?Numele meu. Care-mi e numele? Nu mi-l pot aminti. ?i-i atat de ?ntuneric aici, mai ales cand privesc ?n jur. ?i-i frig. Atat de frig e. La fel simt un miros de mucegai, ceva ce m? face s? m? gandesc c? l-am mai sim?it ?i mai ?nainte, chiar dac? nu-mi pot aminti de unde.

  Sim?ind toate astea, ?n?eleg c? mi se face r?u. Chiar simt c? vreau s? vomit. ?i, din aceast? cauz?, ?mi ating iar ?i iar stomacul, ?ncercand s-alung durerea. Ceva ce totu?i nu pot face, c?ci simt acea durere de parc? ar fi o sarm? ghimpat? ce se ?nf??oar? ?n jurul stomacului meu, strangandu-l cu putere.”

  SolHi se gandi la toate astea cat urca sc?rile la etajul doi al acelui depozit abandonat. Un loc ?nconjurat de ?ntuneric, unul care devenea din ce ?n ce mai dens, cu fiecare scar? urcat?. Asta ?ns? p?ru s? n-o deranjeze pe SolHi. Cel pu?in asta p?ru la ?nceput. O idee care se schimb? imediat ce ea ajunse la etajul doi cand instinctul ei de supravie?uire se trezi din nou. Din aceast? cauz? ?i ?ncepu s? se team?, ceva ce se zvarcolea n?prasnic ?n interiorul ei, mai ales cand ??i surprinse un gand trecandu-i prin minte, ?Ce voi g?si totu?i acolo? Moarte?” Chiar ?i a?a, chiar dac? p?rea s? gandeasc? astfel, SolHi era speriat?, dac? nu ?ngrozit?. Asta ?ns? n-o ?mpiedic? s? continue s? urce acele sc?ri, de parc? ceva o atr?gea anume acolo, ?ntr-un loc ?nconjurat de pericole ?i ?ntuneric, un loc ce ea nicicand nu credea c? exist? pe lume, dar care era totu?i realitatea ei ?n acele clipe.

  ?n cele din urm? se opri cand sim?i c? durerea din stomac sl?be?te. Apoi, sco?and telefonul din buzunar, porni lanterna ?i privi ?n jur. ?De ce sunt aici?” Se ?ntreb? ea, privind atent la acei pere?i reci ?i goi, ?n special la gunoiul ce se afla la picioarele ei.

  ?n timp ce privea ?n jur, SolHi observ? pilonul de ciment de la etajul unu care ajungea ?i la etajul doi, printr-o sp?rtur? imens? din mijlocul camerei. Un pilon ale c?rui fire metalice p?reau a fi firele de p?r ale unei creaturi mistice care, trecand prin acea gaur?, d?deau senza?ia c? viermi sau poate ?erpi din lumea de dincolo ?ncercau s? p?trund? ?n lumea oamenilor. O priveli?te cu adev?rat terifiant? dac? e s? te gande?ti c? acel pilon, care era acolo s? sus?in? tavanul s? nu se surpe, ar?ta chiar mai r?u decat tavanul, pe cale s? cad? el primul ?i restul lumii dup? el.

  Luminandu-l cu lanterna, SolHi putu vedea bine partea superioar? a pilonului. V?zu astfel acolo o bucat? din ceva negru, ceva ce p?ru celofan la prima vedere. Apoi, dintr-o dat?, i se p?ru c?-i ceva mai mult decat un simplu celofan. De aceea ?i decise s? se apropie ?i mai mult de gaur? ?i, privind prin ea, s? vad? care-i treaba cu bucata ceea din ceva negru. Dar, apropiindu-se ?i mai mult de gaur?, SolHi sim?i mirosul de mucegai chiar mai puternic decat ?nainte, ceva ce-o f?cu s? se simt? r?u iar ?i s? se clatine pe picioare.

  Din aceast? cauz? SolHi se chirchi, atingand podeaua cu palma. O podea extrem de rece. O r?ceal? care o f?cu s? se cutremure dintr-o dat?, c?ci nu era doar rece la atingere acea podea, ci ?i umed?, acoperit? probabil de mucegai sau poate mu?chi, ceea ce-l f?cea nu doar lipicios, ci ?i zgrun?uros la atingere.

  Dup? ce a atins podeaua ?i a sim?it toate acestea, SolHi a sim?it durerea revenindu-i ?n stomac. Totu?i, de data aceasta a fost diferit. A sim?it asta nu numai ?n stomac, ci ?i adanc ?n m?runtaie, ceva care a f?cut-o s? se ghemuiasc? pe podeaua ceea rece de ciment ?n cele din urm?, atingandu-?i pantecele cu ambele palme. Dup? aceasta, ??i sim?i ochii sc?lda?i de lacrimi, chiar dac? nu era sigur? de ce plangea.

  ?De ce plang?” Se ?ntreb? ea. ??i de ce simt c? ceea ce mi s-a ?ntamplat atunci a fost anume aici? Simt de parc? a fost anume aici. Dar nu-mi pot aminti defel. Nu pot.”

  Dintr-o dat? o alt? amintire ?i veni ?n minte… cea a unui b?rbat lovindu-i cu bestialitate pantecele, iar ?i iar. Asta o f?cu s? uite de durere. Dup? care, ridicandu-se, privi ?n jur. Da, se ridic? ea, dar nu doar din cauza durerii, ci ?i pentru c? realizase c? acel tic?los, care o lovea crunt, ?i strig? s? moar?, iar SolHi ?i auzi atat de clar atat vocea, cat ?i cele spuse de el.

