I se ?nchideau ochii sub puterea lacrimilor ?i a durerii din suflet. Vedea astfel ?ntunericul din inim? ?i bezna propriei min?i. Apoi, deschizandu-i iar, Samaya vedea fl?c?ri, cele ce-i umbreau priveli?tea unei z?ri albastre, care scanteia puternic ?n sclipiri de cenu?? ?i scrum viu, c?ci ?P?durea chiar arde ?n fl?c?ri mistuitoare. Arde, la fel cum a ars P?durea Mortor acum mii de ani, f?r? ca nimeni s? fie capabil s? opreasc? pr?p?dul la Poarta Nemuririi, condamnand astfel ast? lume la durere ?i moarte, cand ar fi putut face totul s-o salveze ?i s? ?ntoarc? lumea din nou spre Lumin? ?i Via??.”

  Erau ?ns? doar ganduri ?n mintea Samayei. Ganduri prevestitoare de pierzanie ?i durere. La fel era pustiu ?n sufletul ei, de?i auzea atat de clar plansul naturii, care ??i spunea astfel durerea, c?ci altceva nu putea face ?n fa?a pr?p?dului… putea doar plange.

  La fel plangea ?i Samaya: cu lacrimi mute, curse pe obraz. Nimic mai mult nu putea face ea. Cel pu?in asta credea, c?ci ??i aducea atat de clar aminte c? anume ea adusese urgia ?n inima P?durii Rophion atunci cand se l?sase ?n?elat? de vulpe, cea care purta ?n inim? Moarte ?i nimic mai mult. De aceea, tocmai pentru c? era con?tient? de a ei nes?buin?? ?i nimicnicie, Samaya ??i dorea ?i ea s? piar?, acolo, ?n sanul naturii, ?mbr??i?at? strans de fl?c?ri, ?n ?dulcea” melodie a vaietelor copacilor, cei care se plecau pan? la p?mant, ?ncercand s?-?i sting? trupurile sau ??i ridicau coroanele spre cer, cer?ind ?ndurare ?i lacrimi de sus. Lacrimi ce ?ntarziau s? vin?, c?ci pan? ?i cerul p?rea s? fie ?mpotriva lumii ?n acele clipe, considerand-o p?c?toas? ?i pe meritate suferind?, c?ci datorit? ei ?i-a nes?buin?ei umane suferea ?i natura, transformandu-se ?ncet, dar sigur ?n… scrum.

  De fapt nici n-avea cum fi altfel, cand cei care trebuiau s-o apere se l?saser? prad? dezn?dejdii… Samaya. Ea st?tea ?n acele clipe pe spatele p?rintelui s?u, privind cerul negru cu pic?turi de fl?c?ri scanteinde ?n ?nalturi, ?n timp ce lacrimi cristaline, dulci ?i s?r??ele la gust cand ?i ajungeau pe buze, ?i tulburau acea priveli?te a apocalipsei umane. Dar…

  …se rostogoli la p?mant ?ntr-un final cand lupul Dike, care ?ncercase s? se fereasc? din calea unui copac ce c?zuse prad? fl?c?rilor ?i se pr?bu?ea, f?cuse o mi?care gre?it? ?i-o aruncase astfel ?i pe Samaya de pe spate. Astfel, rostogolindu-se pe p?mant, Samaya sim?i mai ?ntai lovitura, adanc ?n oase o sim?i ea. Apoi sim?i dogoarea fl?c?rilor din jur ?i auzi iar atat de clar jalea copacilor din ?nalturi, o durere spus? ?ntr-o limb? antic? pe care ea o ?n?elegea totu?i, chiar dac? spus? atat de scurt, ?Kāppu! Nā?ka? virumpuvatu itutā?: Kāppu! Iruntapōtilum… iruntum namakku ki?aikkātu pōl teriki?atu.” (Salvare! Asta ne dorim: Salvare! Chiar dac?… se pare c? nu vom avea totu?i parte de ea.)

  ?Sau poate…,” ??i spuse Samaya privind ?n p?mant. St?tea ?n patru labe ?n acele clipe, ?n al ei trup uman, privind la frunzele c?zute din ?nalturi, la crengile rupte de sus ?i care, odat? ajunse jos, se transformaser? ?n cenu?? fierbinte, cea atins? de ale ei palme ?n acele clipe, r?nindu-i u?or pielea, dar totu?i suportabil. La fel ?i ?nc?lzea acea cenu?? ?i sufletul, ?l f?cea s? simt? c?ldura p?mantului, chiar dac? dogoritoare. Apoi, sim?ind puternic acel impuls al Vie?ii ?n pieptul ei, tan?ra lupoaic? se ridic? pe toate cele patru labe, ?n pielea fiarei de aceast? dat?, ?i se uit? atent ?n jur la parjolul ce se apropia amenin??tor de ea. ?i, privind ?int? la acele fl?c?ri nimicitoare ce se apropiau cu repeziciune de locul ?n care st?tea, tan?ra lupoaic? ??i ?ndarji privirea ?i glasul ?i spuse, ?uierand cuvintele printre din?i, ??i totu?i nu s-a sfar?it totul. Nu ?nc?! Nu pan? nu trece?i de noi, voi, fiare cu inim? neagr?. Nu pan? nu moare Samaya, lupoaica alb? a P?durii Rophion!” Dup? care, l?sand s?-i scape un urlet ?nfior?tor din al ei gatlej, lupoaica transmise un mesaj lumii din jur, ?Rezist?! Nu-i ?nc? totul pierdut! Nu… ?nc?!”

  ***

  ?Pe pozi?ii!” Le strig? Yamu Rophionilor ?n clipa ?n care auzir? ?n dep?rtare urletul lupoaicei albe. ?E timpul! Toat? lumea s? fie pe pozi?ii! Acum!” Mai strig? el, ?n?elegand c? de ce se temuser? cu to?ii atata amar de vreme se ?ncepuse… r?zboiul.

  Se aflau ?n acele clipe ?n fa?a Por?ilor ārakki?-ului, ?mp?r?i?i ?n dou? tabere: una condus? de el ?i care ?i includea pe to?i cei care r?maneau s? apere ale lor p?manturi ?i alta condus? de Mai, care avea s?-i duc? pe restul ?n Tunelele ārakki?-ului, ca s? fie la ad?post ?i s? fie siguri c? al lor neam va d?inui ?i dup? acel mare r?zboi. Astfel, stand fa?? ?n fa??, cele dou? tabere se ?nchinar? una ?n fa?a celeilalte, dup? care, cu ochii ?n lacrimi, ??i ?ntoarser? spatele ?i pornir? fiecare ?n drumul lor: Yamu ?i grupul lui spre hotar ?n timp ce Mai porni spre Poarta ārakki?-ului, care era deschis? ?n acele clipe.

