Strig?tul unui uliu din ?nalturi ?l f?cu pe Jrijuru s?-?i ridice privirea la cer ?n cele din urm?. Astfel v?zu acel cer negru ca c?trana, cu nori furio?i alergand unul dup? cel?lalt, sc?p?rand ciudat, o lumin? care f?cea campia din fa?a Por?ilor Alshamalilor s? par? atat de pustie. La fel i se p?rur? ?i zorii acelei noi zile: posomora?i ?i deloc pe placul lui. Dar, de?i toate acestea nu erau ceva pe placul regelui, realiza el totu?i c? nu putea face nimic pentru a lupta ?mpotriva capriciilor naturii ?i a lumii de fapt.

  ?n acela?i timp i se p?rur? acei zori posomora?i oarecum interesan?i, ceva la care privise de atatea ori mai ?nainte, dar totu?i ceva ce nu putuse ?n?elege. Acum ?ns?, stand pe terasa superioar? a zidului de ap?rare ?i privind ?n zare, la p?manturile vestice ale Magilor, ajunse s? compare acel cer posomorat c-o vr?jitoare hain?, din cele care prevesteau adesea doar lucruri rele oamenilor ?i nimic mai mult. Totu?i, ?n timp ce avea astfel de ganduri sumbre, Jrijuru zambi. Apoi, ?nchizand ochii pentru cateva clipe ?i sim?ind briza pl?cut? a vestului ?nc?lzindu-l ?n ciuda vremii matinale, ??i spuse, ??i totu?i exist? speran?? ?n ast? lume. La fel cum exist? ?i oameni gata s? se sacrifice doar pentru a aduce pacea pe un p?mant oropsit.”

  ?V? referi?i la str?in??” ?ntreb? Samit. Acesta se afla la ca?iva pa?i ?n spatele regelui, privind ?i el orizontul dimine?ii posomorate, a?a cum obi?nuiau s? fac? ?n doi de cand auziser? ve?ti de pe P?manturile Apusene cum c? du?manul cel aprig se trezise la via?? ?i era pe cale s? ?nghit? lumea.

  ?A?a e,” r?spunse Jrijuru f?r? s? deschid? ochii, ?nc? bucurandu-se de briza pl?cut?. ?De altfel, chiar dac? nu-mi place s? recunosc asta, trebuie: e o femeie curajoas? pan? la urm? de-a fost capabil? s? mearg? atata amar de kilometri doar pentru a ajunge pe un p?mant str?in, ?ntr-o lume a b?rba?ilor putem spune chiar, doar ca s? transmit? un mesaj. Cel al unui du?man care mi-a fost amic doar pentru scurt? vreme.”

  ?Birakuh min alhijarat alsawda'i!”

  ?A?a e, Samit! Mesajul Magului Pietrelor Negre. Cel care mi-a salvat via?a acum 20 de ani ?i c?ruia m-am ?ndatorat astfel pan? la moarte.” Apoi Jrijuru t?cu, trase adanc aer ?n piept ?ncercand s?-?i calmeze b?t?ile nebune ale inimii, deschise ochii ?i privi din nou zarea. Dar, de?i ac?ionase ca ?ntotdeauna cand ?ncerca s? se calmeze, nu-i reu?i totu?i, c?ci, la doar secunde dup? ce privi iar zarea apusean?, cea colorat? ?n negru ?i cu raze ro?ietice spintecand-o, oft? ?i murmur? iar, ?La fel cum via?a mea a fost str?puns? atunci de lance.”

  Auzindu-l pe rege vorbind astfel, Samit nu mai spuse nimic. Doar privi ?i el zarea apusului ?n zorii unei dimine?i posomorate. Astfel, tot stand cu ochii pe zare, ??i aduse aminte de acea zi neagr? de care Jrijuru vorbise cu doar clipe ?n urm?. ??i aduse aminte de ziua cand, ?n urm? cu dou?zeci de ani, fuseser? ataca?i de un du?man aprig: nimeni altul decat C?rbunarii. Da, aceea?i C?rbunari care ajunser? s? asculte de Tikil ?n cele din urm?, transformandu-se ?n fiare de temut, dar care erau totu?i oameni la acea vreme.

  ***

  ?C?rbunarii atac?! Atac?!” Striga s?rmanul soldat r?nit, fugind pe str?zile sure ale Ora?ului Alshamal, ?n zorii zilei. Avea o ran? adanc? la um?rul drept, c?ci, ?n acea noapte, fusese de straj?. St?tea chiar pe zidul de ap?rare al ora?ului cand o s?geat?, tras? de nic?ieri, ?i str?punse trupul ?i-l arunc? ?n genunchi, atingand cu palma dreapt? pietrele reci ale zidului, ?n timp ce cu cea stang? ??i atingea um?rul r?nit, iar lacrimi amare, lacrimi pentru via??, i se scurser? ?n grab? pe obraz.

  Dar… mult timp pentru a v?rsa lacrimi nu avea. De aceea se for?? ?n cele din urm?, dup? clipe bune de stat astfel, ?ngenuncheat, ?i cobor? ?n vitez? sc?rile de piatr?, vestind ?n gura mare celorlal?i str?jeri, ce adormiser? pe la posturi… r?zboiul. Apoi, dup? ce se asigur? c? ceilal?i o?teni erau deja de straj?, preg?ti?i s? ?in? piept atacului, alerg? de nebun pe str?zi, ?n ciuda r?nii care sangera continuu, doar ca s?-i vesteasc? ?i pe restul de r?ul ce se apropia de ei cu repeziciune.

  ?i, ?n timp ce fugea pe str?zi, sim?i o energie nebun? ?n sange. ??i sim?i via?a alergand ?n vitez? prin trupul lui ?i dandu-i puterea s?-?i apere ?ara. O putere pe care o pierdu ?n cele din urm? ?n fa?a regelui Jrijuru al Alshamalilor cand c?zu mai ?ntai ?n genunchi, chiar lang? sc?rile de piatr? ce duceau spre sala tronului, ca mai apoi, cand regele ?i restul str?jerilor lui ie?ir? ?n grab? alerta?i de strig?tul o?teanului, s?-?i ridice privirea ?mp?ienjenit? ?i s?-i spun? acestuia, ?Almawt yatbaeuna 'ayuha almalika! Almawt… ealaa bued khatwatayn faqat!" (Moartea ne calc? pe urme, rege! Moartea… e la doar doi pa?i distan??!) Apoi, pierzand el primul acea b?t?lie cu via?a trec?toare, o?teanul c?zu cu zgomot la p?mant, ?nchise ochii v?zand doar picioarele celorlal?i ?i p?mantul sur, ?n timp ce ?n urechi ?i r?suna un strig?t pl?cut, al unui uliu, ce zbura ?n zare.

