Relaxat?, ?n timp ce ?edea ?ntins? pe pernele moi ale lui Palar, Sephir privea cerul. Acel cer ce era atat de frumos ?n ciuda norilor negri ce se goneau unul dup? altul pe bolta vast?. ?i, de parc? ?ntreaga melancolie a lumii ar fi pus st?panire pe sufletul ei, Sephir zambi ?i spuse ?n ?oapt?, ??i totu?i e atat de frumos ?i lini?tit, chiar dac? pare a fi doar lini?tea de dinaintea furtunii.”

  Palar, care mo??ia ?n acele clipe, auzind ?oapta Sephirei, tres?ri. Apoi, mirat, deschise larg ai lui ochi forma?i din doi mici nori purpurii, ?i-i a?inti asupra tinerei ?n a?teptarea r?spunsului. Un r?spuns pe care a?a ?i nu-l primi, c?ci Sephir nu-i v?zu mirarea din privire din cauza c? era atat de concentrat? pe frumuse?ea cerului ?ntunecat. Doar ?ntr-un tarziu, cand ?n sfar?it sim?i a norului privire a?intit? asupra ei, ?l privi mirat? ?i ?ntreb?, ?Se ?ntampl? ceva, Palar?”

  ?Da,” r?spunse acesta. Spuse ?ns? acel ?da” pe un ton iritat, ceva ce-o mir? ?i mai mult pe Sephir. Mai ales cand ?l auzi spunand mai apoi, ?Zic asta pentru c? n-ar trebui s? roste?ti astfel de cuvinte, prin?es?, precum furtun? sau b?t?lii. Cel pu?in nu ?n astfel de locuri.”

  ?De ce m? rog?” ?ntreb? tan?ra, zambind. ?Se anun?? cumva furtun? la orizont ?i nu eram eu la curent cu asta?”

  ?Ei bine, furtun? nu se prevede. Cel pu?in nu simt eu asta. Ce simt ?ns? e miros de ars,” murmur? Palar nervos, adulmecand zarea. ??i-l simt de undeva dinspre p?dure. De parc? se apropie pr?p?dul de noi, unul c?ruia nu-i vom putea totu?i face fa??.”

  ?Haide, Palar, nu exagera atata. Au fost doar vorbe pan? la urm?. Cuvinte spuse la ?ntamplare f?r? vreo conota?ie specific?. Tu ?ns?… faci din ?an?ar arm?sar, ca ?ntotdeauna.” T?cu ?ns? Sephir ?i-l privi ?ncurcat? cand observ? preocuparea ?n ochii norului. Mai ales cand ?l v?zu pe acesta ??ntorcandu-i spatele” ?i privind apoi spre p?dure. ??i totu?i se pare c? nu exagerezi tu ?i se ?ntampl? ceva acolo,” spuse ea ?n cele din urm?.

  ?A?a e,” spuse Palar trist. ?Mi se pare c? pe undeva arde. Ori… poate e doar o presim?ire ?i de asta simt miros de ars… Oricum, de-o fi una sau alta simt c? e ceva nu ?n favoarea noastr?. De aceea ar trebui s? fim extrem de aten?i, ?n special ?n ceea ce spunem de nu vrem s? atragem ghinionul asupra noastr?.”

  Dup? astfel de cuvinte Sephir sim?i c? ?ntr-adev?r nu mai avea ce spune. De altfel era sigur? c? lui Palar nu-i era a glum?, c?ci de cand nu putuse trece de Bariera Rophion ?i se ?ntoarce pe cer era mai sensibil ca niciodat?. De asta ?i n-ar fi fost nimic straniu s? aib? acele presentimente sumbre, care, ?n marea majoritate a cazurilor, se adevereau. Astfel, aducandu-?i aminte de aceast? capacitate a norului, Sephir ?nchise ochii ?i adulmec? zarea.

  ?i deschise ?ns? cat de curand ?i-l privi pe Palar cand sim?i a lui privire a?intit? asupra ei. Ba chiar ?l v?zu scuturand din cap cu repro?. Dup? care, ?ncruntandu-se ni?el, norul o ?ntreb?, ?De la so? ai ?nv??at? Asta cu mirositul z?rilor m? refer.”

  Sephir ?ns?, deloc deranjat? de tachinarea norului, surase. Dup? care, aplecandu-se u?or ?n fa?? ?i privind ?int? ?n ochii lui, ?i spuse, ?Ba bine c? nu. E o meteahn? deprins? de la tine dac? sincer, c?ci tu e?ti chiar mai priceput decat lupii ?n a mirosi z?rile.” Dup? care, zambind, de?i sim?i teama strecurandu-i-se ?n suflet, ?l ?ntreb?, ?De altfel… chiar nu sim?i nimic?”

  ?Ce anume?” ?ntreb? Palar mirat, iar vine?iul ochilor lui deveni mai dens.

  ?Aerul. Devine greu de respirat. Ap?s?tor. De parc? ar arde undeva.”

  ?Acum cea care exagereaz? mi se pare a fi tu, prin?es?. De ce? Pentru c? eu m? referisem la figurat c? arde. Tu ?ns? pari a da prea mare importan?? acelor cuvinte. ?i…” T?cu el ?ns? brusc ?i ?ncepu a mirosi intens zarea cand ?ntr-adev?r sim?i aerul ?nc?rcat cu fum. De asta ?i privi cat de curand ?n jur, ?ncercand s? ?n?eleag? de unde sim?ea totu?i fumul. Dar, v?zand c? nu-?i putea da seama de asta, spuse, ?Totu?i… mi se pare c? ai tu dreptate de data asta ?i chiar arde pe undeva.”

  Sephir ?ns? nu spuse nimic. Ea doar s?ri de pe pernele moi ale lui Palar ?i, f?cand ca?iva pa?i de lang? el, se uit? cu mare aten?ie ?n jur, ?ncercand s? vad? sursa acelui fum dens care ?i ardea n?rile pe din?untru ?i-o f?cea s? simt? c? se ?n?bu?? de ?ndat? ce ajungea pan? la ea. Dar… a?a ?i nu-?i putu ea da seama de nimic stand acolo, pe p?mant, ?i doar privind dep?rtarea. De aceea ?i urc? ea cat de curand ?napoi ?n carca norului, c?ruia ?i spuse, ??ncearc? s? te ridici cat de sus po?i, Palar! Trebuie s? vedem de unde se simte fumul.”