  ?nainte de-a intra pe Poart? ?ns?, r?manand totu?i ultima, de?i se presupunea c? conduc?torul trebuia s? fie ?n fruntea tuturor, Mai privi ?n urm?. La fel f?cu ?i Yamu, c?ci ?l durea inima s?-?i ?tie parte din familie departe de el. Astfel ?i putu vedea pe Mai, Akita ?i Kku?ai l?sandu-i ?n urm? pe el ?i pe Ilēcā?a, c?ci doar pe el ??i permise Yamu s?-l ia cu el la r?zboi. ?i, privindu-se cu jind, cei cinci membri ai familiei lui Yamu, l?sar? ochii s? li se umple de lacrimi, fiind con?tien?i c? poate era totu?i ultima dat? cand se vedeau astfel: ?n via?? ?i ?n siguran??.

  Dintr-o dat? ?ns? Yamu tres?ri, cand ?l v?zu pe Kku?ai ap?rand din mul?imea ce deja intra ?n tunele ?i fugind spre el, strigandu-i din dep?rtare, ?Tat?, a?teapt?! A?teapt?!” Dup? care, ?n ciuda faptului c? Akita ?i al?ii ?ncercar? s?-l opreasc?, b?iatul reu?i s? ajung? lang? al lui tat?, c?ruia ?i d?du al s?u pumnal ?i-i spuse, ?S? nu ui?i niciodat? c? noi te a?tept?m acas?! S? nu ui?i, m-ai ?n?eles?”

  ?Da,” r?spunse Yamu cu glas gatuit, privind ?n ochii ?nl?crima?i ai b?iatului. ?N-am s? uit nicicand, c?ci asta v-am ?nv??at ?i pe voi mereu: s? fi?i puternici ?i mereu cu gandul acas?.”

  ?Dar totu?i… nu ne-ai ?nv??at ?i s? pierdem,” spuse Kku?ai printre lacrimi, ?mbr??i?andu-?i tat?l, care ?l stranse ?ntr-un final la piept. ?Nu ne-ai ?nv??at cum e via?a f?r? tine. De aceea… tu n-ai dreptul s? pleci f?r? noi, tat?! De fapt voi to?i nu ave?i dreptul s? ne p?r?si?i, m-a?i ?n?eles?”

  ?Mmm,” murmur? Yamu, l?sand libere lacrimile s?-i curg? pe obraz ?i pe chica b?iatului. ?A?a vom face, Kku?ai! Acum ?ns?, du-te! E timpul s? te ?ntorci lang? ceilal?i ?i s?-i protejezi, c?ci de azi, pan? noi ne ?ntoarcem, tu e?ti b?rbatul ?n casa lui Yamu. Singurul ?n m?sur? s? decid? ce-i de f?cut. A?a c?, fiule, ?ine minte, orice nu s-ar ?ntampla cu noi, tu rezist?, ai grij? de familie ?i, de-o fi ca noi s? nu ne ?ntoarcem, atunci… poart?-ne ?n suflet, cinste?te-ne numele ?i roag?-te pentru noi s? fim bine oriunde nu ne-am duce.”

  ?Dar, tat?, cum ?mi po?i cere asta?” Strig? Kku?ai, r?zvr?tindu-se. ?Cum ?mi po?i cere s? renun? la voi? Voi pentru noi sunte?i totul. Totul! De aceea…”

  ?l prinse din nou pe Yamu ?n bra?e, sim?ind teama strecurandu-i-se ?n suflet. Teama c? n-o s?-l mai vad? nicicand ?i c? astfel va fi nevoit s? se urasc? o via?? pentru c? n-a fost ?n stare s? le fie al?turi cand aveau cea mai mare nevoie de el. Da, Kku?ai era sigur c? tat?l s?u ?i al s?u frate aveau nevoie de el acolo, cu ei, la hotar. Numai c?, fiind ?nc? sl?bit dup? boal?, se temuser? s?-l expun? ?i-l trimiteau cu ceilal?i ?n tunele, cu cei slabi, a?a cum ajunse s?-i numeasc? Kku?ai ?n capul lui. El ?ns? nu era slab. El era mai mult decat capabil s? lupte. De aceea, de se ?nc?p??ana ?nc? un pic, de plangea ?nc? pu?in ?n fa?a tat?lui s?u, i-ar fi ?nmuiat acestuia inima ?i l-ar fi luat cu el.

  ?ns?… n-a fost s? fie, c?ci, cand el credea c? iaca-iaca Yamu ?l ia cu el, sim?i bra?ele puternice ale lui Ilēcā?a ?nf??urandu-se ?n jurul trupului lui. Dup? care, de?i Kku?ai ?i striga s?-l lase, s?-i dea drumul c? el tot vine cu ei, Ilēcā?a ?l trase tot mai departe ?i mai departe de-al lor p?rinte, con?tient fiind c? decizia lui Yamu era cea mai ?n?eleapt?: m?car un b?iat trebuia s?-i fie ?n siguran??. M?car unul, iar acela nu era el.

  Asta ?ns? nu-l speria pe Ilēcā?a. La fel nu se sim?i nedrept??it, c?ci era con?tient c? era mai mare decat al s?u frate, mai puternic ?i mai s?n?tos ?n acele clipe. De aceea ?i trebuia s?-i fie al?turi p?rintelui ?n acele vremuri grele, de restri?te. Dar, ?n acela?i timp, nu putea nega c?-l durea inima s? ?tie c? poate n-o s?-?i mai vad? nicicand mama, pe Akita ?i pe al s?u frate, cu care trebuia s? fie dur ?n acele clipe doar pentru ai b?ga min?ile ?n cap ?i a-l face s? ?n?eleag? c? a?a era corect pentru to?i ?n acele clipe. De aceea ?i-i strig? fratelui cand acesta ?l ?mpinse brusc de lang? el ?i apoi s?ri asupra lui cu gand s? se lupte cu el ?i s?-l fac? s?-l ia cu ei, ??nceteaz?, Kku?ai! Nu-i momentul ?i tu ?tii prea bine asta!”

  ?Da, ?tiu asta!” Strig? Kku?ai. ?Dar nu pot accepta! Nu pot, c?ci eu trebuie s? fiu acolo, cu voi! Trebuie s? fiu al?turi de tata ?i de tine!”

  ?Atunci, de tu mergi cu noi, cine r?mane cu mama ?i cu Akita?”

  Kku?ai t?cu. Sim?i cum i se oprir? cuvintele ?n gat, c?ci avea al s?u frate dreptate: de pleca ?i el, Akita ?i Mai r?maneau neprotejate. Dar… ?Cum r?mane cu mine?” Murmur? el trist ?ntr-un final, ?necandu-se practic ?n lacrimi. ?Cum r?mane cu inima mea care tanje?te deja dup? voi?”