  V?zandu-?i o?teanul c?zut ?i ne?n?elegand mare lucru din ceea ce bolmojise acesta, Jrijuru se ?nsp?imant?. Apoi, auzind larm? din dep?rtare, dinspre zidul de ap?rare al ora?ului, alerg? ?i el de nebun, cu to?i str?jerii dup? el, s? vad? ce se ?ntampla acolo. Astfel, ajuns nu departe de zid, v?zu o?teni c?zand din ?nalturi, v?zu o ploaie de suli?e trecand peste zid ?i la fel v?zu bombe primitive, unse cu p?cur? ?i arzand ?n fl?c?ri, d?rmand tot ce ?ntalneau ?n cale.

  ?n acea zi mul?i bravi o?teni c?zur?. ?n acea zi Jrijuru ??i pierdu unul din feciori. La fel, ?n aceea?i zi, ??i pierdu ?i inima cand scumpa lui so?ie, Ameia, c?zu r?pus? de o man? du?man?. Cine anume o ucisese ?n acea zi a?a ?i nu afl? regele. El doar o planse dup? asta ?ndelung, strangandu-?i feciorul nou-n?scut la piept, cel care ?i mai r?mase ?n via??, dup? care, sim?ind c? trebuia s? ?nfrunte du?manul stand fa?? ?n fa??, ??i puse armura pe el, stranse arcul ?n mana stang?, ??i puse tolba cu s?ge?i ?n spate, ?i stranse cu putere sabia ?n mana dreapt?, luand cu el ?i scutul. Apoi, sigur pe el, ceru o?tenilor s? deschid? por?ile, care abia se mai ?ineau ?n ?a?ani, ?i ie?i afar? din regat.

  Dar, imediat ce el ie?i, Jrijuru, care avea aproape 30 de ani la acea vreme, ceru o?tenilor s? ?nchid? marile por?i la loc. Apoi, cu durere ?n suflet, ?i ceru lui Samit s? se ?ntoarc? ?i s? aib? grij? de al lui fecior. La fel ?i ceru bunului s?u prieten ?i slujitor s? ard? ora?ul din temelii de trebuie, dar s? nu-l dea du?manului. ?i, indiferent de ce nu i s-ar ?ntampla lui pe campul de lupt?, ?i mai spuse s? nu ias? nimeni pe acele por?i ?i nici s? nu ?ndr?zneasc? nimeni s?-?i p?r?seasc? postul. Doar… s? aib? grij? unii de al?ii, s? ?in? piept cu vitejie inamicului ?i… s? fac? tot ce pot s? supravie?uiasc?.

  Spuse Jrijuru astfel de cuvinte la apus. Le spuse cand soarele ardea ?nc? pe cer, dar gr?bindu-se deja la culcare. Din aceast? cauz? ?i se vedea o mare dar? ro?ie pe cer, chiar ?n spatele C?rbunarilor, spre care tan?rul rege se ?ndrept? ?n cele din urm?, strigandu-i regelui inamic, pe nume Rueb (teroare), ?Arbah 'aw mitt, Rueb! Kun rjlaan shjaean wala tadae ma yukhfi wara' quaatika. Anzur 'ily, jundiun hadhih al'amakin, mmskan bialsayf waldire fi yadih wala yakhtabi mithl aljaban khalf aldaraea. (?nvinge sau mori, Rueb! Fii om viteaz ?i nu la? ce se ascunde ?n spatele propriilor o?tiri. D? ochii cu mine, o?teanul ?stor locuri, ?inand sabia ?i scutul ?n man? ?i nu ascunzandu-te ca un la? dup? scut.)

  Dup? ce spuse astfel de cuvinte, Jrijuru se opri locului ?i a?tept?. Ochii ?ns? ?i-i ?inea pe armata inamic?, cea care se ascundea ?n spatele scuturilor ?nalte, din o?el lucios, ce scanteia ?n lumina amurgului ?i care f?cea acel cap de uliu, cu ciocul larg deschis de parc? ar fi fost ve?nic fl?mand ?i ?n c?utare de carne, gravat pe scuturi, s? par? mai ?nfior?tor ca niciodat?. Dar, de?i regele Alshamalilor a?tepta s?-?i vad? inamicul ?i s?-l poat? privi f?r? team? ?n ochi, Rueb continua s? stea ascuns privirii lui.

  Cel pu?in st?tu ascuns o vreme, pan? cand soarele apusului se mai z?ri doar de-o suli?? pe cer ?i bolta albastr? a serii fu sc?ldat? ?n ro?ul vie?ii ce trece. Abia atunci Rueb, fiorosul rege al C?rbunarilor, ??i f?cu apari?ia dintre ai s?i osta?i. Da, p??i ?ncet printre ei, dar cu pa?i siguri, f?cand s? r?sune zarea, c?ci Rueb era un om ?nalt ?i zdrav?n ce m?sura 2 metri la acea vreme, cu t?lpi late c?lcand solul ?i f?candu-l s? r?sune puternic ?n jur datorit? ?nc?l??rilor cu t?lpi metalice menite s? le apere ?ncheieturile ?n vreme de r?zboi.

  Anume acele ?nc?l??ri, de un metalic lucios, f?cur? pielea m?slinie a regelui C?rbunarilor s? par? parc? uns? cu ulei. O piele tuciurie s?rutat? ?ndelung de soarele care ?nc?lzea din bel?ug ?ara Ta?kam-ului sau ?ara Aurului Negru cum era cunoscut? de str?ini. Astfel, tot datorit? m?sliniului pielii sale, Rueb nu se temea de nimic. Nu se temea nici chiar de soare pe care ?l considera al s?u binef?c?tor chiar dac? C?rbunarii nu se ?nchinar? nicicand Titanului Soarelui - nici ?n fa?a lui Tī ?i nici a lui Helyos, pe care adesea ?i pusese ?mpotriva lor, dar care nicicand nu putur? ca?tiga luptele cu C?rbunarii.