  Palar, care nu prea avea chef s? simt? iar ap?sarea pe suflet din cauza Barierei, a c?rei putere lucra ?n defavoarea lui, stramb? din nas. ?n?elegand ?ns? c? ceea ce propunea Sephir era absolut necesar, oft? u?or ?i se ridic? ?n aer. Nu mult ?ns?, cam zece metri de la p?mant cat Sephir s? poat? vedea ceva.

  ?ntre timp, cat Palar se ridic? ?n aer, Sephir, care st?tea ?n picioare ?n interiorul norului, continu? s? priveasc? ?n jur. De altfel vedea atat de clar zarea ?n ciuda trupului ce?os al norului, c?ci anume ?n asta consta marea putere a Sephirei: s? limpezeasc? cerul ?i zarea cand avea nevoie, f?r? a r?ni natura, pentru a vedea astfel ce se ?ntampla ?n jurul ei. De v?zut ?ns? a?a ?i nu v?zu nimic straniu. Doar ni?te sclipiri ciudate la orizont ce p?reau a fi mici fulgere sau poate doar stele pe moarte scanteind puternic ?n disperata lor ?ncercare de a-?i face ?nc? sim?it? prezen?a pe p?mant.

  Tres?ri ?ns? brusc, ?n clipa ?n care auzi tunete la orizont. La fel sim?i ?i c? Palar tot tres?rise. Apoi, cand privir? ambii ?n zare, de unde se vedeau acele scanteieri ciudate, care ?ncepur? a se vedea din ce ?n ce mai clar de parc? cerul ar fi cr?pat sub povara tunetelor ?i a fulgerelor, Palar spuse, ?Acele fulgere n-au totu?i de-a face cu natura, prin?es? Sephir. Mi se pare mie c?-s parte a R?ului.”

  ?Te referi acum la faptul c? cineva a ?nfuriat cerul special?” ?l ?ntreb? Sephir extrem de mirat?.

  ?A?a e. De altfel… am impresia c? e mana zeului Boor la mijloc. Dar… nu-s totu?i sigur dac? sincer.”

  ?Tata controleaz? astfel de fulgere? Cu ce scop?”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. Dar, ce ?tii tu, e c? zeu Boor e capabil de asta. De altfel nu doar odat? ai v?zut ?i tu ce poate face el la manie. Mai ales cand cineva ?ncearc? s?-i r?neasc? pe cei dragi lui.”

  ?Bestla,” strig? dintr-o dat? Sephir. ?E posibil ca Bestla, Samaya ori poate maestrul Dike s? fie ?n pericol ?i de aceea tata e manios, iar cerul crap?.” O remarc? care ?l f?cu pe Palar s-o priveasc? crucit, c?ci i se p?rea stranie a ei idee. Dar, dandu-?i seama c? se prea poate s? fi avut ea dreptate, ?nchise ochii ?i scutur? ni?el din cap. Dup? care spuse:

  ?Dac? e s? m? gandesc mai bine mi se pare c? ai dreptate.”

  Sephir ?ns? nu st?tu s?-l asculte. Doar ?nchise ochii ?i-?i concentr? puterea min?ii ?ncercand s?-?i conecteze mintea, cu a tat?lui ei sau cu a Bestlei. Dar, de?i se chinuia din r?sputeri s? fac? asta, nu-i reu?ea ?i pace. Din aceast? cauz? ?i sim?ea cum cre?tea furia ?n interiorul ei, c?ci ?n?elese ?ntr-un tarziu c? anume P?durea o ?mpiedica s? fac? leg?tura cu ei ?i asta doar din cauza c? ?ncerca s? se apere p?durea de to?i ?i de toate, m?car atata cat putea ?i ea.

  Astfel, v?zand c? nu-i ?n stare s? fac? leg?tura cu cei dragi inimii ei, Sephir oft? ?i se ?ntrist?. Nu pentru mult? vreme ?ns?, c?ci, cand un imens fulger cr?p? cerul, undeva la orizont, ?n dep?rtare, ea ??i ridic? din nou privirea ?i se uit? ?ntr-acolo. Nu v?zu ?ns? realitatea acelei zile, ci anume o ?ntamplare de demult, de cand era ?nc? copil? ?i Boor le ar?tase fetelor sale cum se pot ap?ra ?n caz de nevoie folosind anume puterea naturii ?mpotriva du?manilor.

  De altfel Sephir ??i aduse aminte c? ?n acea zi Boor le ?nv??ase la fel s? fac? diferen?a dintre fulgerele ?i tunele controlate de a sa putere ?i cele naturale, c?ci ?ntr-adev?r erau ele diferite. De exemplu, cand cerul cr?pa, controlat de capriciile naturii, liniile fulgerelor erau neuniforme ?i puteau c?dea oriunde, spintecand la fel copaci seculari sau dand foc p?durilor uscate. Cele ale lui Boor ?ns? aveau mereu o linie dreapt? ?i a lor culoare era mult mai intens? decat a fulgerelor naturale. La fel, atunci cand c?deau din cer, fulgerele lui Boor nicicand nu f?ceau r?u naturii. ?n cele mai multe dintre cazuri cel pu?in, c?ci de fulgerele controlate de Boor c?deau totu?i pe p?mant era doar pentru ai pedepsi pe oameni pentru a lor r?utate sau pentru c?-l numiser? Mongrel, a?a cum se ?ntamplase nu doar odat? ?n lunga lui via?? ?i cum nu doar odat? v?zur? ?i ale lui fete cum putea ar?ta ura sa, cea controlat? de furia inimii.

  La fel de diferite erau ?i tunetele. Cele naturale de exemplu se auzeau precum o hodorogeal? necontrolat? a unui butoi gol l?sat s? se rostogoleasc? la vale pe un drum pietros. ?n schimb, tunetele lui Boor erau cumva melodioase ?i d?deau senza?ia c? undeva la orizont se bat tobe sau se scutur? covoare. Dar, atunci cand ?ntr-adev?r era el manios ?i nu se mai putea controla, de r?ul tunetelor celea vuia cerul de parc? mii ?i mii de tunuri ar fi tras asupra taberelor inamice ?n acela?i timp.

  Anume aceast? diferen?? ?i-i d?du ?ansa Sephirei s? ?n?eleag? ?ntr-un final c? nebunia v?zut? la orizont era cauzat? de puterea tat?lui ei. Mai ales cand realiz? c? ceea ce i se p?ruse ei la ?nceput a fi sclipiri de stele moarte erau doar reflec?ii cauzate de oglinzile Bestlei, care amplificau puterea fulgerelor lui Boor, transmi?and a lor lumin? pan? h?t ?n zare. Ceva care-o f?cu ?n cele din urm? s?-i cear? norului s? coboare din nou pe p?mant. Apoi, cand atinse iar solul cu t?lpile, SolHi fugi spre tab?r?, cat o ?inur? picioarele. Dar, ?nainte s? plece, ?i spuse ea totu?i lui Palar, ?Ei sunt ?n pericol. Tata ?i restul. De aceea trebuie s? facem ceva pan? nu-i prea tarziu.”

