute, chiar dac? nu ?tia de ce. De aceea ?i-a l?sat gandul de a ?ipa dup? ajutor pentru mai tarziu ?i ?i-a concentrat privirea asupra b?rbatului de deasupra ei. Astfel, cand ?n sfar?it a reu?it s? vad? ceva prin ?ntuneric, a putut recunoa?te silueta lui DooSan. L-a v?zut chiar f?candu-i semne disperate s?-?i ?in? gura, ar?tand cu capul ?n dreapta lui. Privind ?ntr-acolo, SolHi putu vedea, printre firele de iarb? ?nalt?, un grup de b?rba?i ?ndreptandu-se spre ei. A?a c?, v?zandu-i, a ?n?eles ?n sfar?it de ce DooSan a decis s? o tarasc? ?n ascunz?toarea acelor ierburi ?nalte: a vrut s-o protejeze. Ceva care era al naibii de ciudat pentru ea pentru c? ?tia c? o ura atat de mult. De fapt, ar fi fost perfect pentru el s? le permit? acelor b?rba?i s-o g?seasc? acolo ?i s? scape de ea. Ceva ce s-ar fi ?ntamplat cu siguran?? dac? nu din ar fi fost el acolo.

  Totu?i, v?zandu-l, SolHi se ?ncrunt?. ?Ce caut? el aici?” Se ?ntreb? ea. ?De ce naiba este aici? Mai mult decat atat, de ce m-a salvat? ?i de ce ?mi bate inima atat de repede ?n timp ce ?l simt lang? mine? ?i… de ce simt c? ?mi place mirosul lui, b?t?ile inimii lui ?i ?i simt respira?ia dansand atat de pl?cut pe a mea piele?”

  Toate aceste ?ntreb?ri au f?cut-o pe SolHi s? ?nghit? ?n sec ?n cele din urm?. Mai mult, a sim?it cum respira?ia i s-a oprit ?n gat, la fel cum i s-a oprit ?i inima pentru cateva secunde cand DooSan s-a ?ntins complet deasupra ei ?n momentul ?n care grupul de b?rba?i a trecut pe lang? ei. A f?cut asta ?ncercand s? nu fie v?zut de acei b?rba?i. Cu toate acestea, SolHi a considerat acest lucru ciudat. ?i, pentru prima dat? de cand ?l cunoa?te pe Han DooSan, ?i-a dat seama c? sim?ea ceva mai mult pentru el decat ur?.

  Cum putea fi diferit cand ea ?i sim?ea b?t?ile inimii atat de pl?cut pe piept? La fel era al naibii de pl?cut s?-i simt? obrazul atingandu-i obrazul. Iar pielea ei, care atingea pielea lui, era ceva care o ?nnebunea, ceva care o f?cea atat de brusc s? se cutremure ?n bra?ele lui. A sim?it chiar c? acel tremur nu era din cauza fricii. Era o dorin??, era sigur? de asta. Una pe care n-a crezut nicicand c? va fi ?n stare s-o simt?, dar pe care o sim?ea atat de clar ?n acel moment stand cu ochii ?nchi?i.

  Cufundat? ?ntr-o lume doar a ei, o lume ?n care amandoi respirau ritmic, ?n acela?i timp, aproape atingandu-se, aproape completandu-se ?n timp ce un sentiment pl?cut ?i ?nc?lzea pe din?untru, SolHi a atins Raiul. Era cu adev?rat ciudat pentru ea s? simt? toate astea. Erau du?mani ?i-ar fi trebuit s? se urasc? pan? la moarte ?n loc s? simt? a?a ceva. Totu?i, ea a sim?it-o. Cum era acest lucru posibil? Cum a putut s? simt? ceva atat de pl?cut pentru un b?rbat pe care ?l considera rivalul ?i du?manul ei? Era imposibil. Era o nebunie. Totu?i… era atat de real. Ea sim?i asta atat de clar pe piele… o dulce pulsa?ie a pielii lui, ceva ce-o f?cea s? viseze la imposibil.

  Chiar ?i a?a, chiar dac? ?tia c? este imposibil, ??i dorea ca acel moment s? dureze pentru totdeauna. ?i-a dorit asta pentru c?, pentru prima dat? dup? foarte mult timp, s-a sim?it femeie ?i nu un monstru. Cu toate acestea, a durat mult mai pu?in decat ?i-ar fi dorit ea, pan? ?n momentul ?n care cei cinci b?rba?i au plecat ?i au fost ?n siguran??. ?n acel moment, DooSan a prins-o de man?, a for?at-o s? se ridice ?i s?-l urmeze… ?n t?cere.