  ?E doar orgoliu prostesc,” ?i spuse Ilēcā?a dintr-o dat? cu glas sever, de?i ?l ardeau acele cuvinte pe din?untru. ?A?a c?, ?nceteaz? a fi copil, Kku?ai ?i comport?-te ca un b?rbat! Demonstreaz? c? e?ti capabil s? ne ?ii locul! Arat?-ne c? ne putem baza pe tine ?i c? nu trebuie s? ne ?ngrijor?m pentru voi cat suntem acolo, pe campul de lupt?. Doar a?a putem ?nvinge.”

  ?Putem ?nvinge doar dac? suntem cu to?ii! Asta m-a?i ?nv??at mereu: tu ?i tata! De ce atunci trebuie s? ne desp?r?im? De ce nu putem lupta ?mpreun??”

  ?Pentru c? nu se poate,” auzi el glasul lui Mai ?n spatele lui. Nu se ?ntoarse ?ns? Kku?ai s-o priveasc?. Doar ??i plec? u?or capul, v?rsand lacrimi amare, dar mute. Mai ?ns?, ?tiind prea bine ce se ?ntampla ?n sufletul feciorului, ??i lipi fruntea de cre?tetul lui, ?n timp ce mainile ei ?l ?mbr??i?ar? pe la spate, ?i-i spuse, ?Dar… vor veni vremuri mai bune, Kku?ai! Vor veni vremuri cand vom fi din nou ?mpreun?. Atunci… atunci vom fi din nou ?mpreun?, b?iatul meu! Dar, de nu ?nvingem ?n acest r?zboi, de nu accept?m a noastr? soart? ?i a noastr? desp?r?ire acum, atunci… nu vom fi nicicand al?turi unul de altul, ?inandu-ne de man? ?i ?optindu-ne c? ne iubim ?i c? vom fi bine mai apoi.”

  ?Dar, mam?, ei pleac? azi!” Spuse Kku?ai plangand. ?Ei pleac? ?i-i posibil s? nu se ?ntoarc?. De aceea… de aceea…,” murmur? el printre suspine.

  ?De aceea trebuie s? fim noi puternici, Kku?ai. De suntem noi puternici atunci ?i ei vor fi bine. ?i ?tii de ce? Din cauza c? familia, chiar dac? e departe, tot d? putere unuia. A?a c?, ascult? sfatul fratelui ?i mergi cu noi. Acolo vei fi de mai mare ajutor decat pe campul de lupt?, lang? ei.”

  ?Nu voi fi ?ns? cu ei. Nu voi fi cu Ilēcā?a, cu tata.”

  ?Vei fi ?ns? cu mine, cu Akita ?i cu Yellen. De altfel tu trebuie s? fii acolo, b?iatul meu, c?ci, a?a cum a spus ?i Bodhi, ?nainte ca tu s? te treze?ti, ai un mare viitor, o Soart? de ?mplinit. De aceea, ca s? ne faci pe to?i mandri, trebuie s? ascul?i de cei mari acum! A?a c?, s? ne ?ntoarcem, fiule! S? ne ?ntoarcem!”

  Cu mi?c?ri lente, Mai ??i ?ntoarse feciorul mai mic spre ea. Apoi ?l ?mbr??i?? strans, iar Kku?ai ??i ascunse fa?a la pieptul ei, plangand. Mai ?ns?, de?i ??i avea b?rbia lipit? de cre?tetul lui, privea ?int? ?n ochii lui Ilēcā?a, c?ci o durea enorm inima s?-l ?tie plecand, ?n pericol, departe de ea. Dar… a?a era bine, a?a se cuvenea ?n acele clipe ?i… a?a era corect pentru neam. De aceea ?i-i spuse ?ntr-un final fiului, ?Mergi acum, Ilēcā?a! Noi vom fi bine!”

  Ilēcā?a nu spuse nimic: se ?nchin? doar u?or ?n fa?a ei. Dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i porni spre al s?u p?rinte ?i spre Fenrir, care se opriser? locului ?i-l a?teptau. ?i, ceea ce nu v?zu Ilēcā?a, v?zur? Yamu ?i Fenrir, v?zur? cum Mai ?i d?du a sa binecuvantare feciorului mijlociu, dup? care, cu ochii ?n lacrimi ?i strangandu-?i la piept mezinul, pornir? spre Masivele Por?i de Piatr? ale ārakki?-ului.

  Apoi, ajungand lang? al s?u p?rinte, Ilēcā?a ?nchise ochii pentru cateva clipe, sim?ind o stranie senza?ie ?n piept, c?ci ??i d?du seama c? a sa mam? nu-l ?mbr??i?ase la desp?r?ire ?i nici nu-i spusese m?car s? aib? grij? de el. ?tia ?ns? c? ea f?cuse asta nu pentru c? nu-l iubea, ci pentru c? avea ?ncredere ?n el. Chiar ?i a?a ?l durea s? ?tie c? era tratat diferit de a sa mam? ?i c? nu-l ?mbr??i?ase la desp?r?ire. Poate… pentru ultima oar?…

  Privi ?ns? ?n urm? auzind glasul Yā?utei, ?Ai grij? de tine, Ilēcā?a! Ai grij? de tine ?i ?ntoarce-te! Eu… te voi a?tepta,” ?i o v?zu pe tan?ra de ?aptesprezece ani, ce purta o lung? pelerin? alb? pe umeri ?i avea gluga pe cap, stand ?n fa?a por?ii ?nc? deschise, al?turi de Mai, c?ci Yā?utā era una dintre cele 13 Fecioare ale Oracolului, cele care aveau de fapt aceea?i putere ca ?i Mai. ?i, ?n timp ce-l privea trist?, v?zandu-l cum pleac?, tan?ra ?i mai transmise un gand, auzit ?i de data asta tot numai de el, ?…pentru c? te iubesc!”

  Tan?rul ?ns? nu-i spuse nimic, de?i sim?ea la fel ca ea. El doar se ?nchin? u?or ?n fa?a ei, dandu-i de ?n?eles c? auzise tot ce ea ?i spusese. Dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i, al?turi de Fenrir, pornir? dup? ceilal?i.

  Yamu ?ns? r?mase locului pentru alte cateva minute, pan? cand poarta se ?nchise ?n urma Yā?utei ?i a lui Mai. ?i, chiar dac? el nu auzise ceea ce tan?ra ?i spusese feciorului, ??i d?dea prea bine seama care era mesajul acelor cuvinte. De spus ?ns? nu spuse nimic, de?i sim?i c? trebuia s?-?i certe feciorul pentru a sa indiferen??. Dar, ?tiind prea bine c? Ilēcā?a nu-i spusese tinerei nimic din mandrie, decise s? tac?.