  Auzind acele cuvinte, SolHi se cutremur?. ?Ce-a fost asta?” Se ?ntreb? ea dintr-o dat?. ?Cine-i acest b?rbat ?i de ce-i ?i el aici? Mai ales, ce vrea de la mine ?i de ce m? r?ne?te? De ce?”

  Punandu-?i astfel de ?ntreb?ri, SolHi privi ?n fa??. Se v?zu acolo pe sine, acea SolHi ce existase ?n urm? cu ?apte ani, cea care purtase o rochie alb? ?n acea sear?, ghemuit? la podea, plin? de sange ?n timp ce acel monstru o lovea f?r? ?ncetare. Dar, ce-a fost ?i mai uimitor decat s? se vad? pe sine, a fost pentru reala SolHi s? ?n?eleag? c? cealalt? EA nu plangea. Doar ?ncerca cu disperare s?-?i protejeze pantecele, chiar dac? ?ntregul corp ?i era plin de r?ni ?i van?t?i.

  Miracolul ?ns? nu se termin? acolo. Da, SolHi nu fu uimit? doar s? ?n?eleag? c? cealalt? EA nu plangea, dar ?i de faptul c? a?a, dintr-o dat?, auzi gandurile celeilalte, doar ?n capul ei, ?Trebuie s? rezi?ti, SolHi! Nu-i po?i permite s? te ucid?! Mai ales, nu-i po?i permite s?-?i ucid? copilul!” Dup? care, ghemuindu-se mai mult decat se ghemuise deja, acea SolHi ?ncerc? s?-?i protejeze copilul, a?a cum putu ?i ea.

  Cand ??i aminti de copilul pe care ?l pierduse ?n noaptea aceea, SolHi izbucni ?n plans. ?Un!” strig? ea dintr-o dat?, ?ntinzand mainile spre cealalt? EA, cea din trecut. ?n loc s? se ?mbr??i?eze pe sine ?ns? ?mbr??i?? aerul. Din aceast? cauz? ?i se sim?i teribil ?n acele clipe, slab? ?i neprotejat? de fel, un sentiment care o f?cu s? plang? ?i mai tare, c?ci ?n?elese c? era incapabil? s? se lini?teasc? chiar ?i pe sine.

  ?ncepu dintr-o dat? s? plang? cu tot corpul, tremurand din cap pan? ?n picioare cand auzi iar cuvintele spuse de acel tic?los. ?Tu ?i bastardul t?u trebuie s? muri?i azi!” ?i strig? el. ?Trebuie s? disp?re?i de pe fa?a p?mantului, c?ci ?mi sta?i ?n cale. Sunte?i o povar? pentru mine ?i din cauza asta trebuie s? disp?re?i! Trebuie!”

  Cuvintele lui o ?nnebunir? pe SolHi. ??nceteaz?!” ?i strig? ea. Nu acea SolHi din trecut strig?, ci cea din prezent, cea care ??i acoperi dintr-o dat? urechile cu palmele, vrand s? nu mai aud? ce-i spunea el. La fel ?nchise ?i ochi, vrand s? nu-l mai vad?. Da, chiar dac? ?l c?utase timp de ?apte ani, pe acel tic?los ce-o r?nise atat de mult ?n acea noapte ?i-i distruse via?a, SolHi p?rea s? nu vrea s? dea ochii cu el ?n acele clipe. ?n acela?i timp p?rea c? nu voia s? aud? ce-i spunea el, de parc? mintea i se ?nchise pentru ?ntreaga lume, ?ncercand s? se protejeze astfel. O ?ncercare e?uat? totu?i, c?ci, cand ?nchise ochii ?i-?i acoperi ?i urechile ?ncercand s? alunge halucina?ia astfel, ??i d?du seama c? nu-i reu?ise. Da, era incapabil? s? se apere chiar ?i pe sine ?n acele clipe. ?i, ?n?elegand asta, SolHi sim?i c? n-avea aer, iar durerea ?i reveni ?n pantece, chiar mai intens? decat mai ?nainte.

  Sim?ind toate astea, SolHi se a?ez? dintr-o dat? pe podea. Dup? care, tremurand ca naiba, c?ci cand deschise ochii v?zu iar suferin?a celeilalte EA, SolHi ?ncepu s? se trag? tot mai ?n spate ?i mai ?n spate, spre acea gaur? din podea. ?i, ?n timp ce se tara astfel, buzele ei murmurau ?n ne?tire, ??mi pare r?u, Un! Mamei ?i pare atat de r?u, dar nu te pot proteja. Nu pot ?i chiar ?mi pare r?u! Iart?-m?!”

  ?ntr-un final, SolHi strig? din tot sufletul. Un strig?t care f?cu acel co?mar s? ?nceteze pentru secunde doar, dandu-i ?ansa s? respire liber. O iluzie, c?ci totul reveni iar cat de curand. ?n?elegand asta, SolHi ??i ?terse ma?inal lacrimile ?i se ridic?. Da, se ridic? ?n ciuda durerii intense ?i-a faptului c? iar sim?i c? n-avea aer. Se ridic? ?ns? sus?inut? de-un gand pe care-l avea ?n acele clipe, ?De vrei s? se termine, trebuie s-o faci cu mana ta, SolHi!” Cum? Simplu: terminand totul ?ntr-o frac?iune de secund? doar. Din aceast? cauz? ?i f?cu SolHi un pas ?n urm?. Apoi… mai f?cu unul ?i ?nc? unul pan? cand talpa goal? nu atinse marginea ascu?it? ?i zgrun?uroas? a g?urii. Sim?ind-o ?ns?, SolHi zambi. Zambi ea ciudat ?n timp ce ?nchise ochii ?i-?i ?ntinse mainile ?n lateral.