  Dar, de?i Rueb considera m?sliniul pielii sale a sa comoar? de suflet, cel mai mult se mandrea el cu ale sale haine militare. Da, chiar se mandrea cu ele, c?ci erau croite dintr-un material pre?ios, cunoscut printre C?rbunari drept Hiraka. Acest material era chiar deosebit. Era un mix din metale dure precum aluminiul ?i o?elul, dar ?n propor?ii mai mici, ?i fibre tari precum inul ?i canepa. Astfel, folosite ?mpreun?, cele patru materiale ale p?mantului puteau fi considerate un fel de scut ?mpotriva lancelor inamicilor. ?i, fie ele aruncate din dep?rtare, fie folosite stand chiar lang? C?rbunari, s?biile ?i suli?ele vr?jma?ilor nu putur? nicicand trece prin materialul Hiraka. Dar, de?i nu permiteau inamicului s?-i r?neasc? pe cei ce purtau acest material pe trupuri, Hiraka avea ?n acela?i timp o putere magic?: a sa culoare metalic?. Aceasta, reflectand puternic lumina solar? pe acele inele mici purtate ca un fel de armur?, ajungea s-o transmit? mai apoi asupra sabiei sau suli?ei inamicului. ?i, dup? ce lumina solar? ajungea pe arm?, era reflectat? direct ?n ochii vr?jma?ului, orbindu-l pentru cateva clipe. Dar… era de ajuns, c?ci, cat timp oponentul lor ??i ?inea ochii ?nchi?i, ?ncercand s? alunge ?ntunericul ce-i cotropise min?ile, C?rbunarii aveau timp s?-l r?pun? ?i astfel s? ias? ?nving?tori.

  Puterea C?rbunarilor ?ns? nu consta doar ?n hainele croite din materialul Hiraka. La fel se puteau baza ?i pe armura din inele metalice foarte mici numit? Whakamaru (protec?ie). Aceasta era croit? din multiple inele din o?el dur, folosite ?n propor?ii rezonabile ca s? fie u?or de purtat pe umeri ?i s? nu ?ncurce ?n lupt?, dar s? fie totodat? ?i impenetrabil?, ferindu-i astfel de r?ni ?n zona toracelui ?i abdomenului care erau adesea mortale. La fel le ap?ra ?i coapsele, c?ci le ajungea adesea pan? la jum?tatea lor, p?rand un fel de rochie de lupt?, care, ?mpreun? cu fustele din piele dur? de taur, dar nu foarte groas? ca tot s? nu-i ?ncurce ?n lupt?, alc?tuiau ve?mantul de baz? al C?rbunarilor.

  Mai jos de Whakamaru ?ns?, ?n zona genunchilor pe care ?i ?nconjurau protector, C?rbunarii purtau chiar ?i ?n vremurile pa?nice vestitele Turi. F?cute din aluminiu, genunchierele Turi p?reau simple la prima vedere ?i extrem de practice. Ceva total adev?rat, c?ci, atunci cand C?rbunarii ceruser? me?te?ugarilor s? le croiasc? ceva pentru ap?rarea genunchilor, le spuser? acestora s? fac? ceva practic ?i durabil. Astfel, folosind metal dur ca s?-i protejeze pe osta?i, me?te?ugarii ad?ugar? ?i alte elemente precum piele de c?prioar?, care era moale la atingere, ?n partea interioar?, ?i care ?i ferea pe C?rbunari de r?ni. Totodat? erau practice ?i datorit? acelor ?nururi care se legau strans ?n jurul genunchilor mai ?ntai, fixandu-le, ca mai apoi s? se ridice pu?in pe coapse sau s? coboare mai jos de genunchi, ?nf??urandu-se bine ?n jurul picioarelor ca s? asigure stabilitatea lor.

  Astfel, bine echipa?i, C?rbunarii considerau c? chiar nu aveau de ce se teme. Dar… era doar o aparen??, c?ci ceea ce nu ?tiau du?manii ?tiau ei ?i tremurau uneori ca varga ca al lor mare secret s? nu fie nicicand descoperit. Un secret numit de ei Ghātaka (mortal), care era de fapt C?lcaiul lui Ahile al C?rbunarilor. Acest Ghātaka era de fapt o pat? maronie la glezna dreapt?, chiar sub melc, ?i care, str?puns? de suli?? sau t?iat? de sabie, ducea f?r? doar ?i poate la moartea C?rbunarului. Din aceast? cauz? ?i ajunser? ei s? poarte ?nc?l??ri metalice la t?lpi, cu partea de sus croit? din piele dur? de taur, iar ?n jurul gleznelor, pentru ap?rare, folosir? acela?i material Whakamaru ?n jurul c?ruia ?nf??urar? ?nururi tot din piele dur? pentru o mai bun? siguran??. Astfel, ?inand acel punct Ghātaka ascuns, ei credeau c? nimeni nicicand n-o s?-i poat? ?nvinge.

  ?i nu gre?eau deloc de altfel, c?ci ?n multele r?zboaie pe care le duser? pentru cucerire ?i asigurarea suprema?iei nimeni nu-i putuse ?nvinge. La fel nimeni nu afl? secretul Ghātaka, c?ci, dac? m?car cineva ar fi aflat despre asta, ar fi putut fi capabili ?nvin?ii s? devin? ?nving?tori. Dar, fiind prea concentra?i pe ap?rare ?i nu pe studierea inamicului, cei ataca?i fur? ?n cele din urm? ?ngenunchea?i, ale lor ora?e arse, copiii ?i femeile luate ?n robie, iar ale lor p?manturi st?panite de al?ii pe veci.

  Dar ceea ce C?rbunarii ca?tigaser? atat de u?or cu alte popoare p?rea s? nu fie atat de u?or de cucerit ?n cazul Alshamalilor. Ce era diferit de aceast? dat? Rueb nu-?i putea da seama. Chiar ?i a?a decise s? nu-?i arate nedumerirea ?n fa?a du?manului, ci s? ?ncerce ?n fel ?i chip s?-l ?nfrico?eze pe Jrijuru. Din aceast? cauz? ?i scotea urlete puternice din al s?u gatlej ?n timp ce p??ea printre ai s?i o?teni, care, la auzul urletelor sale, ?ncepur? s? strige ?i ei, lovind suli?ele sau s?biile de scuturi ?i sco?and un sunet infernal. Un sunet care p?ru totu?i s? nu-l impresioneze prea mult pe regele Alshamalilor, c?ci acesta nu f?cu niciun pas ?n urm?. La fel nu se cutremur? sau ar?t? du?manului c? se temea.