  ***

  ?Arde p?durea! P?durea Rophion arde!” Strig? Sephir ?n timp ce se ?ndrepta spre sat. Din aceast? cauz? ?i ?ncepur? a se ivi Rophionii de prin case ori de pe unde se mai aflau ?n acele clipe ?i o priveau mira?i, ne?n?elegand la ce anume se referise ea. Dar, cand v?zur? cat de speriat? era Sephir ?n acele clipe ?i mai ales cand sim?ir? preocuparea ?n glasul ei, se alertar? ?i ei ?i ?ncepur? a se uita speria?i ?n jur, v?zand cerul cr?pat de puterea fulgerelor.

  De altfel, tot din cauza acelor fulgere ?i tunete, ce f?ceau s? r?sune zarea, Rophionii ?ncepur? a se ?ntreba ?ntr-un glas, ?Ce se ?ntampl? totu?i? De ce e iar natura ?mpotriva noastr?? Oare suntem noi chiar atat de p?c?to?i de P?rintele Haos ne trimite atatea ?ncerc?ri ?n ultima vreme? Chiar oare n-a fost de-ajuns ce s-a ?ntamplat cu feciorul mai mic al lui Yamu? Chiar trebuie s? trecem noi printr-o alt? ?ncercare acum?” ?ntreb?ri la care al?ii nu aveau timp s? r?spund?, la fel cum n-avea cerul un r?spuns la ele, fiind prea ocupat s?-?i arate furia asupra ?ntregii lumi.

  O furie care totu?i nu-i ?ngrijor? pe al?ii. Cel pu?in a?a p?rea la prima vedere, c?ci Yamu, Fenrir ?i Arion r?maser? calmi ?n timp ce priveau zarea. Doar cand o auzir? ?i ei pe Sephir strigand ?n?eleser? c? ea ?tia deja cui se datora acea furie a cerului ?i de aceea se gr?bir? spre ea. F?cur? asta ?ns? tocmai pentru c? nu voiau ca a ei ?ngrijorare s? fie transmis? ?i altora, c?ci asta n-ar fi f?cut decat s? starneasc? panica printre Rophioni, ceva de care chiar n-aveau nevoie ?n acele clipe.

  Dar, cand mai r?maser? cam 100 de metri ?ntre ei ?i Sephir, atunci cand cerul cr?p? asurzitor chiar deasupra satului Rophionilor, un imens fulger fu ?ndreptat chiar spre centrul satului. Un fulger care nu-?i atinse ?inta ?n cele din urm? ?i nici nu pricinui vreun r?u ?n jur. Asta se datora Barierei de care fulgerul nu putu trece. Trecu ?ns? al lui bubuit asurzitor, ce-i for?? pe cei din jur s? se chirceasc? ?i s?-?i acopere urechile cu ambele palmele, ap?sandu-le puternic ?i asta doar ca s? nu surzeasc? ?n cele din urm?. Apoi, cand bubuitul acelui tunet, ce urmase fulgerului, se pierdu ?n zare, putur? ?n sfar?it privi cu to?ii ?n jur ?i-o v?zur? pe Kalimērā, stand ?n picioare ?n acele clipe, nu departe de Sephir, ?i privind zarea.

  Femeia ?ns?, de?i to?i din jurul ei priveau ?nc? speria?i zarea, ?ntrebandu-se ce ur? se ab?tuse asupra lor, p?rea destul de calm?. Ba chiar p?rea c? st?tuse astfel, cu ochii pe zare ?i f?r? s?-?i astupe urechile, chiar ?i dup? acel tunet asurzitor, ceva care-i mir? mult pe Fenrir ?i Arion ?i-i f?cu s? schimbe priviri. Dar, cand o auzir? pe Kalimērā spunand ?n cele din urm?, ??i totu?i p?durea arde,” se ?ngrijorar? ?i fugir? cat putur? de repede spre ea.

  Arion chiar o ?ntreb? ?nsp?imantat odat? ajuns lang? ea, ?Arde? Unde anume?”

  ?Acolo. ?n partea sudic? a p?durii,” ?i r?spunse femeia calm?. Apoi, privind la Sephir, care p?rea ?i ea extrem de uimit? de cuvintele ei, Kalimērā ?i spuse, ?Acela?i lucru l-ai v?zut ?i tu, nu-i a?a, prin?es? Sephir?”

  ?A?a e,” murmur? Sephir ?ncurcat?. ?Dar… de unde ?tii tu asta?”

  ?Am v?zut,” r?spunse Kalimērā calm?. ??n vis ca s? fiu mai exact?,” un r?spuns care-i f?cu pe cei din jurul ei s? se cutremure. Ea ?ns?… p?rea atat de calm?.

  ?n cele din urm? ?ns?, sim?ind totu?i c-o ap?sa enorm pe suflet, Kalimērā oft? prelung, dandu-le astfel celorlal?i de ?n?eles c? a ei calmitate fusese doar o masc?. Apoi, atingandu-?i pieptul cu palma, se aplec? pu?in ?n fa??, ?nchise ochii ?i inspir? adanc aerul din jur. Doar ?ntr-un tarziu, cand Sephir o ?ntreb?, ?Un vis? Care anume?” Kalimērā se ?ndrept? de ?ale ?i, privind ?int? ?n ochii Sephirei, ?i spuse:

  ?Un vis pe care l-am avut asear?. Cel ?n care ?ntreaga P?dure Rophion era ?n fl?c?ri.”

  ?Atunci, dac? ai avut acest vis, de ce nu ne-ai spus ?i nou? despre el?” O ?ntreb? Fenrir ?ncurcat.

  ?Pentru c? nu eram sigur? c?-i adev?rul,” ?opti Kalimērā f?r? s?-l priveasc?. ?Se pare totu?i c? am avut dreptate ?i a fost nu doar un vis, ci o premoni?ie… despre ce avea s? vin?.”