  ?S-a terminat!” Murmur? ea dintr-o dat?, sim?ind o stranie pace ?n suflet. ?Pot opri asta ?i se simte atat de bine. Atat de bine se simte, SolHi!”

  Da, SolHi murmur? asta nu din cauza unui moment de nebunie pe care-l avuse. Ea spuse aceste cuvinte considerandu-le salvarea. G?si ?n asta un moment de fericire, al?turi de acea gaur? neagr? ce p?rea s-o ?nghit? ?n orice clip?. Ei ?ns? p?rea s? nu-i pese. Tot ce conta pentru ea era c? acea pierzanie, de care era atat de aproape, putea alunga durerea ?i suferin?a din suflet.

  Astfel, ?n momentul ?n care durerea ?ncet? ?i mintea ei se opri dintr-o dat?. Se sim?i atat de u?oar? pe din?untru, se sim?i calm? ?i atat de fericit?. Era din cauza piciorului gol ce atingea marginea ascu?it? a g?urii, o margine care-i r?nea pielea piciorului, dar care n-o duru ?ns?. Da, SolHi nu sim?ea durere ?i asta ?nsemna atat de mult pentru ea. O fericire ?nconjurat? de ?ntuneric, voci, strig?te ?i umbre. Un co?mar care n-o mai speria totu?i. Ea doar ?nchise ochii, chiar ?n clipa ?n care un b?rbat o strig? pe nume, un b?rbat de care lui SolHi nu-i mai p?s?, c?ci ea mai f?cu un pas ?n spate, ?n c?utarea fericirii…

  ***

  C?rand ?n spate o SolHi incon?tient?, DooSan ?ncerca din r?sputeri s? ajung? la ma?in?. Era ?ns? prea departe de el ?i asta-l ?nnebunea. Cum nu de altfel, cand indiferent de cat de repede nu fugea nu putea ajunge acolo ?i gata. ?i acea lavand?… ?i ale ei capete ?epoase… ?i r?neau atat de mult pielea picioarelor.

  Tot ce se ?ntamplase ?l ?nnebunea de fapt ?i nu doar lavanda. Se datora ?i faptului c? auzea respira?ia ?uier?toare a lui SolHi chiar lang? ureche, la fel cum ?i sim?ea capul b?l?b?nindu-i-se pe um?r ?n timp ce traversau acel camp de lavand?. O stare a ei pe care n-o ?n?elegea deloc de altfel, c?ci ??i amintea destul de clar c? atunci cand o l?sase pe acel drum era mai mult decat bine. ?n acel moment ?ns? nu doar c? nu putea s? respire normal, dar mai avea ?i halucina?ii se pare.

  Da, auzindu-i murmurul ?i respira?ia ?uier?toare, DooSan ??i sim?i inima oprindu-i-se ?n piept pentru cateva secunde. Se ?ntampl? asta cand ?n?elese c? se aflau ?ntr-o situa?ie a naibii de periculoas?. Chiar ?i a?a, era decis s-o salveze cu orice pre?, c?ci ?Ea trebuie s? fie bine,” murmur? el ?ntr-un final. Apoi, sim?ind-o alunecandu-i de pe spate, o ?mpinse ?n sus, ?inandu-i mai strans picioarele pe lang? el pentru a preveni s?-i cad? de pe spate. ?i, f?cand asta, ?i sim?i iar pieptul atingandu-i-l pe al lui, la fel cum ?i sim?i ?i bra?ele extrem de reci ?n jurul gatului, ceva ce-l f?cu s? simt? iar remu?c?ri.

  De fapt, anume din cauza remu?c?rilor ?i se ?ntoarse DooSan dup? ea. Remu?c?ri pe care le sim?i dintr-o dat? ?n timp ce conducea ca nebunul pe acel drum de ?ar?, sim?indu-?i inima zb?tandu-i-se s?lbatic ?n piept. ?i, ?n momentul ?n care ?n?elese asta, lui DooSan i se p?ru c? ??i pierde min?ile, la fel cum i se p?ru c? inima ?i era pe cale s?-i sar? din piept. Un sentiment ciudat care-l f?cu eventual s? opreasc? ma?ina chiar ?n mijlocul drumului, ne?n?elegand prea bine ce naiba se ?ntampla cu el.

  Dintr-o dat? ?ns? ??i surprinse un gand trecandu-i prin mine, un gand ce-i r?spunse ?i la ?ntrebare astfel. ?E din cauza c? ai l?sat-o acolo,” auzi el o stranie voce ?n capul lui. ?Chiar ?n mijlocul acelui camp, pe timp de noapte. ?i… cum naiba ai putut face asta, Han DooSan? Cum ai putut-o l?sa singur?? Chiar dac? ?i-i du?manc?, la fel ??i e ?i partener?, iar un partener nu-l las? nicicand pe cel?lalt ?n urm?.” O voce care era de fapt a fratelui s?u YuSan, cel care-i spusese mereu s?-?i ?in? du?manii aproape ?i c?, pan? la urm?, pan? ?i cel mai de temut du?man merit? o a doua ?ans?, chiar ?i dac? asta nu-i ?ntotdeauna corect.