  ?i f?cu bine, c?ci ale lui ganduri nu erau total adev?rate. De ce? T?cerea lui Ilēcā?a n-avea de-a face cu mandria, ci cu grija. De altfel Ilēcā?a nu-i spuse nimic fetei tocmai pentru c? ??i d?dea prea bine seama c? dac? i-ar fi spus c? ?i el o iube?te, de i-ar fi cerut fetei s?-l a?tepte c? el se va ?ntoarce, iar apoi nu ?i-ar fi ?inut promisiunea, atunci Yā?utā l-ar fi a?teptat o ve?nicie, c?ci a?a era inima Rophionilor: de promiteau cuiva s?-l a?tepte era pentru totdeauna, chiar ?i dincolo de moarte.

  ***

  Stand chiar lang? Kkā??u ?i privind ?n zare, la casele garbovite ?i sure ale Pa?i Makka?-ului, Inlan Diar oft?. Astfel reu?i s?-i atrag? aten?ia vantului, care o privi numaidecat. Nu spuse el ?ns? nimic: o privi ?n t?cere, con?tient fiind c? regina avea nevoie de ceva timp ca s?-?i pun? ordine ?n ganduri. Apoi, cand trecu destul timp, dar v?zu c? ea a?a ?i nu spuse nimic, Kkā??u ?ntreb?, ?Se ?ntampl? ceva, regin??”

  ?Mmm,” r?spunse Inlan Diar abia auzit. ?Arde P?durea Rophion!”

  Kkā??u tres?ri. ?Cum adic? arde P?durea Rophion?” ?ntreb? el. ?Asta… asta nu poate fi! Chiar nu poate fi, c?ci ?tim cu to?ii cat sunt de puternici Rophionii. Ei n-ar permite ca a lor cas? s? se fac? scrum a?a cum s-a ?ntamplat cu P?durea Mortor.”

  ??i totu?i ea arde. P?durea!” ?opti regina cu glas stins. Apoi, c-o mare triste?e reflectat? ?n a ei privire, ea se uit? ?n ochii lui ?i spuse, ?Arde de r?ul fl?c?rilor suflate din n?rile aceluia?i du?man care a ?ngenuncheat ?i distrus Noearii acum ?apte mii de ani.”

  ?Tarther!”

  ?A?a e! Acea pas?re s-a trezit datorit? puterii gemenelor-form?! Astfel, ceea ce am ?ncercat cu to?ii s? ?mpiedic?m acum paisprezece ani s-a ?ntamplat: ?ntunericul ?i Lumina s-au ?ntalnit ?n Poiana Umbrelor ?i-au permis r?ului s? se ridice ?n ?nalturi.”

  ??i totu?i… simt c? nu-i ?nc? totul pierdut,” spuse Kkā??u privind iar ?n dep?rtate, la casele din vale, ?n timp ce ei se aflau pe dealul cel mai Nordic al Pa?i Makka?-ului.

  ?Nu ?nc?, Kkā??u, nu ?nc?! Totu?i suntem atat de aproape de a noastr? ?nfrangere, c?ci ai v?zut ?i tu cum inamicul ??i strange randurile ?n jurul regatului meu, iar asta ?nseamn? doar un lucru: suntem singuri! Da, suntem absolut singuri, c?ci ai no?tri alia?i, cei pe care i-am chemat s? ne ajute, sunt ?nc? departe. ?i, chiar de-or ajunge la timp, tot n-o s? ne poat? da o man? de ajutor pentru c? ei vor fi afar?, noi ?nc? aici.”

  ?Poate fi totu?i mai bine astfel: c? nu-s aici, ci afar?.”

  ?La ce te referi?” ?ntreb? Inlan Diar confuz?.

  Vantul ?ns? n-o privi, de?i ea ?l privea ?int?. Dar, chiar dac? nu se uit? ?n ochii ei, tot sim?ea a ei privire a?intit? asupra lui. De aceea ?i-i r?spunse cat de curand la ?ntrebare, ?Pentru c?, fiind afar?, ei pot ataca ?i ?nconjura inamicul ?i astfel s?-l for?eze s? se divizeze ?n tabere mai mici ca s? nu fie ?nvins. Astfel ne vor da ?i nou? ?ansa s? ne regrup?m, s? ne ?ntregim randurile ?i s? atac?m cu ?i mai mare for??.”

  ?Ui?i ?ns? un lucru, Kkā??u, c? cei care vor fi de partea cealalt? a Barierei sunt simpli oameni. Niciunul din ei n-are puteri magice, pe cand inamicul e mult mai puternic decat putem b?nui. De altfel… e un inamic de ne?nvins, c?ci Maranam ?i Tikil, unindu-?i for?ele, sunt o amenin?are iminent? pentru ?ntreaga lume.” Kkā??u surase. ?Nu crezi?”

  ?Ba da. Sunt sigur c?-i adev?rat ceea ce spui. La fel sunt ?ns? sigur ?i de faptul c? oamenii sunt fiin?e ascunse, ciudate chiar a? putea spune.”

  The narrative has been stolen; if detected on Amazon, report the infringement.

  ?Precum?”

  ?Precum infinitul, cel pe care nimeni nu l-a v?zut, dar ?tie c? exist?. De ce cred asta? Pentru c?, la fel ca infinitul, oamenii pot ?ntruchipa nimicnicia sau perfec?iunea. Astfel, datorit? faptului c? nimeni nu ?tie la ce s? se a?tepte de la ei, precum nimeni nu ?tie cat e de puternic? inima uman?, putem s? ne a?tept?m la fapte m?re?e de la ei.”

  ?Poate ai dreptate, Kkā??u! Eu ?ns? tot sunt preocupat?.”

  Kkā??u o privi confuz. ?N-ai ?ncredere ?n oameni?”

  ?Nu-i asta. ?n ce n-am ?ncredere e ?n Vreme ?i ?n Puterea Lumii. ?n Balan?? ca s? fiu mai exact?. De altfel… am v?zut-o! Reflectat? ?n apele ro?ii ale Caktiyi? ātāram-ului - Balan?a Themis!”

  Cuvintele reginei ?l f?cur? pe Kkā??u s? se cutremure. Apoi, scuturand u?or din cap ca s?-?i pun? ordine ?n ganduri, Kkā??u ?ntreb?, ?Dar… cum e posibil? Cum e posibil ca Themis s? se arate anume ?n apele Izvorului Sfant? Din cate ?tiu puterile lor sunt total opuse, c?ci Themis e influen?at? de Cosmos, pe cand Caktiyi? ātāram-ul de Puterea P?mantului.”

  ?Nici eu nu ?tiu cum e posibil, dar e a?a cum spun. De altfel… apele Izvorului Sfant, la fel ca ?i apele Pārvai-ului, sunt ?nc? ro?ii. De cateva zile deja. Iar asta ?nseamn? doar un lucru…”

  ?…c? vom suferi pierderi masive ?n lupta care vine.”