  Tres?ri ?ns? pan? ?i ea, de?i ?ncerca s? par? calm?, cand o auzir? cu to?ii pe Mai spunand, ?Arde anume pentru c? Tarther cel Mare s-a trezit la via??. Acel Tarther care a adus sfar?itul marelui Popor al Noearilor ?i care pare s? ne aduc? ?i nou? sfar?itul ?n acest mare r?zboi.” Cuvinte pe care Mai le spuse totu?i de parc? ar fi fost ?n trans?, c?ci ai ei ochi negri p?reau extrem de tulburi, rotindu-se ?n mici cercuri ?i sclipind ciudat.

  Dar, de?i era ceva ce al?ii nu v?zuser? pan? atunci, ?tia prea bine Yamu ce se ?ntampl?: a lui so?ie ?ntr-adev?r era ?n trans?. A?a cum se ?ntampla de fiecare dat? cand avea o premoni?ie. ?i, ?tiind prea bine c? era necesar s?-i vorbeasc? cu calm lui Mai ?i nu s? ?ncerce s-o aduc? la realitate cu for?a, b?rbatul f?cu ca?iva pa?i spre ea, ?ntreband-o cu voce calm?, ?La ce anume te referi acum, Mai? Cum e posibil ca acel Tarther s? se fi trezit cand nu-i decat un personaj de poveste?”

  ?Ba nu-i legend? Tarther,” spuse Mai, privindu-l ?int?. ?El e real. A?a cum a fost acum ?apte milenii cand Poporul Noear a ars, iar al lor regat s-a f?cut cenu??. De altfel acel Tarther d? foc acestei p?duri ?n aceste clipe, aruncand fl?c?ri din ale sale nare largi, ce-s surs? de foc ve?nic. O surs? de putere ce cre?te datorit? gemenelor-form?, care ?i-au reunit puterile dup? paisprezece ani, a?a cum a fost prorocit de veacuri.” Dup? care, oftand dureros, Mai ??i pierdu cuno?tin?a ?n bra?ele so?ului.

  V?zandu-?i mama f?r? cuno?tin??, Akita se sperie. ?i, alergand spre ai ei p?rin?i, strig? speriat?, ?Ce-i cu tine, mam?? Treze?te-te! Ce se ?ntampl??”

  Se opri ?ns? fata locului cand Yamu se uit? spre ea ?i-i spuse cu glas sever, ?Nimeni s? nu se apropie de Mai ?n aceste clipe, c?ci ?n ea e ?nc? puterea Oracolului Tīrkkatarici.”

  ?Puterea Oracolului?” Se ?ntrebar? Rophionii ?ntr-un glas. ?Dar cum e posibil? Din cate ?tim…”

  ?Lini?te!” Le strig? Yamu. ?N-avem timp de pierdut stand la taclale acum. La fel nu e momentul s? st?m locului. De aceea… toat? lumea s? se ?ndrepte spre ascunz?toare! ?n special b?tranii, femeile ?i copii s? mearg? s? se ascund? ?n Tunelele ārakki? (Oracolului). Inclusiv voi: Akita, Kku?ai! Ilēcā?a! De altfel… Kku?ai! Ilēcā?a! Apropia?i-v? ?i lua?i-v? ?i mama cu voi, c?ci de?i Mai e ?nc? controlat? de puterea lui Tīrkkatarici, voi sunte?i ?n siguran??. Akita ?ns?… s? stai departe de ea! M-ai ?n?eles?”

  This tale has been unlawfully lifted without the author's consent. Report any appearances on Amazon.

  ?Da, tat?!” R?spunse fata cu glas tremurat.

  ?Atunci, odat? ce m-am f?cut ?n?eles, nu ?n?eleg de ce sta?i ?nc? locului. Cu to?ii de altfel!” Le strig? el celorlal?i, dup? ce ai s?i b?ie?i se apropiar? de el ?i-o luar? pe Mai ?n bra?e. Apoi, cand v?zu c? Rophionii, chiar dac? erau speria?i, ?ncepur? totu?i a se ?ndrepta spre Piatra Estic? Vāyil, acolo unde se afla de fapt intrarea ?n Tunele, care terminau ?n cele din urm? ?ntr-o mare grot? numit? Ira?cippi? Vāyi, Yamu se ?ndrept? spre Fenrir ?i restul, care st?teau ?nc? locului, privind ?int? la lupi ?i parc? ne?ndr?znind s? se urneasc? din loc ?i ei. Apoi, odat? ajuns lang? ei, le spuse, ?De altfel cred c? ?i ghoulii ?i restul care au venit cu voi ar trebui s? se ?ndrepte ?ntr-acolo, c?ci nu ?tim ?nc? ce se apropie de noi.”

  ?Eu cred totu?i c? ar trebui ca parte din noi s? r?man? s? apere tab?ra,” spuse Arion.

  ?Nu, Arion,” se opuse Fenrir. ?Dac? p?durea arde, satul Rophionilor tot e ?n pericol. De altfel… nu ?tiu cat o s? mai ?in? Bariera, c?ci…”

  ?O s-o ?inem noi de trebuie,” auzir? ei glasul b?tranului Pā??ittiyam, ceva ce-i mir? nespus. De asta ?i se ?ntoarser? to?i spre b?tran ?i-l privir? mira?i. B?tranul ?ns? surase, ?Nu, poate ?i ar?t?m noi ramoli?i, dar… puterea nu ne-a luat-o ?nc? nimeni.”

  ?Nu-i vorba de b?trane?e, b?trane Pā??ittiyam, e vorba de respect,” interveni Yamu. ?Mai ales e o chestiune de onoare, c?ci suntem destui Rophioni ?n putere s? ap?r?m satul. De aceea…”

  ?De ce s? expunem tineretul, care ne poate duce gloria mai departe, Yamu, cand b?tranii tot pot pune um?rul s? protejeze ?ara?” Insist? b?tranul. ?De altfel cred c? nu doar eu gandesc astfel, ci ?ntregul Consiliu. A?a c?, chiar dac? voi v? opune?i, noi ne-am decis: aici murim de trebuie, dar satul Rophionilor nu va fi distrus. Nu a?a cum au disp?rut Noearii, cei care ne-au fost atat de dragi, dar pe care i-am v?zut c?zand ?n cele din urm?.”