  Anume aceast? siguran?? sim?it? la Jrijuru ?i atrase atat de mult aten?ia lui Rueb. Acesta, de?i p?rea neatent ?i mult prea concentrat pe strig?tele sale tribale, analiza cu mare aten?ie portul ?i armura du?manului din fa?a sa, c?utand astfel s?-i afle punctele slabe. Ceva ce b?tea totu?i la ochi, c?ci, spre deosebire de Rueb, care era echipat din cap pan?-n picioare, Jrijuru purta o rob? u?oar? pe trup, dintr-un material extrem de u?or, din in, de culoarea graului copt. Apoi, chiar deasupra acelei robe, avea o armur? din metal, ce-i acoperea toracele ?i abdomenul. Capul ?l avea descoperit ?i ?n picioare purta doar ni?te sandale de lemn, cu fa?ii din piele de capr? deasupra. ?n mana stang? ?inea strans un scut ovalic, cu emblema Alshamal la vedere - calul negru sau Hisanul ?n timp ce ?n mana dreapt? ??i avea a sa sabie, cea care ?i adusese de multe ori victoria ?n lupte, a sa iubit? Ameia, c?ci el d?du sabiei numele so?iei sale tocmai pentru faptul c-o primise ?n dar de la al s?u tat? ?n ziua ?n care se ?nsurase.

  Astfel, stand fa?? ?n fa??, c?ci Rueb se opri ?ntr-un final la cam zece metri de al s?u rival, cei doi se privir? ?n t?cere o vreme. Privir? ?ns? nu doar ?n fa??, ci cu mare aten?ie privir? ei ?n ochii du?manului, ?ncercand s? ?n?eleag? ce era ?n mintea celuilalt ?i cum l-ar fi putut ?nvinge. Dar, fiind ambii o?teni iscusi?i, nici Jrijuru ?i nici Rueb nu-?i ar?tar? sl?biciunile, fiind con?tien?i c? asta le-ar fi putut aduce moartea. Un gand ?n?elept de altfel, c?ci, spre deosebire de Jrijuru, care p?rea a fi mai vulnerabil datorit? armurii slabe, Rueb p?rea ?ncrez?tor ?n sine ?i convins de faptul c? va ?nvinge ?n acea lupt?. De aceea ?i-i spuse apoi rivalului cu voce dur?:

  ?Cel care ar trebui s? se ascund? dup? scut e?ti tu, amice, c?ci ace?ti 1.5 metri pe care ?i ai cu siguran?? nu-s punctul t?u forte.”

  Jrijuru zambi, auzindu-l pe Rueb vorbind astfel. De altfel se a?teptase la o astfel de remarc? din cauza diferen?ei de ?n?l?ime dintre ei, c?ci pe cand Rueb m?sura ?n jur de 2 metri ?n?l?ime, Jrijuru abia ajungea la 1.8. Dar, de?i printre ai lui era considerat un om ?nalt, ?n fa?a C?rbunarului p?rea o omid? ne?nsemnat?. Ceva care nu-l demoraliza totu?i, convins fiind c? ?n lupt? mai mult decat ?n?l?imea conteaz? agerimea soldatului. Astfel, fiind bine antrenat ?i iscusit ?n lupte, mai ales ?n cele corp la corp sau unul la unul cu du?manul, Jrijuru ??i spuse c? nu are de ce se teme. De aceea ?i-i spuse lui Rueb razand, ?Cainele care latr? nicicand nu mu?c?. La fel de bine ?tii ?i tu asta. Chiar ?i a?a preferi l?tratul ?n defavoarea iscusin?ei.”

  Rueb scra?ni din din?i. ?M? insul?i cumva?”

  ?Ba din contr?: spun lucrurilor pe nume,” r?spunse lini?tit regele Alshamalilor.

  ?Mie ?ns? mi se pare a fi insult?. De altfel o consider o ofens? personal?, ceva care m? c?tr?ne?te ?i mai mult ?i m? convinge c? am procedat corect acceptand s? stau ?n fa?a ta acum ?i, privindu-te ?n ochi, s?-?i declar moartea.”

  ?Atunci… a?a s? fie!” Spuse Jrijuru calm. ?S? ne d?m unul pe altul mor?ii. Doar noi doi, ?ntr-o lupt? cinstit?, corp la corp.”

  Fu randul lui Rueb s? rad?. ?De accept o lupt? corp la corp ar ?nsemna s? lupte furnica cu elefantul. Nimic vesel de altfel. De aceea prefer sabia ?i scutul. Astfel, auzind muzica metalului ?n ?uieratul vantului, cel t?iat de sabia ce love?te scutul, m? voi sim?i cu adev?rat ?mplinit t?indu-?i capul.”

  ?Crezi?” ?l ?ntreb? regele Alshamalilor. ?C? moartea cuiva o s?-?i aduc? ?mplinirea?”

  ?Mereu a?a a fost. A?a o s? fie mereu!”

  ?Atunci… ai tr?it ast? via?? ?n zadar, Rueb. Ai irosit-o mai bine spus, c?ci nu moartea vr?jma?ului aduce ?mplinirea unuia, ci supunerea. Capul plecat al celui ce-?i accept? ?nfrangerea ?i nu capul t?iat ce se rostogole?te pan? la picioarele tale. Dar, cum ?mi dau seama c?-i inutil s?-?i explic lucruri evidente, accept propunerea ta. Cu o condi?ie totu?i.”

  ?Care anume?”

  If you spot this tale on Amazon, know that it has been stolen. Report the violation.

  ??nving?torul ?i cru?? pe supu?ii ?nvinsului. Astfel, de eu ca?tig, tu pleci capul, ??i aduni oastea, pleci de pe aceast? campie ?i nicicand nu te ?ntorci.”

  ?O propunere rezonabil? a? spune eu. Dar, de ?nving eu, atunci: al t?u cap cade de pe umeri, Por?ile Ora?ului sunt deschise, iar ai t?i supu?i m? vor aclama ca rege. Ce zici?”

  ?Zic c?-i o idee proast?,” spuse Jrijuru, surazand amarnic.