  ?A?a e. O lupt? care bate deja la u??, Kkā??u. Mai bine zis o lupt? care a ?nceput deja, din clipa ?n care Tikil ?i ai lui ?i-au adus armata la hotarul Pa?i Makka?-ului.”

  Kkā??u stramb? din nas. ?Un lucru ?tiut deja,” bomb?ni el. ?Chiar ?i a?a nu ?n?eleg ce a?teapt?. Stau de zile bune deja ?n acela?i loc f?r? s? atace. Sau… crezi c? a?teapt? s? cad? mai ?ntai P?durea Rophion ?i apoi vor ataca ?i ?inutul Ghe?ii?”

  ?Cel mai probabil c? da. Sau… poate c?-l a?teapt? anume pe Maranam, c?ci, din cate mi s-a spus, el va fi la acest hotar curand, doar ca s? ne vad? ?n genunchi.”

  Apoi t?cu. Atat Inlan Diar, cat ?i Kkā??u t?cur?, fiecare avand ?n cap gandurile lui. Ganduri despre care nu-i vorbir? celuilalt totu?i, c?ci se temeau s? nu aduc? nenorocul mai aproape de ei dac? ar fi rostit acele cuvinte gandite de a lor minte. Dar, ?n?elegand totu?i c? era inutil s? treac? sub t?cere a lor preocupare, Inlan Diar spuse ?ntr-un final, ??i totu?i cred c? nu-i corect s? ced?m f?r? lupt?.”

  ??i eu cred astfel. De aceea zic s? atac?m!”

  ?E?ti nebun?” ?uier? Inlan Diar printre din?i. ?Acum nu-i momentul de atac, ci de g?sit modalitatea perfect? de-a ne ap?ra. Doar astfel putem rezista, Kkā??u! Cel pu?in pan? ai no?tri alia?i vor fi mai aproape, c?ci singur ai spus-o: nimeni nu ?tie cat de mare poate fi puterea uman?. De aceea, de a?tept?m ca ei s? fie pe pozi?ii…”

  ?…va fi mai periculos a?a,” spuse Kkā??u sigur pe sine. ?Crede-m?, ?tiu ce spun, c?ci dintre noi eu ?l cunosc cel mai bine pe Maranam! Astfel, de-l atac?m cand se a?teapt? mai pu?in, c?ci sunt sigur c? nu se a?teapt? la o mi?care din partea noastr?, ci crede c? ne ascundem, putem s?-i sl?bim randurile ?i s?-l facem s? se retrag?. Cel pu?in ?i vom da de ?n?eles c? nu ne temem.”

  ?Sau ?i vom da de ?n?eles c? ne temem ca naiba ?i astfel va avea ?ansa s?-?i rad? de noi.”

  ?De parc? rasul sl?be?te puterea unuia,” spuse vantul, ?uierand cuvintele printre din?i. ?De altfel… n-are decat s? viseze, c? va ?ngenunchea acest regat ?i oamenii lui, c?ci nicicand n-o s?-i dau ?ansa asta.”

  ?Atunci? Ce propui s? facem?”

  ?S? atac?m!” Auzir? ei glasul lui Zeal nu departe de ei. ?ntorcandu-se ?i privind-o, v?zur? c? nu era singur?, ci ?mpreun? cu Karayel ?i Kirivas.

  Dand cu ochii de Kirivas ?i de feciorul s?u, Kkā??u stramb? din nas, ?Acum ?n?eleg de ce nu puteam da de voi: era din cauza c? punea?i la cale cum s?-mi ?tirbi?i din autoritate.”

  Karayel rase, ?De ce s?-?i ?tirbim din autoritate cand o avem pe a noastr?? De altfel, tat?, cred c? ?mb?trane?ti deja de vezi ?n al?ii motiv de ?ngrijorare.”

  ?Iar tu se pare c? e?ti mult prea ?ncrezut ?n sine de nu te gande?ti la consecin?e. Dar… trebuie s? recunosc c? ai ?i tu dreptate: un atac poate s? ne fortifice pozi?ia.”

  ?Atunci e decis,” spuse Zeal sigur? pe sine. ?Atac?m la l?satul serii! Astfel ne vom asigura ca?tigul ?n aceast? b?t?lie, c?ci, dup? cum a spus ?i Kkā??u, ei nu se a?teapt? s? ?ntreprindem ceva. De aceea ?i vom prinde pe picior gre?it.”

  ?Sau ei pe noi,” spuse Inlan Diar pe un ton sec. Apoi, sup?rat? totu?i c? a ei str?nepoat? luase astfel de decizii f?r? ai cere p?rerea, trecu pe al?turi, ?ndreptandu-se ?n grab? spre palat, acolo unde ?i ceruse deja lui E?ōl s?-?i adune ajutorii, c?ci era ?i ea sigur? c? va fi nevoie de ?ntreprins ceva. Dar, de?i voia s? stea mai mult timp sup?rat? ?i s?-i arate astfel lui Zeal c? nu era bine s? fac? lucrurile de capul ei, Inlan Diar ?i spuse totu?i cand trecu pe lang? ea, ?Urmeaz?-m?! ?i tu, Kirivas! E nevoie de stat la sfat!” Dup? care, la pas gr?bit, cei trei se ?ndreptar? spre Palat, iar Kkā??u ?i al s?u fecior se ?ndreptar? spre nord, acolo unde se afla ?Tab?ra Fiarelor” cum ajunser? ei s? fie cunoscu?i printre localnici, c?ci aveau ?i ei nevoie s? se sf?tuie. Pan? la urm? era un moment de cotitur? pentru to?i.

  ***

  O umbr? se opri ?n fa?a masivelor por?i de lemn ale Alshamalilor la l?satul serii. Era ?mbr?cat? complet ?n negru, cu gluga robei lungi pe cap ?i stand cu spatele la orizontul asfin?itului pe care se mai z?reau doar cateva palcuri de raze de lumin? slab?. Apoi, cand ?n jur se l?s? semi?ntunericul, o mic? man? alb? fu scoas? din maneca dreapt? a robei ?i b?tu de trei ori ?n poarta din dreapta.

  Nu r?spunse nimeni ?ns?. Minute ?n ?ir. La fel nu se auzi zgomot de partea cealalt? a por?ilor ?i nici ?n spatele umbrei. De fapt… era o lini?te total?, o lini?te ap?s?toare ce-l ?nfiora pe unul tocmai din cauza c? acel mare ora?, cel de scaun al regatului Alshamalilor (Nordicilor), era considerat cel mai aglomerat ?i mai populat ora? al acelei p?r?i de lume. Din aceast? cauz? ?i-ar fi trebuit s? fie forfot? mare la por?ile ora?ului la acea or? a serii, c?ci mul?i negustori se ?ntorceau acas? sau al?ii ie?eau din ora? plecand ?n c?utarea cump?r?torilor sau dup? ce-?i terminar? de vandut marfa. Acolo ?ns? p?rea s? nu tr?iasc? nimeni.