  Anume cuvintele b?tranului Pā??ittiyam ?l f?cur? pe Fenrir s? se cutremure. Nu ?tia ?ns? de ce se sim?ea atat de straniu, c?ci el nu tr?ise ?n acele vremuri cand pieriser? Noearii. La fel nu v?zuse ceea ce v?zuse Samaya, reflectat ?n oglinda vr?jitoarei Villō. Chiar ?i a?a sim?ea inima cum i se zb?tea nebune?te ?n piept ?i ?ncepu s? simt? c? n-avea aer. ?n cele din urm? ?ns?, ?n?elegand c? nu se putea da b?tut, Fenrir trase adanc aer ?n piept ca s? se calmeze, dup? care spuse, ?De a?i decis asta, atunci noi nu suntem cine s? ne opunem, b?trane Pā??ittiyam. Asta nu ?nseamn? ?ns? c? sunt de acord.”

  B?tranul surase, ?La r?zboi n-ai nevoie de acordul tinerelor ?i nici ca s? mori. De altfel ne-ar fi ru?ine nou?, b?tranilor, s? tr?im ascun?i ?n grot? cand ai no?tri tineri pier ?n focul iadului. A?a c?, e decis, tinere: vom sta ?i noi la hotarul ??rii, indiferent de pre?ul pe care va trebui s?-l pl?tim!” Dup? care, ?ntorcandu-i spatele lui Fenrir ?i celorlal?i, se ?ndrept? spre Consiliul de B?trani, care ?l a?teptau nu departe de ei, pentru a le spune despre ce se decise.

  ?n urma lui Fenrir privi mult? vreme, c?ci chiar se sim?ea ciudat ?i c? nu ?tia ce s? fac?, c? de Dike ar fi fost acolo, el la sigur n-ar fi permis b?tranilor s? stea la hotarul ??rii. El ?ns? nu fusese ?n stare s? se opun?. De aceea ?i considera c? nu era totu?i demn de a fi conduc?tor. Sau poate…

  ?…E doar o idee ce o ai ?n cap, dar care totu?i nu-i dreapt?,” ?i spuse Arion, citindu-i gandurile. Din aceast? cauz? ?i se ?ncrunt? Fenrir ni?el, privind la al s?u bun prieten ?i mentor: nu-i pl?cea lui faptul c? acela iar ??i b?ga nasul ?n treburile lui. Arion ?ns? surase ?i-i spuse, ?Chiar de nu-?i sunt pe plac spusele mele e totu?i adev?rul, prin?e Fenrir. ?i ?tii de ce?”

  ?Pentru c? demnitatea ?i dorin?a unuia de a-?i ap?ra ?ara n-are de-a face ?ntotdeauna cu demnitatea conduc?torului lor?”

  ?A?a e. De aceea cred c? ar fi mai bine s? ?ncetezi a-?i plange de mil? ?i a ne concentra pe ap?rare, c?ci acum asta e important.”

  ?Atunci ghoulii vor sta ?i ei de straj?,” le spuse Kalimērā cu voce grav?.

  ?Ba nu,” se opuse Yamu. ??i nu spun asta pentru c? n-am ?ncredere, ci pentru c? ghoulii n-o s? poat? s?-i fac? fa?? acelei p?s?ri demonice. Rophionii ?ns?…”

  ?De n-a?i v?zut ce ne poate pielea n-ar trebui s?-?i spui p?rerea. Mai ales s? sus?ii c? nu suntem ?n stare s? ap?r?m un loc ce ne-a primit ?i ocrotit de parc? am fi fost acas?,” ?uier? Izkina printre din?i, apropiindu-se de ei ?mpreun? cu Zorrota. ?Dar… cu o condi?ie vom ap?ra acest regat: regina Kalimērā ?i pruncul Piccai trebuie s? se ascund? ?i ei cu voi. Doar ?tiindu-i pe ei ?n siguran??, noi…”

  ?Nu, Izkina,” se opuse Kalimērā. ?Cum e posibil ca un conduc?tor s?-?i lase o?tenii s? lupte f?r? el? Asta ar ?nsemna la?itate.”

  ?Ba nu, regin?,” interveni Zorrota. ?Ar ?nsemna doar c? e?ti mam?. Mama viitorului nostru conduc?tor de altfel. De aceea, de vrem ca neamul nostru s? nu piar? f?r? urm? ?ntr-un final, pruncul ?i tu, regin?, trebuie s? fi?i ?n siguran??. La fel vom fi ?i noi. Promitem!”

  ??i totu?i, nu consider corect s?…,” ?ncerc? s? se opun? Kalimērā. T?cu ?ns? ?i o privi pe Sephir, cand aceasta ?i spuse:

  ?Consider totu?i c? Izkina ?i Zorrota au dreptate: ca un neam s? d?inuie timp de veacuri trebuie s? aib? urma?i. La fel trebuie s? existe supravie?uitor ca un neam s? nu piar?. De aceea, ca ghoulii s? exist? ?i de acum ?ncolo, tu ?i fiul t?u trebuie s? fi?i ?n siguran??. Prin urmare, mergi cu ceilal?i! ?n Ascunz?toarea Rophionilor ve?i fi ?n siguran??.”

  ?La fel mergi ?i tu, Sephir,” insist? Fenrir.

  ?Ba nu,” spuse ea cu glas ferm. ?Eu r?man ?i asta nu se discut?, Fenrir. De ce? Pentru c? sunt singura care poate controla cat de cat furia cerului ?n aceste clipe. Da, mai este ?i Arion. El singur ?ns? n-o s? fie ?n stare s? v? dea o man? de ajutor. Plus la asta, eu sunt capabil? s?-mi port de grij? ?i la fel, al?turi de tine, o s? fiu mai ?n siguran?? decat ?n adancurile Tunelelor ārakki?.”

  Siguran?a din vocea Sephirei ?i mai ales a ei privire fix?, a?intit? ?n ochii lui, ?l dezarmar? pe Fenrir. ?i nu pentru c? el ar fi fost neputincios ?n fa?a ei, ci pentru c? ?ntr-adev?r avea a sa so?ie dreptate: de voiau s? apere acel loc aveau nevoie de puterea cerurilor ?i de cei care le puteau controla. La fel avea Sephir dreptate spunand c? al?turi de el era ?n siguran??. ?i nu doar ea, ci ?i el s-ar fi sim?it mai bine luptand cot la cot, c?ci, de-ar fi fost desp?r?i?i, s-ar fi gandit mereu unul la cel?lalt, s-ar fi ?ngrijorat ?i ?ntrebat mereu de-i cel?lalt bine, iar acea ?ngrijorare continu? ar fi fost mai ucig?toare chiar ?i decat otrava. Astfel, ?n?elegand acest lucru, Fenrir oft?. ?i d?du ?ns? Sephirei de ?n?eles c? accepta a ei propunere, chiar dac? nu era ?ntru totul de acord. Dar, cand sim?i a ei man? strangandu-l puternic de man?, Fenrir o privi. Ba chiar surase ?i el cand ea ?i spuse, ??i totu?i vom fi bine noi. A?a e corect ?i a?a vom face: vom lupta pan? la cap?t, cot la cot, ?i astfel vom muri de trebuie.”