  ?Motivul?”

  ?Unul cat se poate de simplu: doar un rege ?n?elept e aclamat de supu?i. Doar cel ce-a ?tiut s? ca?tige respectul ?i sus?inerea lor va fi l?sat s? intre pe acele por?i ?i nu unul ce se proclam? rege cu sabia.”

  ?Atunci… nu avem pact, Jrijuru, iar r?zboiul continu?.”

  ?Eu a? spune ?ns? s? nu te gr?be?ti, rege al C?rbunarilor, c?ci… eu n-am spus c? nu accept.”

  ?Atunci? S? ?n?eleg c? e?ti gata s?-?i pierzi capul ?i s? deschizi por?ile aclamandu-m? ca rege?”

  ?Ceva imposibil, c?ci un cap t?iat nici nu se pleac? ?i nici nu sl?ve?te un rege ce l-a r?pus. Dar… s? visezi nu-i imposibil. La fel cum nu-i imposibil pentru mine s? te ?nving. A?a c?, pan? al meu cap nu cade de pe umeri, Rueb, nu te visa rege. Nu pe tronul meu. De aceea, mai ?ntai ?nvinge, dup? care urc? pe tron ?i proclam?-te rege!”

  Spunand astfel de cuvinte m?re?e, Jrijuru atac? primul, considerand c? anume acea ultim? fraz? rostit? de el ?nsemna ?ncheierea pactului dintre el ?i C?rbunar. ?n acela?i timp era sigur c? vr?jma?ul nu ?i-ar fi ?inut cuvantul ?i ar fi ars ora?ul din temelii de-ar fi ?nvins. De aceea ?i se hot?r? Alshamalul s? fac? ?i imposibilul de trebuie, dar s? ?nving?.

  ?i nu era doar hot?rat Jrijuru, ci ?i capabil s? fac? ce-?i propunea. De aceea ?i lovea cu ?ndarjire, atacandu-?i vr?jma?ul, ?n timp ce Rueb doar se ap?ra. O tactic? inteligent? a C?rbunarului totu?i, c?ci, p?rand astfel vulnerabil ?i capabil doar s? se apere, reu?ea s?-l sleiasc? de puteri pe du?man. Dup? care, cand sim?ea c? celuilalt nu-i mai ajungeau puteri, devenea din prad? pr?d?tor ?i ?ncepea atacul. Un atac dur, precis ?i cu mi?c?ri bru?te ?i sigure, menite s? taie capul inamicului dintr-o singur? mi?care. Dar totu?i un atac ce ?ntarzia s? fie ?nceput ?n acele clipe, p?rand totu?i c? se juca cu Jrijuru, antrenandu-l ?i nimic mai mult.

  Luptar? astfel ?n jur de o or?: Jrijuru atacand, iar Rueb doar ap?randu-se. ?n cele din urm? ?ns?, plictisit s? tot loveasc? cu sabia ca s? nu-i fie retezat lui capul, Rueb ?ncepu atacul. Lovi brusc, folosindu-?i ?ntreaga putere de care era capabil, li?andu-?i astfel du?manul de scut mai ?ntai. Dup? care, aruncand ?i el al s?u scut, considerandu-l nevaloros ?n acele clipe, apuc? sabia cu ambele maini ?i lovi ?ntruna. Reu?i astfel s?-l fac? pe Jrijuru s? ?n?eleag? c? gre?ise atunci cand nu-?i cru?ase for?ele, c?ci ?n ciuda antrenamentelor dure tot sim?i oboseala. Astfel, cl?tinandu-se adesea pe picioare cand sabia C?rbunarului o lovea brusc pe a sa, regele Alshamalilor ??i v?zu nu doar odat? moartea trecandu-i prin fa?a ochilor. O moarte care p?rea s? se apropie cu repeziciune de el, pandindu-l chiar din spatele oastei inamice sau din ?nalturi, acolo de unde se auzi iar strig?t puternic de uliu.

  ?i, dintr-o dat?, cand se a?tepta cel mai pu?in, Jrijuru fu atacat din ?nalturi. Acela?i uliu ce d?duse tarcoale campului de b?t?lie pan? ?n acel moment se arunc? asupra lui, lovind vertiginos din aripi chiar deasupra capului s?u, ciupind din carne cu al s?u cioc dur ?i coroiat sau zgariindu-l pan? la sange cu ale sale unghii ascu?ite. Astfel, atacandu-l el pe vr?jma?, uliul ?i d?du ?ansa C?rbunarului s?-?i trag? sufletul.

  Apoi, v?zand c? are destul timp s? respire liber, convins fiind c? al s?u uliu credincios ?i va sl?bi vr?jma?ul ?i mai mult de puteri, Rueb le ?ntoarse spatele, f?cand ca?iva pa?i ?n l?turi. Strangea ?ns? sabia ?n man?, c?ci el nicicand nu-i d?dea drumul de-o lupt? nu era terminat?. ?i, ?n timp ce se mi?ca lent pe acel camp de lupt?, acoperit de praf ?i nisip fierbinte, regele C?rbunarilor ??i ridic? privirea spre soarele ce abia se mai z?rea pe cer, ?nchise ochii, bucurandu-se din plin de a sa c?ldur? binecuvant?toare.

  Se opri locului ?ns?, ?nc? cu spatele la Jrijuru ?i uliu pe care ?i auzea ?nc? luptandu-se, cand auzi ?uieratul unei s?ge?i prin aer. Un ?uierat ce se apropia cu repeziciune de locul ?n care se afla el, al unei s?ge?i trase din dep?rtare, dinspre ora?ul pe care ?i-l dorea cucerit ?i cuprins de fl?c?ri, un ora? pe care nicicand nu-l putuse ?nvinge ?i care mereu ?i st?tuse ca un ghimpe ?n coaste. Dar, de?i ?n?elese Rueb c? cineva ?ncerca s?-l apere pe rege, st?tu totu?i locului, cu spatele la ora? ?i la acea s?geat?. F?cu asta ?ns? nu pentru c? ??i a?tepta cuminte moartea, ci pentru c? dorea s?-i arate astfel du?manului a sa suprema?ie. ?i, cat timp a?tept?, el prinse sabia de maner cu ambele maini, preg?tindu-se de atac.

