Vvokkam, m?ritul rege al C?rbunarilor, era de ne?nduplecat. Sc?p?ra focul ?n a sa privire ?n timp ce privea ?int? la Bariera de protec?ie ce separa tab?ra lor de P?manturile Pa?i Makka?-ului, ceva ce-i d?dea de ?n?eles c? mai departe de trecut nu se poate. Din aceast? cauz? ?i url? el dintr-o dat? din to?i bojocii de f?cu s? r?sune asurzitor ?ntreaga Campie ātmā, acolo unde armata sa ?i a lui Tikil, ?mpreun? cu Ve??amii, Vanamarii ?i Fecioarele Yātrīkar, puser? bazele taberei lor.

  Apoi, sim?ind c? al s?u suflet se mai r?corise pu?in, de?i ura din piept, amestecat? cu dorin?a de r?zbunare, mai clocotea ?nc?, se ?ntoarse spre ceilal?i ?i le spuse cu glas tun?tor, ?De aici nu plec?m! Nu pan? nu g?sim o cale s? spargem zidul ?sta de aer ?i apoi s? parjolim totul pan? ?n adancurile p?mantului. Pentru asta ?ns? avem nevoie s? g?sim acea cale. Avem nevoie de iscoade iscusite care s? poat? p?trunde cumva dincolo de aceast? blestemat? Ta?ai ?i s? afle ce pun la cale ai no?tri du?mani.”

  Tikil, care st?tea culcat pe iarb? ?n acele clipe, undeva la vreo doi metri de el, c?sc? plictisit. Dup? care spuse, ?De aflat poate ?i n-o s? fie mai apoi o problem?, c?ci mereu se g?sesc din cei gata s?-?i vand? sufletul diavolului ?i s?-?i tr?deze ?ara. Numai c? n-o s? afl?m noi asta trecand de Barier?, ci c?utand prin alte locuri.”

  ?De ce s? ne pierdem timpul ?i for?ele cand putem pur ?i simplu trece prin ea?” Insist? Vvokkam, ar?tandu-?i col?ii, semn c? era c?tr?nit.

  ?Simplu,” r?spunse Tikil ?i mai plictisit decat ?nainte. ?Pentru c? de Bariera ceea nu se trece. De fapt nimeni nicicand n-a trecut de ea, iar pentru asta trebuie s?-i mul?umim surioarei mele Inlan Diar, c?ci anume ea a construit-o.” Apoi, ridicandu-se ?n picioare, ad?ug?, ??i, la cum o ?tiu de mig?loas?, la sigur n-a f?cut o treab? de mantuial?, ci ceva perfect, ca ?ntotdeauna. De aia ?i spun c? e mai bine s? ne c?ut?m norocul ?n alt? parte decat s? d?m cu capul de-un perete care nicicand n-o s? crape.”

  ?Ce dac? crap??” ?uier? Vvokkam printre din?i. Ba chiar ?i ochii ?i sc?p?rar? de furie privind ?n cei ai lui Tikil.

  ?Imposibil!” Spuse acesta din urm? calm, ranjind chiar, numai c? nu de fericire, ci pentru c? era cu adev?rat scarbit s? vad? ?ndarjirea din ochii aliatului s?u, cea n?scut? din prostie a?a cum credea el. ??i ?tii de ce?”

  ?Lumineaz?-m?!”

  ?Pentru c? doar dou? persoane ?n lumea asta sunt capabile s? creeze o astfel de Barier?. Ba nu, stai, sunt trei: Inlan Diar, iubitul ?i scumpul nostru Maestrul Dike al Rophionilor ?i, desigur, ultimul, dar nu cel din urm? - Magul Pietrelor Negre.”

  Ironia din vocea lui Tikil f?cu sangele C?rbunarului s? fiarb? cu ?i mai mult? for??. Mai ales auzind numele celui pe care ?l ura de moarte, pe Ahi, c?ci, ?nc? copil fiind, ?ncepuse a-l ur? pe acesta, considerandu-l al s?u mare du?man. Motivul? Ei bine, nimic ie?it din comun: doar… fusese martor al mor?ii lui Rueb, c?ci de?i Vvokkam avea doar 15 ani la acea vreme cand C?rbunarii atacar? Ora?ul Alshamal, Rueb ??i luase fiul la r?zboi. Vruse s?-l c?leasc? ?n focul luptei, s?-l fac? b?rbat, f?r? s? ?tie c?-i otr?vise sufletul de fapt, c?ci, atunci cand Ahi ?i t?ie acestuia capul, Vvokkam se afla ?ntre doi o?teni din primul rand. ?i, de?i ceilal?i C?rbunari c?zuser? prad? magiei Magului Pietrelor Negre, nu la fel se ?ntampl? cu Vvokkam. Acesta, avand o putere interioar? impresionant?, nu c?zu prad? hipnozei magului. Astfel v?zu atat de clar capul c?zand de pe umerii lui Rueb. Dar, de?i sim?i cum inima i se oprise ?n piept ?i strig?tul ?Nu, tat?!” ?n al lui gatlej, nu spuse nimic. Nici chiar nu planse. El doar privi ?int? la trupul p?rintelui s?u, c?zut la picioarele du?manului. ?i, scra?nind puternic din din?i, ??i spuse c? de ?ndat? ce va avea puterea va porni cu o mare armat? asupra lui Ahi doar ca s?-l r?pun? ?i astfel s?-?i r?zbune tat?l.

  Din aceast? cauz? ?i ura el tot ce era legat de acel Mag al Pietrelor Negre. Ura chiar s?-i aud? numele rostit ?n preajma lui. Mai ales ura s?-l aud? pe cineva spunand c? Ahi era capabil de ceva impresionant. Nu, asta nu era posibil. Nu ?n mintea lui Vvokkam, care mereu ??i spunea c? ?Magul cela e doar un bo?orog prost ?i f?r? minte. Unul ce-?i pierde puterea pe zi ce trece ?nconjurat fiind de acele puicu?e ro?cate ?i c? anume asta ?i lucreaz? ?n favoarea lui.” Dar, de?i mereu gandise astfel, nicicand nu putuse g?si calea s?-l ?nving? pe Ahi sau m?car s? le fac? r?u vulpilor ro?ii ca s?-i sl?beasc? tot Magului puterea. Din aceast? cauz? ?i se sim?ea adesea c?tr?nit, sim?ea c? ?ns??i Soarta ??i b?tea joc de el, for?andu-l s? bat? pasul pe loc cand el ?i-ar fi dorit izbanda ?i s? strige sus ?i tare ?Victorie! A noastr? victorie e deplin?, fra?ii mei, c?ci cel care ne-a r?pus regele acum dou?zeci de ani a sfar?it la fel ca ?i el: decapitat!” ?i da, visa Vvokkam s? strige aceste cuvinte avand trupul lui Ahi la picioarele sale ?i capul acestuia ?n mana dreapt?, ridicat sus ca s? fie v?zut de toat? lumea. Numai c?… timpul trecea, iar al s?u mare vis r?manea ne?mplinit.