  ?n cele din urm?, complet dezarmat de-a ei privire, Fenrir o trase spre el ?i-o stranse la piept. Nu-i p?s? nici chiar de faptul c? a lui stang?cie ?i dragoste ar?tat? ?n v?zul lumii schi?ase zambete pe fa?a celorlal?i. Tot ce conta pentru el era c? al?turi de ea sim?ea lini?tea. Acea lini?te dinaintea furtunii, dar totu?i lini?te. Una care… putea fi completat? doar de ea.

  ***

  De?i Yamu le strigase tuturor s? se ?ndrepte spre Tunelele ārakki?, la dou? ore distan??, Rophionii continuau ?nc? prin sat. Parte din ei ??i strangeau cateva dintre lucruri, al?ii d?deau o man? de ajutor la ?nt?rirea fortifica?iilor, ?n timp ce cei mai mul?i dintre ei ajutau la grajduri. Motivul? Era absolut necesar s? se fortifice ?i acel loc pentru ca animalele, care se ascunser? acolo dup? atacul corbilor Kākkai, s? fie proteja?i ?n cazul ?n care pr?p?dul ar fi trecut de Barier? ?i-ar fi ajuns pan? la ei. Din aceast? cauz? ?i se starnise forfot? mare la grajduri, c?ci, fiind s?ritori la nevoie, Rophionii se stranser? cu mic cu mare acolo, s? dea o man? de ajutor sau m?car s? dea altora de ?n?eles c? puteau conta pe ei atunci cand era nevoie.

  De altfel anume spre grajd se ?ndreptau ?i Fenrir, Arion ?i Nathaniel ?n clipa ?n care ?l auzir? pe Kku?ai strigand, ?Caiii! Prin?e Fenrir, vin caii!” Un strig?t care ?i f?cu pe to?i s? se ?ntoarc? spre b?iat. ?l v?zur? astfel ar?tandu-le s? priveasc? ?n zare, de unde, cat de curand, se auzi tropot de copite. Dar, de?i crezuser? ei c? o ?ntreag? armat? de animale se ?ndrepta spre acele grajduri, odat? ce sim?iser? focul apropiindu-se de ei, le fu ?ntr-un final dat s? vad? doar cinci cai: doi negri ca pana corbului ?i trei albi.

  Cei negri erau nimeni al?ii decat Shinar ?i Tūfon. Dintre cei albi ?ns? tinerii ?i recunoscur? doar pe Vitiyi? (calul Gaeiei) ?i pe S?ō?p?ēk (calul lui Island). Cel de-al cincilea ?ns?, care era ?ntr-adev?r alb ca spuma laptelui, un cal ciudat totu?i, neobi?nuit, c?ci ar?ta diferit de ceilal?i datorit? culorii lucioase a pielii ?i a p?rului m?t?sos, la fel datorit? ochilor s?i negri de-o profunditate impresionant?, era unul necunoscut. Dar, chiar dac? nu-l mai v?zuse nimeni pan? atunci, prin simplul fapt c? era ?n compania celorlalte patru animale ?tiute de Fenrir ?i restul, era considerat unul de-al lor.

  Dar… minunea nu se opri acolo, odat? cu apari?ia celor cinci animale. Ce-i uimi enorm pe to?i fu s? vad? c? cei cinci cai trecur? prin Barier? f?r? s? fie nevoie ca lupii magici s? deschid? o poart? pentru ei. Din aceast? cauz? ?i se privir? cu to?ii, uimi?i din cale afar?, c?ci ei nicicand nu se a?teptaser? ca ?n lumea asta s? exist? un suflet capabil s? treac? prin Barier? f?r? ca s-o distrug? sau s? fie for?at s? lupte cu puterea ei mai ?ntai. O uimire care ?l f?cu pe Yamu s? murmure dintr-o dat?, extrem de ?ncurcat, ?Asta… asta ce mai e?”

  ?Nu ce mai e, dar cine!” ?l corect? Arion, privind ?int? la cei cinci cai, care, odat? trecu?i de Barier? ?i dup? ce f?cur? un ocol larg pe paji?tea de lang? sat, se oprir? locului ?i a?teptau cumin?i. ??i… cred c? magia e anume ?n cel de-al cincilea cal. Cel necunoscut. Dar… nu-mi pot da seama ce anume e ciudat la el.”

  Privi ?ns? Arion mirat la Fenrir cand acela rase ?i-i spuse, ?Ceva ciudat de altfel: ca un cal s? nu-l ?n?eleag? pe un altul.”

  ?De parc? tu ?n?elegi to?i lupii, odat? ce e?ti unul,” marai Arion printre din?i. V?zandu-i ?ns? pe Rophioni privindu-l ?int?, ceva ce-i d?du de ?n?eles c? gluma ceea fu luat? personal de to?ii lupii, privi ?n alt? parte. Apoi, dregandu-?i u?or glasul, murmur?, ?Doar o remarc?! N-o lua?i personal!”

  Se mir? ?ns? Arion ?i mai mult v?zand c? Rophionii suraser?. Dup? care, calmi, se ?ntoarser? fiecare la treaba lui, c?ci de?i apari?ia celor cinci cai putea fi considerat un fenomen magic ?i nea?teptat, pericolul care se apropia de ei ?i pe care-l sim?eau tot mai aproape cu fiecare secund? ?i f?cu totu?i s? se gr?beasc?. Nu to?i ?ns?, c?ci copiii, curio?i din fire, vrur? s? se apropie de animale. Se traser? ?ns? speria?i ?n spate cand Tūfon forn?i nervos pe n?ri ?i se ridic? apoi pe picioarele din spate. Astfel animalul le d?du celorlal?i de ?n?eles c? nu erau ei acolo pentru joac? ?i nici ca exponate rare la circ, ci c-o treab? important?. Una pe care Fenrir ?i ceilal?i p?reau s? n-o ?n?eleag? totu?i.