  Lovi apoi cand auzi ?uieratul cela atat de aproape de el. Lovi ?ns? aerul, c?ci s?geata ceea nu-i fusese destinat? lui, ci uliului, care z?cea la p?mant ?n acele clipe, pe spate, ?i zb?tandu-se ?n dulcea ?mbr??i?are a mor?ii. O priveli?te care ?l f?cu pe Rueb s? scra?neasc? ?n cele din urm? printre din?i, privind ?int? la Jrijuru, care privea la uliu la fel de uimit ca ?i el, ?Ai ?ndr?znit s? ?ncalci pactul, rege! Ucigand un soldat de-al meu ?mi declari r?zboi nu doar mie, ci ?ntregii mele o?tiri.”

  ?Suntem ?ns? chit!” ?i spuse regele sigur pe el. ?Primul care a ?nc?lcat pactul ai fost tu, chemandu-?i ajutorul din ?nalturi doar ca s? m? sleie?ti pe mine de puteri. Astfel, tri?and, le-ai dat ?i supu?ilor mei ?ansa s? tri?eze.”

  ?Nu-i acela?i lucru, rege!” Strig? Rueb c?tr?nit. ?Eu am apelat la ajutorul unuia, tu ?ns?…”

  ?…am f?cut la fel!” R?spunse Jrijuru, ?ndreptandu-se de spate. Dup? care, f?candu-i cu capul vr?jma?ului, privir? spre zidul de ap?rare. Acolo ?l v?zur? pe Samit, stand chiar pe zid, cu arcul ?i s?geata preg?tit? pentru tragere, c?ci anume el r?puse uliul tr?gand din dep?rtare. ?Vezi? N-am min?it cand am spus c? doar unul a tras.”

  Rueb scra?ni din nou din din?i, ??i totu?i asta a fost a ta mare gre?eal?!” Apoi, folosind un joc de picioare precis, Rueb ajunse lang? Jrijuru, c?ruia ?i puse sabia la gat. De altfel nici nu ?ntalni rezisten?? din partea regelui, c?ci acesta r?mase f?r? sabie ?n timpul atacului uliului. Dar chiar ?i a?a, chiar dac? vedea cu cat? ravn? scanteia moartea ?n ochii lui Rueb, regele Alshamallilor zambi. Dup? care, senin, spuse:

  ?Nu-i nimic ru?inos s? mori de mana tr?d?torilor, chiar dac? a? fi preferat s? mor de mana unui rege viteaz!”

  ?Nu m? consideri unul s? ?n?eleg!” ?uier? Rueb printre din?i.

  ?A?a e, c?ci un rege demn de-a sa coroan? nu ar fi atacat nicicand un altul r?mas f?r? sabie. Motivul? Atacul celor slabi e la?itate, m?rite rege al C?rbunarilor, e dovad? de sl?biciune ?n fa?a lumii ?ntregi. Dar… ?n acela?i timp trebuie s? recunosc c-ai folosit o tactic? iscusit? de-ai ajuns s? ?ii lama sabiei tale la gatul meu.”

  ?Vezi? ?i mai spui c? sunt un rege de nimic.”

  ?Eu n-am spus asta. Eu doar am men?ionat ni?te adev?ruri, din cele pe care doar un vr?jma? pe campul de lupt? ?i le poate spune, privindu-te ?n ochi, ?i nicicand un prieten stand la un pahar de vorb?. A?a c?, s? nu mai pierdem vremea, Rueb: taie capul ?nvinsului a?a cum ?i-ai ?i dorit ?i savureaz?-?i victoria chiar dac? pentru scurt? vreme!” Dup? care, ?nchizand ochii ?i atat de lini?tit, Jrijuru ??i ridic? privirea spre soare.

  Un ?uierat ciudat al vantului ?l for?? s? deschid? ?ns? ochii. V?zu astfel, doar pentru cateva secunde, sabia cuiva spintecand aerul. Apoi, trecand prin fa?a ochilor s?i, acea sabie ?i decapit? dintr-o mi?care vr?jma?ul, iar sabia ce-i atinse pan? nu demult gatul c?zu cu zgomot la picioarele lui. O mi?care la care Jrijuru nu se a?teptase nicicand, dar totu?i o mi?care care ?i salvase via?a. De aceea ?i privi ?n fa?? unde ?l v?zu pe Ahi, stand ?ntre el ?i armata C?rbunarilor, care p?rea ?ncremenit? ?n acele clipe. Dar, de?i ?l vedea clar pe Ahi, Alshamalul habar n-avea cine s? fie acesta ?i nici de ce ?l ajutase.

  Nu spuse ?ns? nimic. La fel nu-l ?ntreb? pe str?in cine s? fie. Doar ??i ?inu privirea a?intit? asupra acelui str?in, ce purta o rob? lung?, neagr? ?i avea gluga pe cap. V?zu astfel doar ai lui ochi negri, profunzi, care nu-l priveau cu r?utate totu?i. ?n acela?i timp nu sclipea nici bun?tatea ?n ei. Doar un foc ciudat se z?rea ?n acea privire, un foc ce-l f?cu pe Jrijuru s? se cutremure ?n acela?i timp, chiar dac? nu ?tia nici el de ce.

  Se cutremur? iar??i ?n clipa ?n care Ahi ?i spuse, ?Acum c? ai ?nvins, ce-ai de gand s? faci, rege?”

  ?Am ?nvins?” ?ntreb? Jrijuru ?ncurcat.

  ?Al t?u du?man e la picioarele tale, nu?” Spuse Ahi surazand. ?Ei bine, doar al lui cap. A?a cum ?i-ai dorit.”

  Fu randul Alshamalului s? zambeasc?. Zambi ?ns? trist, privind cu regret la capul C?rbunarului care z?cea la picioarele lui. ?i, cu aceea?i triste?e ?n suflet, ?i spuse lui Ahi, ??i totu?i moartea cuiva nu aduce victoria unuia.”

  ??i asigur? ?ns? ?ntaietatea. La fel asigur? siguran?a propriului popor. Asta consider eu s? ?nvingi.”

  ?Ce nu ?n?eleg eu e totu?i de ce ai f?cut asta. De ce m-ai ajutat cand nici m?car nu m? cuno?ti.”

  ?Din cauza unei promisiuni.”

  ?A unei promisiuni? Care anume?”