  Dar, de?i ?nc? nu-?i ?ndeplinise visul, Vvokkam ?nc? spera c? asta o s? fie posibil candva. Din aceast? cauz? ?i era ?n acele clipe pe Campia ātmā, cea care se afla atat de aproape de Regatul lui Ahi, dar totu?i nu era acolo ca s?-l ?ngenuncheze pe el. Cine ?l aduse acolo fusese Tikil. Acesta, cunoscand prea bine ura din sufletul lui Vvokkam ?i mai ales dup? ce aflase cumva c? Inmar ?i ale ei vulpi ro?ii vor veni ?n Regatul Ghe?ii, ?i spuse Regelui C?rbunarilor, pe care ?l vizit? imediat ce sc?p? din a sa captivitate, ?E timpul s?-?i r?zbuni tat?l, Vvokkam!”

  ?S?-l r?zbun? La ce anume te referi?” ?l ?ntrebase Vvokkam ?n acea zi, privindu-l ?ncurcat.

  Tikil ?ns?, ranjind ciudat, ?i ?uier? printre din?i, oarecum triumf?tor, ?V?zand un cap rostogolindu-se la picioarele tale!” Al cui cap se va rostogoli ?ns? nu-i spuse. Vvokkam ?ns? v?zu anume ceea ce voia s? vad?: capul lui Ahi la picioarele lui. Din aceast? cauz? ?i-?i stranse armata ?n grab? ?i porni s?-l ajute pe Tikil, c?ci ceea ce oamenii lui Strebasus auzir? nu demult, cum obiecte metalice loveau p?mantul tare, era anume mar?ul C?rbunarilor, cei care mai purtau ?nc? ale lor ?nc?l??ri metalice ca s?-?i apere via?a ?i al lor mare secret.

  Dintr-o dat? ?ns? tres?ri ?i l?s? toate aceste amintiri ?n urm? cand sim?i privirea lui Tikil a?intit? asupra lui. Apoi, v?zand ciudata lic?rire din ochii acelui antic Titan, Vvokkam privi ?n alt? parte. Dup? care, ?nghi?ind ?n sec de mai multe ori ca s? se calmeze, ?uier? printre din?i, ??i totu?i nu mi-ai mai spus din ce cauz? nu vom putea nicicand trece prin aceast? Barier?.”

  ?Ba am spus eu!” ?i r?spunse Tikil sec.

  Acest r?spuns ?l f?cu pe Vvokkam s?-l priveasc? ?int? pe Tikil. Ba chiar se ?ncrunt? v?zandu-l pe acela ranjind batjocoritor. Din aceast? cauz? ?i-i spuse, ?uierand cuvintele printre din?i. ?Nu poate fi! E din cauza c? nu putem egala puterea celor trei?”

  ?Ba nu, nu-i asta!”

  ?Atunci?”

  ?E din cauza c? noi nicicand n-o s? fim ?n stare s? spargem o Barier? creat? de Magia Alb?.”

  ?Acel… Mago ?ns? nu de?ine o astfel de Magie!” Url? Vvokkam cu ur? controlat? ?n voce. ?Sau… ??i ba?i acum joc de mine, Tikil?”

  ?Nu. Nu-mi bat joc. De altfel nici n-am de ce s? m? for?ez s? fac asta. E de ajuns s? m? uit la tine ?i s?-mi dau seama c? te descurci ?i singur la asta. La a-?i bate joc de tine ?nsu?i m? refer. Dar… s? l?s?m astfel de discu?ii filosofale pentru mai tarziu zic. Acum… s?-?i l?muresc ce am avut ?n vedere. Sau nu, o s?-?i dau ?ansa ?ie s? faci asta. De aceea ??i pun urm?toarea ?ntrebare: Ce au ?n comun Magul Pietrelor Negre ?i Maestrul nostru iubit, Dike, al Rophionilor?”

  ?Puterea?”

  ?Mai simplu de atat,” r?spunse Tikil pe un ton batjocoritor. V?zand ?ns? c? Vvokkam era pe cale s?-i sar? ?n carc?, f?cu un pas ?n retragere. Apoi, surazand ??mp?ciuitor,” spuse, ??i, ?nainte s? te aprinzi ?i s? arzi locul ?sta cu noi to?i ??i spun iaca ce: ca s? g?se?ti leg?tura dintre cei doi e nevoie s? gande?ti cat mai primitiv posibil, c?ci… poate c?-s Magici ei ?i nu-? mai ce, dar nu-s atat de diferi?i de oameni.”

  ?Copiii!” Murmur? Vvokkam oarecum ?ncurcat.

  ?Bingo!”

  ?Dar, nu ?n?eleg cum poate influen?a faptul c? cei doi sunt p?rin?i de fete o Barier? ca aceasta de aici.”

  ?Ei bine… n-o influen?eaz?! Deloc de altfel!” Spuse Tikil, f?cand ca?iva pa?i ?n jurul lui Vvokkam. Acesta, nesc?pandu-l din ochi pe Titan, ?ncepu s? se roteasc? u?or pe c?lcaie. ?l privea ?ns? darz, oarecum b?nuitor, c?ci ceva ?n comportamentul lui Tikil i se p?rea ciudat. Nu ?tia ?ns? ce-l deranja la acel comportament. De aceea ?i decise s? stea cu ochii pe el, chiar ?i pe cele mai ne?nsemnate detalii. Astfel v?zu c? Tikil continua s? ranjeasc?, la un gand ?tiut numai de el, dar un gand care p?rea s? fie important ?n acea lupt?. Ce gand anume? Vvokkam se decise s? nu ?ntrebe. El doar a?tept? cuminte s? vad? ce-o mai spune Tikil ?i ce-i poate mintea aceluia. Un r?spuns care nu ?ntarzie, c?ci ?l auzi pe acesta cat de curand spunand, ?M? refer la aceast? Barier? de aici, c?ci aceasta e meritul deplin al surioarei mele dragi ?i scumpe. ?n cazul lui Dike ?i-al lui Ahi ?ns? e diferit. De ce? Pentru c? ei au putut construi astfel de Bariere impenetrabile doar dup? na?terea fetelor lor.”

  ?Gemenele-form?!”

  ?A?a e! De altfel ei mereu au fost puternici. N-o s? neg asta, la fel cum n-o s? le subminez meritele. Dar, ?n acela?i timp, trebuie s? eviden?iez faptul c? anume dup? na?terea gemenelor-form? timpul ?nsu?i s-a ?ntors pe dos ?i curge diferit decat pan? atunci.”

  ?Diferit? ?n ce sens?” Vvokkam ?ntreb?, privind la spatele lui Tikil.