  ***

  Trecandu-?i mainile prin p?r, piept?nandu-l astfel, SolHi a reu?it s?-l aranjeze pu?in. A f?cut asta pentru a-l face s? par? prezentabil dup? ce ?i-a scos ?apca, ceea ce a f?cut-o s? par? foarte ne?ngrijit?. Totu?i, chiar dac? credea c? a f?cut asta pentru a-?i piept?na pu?in p?rul, ?ncerca doar s? alunge stanjeneala din suflet, ceva ce-o f?cea s? se simt? inconfortabil lang? DooSan. Mai mult de atat, se sim?ea ciudat dup? tot ce sim?ise cat au stat ascun?i ?n acel lan de ierburi.

  B?rbatul de lang? ea ?ns?, care se afla la volan, p?rea s? simt? la fel. Nu a spus nimic de cand a oprit ma?ina pe acel drum de ?ar? dintre dou? campuri. ?i, chiar dac? acea situa?ie p?rea a fi una romantic?, era doar ciudat?, ceva care a f?cut-o pe SolHi s? zambeasc? ?n cele din urm?.

  V?zand zambetul ei, DooSan o privi uluit. Cu siguran?? nu putea ?n?elege cum femeia ceea nebun?, care se afla ?n aceea?i ma?in? cu el ?n acel moment, a putut s? vin? singur? ?ntr-un loc necunoscut ?i periculos la acea or? tarzie a nop?ii. Mai ales, el nu putea ?n?elege cum putea ea s? zambeasc? pentru c? ?n noaptea aceea fusese la doar un pas de moarte. Cu toate acestea, ea a zambit ?i el nu a putut-o ?n?elege defel.

  Gandind astfel, DooSan gre?ea totu?i, c?ci SolHi nu zambise pentru c? erau acolo. Ea zambise pentru c? a v?zut c? purtau aceea?i parka, blugi ?i ?epci de aceea?i culoare neagr? ?i de aceea?i marc?, o ?apc? pe care DooSan o mai avea ?nc? pe cap. ?De parc? am fi un cuplu,” a murmurat ea ?n cele din urm?.

  ?Ce?” ?ntreb? DooSan ?i mai surprins decat ?nainte.

  SolHi, ?n loc s? r?spund? la acea ?ntrebare, ?n loc s? repete ceea ce a spus mai devreme, prefer? s? ?ntrebe ?n schimb, ?De ce e?ti aici, Han DooSan?” ?i asta doar ca s? nu fie for?at? s? dea explica?ii cu privire la gandurile ei.

  DooSan i-a r?spuns ?ns? c-o alt? ?ntrebare, ?Ar trebui s? r?spund la asta chiar acum?”

  ?Da, absolut pentru c? sunt al naibii de curioas? de ce e?ti aici. Mai mult de-atat, este suspect pentru c? nu-mi amintesc s? fi spus cuiva c? sunt aici. Deci, nu-mi spune: stalker?”

  ?Ce nu-mi amintesc eu e s? fii un superstar pentru ca eu s? te urm?resc. Deci, nu fi prost, ok?! Dac? sunt aici, este pentru c? am lucruri de f?cut. Lucruri mai importante decat s? te urm?resc.”

  ??ntr-adev?r?! De ce nu-mi pare conving?tor totu?i? O fi din cauza a ceea ce s-a ?ntamplat acum cinci ani? ??i aminte?ti de asta, nu?! Academia de Poli?ie… tu la intrare… cuvintele pe care mi le-ai spus atunci. Ce-ai spus atunci? Aaa, ?E?ti cea mai important? persoan? din via?a mea, Ian SolHi.” Sau… ai uitat deja asta?”

  ?De parc? ar fi ceva ce-a? putea uita,” a spus DooSan, zambind. Cu toate acestea, a zambit ca s? ascund? c? ?i el se sim?ea stanjenit din cauza aceleia?i ?ntreb?ri. ??i ai dreptate,” spuse el deodat?. ?E?ti cu siguran?? cea mai important? persoan? din via?a mea… cel mai mare du?man al meu mai bine zis. Astfel, detectiv Ian, cum sunt un bun Samaritean, voi spune iaca ce, ca s?-?i fie clar pentru toat? via?a: ceea ce am spus atunci a fost exact asta, ?Vei fi persoana pe care o voi ur? o via?? ?ntreag? ?i nu voi avea niciodat? lini?te pan? nu te zdrobesc sub picioarele mele ca pe gandacul care e?ti. Abia atunci voi sim?i c? tu ai fost cu siguran?? cea mai important? persoan? din via?a mea, cea pe care am trimis-o la moarte.”