  ?n acel moment ?ns?, cand o v?zu pe SolHi aproape s? cad? prin gaura ceea ?i-o auzise spunand, ??mi pare r?u,” DooSan se sim?i straniu. Da, ?ncepu s? se team? c-o va pierde ?i asta se ?ntampl? ?n clipa cand realiz? c? era era pe cale s? se lase pe sine s? cad? prin acea gaur?, f?r? s? fac? nimic s? ?mpiedice asta. Din aceast? cauz? ?i se gr?bi DooSan ?i-o prinse de man?, evitand astfel s-o lase s? moar?, chiar dac? nici el nu era atat de sigur de ce f?cuse asta de fapt.

  Tot ce se ?ntampla ?n acele clipe era straniu pan? ?i pentru DooSan. Da, nici m?car el nu ?tia de ce sim?ea toate asta. Ce ?tia el era c? ?ncepu s? simt? ceva pentru ea ?i c?-?i dorea s-o aib? aproape cu orice pre?.

  De fapt, cand se ?ntoarse ?n locul ?n care o l?sase ?i n-o v?zu nic?ieri, DooSan ??i sim?i inima b?tandu-i ciudat ?n piept. ?Unde s-a dus?” Se ?ntreb? el, privind ?n jur. ?Nu a venit dup? mine. Sunt sigur de asta. Totu?i, e singurul drum pe care-l po?i lua ca s? ajungi ?napoi ?n Seul ?i singurul pe care ar fi putut merge ca s? ajung? acas?. Chiar ?i a?a, nu l-a luat. De ce? Ce naiba e ?n mintea acestei femei pan? la urm?? Mai mult de atat, unde naiba s-a pierdut la ora asta tarzie ?n noapte ?i… de ce m? face s?-mi fac atatea griji pentru ea?”

  ?nghi?ind ?n sec, c?ci sim?i teroare cand se gandi c? putuse pleca undeva ?i c? nu va fi ?n stare s-o g?seasc?, DooSan continu? s? priveasc? ?n jur. Fu cum v?zu ale ei ghete l?sate lang? campul de lavand?, acela?i camp pe care ea ?l travers? ca s? ajung? la depozitul abanonat. Un depozit pe care-l v?zu ?i DooSan ?ntr-un final, dup? multe minute de luminat cu lanterna ?n jur ca s? vad? ceva. ?i, de cum ?l v?zu, DooSan fugi spre acel depozit, chiar dac? nu era atat de sigur c? SolHi se ?ndreptase anume ?ntr-acolo. Dar, de?i nu ?tia asta, sim?ea c? ?i el trebuia s? ajung? acolo, c?ci ceva anume ?l atr?gea spre acel loc.

  Ajungand ?ntr-un final la acel depozit, DooSan se opri. Se sim?ea ciudat, privind la acel mare monstru negru din fa?a lui. Un monstru cu o gur? larg deschis?, ceva ce-l f?cu pe DooSan s? simt? frica strecurandu-i-se ?n oase. Din aceast? cauz? ?i vru s? ?ntoarc? spatele acelui loc ?ntr-un tarziu ?i s? fug? cat mai departe de acolo, c?ci mereu ?l speriaser? locurile necunoscute ?i ?ntunecate. Totu?i nu plec?, c?ci auzi un straniu murmur din?untru dintr-o dat?. De asta ?i se opri ?i, privind ?n urm?, ?opti, ?E SolHi. E ?n?untru, sunt sigur de asta. Dar… ce face acolo? ?i mai ales, de ce a intrat ?ntr-un loc pe care nu-l cunoa?te? Ce anume caut? ?n acest loc?”

  This book was originally published on Royal Road. Check it out there for the real experience.

  ?n momentul ?n care o auzi strigand, DooSan uit? de a sa fric? ?i intr? ?n fug? ?n depozit. La primul etaj se opri ?i privi ?n jur, v?zand atat de clar mizeria de acolo. O priveli?te care ?l f?cu s? se simt? r?u dintr-o dat?, mai ales cand sim?i acel miros ?n?ep?tor de mucegai. Doar c?, ?n momentul ?n care auzi iar vocea lui SolHi de sus, ceva ce-i d?du de ?n?eles c? s-ar putea s? nu fie ?n toate min?ile, DooSan urc? sc?rile ?n fug? ca s? ajung? la etajul doi.

  La etajul doi, DooSan se opri ?i ?ncepu s? tremure. Se ?ntampl? asta din cauza c-o v?zu pe SolHi ghemuit? la p?mant, atingandu-?i pantecele cu ambele palme ?n timp ce bra?ele le avea stranse pe lang? corp. Aceast? priveli?te ?l f?cu pe DooSan s? simt? broboane reci de sudoare curgandu-i pe spate. O stranie senza?ie care i se strecur? dintr-o dat? ?n?untru, c?ci, v?zand-o astfel, b?rbatul sim?i c?-i p?rea r?u pentru ea. ?n acela?i timp sim?i o stranie conexiune ?ntre ei, ceva ce-l f?cu s? se holbeze la pantecele ei, pe care SolHi p?rea s? vrea s?-l apere cu orice pre?. Anume asta ?i-i d?du de ?n?eles lui c? de?i o urase atat de mult ?n to?i acei ani, nu ajunse nicicand s-o cunoasc? cu adev?rat, la fel cum n-o v?zuse suferind de fapt.