  Acesta, scra?nind din din?i ?n timp ce privea ?int? ?n fa??, la Bariera Ta?ai, spuse, ?La simplul fapt c? timpul curge ?n sens invers.”

  Vvokkam tres?ri, ??n sens invers? La ce anume te referi?”

  ?La faptul c? lumea asta e atat de secret? ?ncat n-o s? ne ajung? o eternitate s-o cunoa?tem,” spuse Tikil abia auzit, privindu-?i aliatul peste um?r. ?M? refer aici la influen?e externe ?i nu doar la cele p?mantene. De altfel, dac? e s? m? gandesc bine la asta, mereu a fost ceva straniu ?n aceast? lume. ?nc? ?nainte de venirea lui Dike ?i poate chiar ?i ?nainte de crearea acestei lumi, care pare a fi scopul cuiva.”

  R?spunsul ?ncurcat al lui Tikil ?l f?cu pe Vvokkam ?i mai confuz. Din aceast? cauz? ?i privi ?i el la Barier?, dar nu v?zu nimic diferit la ea. La fel, pentru el, Timpul continua s? curg? ?n ritmul lui, ?nainte ?i nu invers cum men?ionase Titanul. Dar… poate c? gre?ea, c?ci Tikil avea cu adev?rat o putere impresionant?, ?n special ?n ceea ce ?inea de-a vedea lucrurile f?r? masc?, a?a cum erau ele de fapt. De aceea ?i decise s? nu insiste mai mult asupra afl?rii unui r?spuns care, mai devreme sau mai tarziu, avea s? fie atat de evident.

  Tikil ?ns? p?rea s? gandeasc? diferit. Pentru el nu adev?rul conta, ci victoria. Una deplin?, atat ?n fa?a lui Inlan Diar, cat ?i a restul du?manilor s?i, inclusiv Maranam, c?ruia ajunse ?s?-i slujeasc?” mul?umit? libert??ii sale, dar pe care avea de gand s?-l alunge ?n a sa v?g?un? de ?ndat? ce ar fi fost ?n stare s? fac? asta. ?n acele clipe ?ns? avea treburi mai importante de f?cut, precum aflarea c?ii de-a ?ngenunchea Regatul Ghe?ii. De aceea, cand se decise cum s? procedeze, ?i f?cu cu capul lui Vvokkam s?-l urmeze. Dup? care, f?r? s? le spun? nimic lui Colte ?i Ka?ka?, care privir? cruci?i ?n urma lor, f?r? s? ?tie ce anume s? fac?, se afundar? cat de curand ?n p?durea Kiago, care se ?ntindea mult la dreapta lor.

  ***

  ?E?ti sigur de asta, Karayel?” ??i ?ntreb? Kkā??u feciorul cand acesta ?i spuse c? ascultase discu?ia dintre Tikil ?i Vvokkam. ?C? anume Magul Pietrelor Negre e du?manul cel de temut al C?rbunarilor?”

  ?A?a e, tat?! Sunt cat se poate de sigur de asta. De altfel nu doar eu am ascultat vorba lor, ci ?i Te?ku. Nu-i a?a, Te?ku?” Privind ?n urma sa ?ns?, unde ?l ?tia pe Miaz?zi, Karayel se ?ncrunt? cand nu-l v?zu pe acela. De aceea ?i ?uier? printre din?i, pentru sine doar, ?Nu, unde s-a dus acuma cand ai cea mai mare nevoie de el?”

  Dar, de?i crezuse el c? acea ?ntrebare o pusese doar pentru sine, se mir? enorm s?-l aud? pe īramā?atu chicotindu-i r?spunsul drept ?n urechea stang?, ?A ?ters putina se pare!” Apoi, dup? ce fu nevoit s? fac? fa?? unei brize extrem de calde suflate chiar ?n nas, Karayel se ?ncrunt? ?i se uit? chiora? la vantul cela, care adora pur ?i simplu s?-?i bage nasul ?n treburile altora. īramā?atu ?ns?, deloc deranjat de privirea ?ucig?toare” a lui Karayel, ridic? doar din umeri ?i-?i continu? nestingherit gandul, ?Ca s? fiu mai precis, l-am v?zut pe Miaz?zi ducandu-se spre Palat.”

  ?Spre palat? Da ce-a pierdut m? rog acolo?” ?ntreb? Kkā??u, ?ncruntandu-se.

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. Ce ?tiu ?ns? e c? acel Titan nesuferit ?i al lui ajutor, C?rbunarul Vvokkam, nu mai sunt pe Campia ātmā!”

  ?Aaa, nu? ?i… unde s-au dus dac? nu-i secret? S? dea ochii cu Maranam cumva?” ?l lu? Karayel peste picior pe īramā?atu, convins fiind c? acela min?ea, c?ci cand el plecase de pe campie, c?reia ?i f?cuse ocolul ?mpreun? cu Te?ku, pe furi? de altfel, ca s? nu fie sim?i?i de du?mani, dar s? aud? a lor vorb?, cei doi mai erau ?nc? acolo. īramā?atu sus?inea ?ns? contrariul, ceva ce-l cam punea ?n ?ncurc?tur? ?i-l f?cea s? cread? c? acesta min?ea.

  īramā?atu nu min?ea ?ns?, c?ci, tot pe ascuns, se luase pe urmele lui Karayel ?i Te?ku cand ?i v?zuse pe ace?tia ?ndreptandu-se spre Barier?. Motivul? Ei bine, crezuse el c? cei doi aveau chef de ?otii. De asta ?i-i urm?, convins fiind s? le strice cheful, drept pedeaps? pentru c? nu le spuseser? ?i celorlal?i, ori m?car s? afle ce puneau la cale. Ajuns lang? Barier? ?ns?, pe care el, dintr-un motiv necunoscut lui, n-o putu trece, ?i v?zu pe cei doi furi?andu-se printre inamici. ?i v?zu bine de altfel, asemeni unor figuri transparente, dar bine conturate ?n fa?a ochilor lui, de parc? ar fi fost f?cute din gelatin? transparent?. De v?zut ?i v?zu numai el ?ns?, nu ?i du?manii. De asta ?i st?tu cuminte, dandu-?i seama c? aceia ?ncercau s? fac? ceva ca s? afle secretele inamicilor. Apoi, cand ?i v?zu pe Karayel ?i Te?ku furi?andu-se din nou spre tab?r?, īramā?atu ?se ascunse,” devenind una cu aerul, de team? s? nu fie iar certat pentru c? ??i ?b?ga nasul ?n treburile altora.”

  Astfel, ?transformandu-se,” īramā?atu sc?p? basma curat?, c?ci confra?ii s?i nu-l observar?. La fel nu-l v?zur? nici du?manii. El ?ns? ?i vedea bine ?i chiar auzea ce-?i spun. De aceea ?i decise s? se apropie mai mult de Barier? cand v?zu ochii lui Vvokkam sc?p?rand de furie ?i p?rand a avea o ceart? cu Tikil. ?i nu gre?ea deloc, c?ci, odat? ajuns lang? Barier?, afl? de ce anume le reu?ise lui Ahi ?i Dike s? construiasc? Bariera Ta?ai, o Barier? de netrecut pentru ceilal?i ?i c? asta se datora puterii gemenelor-form?. Un lucru despre care ?l vesti ?i pe Kkā??u cat de curand, c?ci sim?i el c? era ceva absolut necesar.