  ?Cea pe care vreau s? mi-o faci tu acum ?n schimbul ajutorului meu. Una simpl? de altfel ?i deloc periculoas? pentru tine sau al t?u popor: s?-mi stai al?turi ?n lupt? atunci cand voi avea nevoie de voi. Ca aliat ?i nu ca du?man, Jrijuru. Ce zici, accep?i acest pact?”

  ?Ce dac? totu?i sunt ?mpotriva acestui pact?” ?ntreb? regele lini?tit.

  ??i mai simplu: al t?u cap va c?dea a?a cum a fost pl?nuit de C?rbunar. Ceva de care m? ?ndoiesc totu?i, c?ci sunt sigur c? nu e?ti prost deloc. Mai ales nu e?ti preg?tit s? mori. Nu acum cand al t?u popor ?i mai ales al t?u fiu are atata nevoie de tine.” Dup? care Ahi t?cu ?i, privind ?int? la Alshamal, a?tept? cuminte r?spunsul.

  Un r?spuns pe care Jrijuru ?ntarzie s? i-l dea. El doar ??i a?inti privirea ?n cea a C?rbunarului ce z?cea la picioarele sale ?i care avea ?nc? ochii deschi?i. Apoi, sim?ind totu?i compasiune pentru cel c?zut, regele Alshamalilor se aplec?, ??i ?ntinse mana spre cel c?zut ?i-i ?nchise ochii, c?ci… nu-i nimic mai r?u pe lumea asta decat s? mori cu ochii deschi?i…

  ***

  Strangand cu putere coltele de mamut ?n man?, Jrijuru privea aiurit zarea, ?n timp ce sub el, la trap m?runt, se sim?ea al s?u cal negru, Alghajar. ?i nu era doar el pe cal. La fel ?l urmau la trap m?runt dou? dintre legiunile sale ?n timp ce alte trei ?i urmau pe jos, c?rand dup? ei desagi cu mancare, arme ?i scuturi.

  Al?turi, pe un cal alb, ?l urma Morena. Purta ?nc? roba neagr? pe umeri ?i gluga pe cap. Nu mai purta ?ns? valul pe fa?? ?i asta la ?ndemnul lui Jrijuru, care ?i spuse la plecare, ?Doar femeile noastre ??i ascund fa?a de teama soarelui. Tu ?ns? pari a nu te teme de Helyos ?i nici de puterea soarelui. De aceea ?i nici nu trebuie s? te ascunzi.” Un ?ndemn pe care Morena ?l urm?, chiar dac? nu putuse ?n?elege pan? la urm? de ce regele se hot?rase atat de u?or s-o urmeze. Ea crezuse c-o s? fie nevoie de mai mult timp ?i mai mult efort pentru ai face pe Alshamali s? lupte al?turi de ei ?n Marele R?zboi ce se apropia. Fusese ?ns? mult mai u?or decat se a?teptase.

  Sau poate nu fusese atat de u?or?! Chiar nu putea ?n?elege, de?i ar fi trebuit, c?ci drumul de pe Muntele Fricii pan? la Por?ile Alshamalilor, pe jos, nu fusese deloc unul u?or. Avuse nevoie de nici mai mult nici mai pu?in decat de ?ase luni. ?ntalnise multe pericole ?n cale. Mul?i ?ncercaser? s-o ?ntoarc? din drum spunandu-i c?-i imposibil s? ajung? acolo unde ?i trebuia ?i asta din cauza c? de?ertul dintre Lumea Vestului ?i cea a Alshamalilor era unul primejdios, cu multe capcane ascunse ?i, chiar ?i de i-ar fi reu?it ?ntr-un final s? ajung? acolo, n-ar fi trecut nicicand de Por?ile Ora?ului pe care Alshamalii le ap?rau cu ?nver?unare.

  Morena ?ns? nu ced?. Tot ce conta pentru ea era s? duc? acea misiune la cap?t, c?ci doar astfel ??i putea salva fiica. Cel pu?in asta era ceea ce-i spusese Ahi cand o chemase la sfat la dou? zile dup? ce Mayar disp?ruse, urmand-o pe Parca. Atunci, ?n acea odaie ascuns? unde ??i ?inea ale sale c?r?i, papirusuri ?i po?iuni, Magul ?i spuse, ?Trebuie s? pleci, Morena! Acum, c?ci acest loc nu mai este deloc unul sigur: nici pentru noi, nici pentru tine.”

  ?Imposibil!” ?i r?spunse femeia sigur? pe sine. ?Eu nu pot pleca. Nu acum cand Mayar e ?n pericol.”

  ?Totu?i nu po?i s-o aju?i cu nimic.”

  ??i sunt mam?. Sunt sigur? c? dac? o v?d o pot convinge s? renun?e la a ei nebunie, c?ci dragostea de mam? ?nvinge totul,” se ?nc?p??an? ea.

  Ahi ?ns?, auzind-o vorbind astfel, surase. Apoi, ?ncruntandu-se u?or, dar nu din cauza ei, ci din cauza c? ??i amintise c? se l?sase atat de u?or ?n?elat de Parca, ?i spuse, ?Nu m? ?ndoiesc c? dragostea de mam? poate face minuni. Nu dup? ce ?i-a reu?it s-o sco?i pe Mayar din acea P?dure a Tenebrelor. De data asta ?ns? e diferit. De data asta vorbim de Soart?, cea care o controleaz? pe Mayar, pentru un scop anume. Unul pe care nu-l ?tiu ?nc?, dar pe care am de gand s?-l aflu.”

  ?Atunci, ce-i de f?cut? Mai bine zis ce pot face eu ca s-o salvez pe a mea fiic??”

  ?Tu?! Nimic. Nu ?n Lumea Magilor. ?n lumea oamenilor ?ns? sunt sigur c-o s? ai mai mult succes.”

  ??n lumea oamenilor? La ce anume te referi? S? m? ascund cumva?”

  ?Ba nu. De ce am nevoie e s? fii Rasul ?n lumea celor Nordici.”

  ?Alshamalii!” Murmur? Morena, cutremurandu-se.

  ?A?a e. Am nevoie ca anume pe ei s?-i chemi aici, la lupt?, ?mpotriva Sor?ii ?i chiar a lui Maranam.”