  Astfel, cu ochii sc?lda?i ?n lacrimi, DooSan ?opti, ??i ea tot sufer?! N-am ?tiut nicicand c? acest monstru tot poate suferi. De ce? De ce ea tot sufer? ?i mai ales de ce simt c? sufer? din cauza mea?”

  Astfel de ?ntreb?ri ?l f?cur? pe DooSan s? tremure din nou. Da, era ciudat pentru el s? se ?ntrebe astfel de lucruri. Mai ales, era ciudat pentru el s? se gandeasc? c? SolHi suferea anume din cauza lui, cand ?tia c? nu putea fi astfel. Nu, da, o r?nise atunci cand aflase c? se afla cu YuSan ?n noaptea mor?ii acestuia, dar totu?i sim?ea c? nu din cauza asta suferea SolHi. Sim?ea el c? era ceva mai mult ascuns ?n spatele a tot ceea ce se ?ntamplase ?n urm? cu ?apte ani. Ce anume? Nu era sigur. De fapt nici n-avea cum ?ti, c?ci el nicicand nu se gandise la SolHi astfel. La fel nicicand n-o privise diferit… doar ca pe un monstru cum o considera el c? este, ceva ce nu-i oferise nicicand lui ?ansa s? se gandeasc? la faptul c? ?i ea putea fi diferit?.

  Acel gand se schimb? ?ns? cat de curand. Se schimb? atat de brusc c? DooSan se scutur? cu tot corpul. Se ?ntampl? asta ?n clipa ?n care ?i v?zu talpa atingand marginea ascu?it? a acelei g?uri din podea. ?i, ?ngrozit, murmur? dintr-o dat?, ?Ce face? ?i-a pierdut min?ile sau ce? SolHi!” O strig? el pe nume. Cu toate acestea, ea nici m?car nu-l privi. Ceva ce-l f?cu pe DooSan cu adev?rat s? se team?, c?ci i se p?ru c? ea nu gandea limpede deloc. Da, vedea asta ?n al ei comportament. O v?zu clar tr?gandu-se spre acea gaur?, chiar dac? nu ?n?elegea ce anume o atr?gea spre acel loc. Dar, de?i nu ?tia motivul pentru care SolHi era atat de aproape de abis, DooSan sim?i nevoia s-o protejeze. Din aceast? cauz? ?i se repezi spre ea de-o apuc? de man?. Dup? care, o trase brusc spre el, chiar ?n clipa ?n care ea se l?sase pe spate, liber? s? cad? spre acel abis. ?i, de cum SolHi ?i c?zu ?ntr-un final ?n bra?e, incon?tient?, DooSan ?nghe?? pentru cateva clipe, c?ci r?ceala corpului ei ?l f?cu s? se cutremure curand dup? asta. Da, o sim?i atat de rece de parc? ar fi stat ?ntr-un congelator pentru mult? vreme. ?i, de cum sim?i al ei corp aproape ?nghe?at, DooSan o stranse la piept ?i-?i lipi buzele de fruntea ei, murmurand ?ngrozit, ?Va fi bine, SolHi! Trebuie s? fie bine!”

  F?cand asta, DooSan ?n?elese un lucru ?n acel moment: c? suferin?a ?i controlase nu doar via?a lui SolHi, ci ?i mintea ?i sufletul, ucigand-o ?ncet, dar sigur, pe din?untru. Pedeapsa perfect? pentru ea a?a cum ??i dorise el mereu. Da, vruse s-o vad? suferind de atatea ori ?n acei ani de cand o cuno?tea, dar, ?n acele clipe, cand v?zuse cat de mult suferea de fapt femeia din bra?ele lui, DooSan sim?i c?-i p?rea cu adev?rat r?u pentru a sa dorin??. ?i era straniu s? simt? ceva diferit dup? ce-o v?zuse suferind cu proprii ochi. Era ciudat chiar ?i faptul c? ajunse s-o strang? tot mai tare ?i mai tare la piept, sim?ind-o atat de rece ?i atat de neprotejat?, aproape f?r? via??. ?i, chiar de visase s? vad? asta, odat? ce v?zu cu ochii lui cum arat? suferin?a ei de aproape, DooSan ?ncepu s? se team?, la fel cum ?l ?ngrozea enorm a ei respira?ie ?uier?toare ce se auzea parc? ie?ind din p?mant.

  ?Astm?,” murmur? el ?n cele din urm?. ?E probabil din cauza lavandei. Da, trebuie s? fie din cauza asta. ?i, de sufer? de astm?, are probabil un inhalator la ea.” Dar, c?utand-o prin buzunare ?i neg?sind unul, DooSan se sperie ?i mai tare decat ?nainte. O team? care nu dur? totu?i mult, pan? ?n clipa ?n care ??i aduse aminte c? SolHi ??i scosese haina la el ?n ma?in?, unde probabil era ?i inhalatorul. Din aceast? cauz? ?i-o aburc? cat de curand ?n spate, fugind cat de repede putu spre locul unde l?sase ma?ina.

  Odat? ajuns lang? ma?in?, DooSan o a?ez? pe p?mant, sprijinind-o de caroserie. Dup? care, ?nfrigurat, se uit? dup? inhalator ?n?untrul vehiculului. Neg?sindu-l ?ns?, sim?i o stranie pulsa?ie ?n urechi, ?n timp ce teama i se strecura iar??i ?n?untru: teama c? SolHi putea muri. Anume asta ?i-l f?cu s? ?n?eleag? c? de i se va ?ntampla ceva ?n seara aceea lui SolHi, el nu va fi nicicand ?n stare s? se ierte pentru asta. Din aceast? cauz? ?i tremur? cumplit, sim?ind durerea ap?sandu-i co?ul pieptului, ceva ce-i ud? ochii ?ntr-un final, c?ci chiar n-o putea pierde.