  Kkā??u, auzind aceast? noutate, se ?ncrunt?, c?ci chiar dac? b?nuise el c? ceva putred se afla la mijloc ?n puterea lui Ahi, nu reu?ise nicicand s? afle adev?rul. Nu pan? ?n acele clipe. Dar, mult mai interesant decat atat, i se p?rea faptul c? cei doi du?mani ai lor p?r?siser? Campia ātmā ?i se ?ndreptar? ?ntr-o direc?ie necunoscut? lor. De aceea ?i-i spuse cat de curand lui Karayel, ?Ia pe cineva cu tine ?i mergi de cerceteaz? zona! De po?i s? afli unde anume s-au dus cei doi ?i mai bine. Eu ?ntre timp merg s-o vestesc pe regin? despre asta.”

  ?Nu-i necesar,” auzir? ei vocea lui Inmar nu departe de ei. De aceea ?i tres?rir? cele trei vanturi, c?ci n-o v?zur? venind. Dar, de?i erau ?nc? mirate ?i-ar fi vrut s? ?ntrebe cum ?i reu?ise vulpii s? ajung? acolo f?r? ?tirea lor, ?n partea Nordic? a regatului, cea care ducea spre rocile Ka?ka? Pēy-ului, ??i ?inur? totu?i limba dup? din?i cand Inmar ??i continu? gandul, ?M? refer la faptul c? nu-i nevoie s? afla?i ?ncotro s-au dus Tikil ?i acel Vvokkam.”

  ??tii tu cumva? Unde s-au dus m? refer,” o ?ntreb? Kkā??u.

  ?A?a e,” r?spunse Inmar, f?cand ca?iva pa?i ?ncolo ?i ?ncoace pe lang? ei. ?S-au dus ?n satul vulpilor. Cel de pe munte.”

  ??i? Ce sper? s? ob?in? ajungand acolo?”

  ?Cel mai probabil s? afle secretele lui Ahi, c?ci… m? gandesc c? ei asta sper?: ca fratele meu s? fi fost neglijent ?i s? le fi l?sat vreo pist? spre el. Sau cel pu?in s? g?seasc? o cale s? intre ?n acest regat, c?ci ei ?tiu prea bine de rivalitatea dintre noi ?i Regatul Ghe?ii.”

  ?Un gand logic! Totu?i… nu ?n?eleg ce-ar putea g?si ei acolo, c?ci, din cate ?tiu, de un Mag de tipul lui Ahi ??i p?r?se?te ascunz?toarea, el mereu ??i ??terge” urmele.”

  ?A?a e. Ai dreptate, Kkā??u! Ei ?ns? par s? nu fie con?tien?i de asta. Prin urmare ?i-or s? piard? timpul vizitand acel loc, c?ci acum ?mi dau seama de ce Vanamarii au vizitat satul nostru nu demult. ?nainte de b?t?lia de acum cateva zile m? refer.”

  ?Sperau s? v? g?seasc? acolo,” murmur? īramā?atu.

  ?Da, a?a e. Neg?sindu-ne ?ns? ?i sim?indu-v? pe voi aproape, au decis s? ?nceap? atacul. Sperau ca astfel Inlan Diar s? se lase am?git? ?i s? vin? s? v? salveze, deschizand o poart? ceva ?n Bariera Ta?ai. Ceva ce nu s-a ?ntamplat pan? la urm?, iar asta la c?tr?nit. De asta ?i caut? r?spuns ?n alt? parte. Asta ?ns? joac? ?n favoarea noastr?.”

  ?Nu v?d cum ar putea s? ne ajute pe noi dac? sincer,” marai Kkā??u.

  ?Simplu: cat ei nu-s prin preajm?, singurii care au puterea de a sim?i vanturi mai puternice decat Karayel ?i… al?ii, putem s?-i atac?m dup? bunul nostru plac, c?ci nici Vanamarii ?i nici Fecioarele Demonice nu le pot face fa?? vanturilor.” Partea cu ?al?ii" Inmar o ?uier? printre din?i, privind la īramā?atu din cap pan?-n picioare, un gest pe care niciunul dintre vanturi nu-l aprecie, c?ci ?i ar?tar? vulpii din?ii. Inmar ?ns?, deloc deranjat? de-a lor privire, ??i continu? nestingherit? gandul, ?Cel pu?in ne dau ?ansa s? ca?tig?m ceva timp."

  ?Consider asta riscant,” spuse Karayel dintr-o dat?. ?Mai ales acum c? ?nc? cainii tat?lui meu nu s-au ?ntremat. La fel ?i vulpile sunt sl?bite, iar ce ?ine de Oamenii Ghe?ii… ei bine, de Tikil ?i acel Vvokkam se ?ntorc, n-o s? fie ?n stare s? le fac? fa??.”

  ?Karayel are dreptate,” ?ncuviin?? Kkā??u. ?Trebuie s? g?sim o alt? cale s?-i ?n?el?m. Care ?ns?, nu ?tiu pe moment. Dar vom afla.”

  ?O ?tiu eu. Cel pu?in b?nuiesc c? ar fi util s? ac?ion?m astfel,” spuse Inmar, f?cand cele trei vanturi s? se ?ncrunte iar, privind-o. ?M? refer la cum ?i putem sl?bi: nimicind C?rbunarii, Tikil cade ?i, dup? el, Vanamarii ?i Yātrīkarele.”

  ?U?or de zis, greu de f?cut.”

  ?Dar nu imposibil, Kkā??u. ?i, dac? e s? fiu sincer?, la asta s-a gandit ?i Ahi ?nainte s? p?r?seasc? muntele.”

  Kkā??u o privi crucit. ?Ahi s-a gandit la cum s? apare Regatul Ghe?ii?”

  ?Chiar dac? nu crezi asta, e adev?rul. De ce? Pentru c? chiar dac? Ahi nu-i are la inim? nici pe Island ?i nici pe Inlan Diar, el totu?i nu-?i dore?te ca ei s? piar?. Nu de mana altora cel pu?in. De altfel el consider? c? dac? cade Pa?i Makka?-ul, cade ?ntreg Muntele Fricii ?i, dup? el, ?i restul lumii. De aceea ?i a decis s? recurg? la ultima variant? posibil?: a chemat la lupt? Alshamalii!”

  Stolen from its rightful author, this tale is not meant to be on Amazon; report any sightings.

  Karayel se cutremur?, ?Alshamalii? Dar ??tia-s…?”