  ?Aaa, asta a fost ceea ce ai spus atunci,” a spus SolHi pe un ton u?or batjocoritor. ?Ei bine, acum ai ?ansa perfect? de a-?i ?ndeplini acel vis.” DooSan se uit? la ea cu ochi cat cepele. ?M? refer la locul acesta: este perfect pentru crim?. F?r? martori, f?r? camere, f?r? dovezi. Deci, dac? cineva m? g?se?te dup? asta, moart? vreau s? spun, nimeni nu te va b?nui vreodat? c? e?ti cel care a sc?pat de mine. De aceea, ??i sugerez s? ?ncerci asta, Han DooSan: s? m? zdrobe?ti ca pe gandacul care sunt. Ce spui: o idee perfect?, nu?”

  ?Genial? de fapt. A?a cum e?ti tu: perfect? pentru a planifica astfel de lucruri. Crime, vreau s? spun,” spuse DooSan, b?tand din palme. ?Totu?i, deoarece nu sunt tu, ceea ce sugerez este s?-?i p?strezi ideile geniale numai pentru tine. Sunt diferit, ok?! Nu fac lucrurile pe ascuns. Prefer s? ucid pe cineva ?n fa?a tuturor, ?ncet, dar dureros, ?i nu ?n locuri atat de ascunse, cum preferi tu s? ucizi. A?a cum ai f?cut candva, de fapt.”

  ?Punct ochit, punct lovit!!!” Murmur? SolHi, ranjind. Cu toate acestea, chiar dac? a ?ncercat s? fie calm?, nu a putut fi a?a. De ce? Pentru c? b?rbatul de lang? ea avea dreptate: acel loc era exact ca cel ?n care fusese atacat? cu ?apte ani ?n urm?, unul ca cel ?n care Han YuSan fusese g?sit dup? ce fusese ucis. Singura diferen?? era c? SolHi ?tia toate acestea, ?n timp ce DooSan p?rea s? nu ?tie ?nc?. Dac? ar fi ?tiut asta sau dac? i-ar fi putut citi gandurile ?n acel moment, ar fi avut cu siguran?? un avantaj al naibii de bun ?n fa?a ei.

  Con?tient? de acest lucru, SolHi a spus, surprinzandu-i pe amandoi pan? la urm? pentru c? nicicand nu s-a gandit c? este capabil? s? spun? astfel de lucruri, ?Nu-?i face griji, Han DooSan, vei avea aceast? ?ans?! S? scapi de mine ?n fa?a tuturor, ?ntr-o zi! ?i ziua aceea poate fi mai aproape ca niciodat?, s? ?tii!” Spunand astfel de cuvinte, SolHi t?cu ?i se uit? prin fereastra din dreapta ei. Avea ochii ?n lacrimi, dar nu le-a ?ters a?a cum ar fi f?cut ?n trecut. Acele lacrimi erau ?nc?p??anate ?i ?i f?ceau s? pulseze globii oculari pentru c? mintea le ?mpiedica s?-i curg? pe obraji, s?-i elibereze astfel sufletul de lan?urile trecutului ?i de p?cate.

  Din aceast? cauz? a sim?it c? ?nnebune?te ?ntr-un final. Inima ?i b?tea repede ?i respira?ia i se sim?ea accelerat?. Ceva care a f?cut-o s? murmure ?n cele din urm? doar ?n capul ei. ?Nu pot s? respir! ?mi lipse?te aerul! De ce?” Dup? care sim?i nevoia s?-?i ating? pieptul cu palma. Cu toate acestea, nu a f?cut asta pan? la urm? pentru c? DooSan era acolo. Ea nu a vrut s?-l lase s? ?tie c? ca?tigase astfel ?n fa?a ei. Ea prefer? doar s? priveasc? mut? prin fereastr?, la imensitatea acelor campuri, care p?reau uria?i ?n ochii ei, uria?i leg?nandu-se pe trupurile lor minuscule, din fire negre de lavand?, leg?nate ?ncet de vant.