  ?Dar, stai c? nu ?n?eleg, de ce e?ti atat de sigur c? Alshamalii o s? ?i se al?ture ?n lupt?? Din cate am putut auzi de la c?l?torii ce-au trecut prin acele locuri, Alshamalii nicicand nu se supun ?n fa?a nim?nui. La fel nicicand nu caut? r?zboaie, chiar dac? sunt mai mult decat capabili s? ca?tige unul.”

  ?Tocmai de asta ?i am nevoie de ei: din cauza iscu?in?ei lor ?n lupt? ?i pentru c? avem un du?man comun - C?rbunarii.”

  ?C?rbunarii? ??tia cine mai sunt? N-am auzit nicicand de ei.”

  ?Cainii lui Tikil!” ?i r?spunse Ahi, ?uierand cuvintele printre din?i, plimbandu-se prin acea camer?, cu mainile la spate, ?n sus ?i-n jos prin fa?a Morenei. ?Unii destul de abili ?i venino?i de altfel, dar unii pe care Alshamalii, cu pu?in noroc, ?i pot ?nvinge.”

  ?Asta ?ns? nu ne asigur? pe noi c? vor accepta, c?ci, fiind du?mani, Alshamalii sunt sigur? c? nu-?i doresc s?-i provoace.”

  ??i totu?i o vor face! N-au ?ncotro, c?ci sunt lega?i prin sange ?i prin puterea Jur?mantului!” Dup? care, deschizand a sa palm?, chiar ?n fa?a ochilor Morenei, ?i ar?t? acel colte de mamut pe care el ?l primise de la Jrijuru ca ofrand? ?i simbol al acceptului supunerii ?n fa?a Magului Pietrelor Negre, dup? acea lupt? din urm? cu dou?zeci de ani.

  Anume acea imagine a discu?iei ei cu Ahi o f?cu pe Morena s? ?nchid? ochii, sim?ind c-o deranja cumva zarea dimine?ii. Dar, ?i deschise cat de curand auzindu-l pe Jrijuru spunandu-i, ?Tot o promisiune te-a legat ?i pe tine de Mag? Ori poate a fost iubirea?”

  ?Nici una nici alta,” r?spunse Morena f?r? s?-l priveasc?, de?i sim?ea privirea acestuia a?intit? asupra ei. ?A fost Soarta, cea care pare s? ne controleze vie?ile tuturor ?n ast? lume.”

  ?Sunt sigur ?ns? c? nu pentru Soarta tuturor ai parcurs aceast? cale lung?, ci doar pentru Soarta unuia. A cui dac? nu-i secret?”

  ?Nu, nu e,” ?opti femeia, zambind trist. Dup? care, privind la rege, spuse, ?Vreau s? schimb soarta fiicei mele ?i, de se poate, ?i Soarta ?ntregii lumi.”

  ??i totu?i nu pot ?n?elege de ce. De ce s? ri?ti atata m? refer, c?ci… da, dragostea pentru al t?u copil te poate face s? s?var?e?ti minuni. Nu ?ns? ?ntr-o lume a magilor din care pari a nu face parte.”

  ?Eu nu. Copila mea ?ns? e parte a lor. Cea n?scut? din al meu pantec ?i al?turi de care n-am fost atata amar de vreme. Cea ?n fa?a c?ruia sunt vinovat? totu?i, c?ci, l?sandu-m? ?n?elat? de inim? ?n acea noapte, se pare c? am condamnat-o singur? la o eternitate de suferin??.”

  ?Sau poate i-ai dat destinul care ?i era h?r?zit, nu crezi?” Morena ?l privi confuz?. ?M? refer la acea Soart? ?n care credem cu to?ii, dar pe care nimeni nicicand n-a v?zut-o. Soarta care se spune c? ne controleaz? pe to?i ?nc? ?nainte de-a ap?rea pe lume. De aceea ?i consider c? de ai ajuns s? fii tu mama unei vulpi, cum a numit-o Shelba pe a ta fiic?, cea cu suflet ?i trup de femeie, atunci e pentru o cauz? nobil?. Ceva de care nu trebuie s? te ?ndoie?ti nicicand.”

  ?Cum r?mane cu a ta decizie, rege?” ?l ?ntreb? Morena dup? cateva clipe de mers al?turi, ?n t?cere, privindu-l, ?n timp ce el privea ?n fa??. ?Chiar ai decis astfel din cauza unei promisiuni? Da, recunosc c? e una care nu poate fi ?nc?lcat?, dar… e o promisiune care totu?i conduce pa?ii tuturor spre moarte. Cel pu?in a?a cred eu.”

  ?Eu ?ns? sunt de alt? p?rere,” r?spunse Jrijuru privind ?n ochii negri, frumo?i ai femeii. Ochi care ajunser? s?-l atrag? ?n cele din urm?, chiar dac? nu ca b?rbat pentru sexul opus, ci ca un om ?n?elept atras de un altul. ?Eu sunt de p?rerea c? promisiunile sunt mai mult decat un simplu leg?mant. Sunt ceva tainic, ceva care leag? inima unuia pe veci de credin??, respect ?i devotament.”

  ?Devotament? Pentru cine anume? Pentru Mag?”

  ?Ba nu. Magul Pietrelor Negre nu are nimic de-a face cu aceast? promisiune.”

  ?Una pe care i-a?i dat-o totu?i lui. Acum mul?i ani.”

  ?Drept r?splat? pentru a mea salvare am promis atunci. La fel am promis ce am promis pentru c? c?utam un prieten. Am g?sit ?ns? azi ?n al?ii un aliat, de n?dejde sper eu.”

  ?Cum r?mane ?ns? cu decizia de a te al?tura magilor ?n lupt?? Ce anume te-a mi?cat s-o iei? Soarta? Ori poate… lumea?”

  ?Dragostea,” r?spunse Jrijuru sigur pe sine. ?Dragostea pentru al meu fecior r?mas acas?, pentru al meu popor care a r?mas s? ne p?zeasc? locurile sfinte, dragostea pentru cei care azi nu mai sunt ?i care au pierit candva de mana du?manului ce ?i-a ridicat iar azi o?tirile ca s? ?ngenuncheze p?mantul.”

  ?R?zbunare atunci?”

  ?Dreptate!” Spuse Regele. Dup? care, tr?gand brusc de h??uri, ??i ?ndemn? calul s? porneasc? la fug? spre orizontul ?nro?it, dar care p?rea totu?i s? nu prevesteasc? moarte. Doar… un nou ?nceput.