  Dintr-o dat?, ?n momentul ?n care o auzi pe SolHi cerand o pung?, de hartie sau plastic, DooSan tres?ri. Apoi se ?ncrunt?, c?ci nu-?i putea da seama pentru ce avea ea nevoie de-o pung?. Doar ?n clipa ?n care realiz? c? SolHi nu avea probabil prima dat? o criz? de astm? ?i c? la fel nu era prima dat? cand n-avea inhalatorul la ea, decise s-o asculte ?i ?ncepu s? caute cu ?nfrigurare o pung? ?n torpedou. Acolo ?ns? nu g?si niciuna. Doar pe bancheta din spate d?du de una, o pung? despre care habar n-avea cum ajunse acolo, dar, sincer, nici nu-i p?s? prea mult de asta ?ntr-un final.

  Dup? ce ?n?f?c? punga ceea de hartie de pe bancheta din spate, DooSan ?ngenunche lang? SolHi, ajutand-o s-o ?in? la gur?, ?optindu-i mai apoi s? inspire adanc ?i apoi s? expire. Un proces ce dur? cateva minute, dar care o ajut? totu?i pe SolHi s? se simt? mai bine. Sim?i ?i DooSan asta, c? lui SolHi ?i era mai u?or pe suflet. O sim?i ?n clipa ?n care mainile ei ?i atinser? mainile ca s? sus?in? singur? punga aceea ?i privindu-l ?int? ?n ochi.

  Abia atunci DooSan ??i permise luxul s? tremure ca varga. Dup? care, cand se putu cat de cat controla, o ?ntreb?, ?Ce-a fost asta, SolHi?” O ?ntrebare la care ea nu r?spunse. DooSan ?ns? insist?. Ba chiar ?i ridic? vocea cand ?ntreb? a doua oar?, ?Ce-a fost totu?i asta, Ian SolHi? De ce ai ?ncercat s?-?i iei via?a ?n acel depozit?” Nici de data aceea SolHi nu-i r?spunse la ?ntrebare. Ea doar privi ?n dreapta, la drumul care ducea spre cas?. Astfel, ac?ionand a?a, ?i d?du de ?n?eles lui DooSan c? ascundea ceva. ?n?elegand asta, DooSan insist?. ?Ai v?zut ceva acolo, nu-i a?a?” O ?ntreb? el iar. ?Mai bine zis ?i-ai amintit ceva fiind acolo. Ceva din ce s-a ?ntamplat ?n acea noapte. Doar c?… ce anume ?i-ai amintit, SolHi? Spune-mi! Trebuie s?-mi spui ce-ai v?zut de e legat de YuSan. De-i legat de noaptea cand el a fost ucis, trebuie s?-mi spui, mai ales c? nu aici noi v-am g?sit atunci. Da, depozitul ?sta nu se aseam?n? deloc cu cel ?n care v-am g?sit, dar totu?i pare unul care te-a ajutat s?-?i aminte?ti. De ce? Mai ales, de ?i-ai amintit ceva, trebuie s?-mi spui, SolHi! Trebuie s?-mi spui neap?rat, c?ci… chiar trebuie s? ?tiu!”

  Spunand astfel de cuvinte, DooSan practic o implor? s?-i spun? ce ?tia. Avea ochii sc?lda?i ?n lacrimi cat cer?i un r?spuns de la ea. Un r?spuns pe care SolHi a?a ?i nu i-l d?du ?n cele din urm?. Ea doar se ridic? ?i, abia ?inandu-se pe picioare, se ?ndep?rt? tot mai mult ?i mai mult de el.

  Uimit, DooSan privi mult? vreme ?n urma ei. Privi ?ndelung ?i cam atat… undeva ?n fa??, anume ?ntr-acolo unde se ?ndrepta SolHi. Apoi, ?ncepu dintr-o dat? s? tremure… cu tot trupul tremura el, ?n momentul ?n care ?n?elese c? moartea fratelui s?u era mai mult decat o simpl? crim?. ?n acela?i timp… nu putea fi o coinciden?? c? SolHi avuse o astfel de criz? anume acolo ?i mai ales c? ?ncercase s?-?i ia via?a ?n acel depozit. Chiar nu putea fi o coinciden??. Nu dup? acea noapte cand ?i spusese c? ziua ?n care o va vedea murind era atat de aproape. ?i, ?n?elegand asta pentru a nu ?tiu cata oar? ?ntr-o singur? noapte, DooSan strig? ?n urma ei, ?Ian SolHi, spune-mi ce anume s-a ?ntamplat ?n acea noapte! De ?tii ceva, spune-mi, m? auzi? De nu e?ti vinovat?, vorbe?te, c?ci… chiar trebuie s? ?tiu! Trebuie, m? auzi?”

  Spunand asta, DooSan plangea cu tot corpul. Un planset care nu-i ?nmuie totu?i inima lui SolHi. Ea, descul??, cumva absent? ?i doborat? de evenimente, continu? s? avanseze tot mai mult ?i mai mult pe acel drum ciudat, departe-departe de el.