  ?n cele din urm?, cand v?zu farurile unei ma?ini apropiindu-se de ma?ina lor, SolHi tres?ri. I se p?ru ciudat s? vad? un alt vehicul ?n acel loc care p?rea uitat chiar ?i de Dumnezeu. Cu toate acestea, ceva mai mult decat asta a ?nceput s? se ?nvarteasc? ?n capul ei atat de brusc, ?Dac? cineva ne vede aici, va p?rea suspect,” gandi ea. ?Vom fi cu siguran?? mor?i. De aceea ?i trebuie s? fac ceva. Dar ce?” Iar singurul gand care i-a venit apoi ?n minte ?i care p?rea perfect pentru a-i salva pe amandoi a fost doar… dragostea.

  Da, dac? cineva i-ar fi g?sit acolo ?n ipostaze tandre, nu ar fi fost deloc suspect. Cu toate acestea, nu erau iubi?i. Chiar ?i pozi?ia lor ?n ma?in?, atat de departe unul de cel?lalt, le-ar fi dat altora senza?ia c? sunt acolo pentru a ascunde ceva. O pozi?ie pe care a decis s-o schimbe numaidecat, a?ezandu-se atat de brusc ?n poala lui DooSan, luandu-l prin surprindere.

  ?n momentul ?n care SolHi s-a a?ezat ?n poala lui, DooSan tres?ri. Apoi, cand a v?zut-o dandu-?i parka jos, s?rmanul ?nghi?i ?n sec. Mai mult cand i-a v?zut forma delicat? a sanilor, conturandu-se u?or prin materialul tricoului alb. Acest lucru a ?ncins atmosfera. S-a ?ntamplat ?n momentul ?n care ?i-a apropiat buzele atat de mult de ale lui. Obrajii lor aproape c? s-au atins unul de altul, a?a cum s-a ?ntamplat cu piepturile lor. Cu toate acestea, ?n momentul ?n care SolHi ?i-a ?ncol?cit bra?ele ?n jurul gatului lui, DooSan ?i-a surprins un sughi? oprit pe jum?tate ?n pieptul lui. Acest lucru i-a provocat pu?in? durere, dar totu?i una pl?cut?. Mai mult atunci cand ea i-a luat ?apca de pe cap, cu mi?c?ri delicate, aruncand-o pe bancheta din spate ?n cele din urm?. Ceva ce l-a f?cut din nou s? tresar?.

  Spre deosebire de el, care p?rea atat de cople?it ?i uluit de tot ce f?cea ea, SolHi p?rea destul de calm?. Ea, cu mi?c?ri lene?e, i-a mangaiat p?rul ?i, apropiindu-?i buzele de lobul urechii lui stangi, i-a spus, ?Nu te mi?ca! Avem martori!”

  Auzind-o ?optind, DooSan se uit? peste de um?rul ei, unde z?ri ?n cele din urm? ma?ina oprit? ?n fa?a vehiculului lor. Cu toate acestea nu era singurul pericol care-i pandea ?n acele clipe pentru c?, cu pa?i repezi, a v?zut doi b?rba?i apropiindu-se de ma?ina lor. Asta a f?cut inima lui DooSan s?-i bat? nebune?te ?n piept, o adrenalin? pl?cut?, dar care nu era atat de sigur c? era doar din cauza celor doi b?rba?i ce se apropiau sau era din cauza femeii care-i st?tea ?n poal?, ?ntr-o poz? sexy, aproape s?rutandu-l. ?i, gandindu-se la asta, sim?ind c? trebuie s? fac? ceva mai mult decat s? stea nemi?cat ?i s? se uite ca un prost prin parbrizul din fa??, mai mult cand a sim?it parfumul pl?cut al pielii ei, DooSan ?i-a ?nchis complet u?ile min?ii. Apoi… ?i-a ?nf??urat bra?ele ?n jurul corpului ei, a apropiat-o mai mult de pieptul lui, lipindu-i practic sanii de el, ?n timp ce buzele lui ?i c?utau cu foame buzele ei.

  Sim?indu-i bra?ele ?n jurul corpului ei, SolHi tres?ri. Sim?i c? ?i lipse?te aerul ?n momentul ?n care piepturile lor se atinser? unul pe cel?lalt. Un bazait pl?cut i se auzi apoi ?n urechi… ceva ciudat… ceva secret ?n acela?i timp… magie poate, ademenitoare, ca o chemare dulce a dou? inimi care au tanjit una dup? alta pentru foarte mult? vreme. Era o chemare secret? la dorin??, a dou? trupuri care dansau unul lang? cel?lalt, a dou? suflete, goale de sentimente, ?n timp ce pielea lor, transpirat? ?i fierbinte, ?i ?ndemna la des?var?ire. ?i ?ndemna s? se al?ture unui Yin ?i Yang, care se uraser? pentru atata amar de vreme, evitandu-l pe cel?lalt cand pur ?i simplu ??i doreau s? fie ?mpreun?, ?ntr-un spa?iu ?nchis, o ma?in? ?n cazul lor, locul perfect pentru dragoste.