  ?n?elese ?ns? Sephir c? de calul p?rintelui ei era acolo era pentru o cauz? anume. De aceea ?i se apropie ea ?n cele din urm? de Tūfon, c?ruia ?i mangaie coama ?i botul, ?optindu-i ca s?-l calmeze, ?Doar copii, Tūfon, n-o lua ?n nume de r?u! Da, da, ?tiu c? nu-?i place cand se apropie al?ii atat de mult de tine. Dar, odat? ce tr?im al?turi de al?ii, trebuie s? ne conform?m!” Apoi, cand sim?i c? calul se calmase cat de cat, Sephir ??i lipi fruntea de botul animalului, care ?nchise ?i el ochii, ?ncercand parc? s?-i transmit? ?i ei a sa nelini?te ?i s-o fac? s? ?n?eleag? ?n cele din urm? acel mesaj tainic pe care voia s? i-l transmit?.

  Aceast? postur? a Sephirei, cu fruntea lipit? de botul lui Tūfon ?i p?rand c? mediteaz?, li se p?ru ciudat? celorlal?i. Ba chiar se auzi la un moment dat, ?Ce face?” murmurat de copii. Un murmur care ?l f?cu pe Fenrir s? priveasc? ?n jur ?i s? vad? c? de fapt Rophionii se opriser? iar din treab? ?i a?teptau cu sufletul la gur? s? aud? mesajul pe care calul p?rea s? ?ncerce a i-l transmite lui Sephir.

  Dar, ?n clipa ?n care o v?zur? pe Yellen ?ndreptandu-se spre cel de-al cincilea cal, cel necunoscut, Rophionii se privir? unii pe al?ii, ?ntrebandu-se din priviri, ?Ce face de data asta aceast? copil??” O ?ntrebare la care nimeni p?rea s? n-aib? un r?spuns. Nici m?car Nathaniel, care privi ?int? la a lui sor?, ?ncercand mai ?ntai s? ?n?eleag? de-i posedat? iar sau doar ac?iona astfel pentru c? voia ea asta. Ba chiar el ?ncercase s-o apuce de man? ?i s-o opreasc? cand ea trecu pe lang? el. N-o ajunse ?ns? datorit? lui Yamu, care ?l prinse pe el de man? ?ntr-un final ?i scutur? u?or din cap s? nu fac? asta.

  ?i f?cu bine Yamu ?mpiedicandu-l pe Nathaniel s? se apropie de Yellen, c?ci astfel v?zur? cu to?ii cum fata se apropie de calul necunoscut ?i-i atinse botul cu palma f?r? ca animalul s? fie speriat sau nervos. Ba chiar p?rea c? animalul ??i dorea acea apropiere de fat?, c?ci, la un moment dat, v?zur? cum ??i atinse fruntea de palma fetei atunci cand Yellen ?ntinse ?i a doua man? spre el ca s?-i mangaie coama. Apoi, dup? secunde bune de ai fi mangaiat animalului grumazul, Yellen privi la ceilal?i ?i le spuse, ?Numele ei e Tūyāmā.”

  ?Tūyāmā? Raza viitorului?” ?ntreb? Arion mirat.

  ?A?a e. Asta ar ?nsemna numele ei ?n limba antic?.”

  ?Dar… cum de ?tii tu asta?” O ?ntreb? Fenrir mirat. ?Nu-mi zi c? anume ea ?i-a spus cum o cheam?.”

  Yellen surase. ?Chiar de nu crezi, a?a e. De altfel acest animal e un cal magic, diferit de restul ?i asta din cauza c? a tr?it mult mai mult decat oricare cal pe care noi ?l ?tim. Doar… Shinar mi se pare c? a tr?it atat de mult. Dar chiar ?i a?a, chiar dac? simt o leg?tur? puternic? ?ntre cei doi, nu-mi pot da seama ce anume ?i leag? pe ei,” spuse fata, dup? care privi spre Shinar, care ??i plecase botul ?i mirosea lini?tit iarba de parc? nici n-ar fi b?nuit c? anume despre el era vorba.

  ?n cele din urm?, cand Tūyāmā ??i frec? fruntea de um?rul fetei, Yellen o privi iar. O privi ?ndelung de altfel ?n timp ce iapa st?tea cu ochii ?nchi?i ?i mi?candu-?i u?or doar buzele de parc? astfel ar fi ?ncercat s?-i transmit? ?i ea un mesaj fetei la fel cum ?ncerca s? fac? Tūfon cu Sephir. Un mesaj pe care Yellen nu-l ?n?elese pan? la urm?, de?i sim?ea ceva straniu la animalul din fa?a ei. Chiar ?i a?a, sim?ind o mare triste?e ascuns? ?n sufletul iepei, Yellen ?i atinse fruntea cu palma larg deschis? ?i ?ncepu s-o mangaie u?or, murmurandu-i, ??i totu?i nu e?ti singur? acum! Nu mai e?ti, c?ci ai atat de mul?i prieteni devota?i ?n jur, din cei care-?i pot sta mereu al?turi, la nevoie.”

  Spunand aceste cuvinte, Yellen ?ncerca s-o calmeze pe Tūyāmā, s?-i dea de ?n?eles c? n-avea de ce se teme ?i c? erau ?n siguran?? acolo. Dar, ?n timp ce-i mangaia animalului fruntea, sim?i ea o mare nelini?te pe suflet, o nelini?te pe care n-o putea ?n?elege totu?i, la fel cum nu putea ?n?elege de unde ??i luase sursa. Doar ?ntr-un final, cand ??i oglindi iar ochii ?n privirea blajin? a animalului din fa?a ei, Yellen se cutremur?. Ba chiar ?ncepu s? tremure u?or ?n timp ce se tr?gea tot mai ?n spate ?i mai ?n spate. Motivul? Vedea o mare de fl?c?ri ?n ochii lui Tūyāmā - un p?mant sfant parjolit de sus ?n timp ce fl?c?ri fl?mande, fl?c?ri de dimensiuni impresionante, erau aruncate din n?rile marelui Tarther.

  ?Nu poate fi!” Murmur? Yellen, v?zand asta. ?Eu nu pot vedea asta. Nu ?n ochii ei!” Dar, de?i era extrem de speriat? ?i-?i dorea s? ?ntoarc? spatele iepei ?i s? fug? de acolo mancand p?mantul, Yellen sim?i c? nu era capabil? de a?a ceva. Ba chiar sim?ea c? ceva o atr?gea spre Tūyāmā ?i-o f?cea s? priveasc? ?int? ?n ochii ei, tanjind parc? s? vad? mai mult din acea urgie, visand parc? s? fie parte a acelui pr?p?d, c?ci sim?ea nu-? de ce c? acele imagini erau parte din ea, parte al unui trecut cunoscut ei, dar de care nu-?i amintea.