  Era ?ns? doar o abil? strategie a monarhului Alshamalilor, cel cunoscut ?i temut de to?i cu numele de Jrijuru (vigilentul). El, ?mpreun? cu sfetnicul s?u de suflet ?i cel mai bun prieten, comandantul suprem al o?tilor, Samit, deciser? astfel doar ca s? protejeze poporul lor de urgii dup? ce aflaser? c? partea ceea vestic? de lume, cea cunoscut? drept Lumea Magilor, se preg?tea de r?zboi c-o temut? fiar? pe nume Maranam. Ce nu ?tiau ?ns? sau p?reau s? ignore deliberat era faptul c? Maranam ar fi putut ajunge cu ale sale armate pan? acolo ?i s?-i ?ngenuncheze ?i pe ei. La o astfel de posibilitate ?ns? deciser? s? se gandeasc? mai tarziu. Pe moment se decise doar s? se ?nchid? por?ile cand ?nc? era ziu? ?i s? nu lase pe nimeni s? intre ?n ora? dup? apus. Pe nimeni ?n afara Rasulilor sau Mesagerilor cum erau ei cunoscu?i prin acele locuri. Un mesager a?a cum p?rea s? fie ?i Umbra, c?reia i se deschise ?ntr-un tarziu o mic? poart? ?n cele mari ?i fu mai apoi l?sat? s? intre.

  ?i, exact dup? ce Umbra p??i peste pragul de lemn ?i f?cu ca?iva pa?i ?n dep?rtarea str?zilor sure ?i pustii, porti?a ce fu deschis? pentru ea se ?nchise cu zgomot. Ba chiar se auzi un puternic scar?ait ?n jur cand soldatul, care era de straj? ?n acel moment ?i care o l?sase pe Umbr? s? intre, o ?nchise la loc. Un scar?ait ce avea doar un singur mesaj de spus lumii, ?Acest loc a pustiit mult? vreme ?i prea pu?ini Mesageri ne-au trecut pragul.” Dar, de?i ?n?elese prea bine acel mesaj, Umbra nu spuse nimic. Doar se opri locului pentru cateva clipe ?i privi ?n urm? la cum soldatul ?nchidea poarta. Astfel, ?n cele cateva secunde cat dur? ca acea poart? s? se ?nchid? ?n urma ei, Umbra, ai c?rei ochi se v?zur? doar, datorit? faptului c? purta un voal negru pe fa?? asemeni femeilor arabe, z?ri orizontul ?nro?it, sc?p?rand puternic de fulgere ?i fl?c?ri, semn c? undeva acolo, ?ntr-o lume pe care o l?sase ?n urm?, se d?dea o mare b?t?lie. Da, se d?dea o lupt? pe via?? ?i pe Moarte, anume ?n P?durea Rophion, o lupt? care o f?cu pe aceasta s? ofteze u?or, dar nici de data aceea nu spuse nimic.

  Doar cand o?teanul ?i spuse, ?Daena Nadhhab!” (S? mergem!), Umbra ??i plec? u?or capul, semn c? ?n?elese. Dup? care, la pas lent, dar sigur, ?l urm? pe soldat. Ba chiar, ca s? fie sigur? c? nu-i v?zut? de nimeni, ??i trase mai bine gluga robei pe cap, ale c?rei boruri ?i acopereau fa?a mai mult de jum?tate. ?i, din cauza c? purta ?i acel voal pe fa??, acea femeie, ce alese s? fie Rasul ?ntr-o lume de temut a b?rba?ilor, p?rea atat de mic? ?i atat de ne?nsemnat?.

  Ei ?ns? p?rea s? nu-i pese de asta. De tot ce-i p?sa era s?-?i duc? a sa misiune la cap?t ?i s?-l vad? pe monarh. Da, trebuia s? se vad? cu Jrijuru cu orice pre?, s?-i transmit? mesajul pe care al?ii o ?ns?rcinar? s?-l transmit? acestuia, dup? care, cand o avea din nou liber, s? se ?ntoarc? acas?, acolo unde cerul scanteia de fl?c?ri, dar unde ea ??i l?sase a sa inim? ?i al s?u p?mant.

  ?n acele clipe ?ns? dorin?a ei r?manea pe locul doi. La fel cum r?manea ascuns? mirarea s? vad? str?zile pustii, cu atat de pu?ine f?clii aprinse pe pere?i ?i la fel cu atat de pu?ini o?teni patruland. Dar, de?i o mirase s? vad? stranietatea acelui ora?, Umbra nu spuse nimic nici de acea dat?. Doar ?l urm? pe soldat la pas lent, mergand drept de cele mai multe ori sau luand-o pe str?du?e ?nguste ?i ferite ?n alte cazuri, str?du?e din cele cufundate total ?n ?ntuneric ?i pe care unuia i-ar fi fost fric? s? umble nop?ile f?r? ?nso?itor de teama ho?ilor ?i-a pericolelor ce puteau pandi la orice col?. Str?du?e care ?n acel moment erau mi?unate doar de guzganii ce se ?nmul?iser? mult ?n ultima vreme ?i, cum acele str?zi erau pustii dup? l?satul serii, aveau ?i ei liber s?-?i fac? de cap.

  Anume chi?c?itul unui astfel de guzgan o f?cu pe Umbr? s? tresar?. Apoi, dup? ce se opri locului, privi spre stanga, de unde se auzise chi?c?itul. Dar… nu-?i putu da seama care guzgan anume chi?c?ise ?i de ce, c?ci mi?unau atat de mul?i ?n acele clipe ?n jurul ei sau se urcaser? pu?in pe pere?i… o priveli?te terifiant?, dar la ?ndemana localnicilor, care nu uciser? roz?toarele doar pentru a putea s? le foloseasc? mai apoi puterea ?n cazul ?n care acel ora? ar fi fost atacat. La fel…

  ?…iinahum mujarad jawasis!” Spuse dintr-o dat? soldatul, surazand, ceea ce ?n limba lor ?nsemna ?Sunt doar iscoade.”

  ?Iscoade?” ?ntreb? Umbra ?ncurcat?. ?A cui?”

  ?Ale noastre,” ?i r?spunse el ?n ?oapt?, ?c?ci anume ei ne dau de veste de vreun pericol se ?ndreapt? spre noi din tunelurile Lumii de Dincolo, cele cunoscute ca Aradi Almawtaa!”