  Dorin?a lor a culminat ?n cele din urm? cu un s?rut cand ale lor buzele s-au atins ?n sfar?it. A fost dorin?a b?rbatului de a finaliza acea pictur? a iubirii. O dorin?? sub forma unui s?rut fierbinte… un s?rut pasional cand nebunia, cea de care nu s-a considerat nicicand capabil, a rupt lan?urile logicii ?i a l?sat doar foamea sufletului lui s?-l st?paneasc?. ?n acela?i timp, apropierea ceea ?l lini?tea, de parc? era ceva ce c?utase ?n to?i acei ani. P?rea c? era ceva ce a tr?it candva, ceva de care uitase, un moment la care tanjeau amandoi, dar de care nu-?i amintea niciunul.

  Din aceast? cauz? ?i s-au pierdut ambii complet ?n acel s?rut. ?ntr-o lume ?n care nu aveau aer ?i care n-avea nici logic?. Doar buzele lor gandeau ?n acel moment ?n timp ce se c?utau unele pe altele, fierbinte, ?ntr-un mod magic, pl?cut, ?n ?mbr??i?area perfect? a bra?elor ce tanjeau s? simt? atat de aproape acel trup str?in, dar care le era totu?i atat de drag, c?ci ?i f?cea s?-?i doreasc? s? devin? unul, s? se completeze ?i s? uite de toate ?n bra?ele iubirii.

  Ceva ce se ?ntampl? ?ntr-un final cand pasiunea se transform? ?n perfec?iune. Deveni intens?, atat de intens? ?ncat creierul lor ?ncet? s? mai gandeasc?. P?rea c?, de?i con?tien?i c? nu erau singuri acolo, ?i ?ndemna la mai mult… s?-?i doreasc? ceva ce nicicand nu avuser?. Da, p?reau s? nu le pese de acei intru?i care-i pandeau prin fereastra ?nchis?. Lor ?ns? nu le-a p?sat de asta, s? fie ?ntrerup?i, c?ci DooSan avuse grij? s? ?ncuie u?ile ?nainte de a o s?ruta. Astfel, cand intru?ii au v?zut ce se ?ntampla ?n ma?in?, amandoi au zambit. Doar unul dintre ei a spus ?ntr-un final, ?S? mergem! Nu-i nimic de v?zut aici! Doar… hormonii!” A spus asta ?n clipa ?n care a v?zut mana lui DooSan strecurandu-se sub tricoul lui SolHi, ?ntr-un mod delicat de parc? ar fi vrut s? devin? unul sub materialul alb al inocen?ei.

  Curand ?ns? a doua ma?in? plec?, l?sandu-i ?n doi… doar ei ?i nebunia. Una care p?rea s? nu se termine prea curand. Da, au l?sat doi inamici ?n bra?ele iubirii, c?utand perfec?iunea ?ntr-un ritual al sacrului, ?ntr-un loc ciudat, perfect pentru iubire, doar cu noaptea al?turi ca martor? a pasiunii lor… una f?r? obstacole… f?r? regrete… doar cu dorin?e.

  Totu?i… curand… DooSan rupsese magia, atat de brusc cand o apuc? de gat ?i stranse cu putere. Apoi, uitandu-se drept ?n ochii ei, care ?l priveau cu groaz?, b?rbatul ?i ?uier? printre din?i, ?Chiar credeai c?, seducandu-m?, m? vei face s? uit totul?”

  SolHi nu spuse nimic chiar dac? auzise a lui ?ntrebare. Nici m?car nu se ?mpotrivi dorin?ei lui de-a o sufoca. ?i permise chiar s? fac? asta: s? apese cu toat? puterea de care era ?n stare. Motivul? Ei bine, nu putea face altceva: nu se putea ?mpotrivi, nu ?n acele clipe dup? ce tr?iser? ?n doi momente atat de tandre. Ea prefer? doar s?-l priveasc? ?n ochi, ?n ochii nebuniei ce voia s? termine totul ?n acele clipe. Chiar ?i spuse la un moment dat, abia ?optind cuvintele din cauza degetelor lui care ap?sau cu for?? al ei gatlej, ?Chiar de-o fi s? se termine totul aici, atunci s? se termine.” ?i, de parc? ar fi vrut s?-l ajute s? termine acea nebunie, SolHi ?i atinse mainile ?i ap?s? ?i ea.