  ?ngenuncheat ?i lipsit de puteri, DooSan ?ncepu s? plang? cu tot trupul. Ochii lui vedeau atat de clar acel camp uimitor de frumos de lavand?, dar asta nu-l calm? deloc. Din contr?, i se p?rea c? acele fire de lavand? ?i erau du?mani ?i nu prieteni, du?mani leg?nandu-se ciudat pe al lor unic picioru? verde, otr?vitori ?i periculo?i, gata s? ia vie?i, a?a cum se ?ntamplase cu SolHi cu doar minute ?nainte. Anume acest gand ?l f?cu s? ?n?eleag? ?n cele din urm? c? ura ?i r?zbunarea nu-i aduser? satfisca?ie pan? la urm?, ci doar durere. La fel nu se sim?i ?mplinit nici dup? ce ?ncerc? de dou? ori s? scape de al s?u du?man ?i nici cand o v?zuse aproape s?-i fac? dreptate lui, cu propriile maini. Anume asta ?i i se p?ru lui ciudat: c? un monstru, a?a cum o numise el adesea pe SolHi, cea care ucisese f?r? mil? un suflet, ajunse s? vrea s? dispar? din cauza a ceva ce mereu sus?inuse c? nu-?i amintea. Mai ales, o terorizase ?ntr-atata un depozit abandonat ce p?rea s? n-aib? nicidecum leg?tur? cu ce se ?ntamplase atunci, dar care totu?i fusese cat pe ce s?-i fie ei mormant.

  Acest gand ?l f?cu pe DooSan s? suspine. Cum nu cand ??i d?du seama c? exista o stranie leg?tur? ?ntre ei. O leg?tur? care p?rea s? fi ?nceput mult mai ?naintea evenimentelor de acum ?apte ani, dar totu?i o leg?tur? pe care nu ?i-o putea explica defel. Mai ciudat ?ns? decat s? ?n?eleag? c? exista ?ntre ei o a?? nev?zut? ce le lega destinele fu pentru DooSan s? ?n?eleag? c? ura lui pentru ea disp?ruse undeva ?i c?, din acea noapte, dup? acea ultim? dat? cand ?ncercase s? scape de ea cu propriile maini, nu-?i dorea decat s-o apere. Un sentiment straniu ?i ne?n?eles, dar totu?i un sentiment care ?i d?dea puterea s? mearg? mai departe.

  Dintr-o dat?, atat de brusc c? pan? ?i el tres?ri, DooSan strig? dintr-o dat?, ?Ce mama naibii s-a ?ntamplat totu?i ?n acea noapte? Mai ales, de ce anume aici, ?n acest loc-fantom?, par c? s-au deschis Por?ile Iadului pentru Ian SolHi?” ?ntreb?ri ce r?maser? totu?i f?r? r?spunsuri, c?ci nici campul de lavand? ?i nici acel depozit abandonat nu p?reau dornice s?-i r?spund? la ?ntrebare. Doar vantul p?rea s? ?tie r?spunsul, dar ?i acela t?cea, vrand parc? s? ?ngroape trecutul ?i securea r?zboiului odat? ?i pentru totdeauna.

  Aceast? t?cere ?i ?ntreb?rile ner?spunse nu-l demotivar? pe DooSan ?ns?. Din contr?, p?rur? al ?nr?i ?i mai mult. ?i nu era din cauza c? SolHi t?cuse, ci pentru c? ?n?elese iar c? doar nebunia le controlase vie?ile ?n tot acel timp. Astfel, ?n?elegand asta pentru a enea oar?, DooSan se decise s? ?nceteze a o ur?. Decise s? le dea lor o ?ans? s? respire liber ?i, dup? ce-o afla ce ?ntr-adev?r se ?ntamplase ?n acea noapte, abia atunci s? se r?zbune a?a cum pl?nuise, indiferent de cine avea s? fie a lui victim? ?ntr-un final.

  Acest gand ?i d?du puterea s? se ridice de jos. Dup? care, la vitez? mic?, o urm? pe SolHi, care continua s? ?nainteze pe jos spre ora?. El prefer? s? fac? asta… s-o urmeze doar, ?n t?cere, parc? din umbr?, convins c? astfel ?i d?dea ei ?ansa s? se gandeasc? lini?tit? la tot ce se ?ntamplase ?n acea noapte, considerand neoportun ?i contraproductiv s-o for?eze s? urce ?n ma?ina lui.

  Avea dreptate DooSan gandind astfel… SolHi chiar avea nevoie s? fie singur?. ?n acela?i timp, b?rbatul gre?ea gandind c? astfel ?i d?dea ei ?ansa s? mediteze asupra a tot ceea ce li se ?ntamplase peste zi. Ea doar, absent? ?i ciudat?, continua s? avanseze pe acel drum pr?fuit, gandindu-se la nimic ?n concret ?i nerealizand c? de fapt DooSan ?i c?lca ?ncet pe urme. De altfel, chiar ?i de-ar fi realizat asta, nu i-ar mai fi p?sat, c?ci ?n seara acea se convinse de un lucru: c? DooSan o considera un monstru cand ?i el era unul, un monstru c?ruia nu-i p?sa deloc de ea ?i care nu-?i dorea decat s-o r?neasc?, mai mult decat o r?nise deja.

  Astfel, tarandu-?i picioarele ?n urma ei, sim?indu-se complet lipsit? de puteri ?n?untru, SolHi se gandea doar la un lucru: ca durerea s? nu revin? nicicand. Nu-i p?sa de nimic altceva: nici de marginile ascu?ite ale pietrelor care-i r?neau ?i mai mult t?lpile deja r?nite ?i nici de lavanda care-i provoca atat de mult? durere ?n?untru, f?cand-o s? se simt? ame?it?. O durere pe care o sim?ea adanc ?n a ei fiin??, ceva ce-o f?cu pe SolHi s? loveasc? continuu cu palma al ei piept, ?ncercand s-o alunge ?i s?-i fie astfel mai u?or pe suflet.