  ?Exact: eternii rivali ai C?rbunarilor ?i singurii ?n stare s?-i ?nfrang? pe ace?tia.”

  ??i puteau ?nfrange,” murmur? Kkā??u dintr-o dat?. ?Cat n-aveau ?nc? puteri magice. Acum ?ns? C?rbunarii de?in parte din puterea lui Tikil. Am sim?it bine asta ?n lupta de acum cateva zile. De aceea ?i cred c?-i inutil s?-i atragem ?i pe oameni ?n lupt?. Poate fi mult mai periculos astfel.”

  ?Eu ?ns? sunt de alt? p?rere,” insist? Inmar. ??i ?tii de ce? Pentru c? oamenii mereu au fost mai puternici decat noi, cei cu puteri magice, care, chiar dac? ne credem atotputernici, tot nu i-am putut ?ngenunchea nicicand. Cel pu?in nu pe deplin. Astfel, tocmai pentru c? au fost mereu capabili s? renasc? din cenu??, ?i cred capabili pe Alshamali s?-i ?nving? pe C?rbunari. Pentru asta ?ns? va trebui s? mai a?tept?m pu?in. Cat timp nu ?tiu, c?ci nu-s sigur? c? vor veni pan? la urm?. Totu?i, de Rasul reu?e?te s?-i conving?, atunci avem o ?ans? s? supravie?uim.”

  ?Rasul? Cine-i asta?” ?ntreb? īramā?atu mirat.

  ?Mesagerul,” spuse Inmar cu voce grav?, de-l f?cu pe s?rmanul vant s? tresar?. ?Nimeni alta decat Morena, mama lui Mayar. ?i, cum o ?tiu capabil? pe femeia ceea s? stoarc? ap? din piatr? seac?, sunt convins? c?-i va reu?i s?-i conving? pe Alshamali s? se al?ture nou? ?n lupt?. Pe moment ?ns? trebuie doar s? a?tept?m. Pe urm?, cand va veni momentul, vom decide de-i inutil? sau nu aceast? ultim? carte pus? ?n joc.” Apoi, privind ?int? ?n ochii lui Kkā??u, Inmar ?i mai transmise un gand, de data asta doar lui, ?De nu, Kkā??u, atunci chiar c? cade ?ntreg Muntele Fricii ?i lumea ?ntreag? de fapt.”

  ***

  ??i s-a spus s? stai doar ?n partea nordic? a Pa?i Makka?-ului ?i s? nu-?i ar??i mutra pe aici nici dac? arde lumea,” ?i spuse Zeal lui Inmar, v?zand-o pe aceasta stand ?n fa?a palatului, chiar ?n fa?a sc?rilor de piatr?. ?i nu era singur?, ci cu Alena, care continua s? spanzure de gatul ei.

  Inmar ?ns?, privind ?int? ?n ochii lui Zeal ?i deloc intimidat?, ?i r?spunse cu aceea?i gravitate ?n voce, ?De n-ar fi fost nevoie n-a? fi fost aici. A mea prieten? ?ns? are nevoie de ajutorul reginei. De asta ?i mi-am ?nc?lcat promisiunea. De n-ar fi fost nevoie nu mi-a? fi ?nc?lcat-o ?n veci.”

  ??i?” ?i r?spunse Zeal sec. ?De ce ar trebui s? ne intereseze pe noi problemele voastre? Singure le-a?i creat singure rezolva?i-le!”

  ?Ce dac? nu-i chiar a?a?” Spuse Alena abia auzit. ?M? refer la probleme. Ce dac? nu-i doar problema noastr?, ci ?i a voastr? de fapt?”

  ?Nu ?n?eleg unde ba?i de fapt. La fel nu ?n?eleg cum ar trebui s? ne ajute pe noi de te t?m?duim pe tine.”

  ?Simplu: ?nc? o vulpe iscusit? ?n lupt? ?i un aliat de n?dejde.”

  ?Nu m? convinge,” st?tu Zeal pe pozi?ii. ?La fel cum nu m? convinge a voastr? h?tranie, c?ci sunt sigur? c? pentru ceva anume sunte?i aici. Ceva diferit de rana de pe pantecul t?u, care nu se vindec?, ci coace continuu. O ran? care nu are leac, pentru c? aici nu-i loc pentru t?m?duirea vulpilor r?nite. Nu ale celor care au f?cut atata r?u poporului meu.”

  ?La fel a?i r?nit ?i voi vulpi magice,” ?i spuse Inmar cu voce grav?. ?La fel a?i ucis ?i voi. Nu uita de asta.”

  ?Nu, nu uit. La fel cum nu uit c? am f?cut asta ca s? ne ap?r?m, c?ci mereu cei ataca?i am fost noi.”

  ?Da, recunoa?tem asta: c? am atacat. Dar… am f?cut-o pentru c? altfel n-am fi supravie?uit,” ?uier? Inmar printre din?i. ?Suntem puternice! Da, recunoa?tem asta, dar nu ?ntr-atat de puternice ?ncat s? supravie?uim singure. ?i, cum orice ajutor nu-i nicicand dezinteresat, am pl?tit ?i noi un pre?.”

  ?Dai vina pe fratele t?u cumva? Nu, da, la asta pot s? m? a?tept de la voi: acum c? el nu mai e ?i nu poate spune nimic ?n ap?rarea lui, pute?i ?i s? ?ncerca?i s? v? salva?i pielea, lep?dandu-v? de el.”

  ?Nu te ?n?ela, Zeal!” Spuse Inmar cu voce grav?. ?Eu nicicand n-o s? m? lep?d de-al meu frate. La fel n-o s? m? justific dand vina pe al?ii. Doar spun lucrurilor pe nume a?a cum ar trebui s-o faci ?i tu, c?ci ?n loc s? faci tot ce trebuie ca s?-?i aperi poporul, tu te ?ii de vechi sup?r?ri ?i cau?i moartea unuia care ??i poate fi aliat ?n r?zboiul ?sta.”

  ?Doar ?mi caut dreptatea. Nu v?d nimic r?u ?n asta.”

  ?Nu, nu-i r?u ?n a-?i c?uta dreptatea. E r?u ?ns? ?n a-?i satisface orgoliul chiar ?i pe timp de furtun?,” o cert? Inmar pe tan?r? cu glas ?uierat. ??i, cum n-am de gand s?-mi mai pierd timpul cu copii cand a? putea folosi timpul ?sta ca s? g?sesc solu?ii ?i s?-mi salvez surata, plec!” ?i chiar ?i ?ntoarse spatele cu gand s? se ?ndep?rteze de palat.

  Se opri ?ns? Inmar locului cand Alena spuse, ?Grota Ka?ka? Pēy-ului, acolo ar trebui s? cau?i r?spuns la ve?nicele tale ?ntreb?ri, Zeal! Cele legate de dispari?ia Zayleei.”