  Sim?indu-i mainile atingandu-i-le pe ale lui, DooSan tres?ri. Da, le sim?i clar, dar nu era preg?tit s? renun?e: la r?zbunare, la nebunie ?i la tot ce sim?ea. De data aceea era preg?tit s? mearg? pan? la cap?t. Pan? la urm? era ?i locul perfect a?a cum spuse ?i SolHi: locul perfect pentru crim?. La fel era locul perfect ?i pentru dragoste, a?a cum v?zuser? ambii c? se ?ntamplase cu doar clipe ?n urm?, ceva ce DooSan ??i dorise, atat de brusc c? tres?ri, s? continue iar. Doar c?, ?n clipa ?n care ??i auzi glasul ra?iunii strigandu-i s? nu fac? asta, DooSan decise s-o asculte. ?i, deschizand brusc u?a ma?inii, o scoase ?i pe SolHi afar?. Dup? care, ?mpingand-o ?n caroseria ma?inii, ap?s? iar cu toat? puterea pe gatlejul ei, privind-o ?n ochi prin ochii fiarei ce se trezise ?n interiorul lui.

  Da, ochii lui chiar ar?tau ca ochii diavolului ?n acele clipe. Erau ochii fiarei ce se trezise ?n interiorul lui ?n clipa ?n care pusese mana pe victima care-i sc?pase printre degete ?n to?i acei ani. Apoi, ?ntr-un delir necontrolat, DooSan murmur?, ?N-o s? scapi nicicand de mine, Ian SolHi! Nu dup? ce ne-am rev?zut acum!” Fraze pe care le ?opti iar ?i iar, de parc? ?i-ar fi dorit ca SolHi s? le memoreze cu orice pre?.

  ??mi pare r?u!” ?opti SolHi dintr-o dat?, cu ochii sc?lda?i ?n lacrimi.

  Un murmur care nu-l calm? pe DooSan. Din contr?, p?rea c?-l ?nt?ratase ?i mai r?u, c?ci ?i strig?, ?Chiar e?ti un nimeni. O criminal?, una care nu merit? s? tr?iasc?. Chiar nu meri?i s? tr?ie?ti ?n aceast? lume, Ian SolHi. Nu dup? tot ce mi-ai f?cut. Tocmai de asta ?i termin azi cu a ta via?? aici, cu propriile maini, c?ci… cand ai decis s? m? seduci a fost cea mai proast? decizie pe care o puteai lua candva. Sau ce? Chiar ai crezut c?-s atat de slab s?-?i cad la picioare? Chiar ai crezut c-o noapte ?n patul t?u m? va face s? uit totul? Desigur c? nu. N-ai f?cut decat s? m? convingi ?nc? odat? c? meri?i s? mori, tu, fiin?? de nimic. Una pe care chiar se merit? s-o calc ?n picioare.”

  Strigand toate astea, vocea lui DooSan se auzi pretutindeni. Un strig?t care se intensifica cu efortul depus ca s-o strang? de gat, ceva ce cu siguran?? nu-i permitea s? vad? ?i s-aud? nimic ?n jurul lui. Doar ura din suflet ?i-o asculta DooSan ?n acele clipe, una c?reia i se opuse prea mult timp, ani lungi de suferin?? o ?inuse captiv?, visand la ceva similar pentru atata timp. Visase la r?zbunare ?n to?i acei ani. Visase s? vad? cu ochii lui cum femeia pe care o considera vinovat? de-a sa suferin?? ?i nebunie suferea ?i ea. ?i nu-i p?sa chiar deloc c? ?i ea suferise… poate mai mult decat suferise el. Tot ce conta pentru DooSan era doar propria lini?te ?i fericire, ceva ce visa s? aib? odat? ce n-ar mai fi fost ea.

  ?ntr-un final, nebunia lu? sfar?it cand auzi strigandu-i-se, ?Ce anume faci, Han DooSan? Opre?te-te!” Era vocea lui YuSan cea care ?i strig? acest lucru, o voce care-l for?? pe DooSan s-o lase pe SolHi s? respire liber ?n sfar?it.