  Astfel, ?nc?p??anat? ?i puternic?, chiar dac? nicicand nu se crezuse astfel, SolHi reu?i s? se ?ndep?rteze tot mai mult ?i mai mult de acel loc de co?mar. ?i, chiar de i se p?ruse adesea c?-i pe cale s? colapseze, nu se opri ?i nici nu privi ?napoi. Reu?i astfel s? ajung? la primul telefon public. Acolo, intr? ?n cabin?, ap?s? butonul de urgen?? ?i a?tept? pan? un operator ?i r?spunse la apel, c?ruia ?i ceru un sunet cu tax? invers?. Dup? care a?tept? iar, timp de cateva minute, pan? auzi vocea Minei la cel?lalt cap?t de fir, o voce care o f?cu pe SolHi s? izbucneasc? ?n plans, susurand un abia auzit, ?Mina, sunt eu! Po?i s? vii s? m? iei? Da, m? simt r?u din nou ?i chiar nu ?tiu unde-s. La fel simt c? m? pr?bu?esc din nou.” Apoi, SolHi ascult? ?n t?cere tot ce avu Mina s?-i spun?. ?i, dup? ce terminar? de vorbit, puse receptorul ?n furc? ?i ie?i din cabin?, a?ezandu-se chiar lang? ea dup? asta ?i lipindu-se cu tot trupul de ai cabinei pere?i de sticl?.

  ***

  Oprit nu departe de telefonul public, DooSan continua s-o priveasc? insistent pe SolHi. Aceasta era a?ezat? ?nc? lang? cabin?, avand dificult??i de respira?ie, c?ci o vedea lovindu-?i continuu pieptul cu palma ca s? calmeze furtuna din interiorul ei. O privelil?te care ?l f?cu pe DooSan s? se ?ncrunte, ?uierand printre din?i mai apoi, ?La nabia, chiar e ?nc?p??anat? aceast? femeie! De-ar fi intrat ?n ma?in? nimic din asta nu s-ar fi ?ntamplat. ?i… s-ar fi sim?it demult bine, dar a?a…”

  ?ntr-un final, ?n?elegand c? unica lui ?ans? de-a o face supus? era s? lupte cu fiara din interiorul ei, DooSan se decise s? ias? din ma?in? ?i s? se apropie de ea ca s-o for?eze s?-l urmeze. Ceva ce nu f?cu ?ntr-un final, c?ci v?zu ma?ina Minei oprindu-se nu departe de el. Dup? care, ie?ind ?n fug? din vehicul, Mina se gr?bi de ajunse lang? SolHi, lang? care ?ngenunche numaidecat, dandu-i inhalatorul ca s?-i fie mai u?or pe suflet. Un inhalator pe care SolHi ?l folosi numaidecat, sim?indu-se un pic mai bine curand dup? asta. Dup? care, cand sim?i c? era ?n stare, dar doar dup? ce Mina o for?? s? ?nghit? ni?te pastile, se ridic? de jos ?i, ajutat? de a ei prieten?, se ?ndreptar? spre vehiculul ro?u parcat nu departe de cel al lui DooSan.

  ?n drum spre ma?in?, Mina ?l observ? pe DooSan ?n cele din urm?, pe care ?l privi cu ur?. Nu-i spuse ?ns? nimic, la fel cum nu-i spuse lui SolHi. Mina doar ??i ajut? prietena s? se a?eze pe scaunul pasagerului, dup? care urc? ?i ea la volan ?i, dup? ce ap?s? pedala de gas pan? la refuz, plecar? cat de curand de acolo.

  ?ndep?rtandu-se de acel loc, SolHi adormi ?n cele din urm?. Un somn care ?i permise Minei s? respire u?urat?, c?ci chiar crezuse c? SolHi va colapsa din nou. De fapt nici nu crezuse c? a ei prieten? va rezista, c?ci cand o v?zuse lang? acea cabin? crezuse c? o va pierde ?ntr-un final. SolHi ?ns? rezultase mult mai puternic? decat to?i crezuser? ?i nu doar rezist?, ci ?i adormi ?ntr-un final. Ceva ce n-o calm? pe Mina ?ns?, ce-o f?cu s? se simt? ?i mai ?nfuriat? decat ?nainte ?i asta din cauza c?-?i aduse aminte de Han DooSan. Da, ?ncepu s?-l urasc? pe acesta dup? ce-?i aminti c? st?tuse doar ?i privise la suferin?a lui SolHi, f?r? a face nimic s-o ajute. De aceea ?i-?i spuse ea ?ntr-un final, strigand cuvintele ?n capul ei, ?Ah, Han DooSan, ah, nici nu ?tii ce ?arpe ai c?lcat pe coad?, c?ci eu nicicand nu-i iert pe cei care ?ncearc? s?-i fac? r?u lui SolHi, iar tu e?ti f?r? doar ?i poate unul din ei. Ah, tic?losule, n-o s-o la?i nicicand ?n pace, nu-i a?a?! Ei bine, atunci s?-?i fie de bine, c?ci ?i eu o s? fac la fel: n-o s? m? opresc nicicand din a te vana, te asigur, ceva ce-o s? ?ncetez a face doar dup? ce te v?d mort!”