  ?P?manturile Mor?ii!” Traduse Umbra ?n capul ei acea denumire de ?Aradi Almawtaa!” Apoi, dup? ce se cutremur? ni?el, ?ntreb? tot ?n ?oapt?, ?Dar… cum pot ei…?” Tres?ri iar sim?ind mi?care ?n spatele ei. Nu privi ?ns? ?n urm?, ci la soldatul care o ?nso?ea ?i care tres?rise ?i el. Apoi ?l urm? gr?bind pasul, la fel cum ?l gr?bise ?i soldatul, semn c? se temea. De cine anume nu era sigur? Umbra. Dar, de?i i se p?ru straniu, decise s?-l urmeze pe soldat ?n t?cere. Nici m?car nu privi ?n urm? s? vad? de-i urma cineva. Ar fi trebuit ?ns?, c?ci astfel ar fi v?zut o alt? Umbr?, asem?n?toare ei, pandindu-i de la o r?scruce de str?du?e ?nguste, total cufundate ?n ?ntuneric. O Umbr? care p?rea s? nu se team? de nimic, nici m?car de acei guzgani, c?ci atunci cand unul i se urc? pe picior, ea-l lu? ?n man? ?i-i mangaie bl?ni?a de parc? ar fi fost al ei animal de companie. Apoi, l?sand acel animal s? cad? jos, la picioarele ei, f?r? vlag? ?i f?r? via??, ?ntoarse spatele locului ?i se pierdu ?n noapte, semn c?… Mawt (moartea) pandea acel ora? de peste tot.

  ***

  ?Un Rasul la aceast? or? tarzie?” ?ntreb? Jrijuru mirat, ridicandu-se de pe a sa blan? de urs pe care st?tea ?n acele clipe ?n fa?a focului. Nu era ?ns? singur acolo, ci ?nconjurat de fete, c?ci monarhului nicicand nu-i pl?cuse s? stea singur, ?n special la l?satul serii. De fapt nu iubea s? stea singur nici ziua. De aceea, de nu avea treburi importante de f?cut pe timpul zilei, mereu era v?zut acompaniat de cineva.

  ?Da, regele meu,” r?spunse Samit, plecandu-se u?or ?n fa?a lui Jrijuru. ?A venit dup? apus.”

  ?Dup? apus?” Aproape c? strig? regele. Era ?nfuriat. ?Cum e posibil s? l?sa?i pe cineva s? intre dup? apus? Doar ?ti?i c?…”

  ??tim, m?rite, dar a fost necesar, c?ci, ?nainte s? fie l?sat? s? intre, i-a spus soldatului ?Birakuh min alhijarat alsawda!”

  Jrijuru tres?ri auzind acea fraz?. Ba chiar p?ru c? se albise complet la fa??, c?ci de mult nu auzise acea denumire, ?Birakuh min alhijarat alsawda,” ceea ce ?n limba Alshamal ?nsemna ?Magul pietrelor negre.” Apoi, f?cand semn fetelor, f?r? s? le priveasc?, acestea se ridicar? gr?bite ?i p?r?sir? sala. Dar, ?nainte ca ele s? ias?, privir? speriate la Umbra ce intra ?nso?it? de soldat. ?i nu era singur?, c?ci, la ca?iva pa?i ?n spatele soldatului ?i a primei Umbre, ap?ru o alta. Anume aceast? a doua umbr? le sperie cumplit pe cele 10 fecioare, care p?r?sir? gr?bite sala cand primir? permisiunea acelei Umbre ce intrase ultima.

  ?Aismi Mwrina!” Spuse prima umbr? ajungand ?n fa?a regelui. Dup? care se ?nchin? ?i spuse iar, ?Ana huna min 'ajl…,” (sunt aici ca s?…) T?cu ?ns? ?i privi mirat? ?n urm? cand o auzi pe cea de-a doua Umbr? spunand:

  ?Amra'at wulid thaelab min rahimaha,” (O femeie din pantecul c?reia s-a n?scut o vulpe). Apoi, cu glas ?iret, ad?ug?, ?O femeie ce ?i-a d?ruit trupul unui Mago f?r? s? ?tie pe cine anume a l?sat s? intre ?n patul ei. Pe nimeni altul decat pe Magul Pietrelor Negre, cel care a avut-o ?n bra?ele sale prin ?n?el?ciune, sim?ind pentru ea dorin?? ?i nimic mai mult.”

  Morena se ?ncrunt? auzind-o pe acea femeie, ce era ?mbr?cat? exact ca ea ?i c?reia i se vedeau doar ochii, vorbindu-i astfel. O femeie pe care era sigur? c? n-o v?zuse nicicand, dar care p?rea s-o cunoasc? pe ea atat de bine. Dar, de?i vru s? ?ntrebe de unde anume o cuno?tea, t?cu ?i privi la rege cand acesta ?i strig? celeilalte, ?Shelba, abiq samitan!”

  Cea numit? Shelba nu t?cu ?ns?, ci spuse, ?De ce s? tac cand sunt necesare cuvinte pentru a revela adev?rul?” Apoi, smulgandu-?i practic voalul de pe fa?? ?i sco?andu-?i gluga de pe cap, l?s? s? se vad? al ei frumos chip m?sliniu, ai ei ochi negri umbri?i de gene lungi ?i al ei lung p?r negru ca abanosul, care c?dea ?n valuri m?t?soase pe al ei spate aproape gol dup? ce ea ??i scoase ?i pelerina de pe umeri ?i r?mase ?n acea rochie lejer? ?i seduc?toare de culoarea nisipului de?ertului. ?De altfel… e necesar s? spun ce am de spus cand frumuse?ea chipului poate ?ntuneca min?ile unuia. Sau m? ?n?el?” Mai ?ntreb? ea, privind de data asta la Morena.

  Femeia ?ns?, f?r? s? se piard? cu firea, ?i spuse, ?Ba nu, nu te ?n?eli. Sunt ?ntr-adev?r cea de care vorbe?ti.” Apoi, sco?andu-?i voalul de pe fa?? ?i gluga de pe cap, tot cu mi?c?ri senzuale, dar nu menite s? seduc? pe nimeni, Morena l?s? s? se vad? ?i al ei chip frumos. ?i, la vederea ei, Jrijuru se ?ncrunt? u?or, c?ci i se p?rea cunoscut? femeia, dar nu ?tia de unde. Dar, de?i voia s? ?tie mai multe despre ea, t?cu ?i privi la Shelba cand aceasta spuse:

  ?M?car ai curajul s? spui adev?rul ?i nu s? vorbe?ti pe ocolite.” Dup? care, cu mi?c?ri senzuale, se apropie de Morena, c?reia ?i atinse p?rul, dandu-l ?ntr-o parte ?i inspirand adanc al ei parfum. O mi?care care o ?ncurc? cumva pe Morena, c?ci nu-?i putea da seama ce anume era ?n mintea femeii de lang? ea. Ba chiar se sim?i la un moment dat ame?it?, de parc? cea numit? Shelba ar fi avut o putere impresionant? asupra ei.