  Zeal tres?ri. Apoi, b?lbaindu-se, ?ntreb?, ?Ce… ce… despre ce vorbe?ti acum?”

  ?Despre a ta mam?, tan?r? prin?es? a ghe?ii,” spuse Alena f?r? s-o priveasc?. Apoi, rugand-o din ochi pe Inmar s-o ajute, se ?ntoarse ?i privi ?int? ?n ochii lui Zeal, care ajunse s? tremure toat?. ?La fel au parte din vin? ?i C?rbunarii pentru dispari?ia ei.”

  ??i tu, cum de ?tii tu asta?” Scra?ni Zeal din din?i.

  ?Pentru c? sunt parte a acelor locuri,” r?spunse Alena icnind de durere. Un r?spuns care o uimi pan? ?i pe Inmar. Alena ?ns?, de?i vedea clar nedumerirea de pe fa?a celor dou?, nu se gr?bi s? l?mureasc? cele spuse de ea, ci doar ?i spuse lui Zeal, ?R?spunsuri pe care o s? le afli cu ajutorul meu de vrei. Pentru asta ?ns? va trebui s? m? aju?i, c?ci doar supravie?uind po?i afla adev?rul din spatele dispari?iei mamei tale.”

  ?Min?i!” Strig? Zeal.

  ?Ce ca?tig f?cand asta? Din contr?, de se adevere?te c? mint, apoi pot s?-mi pierd capul datorit? ?ie. Un r?u mai mic decat acesta prin care trec acum, dar totu?i un r?u care m? poate face s? suf?r ?n viitor. Pe mine sau pe vreuna din suratele mele. De asta ?i te asigur c? nu-i minciun?. Dar… o s? te convingi de asta doar dac? m? aju?i, Zeal!”

  Tan?ra t?cu. Tremura toat?, strangand pumnii ?i scra?nind din din?i cu putere, un scra?net auzit ?i de Inmar ?i Alena destul de bine. De altfel, auzind acel scra?nit din din?i al tinerei, Alena zambi. De asta ?i-i spuse Zeal, ?uierand cuvintele printre din?i, ?V?d c? te distrezi de minune, privindu-m? ?n ochi!”

  ?Doar… ranjesc ?n fa?? mor?ii ce se apropie cu repeziciune de mine, nimic mai mult, c?ci doar atat pot face ?n astfel de clipe.” Apoi, icnind, Alena scuip? sange ?i se cl?tin? pe picioare de-o f?cu ?i pe Inmar s?-?i piard? echilibrul.

  Nu c?zur? nici una ?ns? datorit? lui E?ōl, care, ap?rand practic de nic?ieri lang? ele, o apuc? pe Alena de bra?ul drept, pe care-l trecu pe dup? umeri ca s-o sprijine. Apoi, privi ?int? la Zeal, care nu era deloc fericit? s?-l vad? ajutandu-i du?manul, ?i-i spuse, ?Au totu?i dreptate, prin?es?: nu-i momentul pentru r?zboiri copil?re?ti! Nu acum, ci pe urm?! Pe urm?, de trebuie, eu ?nsumi te ajut s? le jupoi bl?nile de te-au min?it.”

  Inmar ?i ar?t? col?ii, ?Pari destul de viteaz la ale tale, comandante!”

  E?ōl surase, ?Nici n-am de ce m? teme. Nu atata timp cat e?ti aici, Inmar, c?ci, pe P?manturile Ghe?ii, nu po?i r?ni un locuitor al Pa?i Makka?-ului.”

  ?Cum r?mane cu… dup? ce p?r?sim regatul? Chiar crezi c? nu vom mai da nicicand ochii unul cu altul?”

  ?Asta… vom tr?i ?i vom vedea,” ?i spuse E?ōl sigur pe el. ?Acum important e s?-?i salv?m prietena de la moarte. Dup?… vedem cine cui ?i jupoaie pielea.” ?i, spunand aceste cuvinte, E?ōl ?i f?cu cu capul lui Inmar s?-i ?ntoarc? spatele lui Zeal. Apoi, la pas m?runt, c?ci Alena abia se ?inea pe picioare, pornir? ?napoi spre Tab?ra Fiarelor.

  Zeal, ?nc? furioas? pe E?ōl pentru c? le ajutase pe vulpi f?r? acordul ei, scra?ni puternic din din?i. Ba chiar ?i ap?ru ?i vestitul gat de cobr? format din haine ?n urma ei, c?ci de era furioas? nu se putea deloc controla. Numai c?, ?n?elegand pan? la urm? c? atat E?ōl, cat ?i Inmar aveau dreptate ?i nu era timp pentru r?zbun?ri copil?re?ti, ?i urm? pe cei trei, fiind sigur? c? ajutorul ei va fi binevenit pan? la urm?.

  ***

  De?i se pornir? spre zona Nordic? a Pa?i Makka?-ului cat mai era ?nc? ziu?, E?ōl ?i Zeal, ?mpreun? cu cele dou? vulpi, se aventurar? ?n p?dure dup? l?satul nop?ii. Motivul? Rana Alenei era mult mai serioas? decat p?ruse la prima vedere. Astfel, fiind c? medicii localnici n-o putur? ajuta ?i la fel n-o ajut? nici puterea lui Inlan Diar, pe care o chemar? ?ntr-un final ?n Tab?ra Fiarelor, se decise ca cei patru s? cear? ajutorul Nimfelor. De altfel era ceva absolut necesar, c?ci astfel puteau s? le anun?e ?i pe ele de planurile lui Tikil ?i ale C?rbunarilor. La fel ar fi putut s? le cheme pe ele ?n Regatul Ghe?ii, trimi?andu-le vorb? prin intermediul lui Argol. Numai c?, temandu-se ca nu cumva armata inamic? s? ?ntreprind? ceva ?i ?mpotriva nimfelor, deciser? pan? la urm? s? nu le expun?.

  Astfel, pe unde pe furi?, pe unde mergand normal, cei patru c?l?tori se aventuar? tot mai mult ?i mai mult ?n p?dure. Nu erau singuri acolo ?ns?, c?ci, pretutindeni, atat Inmar, cat ?i Zeal, v?zur? iscoade. Erau ?ns? iscoade ale naturii, cu inten?ii bune pentru ele, de aceea ?i nu se alertar? prea tare. La fel cum nu se speriar? auzindu-l pe Argol strigand ?n ?nalturi, chiar deasupra p?durii, unde se ?nvarti de cateva ori ?n cercuri, plutind pe aripile largi ale vantului Te??al cu care era bun prieten. Dar, f?cand asta, plutind pe aripile lui Te??al ?n cercuri, Argol nu se r?sf??a pe sine, ci doar se asigura c? nu-i urm?rit de nimeni. Astfel, cand ?n?elese c? era zona sigur?, mai strig? odat? asurzitor, dand astfel de ?tire ?i celor ce ?naintau printre copaci c? zona era f?r? du?mani.