  ?i-ar fi amintit poate de-ar fi continuat s? priveasc? ?n ochii iepei. La fel… poate c-ar fi fost pierdut? pe veci de ?i-ar fi amintit ceva. Fu salvat? ?ns?… de groaza trecutului ?i de teama prezentului de Kku?ai, c?ci b?iatul, sim?ind-o speriat?, se apropie de ea ?n ciuda faptului c? ceilal?i vrur? s?-l opreasc? ?i, tr?gand-o spre el, o for?? s?-l priveasc? ?i-i spuse, ?Nu tot ce vezi ?n ochii altora e adev?rul, Yellen!”

  ?Dar… e atat de real!” Murmur? ea, ?nc? tremurand, ?n timp ce privea ?int? ?n ochii b?iatului.

  ??i ai dreptate: e real! Ce vezi ?n ochii ei! Dar e realitatea altora ?i nu a ta!”

  ?Realitatea altora? La ce anume te referi, Kku?ai? Vrei s? spui c? ce v?d ?n ochii lui Tūyāmā e anume ceva ce-a tr?it ea ?n trecut?” ?ntreb? fata mirat?. Ba chiar vru s?-?i ?ntoarc? capul ?i s? priveasc? iar ?n ochii iepei, vrand s? se conving? c? nu avuse vedenii.

  Kku?ai ?ns?, de?i nu ?tia nici el prea bine de ce sim?ea c? trebuia s-o ?int? pe fat? departe de acel animal ?i mai ales ne?tiind de unde era el la curent cu ceea ce v?zuse Yellen ?n ochii animalului, o apuc? pe Yellen ?i mai strans de man?, for?and-o s? stea locului. Dup? care, cand Yellen ?l privi pe el ?n ochi, cu mare aten?ie de altfel, ?i spuse aproape ?n ?oapt?, ?Nu c?uta s? afli lucruri care te pot ?ngenunchea, copil?! La fel nu for?a prezentul s? se ?ntoarc? ?n trecut. De faci asta atunci lumea se va ?ntoarce cu susul ?n jos ?i tu vei fi pierdut? pe veci.”

  ?Bodhi?” ?ntreb? Yellen mirat?, auzind cuvintele rostite de Kku?ai, cuvinte stranii ?n opinia ei, c?ci ea era sigur? c? el n-avea de unde ?ti astfel de lucruri. Mai ales… era ea sigur? c? nu Kku?ai ?i vorbise din cauza ochilor lui ce devenir? la ?nceput complet negri, ca mai apoi s? capete culoarea ochilor feti?ei-dege?ic?, care spuse mai apoi:

  ?A?a e, Yellen! Eu ??i vorbesc acum!”

  ?Dar… cum e posibil? Credeam c? tu n-ai puterea de-a controla lupii magici? Doar… pe celelalte suflete.”

  ??i ai dreptate. Doar pe jum?tate de altfel, c?ci nu pot controla restul lupilor. Pot ?ns? s? m? conectez cu acest b?iat dup? ce el a fost la U?a Purgatoriului. De fapt datorit? ?ie s-a creat aceast? leg?tur? ?ntre noi, c?ci anume tu i-ai ?ndreptat pa?ii spre acel loc sfant.”

  Cuvintele lui Bodhi o f?cur? pe Yellen s? se ?ncrunte. Nu f?cu ea asta ?ns? de sup?rare sau c? ar fi deranjat-o ceva, ci din cauza c? nu-?i amintea s? fi f?cut asta. Doar cand auzi, ca prin vis, acele cuvinte pe care ea i le spuse ea atunci lui Kku?ai, ?De aceea ascult?-mi sfatul ?i mergi anume ?ntr-acolo, c?ci doar acolo vei g?si adev?rata putere ?i menirea pentru care ai fost trimis pe p?mant,” ??i d?du seama c? o putere mult prea mare o controla din interior, o putere de care ea ?ns??i nu era con?tient? ?n multe dintre cazuri, dar care totu?i lucra ?n favoarea lor. Astfel, aducandu-?i aminte de acele clipe, Yellen ?nchise ochii ?i murmur?, ??i totu?i aceast? leg?tur? nu e doar ?ntre voi doi, Bodhi. E o leg?tur? ?ntre noi trei de fapt.”

  ?Da. Ai iar dreptate, c?ci prin tine l-am putut aduce pe acest copil ?napoi la via??, iar prin el ??i pot spune ?ie acum despre viitor. Astfel putem considera f?r? gre? c? suntem suflete-pereche. Chiar ?i a?a… n-o s? fim pe veci lega?i, Yellen. La fel n-o s?-l putem mereu conecta pe cel?lalt ?i afla sfaturi, c?ci, cat de curand, Maranam ?i armata r?ului vor pune st?panire pe Magia p?mantului ?i vom fi fiecare pentru el.”

  ?Totu?i… nu ?n?eleg de ce mi-ai spus s? nu for?ez viitorul s? se ?ntoarc? ?n timp. Mai ales nu pot ?n?elege ce leg?tur? are asta cu mine sau ce leg?tur? este ?ntre cele v?zute ?n ochii lui Tūyāmā ?i ceea ce-am tr?it ?n alt? via??.”

  ?Doar… d? timp timpului,” r?spunse scurt Bodhi, dup? care a ei putere disp?ru, iar Yellen ?l v?zu pe Kku?ai zambindu-i, ?n timp ce continua s-o ?in? strans de man?.

  Asta ?ns? n-o calm? defel. Din contr?, se sim?i ?i mai nelini?tit? datorit? faptului c? Bodhi trecuse sub t?cere un r?spuns care ei i se p?rea important. Numai c?… ?n?elese totu?i c? nu era ?nc? momentul s? afle astfel de adev?ruri ?i c? ?ntr-adev?r avea nevoie s? dea timp timpului ?i s? nu-i ?ngrijoreze ?i pe ceilal?i, c?ci asta p?rea c? face ?n acele clipe. De altfel v?zu clar ?ngrijorarea ?n ochii lor ?n timp ce-o priveau ?int?, ?ncercand s?-?i dea seama ce-i cu ea. De aceea ?i se for?? ea s? zambeasc? ?ntr-un final, spunandu-le prin acel zambet, ?Sunt bine,” chiar dac? min?ea.

  ?n cele din urm?, sim?indu-se iar st?pan? pe sine, Yellen se ?ntoarse ?i-o privi pe Tūyāmā. Nu mai v?zu ?ns? acel foc ?n ochii ei. Doar… o mare de lini?te v?zu Yellen ?n ochii iepei. Lini?tea de dinaintea furtunii de altfel…