  ?n clipa ?n care DooSan o eliber?, f?cand doi pa?i ?n spate, SolHi c?zu la p?mant. ?ncepu apoi a tremura cu tot corpul ?n timp ce tu?ea ?ntruna ca s?-?i recapete respira?ia normal?. O tuse pe care DooSan a?a ?i n-o auzi, fiind prea concentrat s?-?i priveasc? mainile, cele care tremurau ?n acele clipe, acelea?i maini cu care ?ncercase s?-i mai ia via?a odat?, ?n urm? cu ?apte ani, la Terapie Intensiv?. Problema era ?ns? nu c?-?i vedea mainile, ci c? ?ncepu s? vad? bra?ele lui SolHi odihnindu-se pe ale lui, exact a?a cum se ?ntampl? ?n urm? cu ?apte ani, iar asta ?l buim?ci complet ?i ?ncepu a plange. Ba chiar sim?i c? n-are aer ?i c?-l doare ?n piept, un chin ce-ar fi vrut s? se termine ?i cat mai curand, dar care p?rea s? n-aib? sfar?it ?n cele din urm?.

  ?ntr-un final, DooSan pur ?i simplu plec?. Urc? ?n ma?in?, ap?s? pedala de gas pan? la refuz ?i plec?, l?sand-o pe SolHi singur? pe acel drum de ?ar?, d?rmat? la p?mant ?i incapabil? practic s? aib? grij? de ea. El nici m?car nu privi ?n urm? s? vad? de ea era bine. SolHi ?ns? privi… mult? vreme privi ?n spatele ma?inii, care se ?ndep?rta din ce ?n ce mai mult, o priveli?te care o f?cu iar, pentru a nu ?tiu cata oar?, s? ?n?eleag? c? trecutul o pandea din umbr? ?i-i ranjea ciudat, a?a cum nicicand nu-l mai v?zuse vreodat?. ?i, ?n?elegand asta, SolHi ?ncepu a plange… cu lacrimi mute planse ea, ?n?elegand c? totul nu se sfar?ise ?i poate nu avea s? se sfar?easc? nicicand.

  ***

  Descul??, c?ci sim?ise nevoia s?-?i scoat? ghetele, pe care le l?s? de altfel pe acel drum de ?ar?, SolHi continu? s? ?nainteze prin acel camp de lavand?. Un camp plin de flori violete, frumoase ?i mandre la prima vedere, dar al c?ror parfum era totu?i otr?vitor. Da, pentru mul?i parfumul pl?cut al lavandei ?i ridic? ?n ceruri. Pe SolHi ?ns? o cobora ?n iad, c?ci sim?i iar c? nu poate s? respire ?i c? va avea curand o alt? criz?, una pe care ar fi putut-o evita de-ar fi avut inhalatorul la ea.

  Neavandu-l ?ns?, SolHi sim?i c-o l?sau puterile. Nu era ceva ?ntampl?tor ?i nici ceva ce nu mai tr?ise mai ?nainte. Era ceva ce cuno?tea mult prea bine, la fel cum ?tia consencin?ele pe care avea s? le ?nfrunte dup? aceasta. Ei ?ns? p?rea s? nu-i pese. Tot ce conta pentru ea era s? ?nainteze ?i s? ?nainteze printre florile frumoase, dar ucig?toare de lavand?, p?rand de parc? ar fi fost ?n trans?.

  De altfel anume faptul c? nu mai gandea normal ?i-o f?cu pe SolHi s? intre ?n lanul cela de lavand?. Sim?ea ?n piept o puternic? ap?sare ?i la fel ?ncepu s?-?i aud? ?i respira?ia ?uierand puternic. Chiar ?i a?a, continu? s? se ?ndrepte cu ?nc?p??anare spre un punct fix din mijlocul lavandei. Era un loc necunoscut, dar la care trebuia s? ajung? neap?rat, indiferent de consecin?e, chiar dac? nu ?tia motivul pentru care trebuia s? ajung? anume acolo.

  Dac? sincer nici nu mai conta: faptul c? putea s? moar? ?nconjurat? de frumoase fire aduc?toare de moarte numite lavand? ?i nici c? acel loc era unul pe care nu-l ?tia sau c? era complet singur?. Ba chiar, ?n ciuda tuturor avertiz?rilor inimii ?i min?ii, SolHi ??i continu? drumul anume ?ntr-acolo. Voia s? ajung? anume acolo, c?ci o fascina… acel loc v?zut ?n dep?rtare, cu pere?i suri… cei ai unui depozit ce p?rea abandonat.

  De fapt, primul gand al lui SolHi cand v?zu silueta ceea gri fu, ?Ceva ?mi aminte?te de mine aici. Da, ?mi aminte?te ?i de ?ntampl?rile de acum ?apte ani, de acel co?mar care mi-a marcat via?a pan? acum.” Ganduri care-i umplur? iar ochii de lacrimi, f?cand-o s? simt? din nou c? n-avea aer.