  ?La fel d? de ?tire ?i nimfelor c? ne ?ndrept?m spre ele,” murmur? Zeal ganditoare. ?De asta ?i ne-a urmat Argol: pentru a se asigura c? ajungem acolo ?n siguran??.”

  ?Mie ?ns? mi se pare periculos,” spuse Inmar, privind cu aten?ie ?n jur. ?Mai ales acum c? ?tim c? Tikil ?i acel Vvokkam sunt pe undeva prin preajm?.”

  ?Eu ?ns? sunt de acord cu prin?esa Zeal,” spuse E?ōl, ?mpingand un pic trupul Alenei ?n sus, pe care o purta ?n spate, incon?tient?, c?ci durerea o sleise ?ntr-un final de puteri. ?Fiind Argol ?n ?nalturi, ne poate da de ?tire de cei doi se vor apropia de noi.”

  ?La fel le poate da de ?tire ?i lor unde suntem noi, nu crede?i?” Insist? Inmar ?n teoria lor.

  Zeal ?ns? stramb? din nas, ?Ne?ncrez?toare ca ?ntotdeauna. Ceva ce m? mir? de fapt, c?ci credeam c? vulpile sunt curajoase din fire.”

  ?Curajoase, nu proaste,” i-o ?ntoarse Inmar. ?La fel suntem ?i precaute pe cat de ?irete suntem. Ceva ce n-ar strica s? ?ncerci de altfel.”

  ?S? fiu vulpe?” ?ntreb? Zeal ?n batjocur?.

  ?Nu, s? gande?ti mai mult cu capul ?i mai pu?in s?-?i ar??i limba bifurcat? de viper?.”

  ?Tu, pe cine nume?ti acum viper??” Se aprinse Zeal, sim?indu-se insultat?. Se trase ?ns? ?n urm?, v?zand privirea de repro? al lui E?ōl. Aceasta chiar le spuse celor dou? ?ntr-un final:

  ?Ceea ce eu cred e c? ar trebui s? ?nceta?i jocul ?sta amandou?! Unul periculos de altfel, c?ci poate c? sunte?i una viper? ?i alta vulpe ?ireat?, dar dou? fiin?e cu putere limitat? ?ntr-o p?dure care poate s? mi?une de hoarde du?mane. A?a c?, limba dup? din?i ?i urma?i-m?, c?ci am de gand s? m? ?ntorc ?ntreg la Palat ?i nu pe buc??i ca cea pe care o port ?n spate.” Apoi, asigurandu-se ?nc? odat? c? Alena n-o s?-i alunece de pe spate, se afund? primul ?ntr-un desi? ?ntunecat.

  Exact dup? ce el plec?, Inmar ?i Zeal schimbar? priviri. Ba chiar ??i ar?tar? ?i col?ii, semn c? erau ambele preg?tite de-o sc?rm?neal? bun?. Numai c?, auzind iar strig?tul lui Argol din ?nalturi, semn c? era timpul s? se urneasc? din loc, c?ci zona era nesigur?, Inmar spuse, ?S? mergem totu?i! Decidem pe urm? cine-i viper? ?i cine mu?c? mai bine!” Apoi, ?ntorcandu-i brusc spatele lui Zeal, se afund? prima ?n acela?i desi? ?n care intrase ?i E?ōl.

  Auzind-o pe vulpe vorbind astfel de cuvinte mari, Zeal pufni pe n?ri de vreo cateva ori, ar?tandu-?i frustrarea. Ba chiar ?i ?uier? la un moment dat printre din?i, ?De parc? e necesar de mai demonstrat ceva. Se ?tie deja cine e vipera aici.” Apoi, ?n?elegand totu?i c? se cam insultase pe sine spunand cuvintele vulpii, scutur? brusc din cap ?i-i urm? pe cei trei.

  ?n urma ei p?durea ?ns??i deveni ?ireat?. Liane iscusite ?erpuir? ?ncet pe p?mant, ascunzandu-se apoi pe sub frunzele c?zute din bel?ug ?i urmandu-i pe cei patru. La fel se v?zur? ochi negri, sc?p?rand ciudat ?n ?ntuneric, ?n timp ce pandeau lumea de printre cregi, din tufi?uri, vizuine sau chiar din scorburi, c?ci p?durea ?ntreag? era ?n prag de r?zboi ?i nu mai era nimeni sigur cine-i du?man ?i cine prieten ?ntr-o lume neprietenoas? ?i atat de ?ireat? la randu-i.

  ***

  Urletul unui lup, auzit din dep?rtare, ?l f?cu pe Vvokkam s? se opreasc? locului. La fel f?cu ?i Tikil, c?ci urletul cela p?rea a fi un semnal. Nu ?tia ?ns? exact pentru cine era dat semnalul cela. Ce ?tiau ?ns? era c? era timpul s? gr?beasc? pasul ca s? ajung? la grota lui Ahi, s-o cerceteze pentru a g?si piste ?i apoi s? se ?ntoarc?, c?ci era absolut necesar s? fie ?n num?r cat mai mare ?n astfel de vremuri tulbure.

  Numai c?, de?i ?tiau prea bine asta, niciunul nu se mi?c? din locului lui ?i continuar? s? priveasc? zarea. Se aflau ?n acele clipe pe acel drum ?erpuit, c-un mal abrupt al Muntelui Fricii ?n stanga lor ?i c-o pr?pastie adanc?, practic f?r? fund, ce se ?ntindea mult ?n dreapta lor. Anume ?nspre aceast? pr?pastie ?i-?i a?intiser? ambii privirea ?n cele din urm?, sim?ind ceva ciudat venind dinspre ea. Ce era ciudat ?ns? nu erau niciunul sigur. Doar… un vant straniu ce ajunse s? le gandile n?rile ?i s?-i fac? s? simt? furnic?turi pe piele.

  ?Foeh??-ul?” ?ntreb? dintr-o dat? Vvokkam, dup? clipe bune de adulmecat zarea ?i sim?ind acea stranie senza?ie pe piele.

  ?Ba-i Nemirā!” R?spunse Tikil sec. ?Se pare c? Kkā??u ?i-a pus iscoadele ?n mi?care.”

  ??tie c? ne ?ndrept?m spre grota acelui Mag?”

  ?Probabil. Nu-s sigur, dac? sincer. La cum nu-s sigur dac? toate vanturile sunt de partea lui sau nu.”

  ?Ce te face s? crezi asta?”

  ?Vantul de adineauri. Era prea ciudat? a lui mangaiere, prea real?, ceva ce n-am fi sim?it nicicand de ne-ar fi spionat.”

  ?Asta ?nseamn? c? ne putem baza pe alia?i pe care n-am contat pan? acum,” spuse Vvokkam sigur pe sine, de?i p?rea ganditor.