  De fapt nu gre?ea deloc gandind astfel, c?ci Shelba ?ntr-adev?r avea puteri magice. Era una dintre puternicele preotese ale Alshamalului, cele care asigurau stabilitatea regatului ?i-l ?ndrumau pe rege. Dar, spre deosebire de celelalte preotese, care ?i slujeau regelui din devotament, Shelba avea motive ascunse. Care anume ?ns? nu l?s? nicicand pe nimeni s? le afle. ??i pusese doar ?n gand s?-?i ating? scopurile cu orice pre?, iar unul dintre acele scopuri era s? le ?in? pe celelalte femei departe de rege, ?n patul c?ruia intra ?i ea adesea. Anume din aceast? cauz? ?i se temeau celelalte femei de Shelba, pentru c? nu doar odat? p?timisir? ele de pe urma geloziei femeii, la fel cum nu doar una dintre ele disp?ruse f?r? urm? sau fusese g?sit? f?r? via??, plutind pe apele Alnahr Alaswd-ului sau Raului Negru, cel care curgea la vestul regatului, ?nspre acel orizont ?nro?it de care se temeau to?i.

  Dar, de?i sperase s? scape astfel ?i de Morena, ?n care vedea o rival?, chiar dac? nu citea asta ?n gandurile femeii, Shelba ??i f?cu gre?it calculele. De ce? Pentru c?, ?n momentul ?n care vru s?-?i ?nfig? unul dintre ciulinii ?nvenina?i, pe care ?i purta cu ea mereu, fu apucat? de Samit de man? ?i tras? departe de ?rival?.” Din aceast? cauz? ?i-l privi ea furioas? pe comandant, c?ruia ?i ?uier? printre din?i, ?Kalb!”

  Samit surase, ?Min al'afdal 'an takun klban min 'an takun whshan,” ?i spuse el, un mesaj ascuns, dar totu?i atat de adev?rat, c?ci ?i spusese el de fapt Shelbei, ?Mai bine s? fiu caine, decat fiar?.”

  Fu randul Shelbei s? surad?. O f?cu ?ns? ?iret, oarecum umplut cu venin. Dup? care ?i spuse, ?Cainii sunt tot fiare dac? le dai ?ansa. De altfel oricine devine fiar? de simte miros de sange. Exact ca tine pe campul de lupt?, Samit. Sau… o s? negi acum c?-?i pierzi min?ile ?inand sabia ?n man? sau pumnalul la gatul du?manului?”

  ?Ba nu. N-o s? neg asta,” ?i r?spunse Samit pe un ton dur. ?Eu cel pu?in nu ucid nevinova?i, pe cand tu da.”

  ?Eu?” ?uier? Shelba printre din?i. ?M? acuzi f?r? dovezi, comandante, iar asta e tr?dare, c?ci eu nicicand…”

  ?Ajunge,” le strig? Jrijuru. ?Destul. Sunt s?tul de ve?nicele voastre certuri. La fel cum sunt s?tul s? v?d c? n-ave?i respect fa?? de mine ?i m? discredita?i ?n fa?a str?inilor, subminandu-mi autoritatea.”

  A regelui strig?t ?l f?cu pe Samit s? scra?neasc? u?or din din?i, sim?indu-se nedrept??it. ?tia ?ns? c? Jrijuru avea dreptate, c?ci ?ntr-adev?r el ?i Shelba se certau adesea, ?n special ?n fa?a regelui, c?ci f?cea ce f?cea femeia ?i ajungea s?-l provoace ?n fa?a lui Jrijuru, c?utand astfel se pare s?-i despart? sau s?-i certe pe cei doi. Motivul? Ei bine, Samit nu-l ?tia ?nc?. De ce era sigur totu?i era c? Shelba nu-i era devotat? regelui ?i nim?nui altcuiva ?n afar? de ea ?ns??i. Dar, ?tiind totu?i c? pe moment nu putea face nimic, d?du drumul mainii femeii ?i se plec? iar ?n fa?a monarhului. Apoi, cu capul u?or plecat, se trase ca?iva pa?i ?n spate. Dar, de?i p?rea c? nu vede nimic, Samit tot v?zu ranjetul ?iret de pe fa?a Shelbei, un zambet care ?l f?cu ?n cele din urm? s?-?i spun? ?n sinea lui, ??i totu?i capul t?u va c?dea de pe umeri t?iat de a mea sabie.”

  Morena, privind la fa?a b?rbatului, de?i nu auzise ce gandise el, p?rea c? ?tie. ?i-i p?ru r?u pentru comandatul de patruzeci ?i ceva de ani, c?ci ??i d?dea prea bine seama c? era nedrept??it. Dar, la fel ca ?i Samit, nu putea rosti ?n cuvinte acele ganduri. ?i nu spuse ea nimic nu pentru c? s-ar fi temut, ci pentru c? altceva era important ?n acele clipe. De aceea, cand Jrijuru ?i spuse, ??i totu?i, care-?i e mesajul, femeie, de-ai parcus cale lung? pan? aici?” Morena ?l privi ?n ochi ?i-i spuse sigur? pe sine:

  ?S?-i aduc aminte m?ritului rege al Alshamalilor de a sa veche datorie. Una pe care ai promis s-o pl?te?ti cu sange de trebuie. O datorie de onoare de fapt.”

  Jrijuru scra?ni din din?i. Apoi, f?cand ca?iva pa?i spre Morena, ?i spuse cu glas t?ios. ?Datorie? Onoare? Eu? Ba cred c? te ?n?eli acum, c?ci Jrijuru nicicand n-a fost dator nim?nui ?i nici n-o s? fie.”

  Morena zambi. Apoi, f?r? s? se piard? cu firea, scoase din maneca stang? un colte de mamut pe care i-l d?du regelui, c?ruia ?i spuse, ??i totu?i adev?rul oamenii nu-l spun ?n cuvinte decat atunci cand sunt dovezi c?-i a?a.” Un colte pe care ?l puse ?n palma larg deschis? a regelui, cand acela ?i ceru prin semne s? demonstreze adev?rul.

  Privind pentru cateva clipe la dovada din mana lui, Jrijuru p?ru ?ngandurat. La fel p?ru agitat, c?ci ?n acel colte alb, trecut prin vreme, r?maser? ?nchise amintiri, cele ?n care marele rege al Alshamalilor st?tea ?ngenuncheat ?n fa?a du?manului fioros, cel care ?inea strans ?n man? o sabie ascu?it?, preg?tit fiind s?-l decapiteze. Amintiri care ?l f?cur? ?n cele din urm? pe Jrijuru s? ?nchid? ochii, strangand coltele ?n man? ?n timp ce ?n fa?a ochilor ?nchi?i v?zu cum cade capul du?manului ?ntr-un final, t?iat de sabia acelui Mago al Pietrelor Negre, al lui Mirakuh min alhijarat alsawda.