  Era totu?i ?nc?p??anat? SolHi. Reu?i s? se controleze din nou pentru a nu ?tiu cata oar?: reu?i s?-?i st?paneasc? plansul, s? nu lase asfixierea din suflet s-o d?rame la p?mant ?i nici respira?ia ceea ?uier?toare s-o sperie. Astfel fu cum ajunse ?n fa?a acelui depozit abandonat, unul care i se p?ru c? avuse o u?? metalic? candva. ?i… anume cand ajunse ?n fa?a u?ii, SolHi auzi strig?tul unei femei. Un strig?t care o f?cu s? tresar?, c?ci… ?i p?ru atat de cunoscut, chiar dac? nu ?tia al cui putea fi el.

  Chiar ?i a?a, chiar ?i dac? nu era sigur? de nimic, SolHi intr? ?ntr-un final ?n acel depozit. Un depozit complet cufundat ?n ?ntuneric, dar pe care SolHi p?rea c?-l cunoa?te ca pe cele cinci degete de la man?, c?ci intr? ?n interior f?r? s? se team? sau s? se poticneasc? de ceva. ?i-i p?rea ei cunoscut din cauza mirosului puternic de lavand? ?i mucegai, ceva ce nu putea fi doar o coinciden??. La fel nu putea fi doar imagina?ia ei care-i juca feste, c?ci acea femeie ?n alb, ce trecu dintr-o dat? pe lang? ea, p?ru atat de real?, chiar ?i dac? n-o privi. O femeie abuzat? de-un maniac, r?nit fiindu-i trupul ?i pielea, nic?ieri ?n alt? parte decat la primul etaj al acelui depozit abandonat. ?i, sim?ind acea durere, ce p?rea str?in?, pe propria piele, SolHi sim?i c? i se face r?u, chiar dac? v?zu c? acea tan?r?, cu care se identificase ?i care trecuse pe al?turi, era mult mai puternic? decat cineva ??i putea imagina, c?ci ?n ciuda a tot ceea ce i se ?ntamplase, reu?ise s? se ridice de jos ?i s? scape, c?ci maniacul ?i r?ni doar trupul, nu-i submin? ?i voin?a.

  Privind acea imagine ?ns?, SolHi se cutremur?. ?ncerca s?-i vad? fa?a atacatorului, dar, dintr-un motiv anume, a?a ?i nu-i reu?i. Anume asta ?i-o f?cu s? izbucneasc? ?n lacrimi ?n cele din urm?, c?ci cele tr?ite de tan?ra din acea viziune ?i aducea atat de bine aminte de al ei co?mar.

  SolHi ?ns? nu planse pentru mult? vreme. ?ntoarse ?ntr-un final spatele locului ?n care v?zuse chinul acelei tinere ?i urc? sc?rile… una cate una. Acolo ?ns?, precum ?i la etajul doi al depozitului, fu chiar mai r?u decat la ?nceput. De ce? Pentru c-o rev?zu pe acea tan?r? de data asta la p?mant, lovit? cu bestialitate ?n pantece, ?n timp ce ea, s?rmana, ?ncerca s? se apere cum putea ?i ea.

  ?i acele imagini SolHi le v?zu destul de bine. V?zu cum tan?ra ??i ap?ra cu bra?ele pantecele ?i nu restul corpului. O v?zu strigand, dar nu-i auzi cuvintele. Chiar ?i a?a, se sim?i speriat?. Sim?ea exact ceea ce sim?ea ?i tan?ra din fa?a ei. O groaz? care o f?cu s? se trag? tot mai ?n spate ?i mai ?n spate spre acea imens? gaur? din podea, chiar ?n mijlocul acelui spa?iu.

  Fu doar un pas… apoi ?nc? unul ?i… ?nc? unul. C?lcaiul ei atinse ?ntr-un final marginea zgrum?at? a g?urii din spatele ei. O atingere care o f?cu pe SolHi s? ?nchid? ochii ?i, ?ntinzand larg mainile ?n l?turi, l?s? lini?tea ce puse dintr-o dat? st?panire pe ea s-o controleze pe deplin. ?i da, SolHi era supus?. Supus? lini?tii ?i-a nebunei ei, cea care o ?ndemna s? termine acea suferin??… acea nebunie ?i acea durere atat de simplu… c?zand ?n gol…