  ?Eu nu m-a? gr?bi s? trag concluzii dac? a? fi tu ?i ?tii de ce? Pentru c? prea-s ?n?el?toare vanturile Pa?i Makka?-ului ?i prea mult? vreme au tr?it sub st?panirea altora. De aceea ?i consider eu c-ar fi mai ?n?elept s? ne baz?m doar pe noi ?i pe cei pe care i-am antrenat ?n acest r?zboi deja. Pe restul: ?i vom atrage cu timpul ?n tab?ra noastr? de-o fi nevoie. Acum ?nc? nu-i timpul. ?i… s? mergem, prea nu-mi place mie aerul din jur. Prea se simte rece ?i nesigur!” Apoi, punandu-?i gluga pelerinei negre pe cap, Tikil ?i ?ntoarse spatele lui Vvokkam ?i, gr?bind pa?ii, se ?ndrept? sus pe munte.

  ?n urma lui Vvokkam mai st?tu locului cateva clipe. Apoi, auzind iar urletul lupului din dep?rtare, se ?ncrunt?, c?ci de?i urletul cela i se p?rea cunoscut, ??i d?dea prea bine seama c? putea fi doar o ?n?el?torie a muntelui, cel care nu era totu?i de partea lor. Din aceast? cauz? ?i gr?bi ?i el pasul, ?n?elegand acest adev?r crunt, decis fiind s? g?seasc? r?spunsuri doar ?n locuri sigure pentru el, precum cel spre care se ?ndreptau ?n acele clipe: Grota Magului Pietrelor Negre, cea ?n care Ahi ascunsese secrete a?a cum gandea Vvokkam, secrete pe care avea de gand s? le afle f?r? ?ntarziere de fapt.

  Pornind ?ntr-acolo ?ns? ?i datorit? faptului c? nu privi ?n urm? nici m?car pentru o clip?, nici el n-o v?zu pe Nemirā ap?rand chiar deasupra acelei pr?p?stii. St?tea ea ?n pozi?ie a?ezat?, asemeni turcilor, cu al ei p?r suriu sc?ldandu-i ?n valuri genunchii ginga?i, acoperi?i doar de un material sub?ire, de culoarea ghe?ii transparente ?i avand o sfer? de ghea?? deasupra palmelor puse c?u?. O sfer? format? din acela?i material ca ?i ?epu?ele ī??ika? ?i ?n care vedea clar fa?a lui Tikil ?n timp ce acesta se ?ndrepta spre grot?. V?zu astfel darzenia din ochii lui ?i la fel v?zu hot?rarea s?-i ?ngenuncheze pe to?i, o darzenie care se sim?i ?i ?n vocea ei cand spuse, ??i totu?i, m?rite Tikil, ?nc? m? sim?i cand sunt prin preajm?! S? fie asta semn bun sau… e oare semn r?u?! Asta deja va trebui s-o afl?m cand vom sta ?n sfar?it fa?? ?n fa?? dup? zece mii de ani!” Apoi, schimband brusc culoarea ochilor ei, din negru c?rbune ?n albastrul ghe?ii, asemeni sferei din mana ei, Nemirā disp?ru, l?sand doar o boare rece s? m?ture acel drum de munte, un drum pe care unii ??i l?saser? p?catele cat urcar? pe munte, ?n timp ce al?ii le luar? cu ei la coborare. ?i, anume de astfel de p?cate p?rea Nemirā s? m?ture acel drum, unul atat de drag inimii ei, c?ci din pr?pastia ce se c?sca al?turi de acel drum ??i lua ea puterea, dar totu?i un secret ?tiut pan? la urm? doar de ea.

  ***

  ?Se apropie vremuri grele,” ?i spuse Melia ajutoarei ei Issa?drā ?n timp ce ambele st?teau ag??ate de cate o lian?, la marginea p?durii ?i privind ?int? la cerul nop?ii ce se ?ntindea mult deasupra V?ii Hamasat sau V?ii ?oaptelor, care se afla nu departe de pr?pastia Nemirei, pe care unii o mai numeau ?i Pr?pastia Vantului Rece.

  ?E ?ns? lini?te pe moment,” ?i spuse Issa?drā, privind ?i ea zarea tulbure. ?O lini?te care nu-mi place deloc.”

  Melia surase. ?E din cauza c? nu suntem noi obi?nuite c-o astfel de lini?te. Totu?i e o lini?te pe care trebuie s-o accept?m. Cel pu?in pe moment.”

  Se l?s? apoi lini?tea ?ntre ele. Se l?s? o lini?te ciudat? care le aduse pe celelalte nimfe mai aproape de ele. ?i, de?i mi?candu-se pe ale lor liane nimfele p?reau s? nu fac? niciun zgomot, Melia tot le sim?i, c?ci ?ntoarse la un moment dat capul spre ele ?i le privi ?ndelung. V?zu astfel nelini?tea sclipind ?n ale lor priviri, o nelini?te pentru ziua de maine ?i pentru al lor viitor, o sclipire care f?cu inima Meliei s? se strang? de durere, c?ci chiar nu ?tia cum ar putea s? le apere pe toate sau ce-ar putea face ele ca s? apere p?mantul de rele.

  Dintr-o dat? ?ns?, cand strig?tul lui Argol se auzi din ?nalturi, toate nimfele tres?rir?. Ba chiar nimfele, ?n afar? de Melia ?i Issa?drā, se traser? un pic ?n spate cu gand s? fug? ?i s? se ascund?. Se oprir? ?ns? locului cand Nikkari se apropie de ele, din p?dure. ?i, ?n timp ce se ?ndrepta spre locul ?n care st?teau Melia ?i Issa?drā, le spuse, ?Sta?i locului, c?-i doar Argol, uliul reginei ghe?ii! Se pare c? are un mesaj pentru noi!”

  ?S-a ?nceput oare r?zboiul?” ?ntreb? Issa?drā speriat?, c?ci de?i ?tiau prea bine c? asta se apropia de ele, sperase mereu s? nu fie adev?rat.

  Nikkari ?ns? scutur? din cap. ?Nu, nu-i asta! ?mi pare c?-i aici doar ca s? ne aduc? ve?ti, c?ci… ?tim deja de Tikil ?i de C?rbunari c?-s la hotarul Pa?i Makka?-ului. La fel ca ?i Vanamarii ?i Yātrīkarele."

  ?Eu cred ?ns? c?-i mai mult de atat,” spuse Melia dintr-o dat?, f?candu-le cu capul s? priveasc? ?n stanga, spre un desi? ?ntunecat de unde se auzea un fo?net. Din aceast? cauz? ?i celelalte nimfe se traser? ?i mai ?n spate, apucand strans ?n man? ale lor pumnale primite ?n dar de la Nikkari ca s? se apere.

  Apoi, r?maser? toate cu ochii pe acel desi?, a?teptand cu sufletul la gur? deznod?mantul, c?ci, ?n acele vremuri tulburi, chiar nu ?tiau la ce s? se a?tepte. La fel nu mai sperau ca de ele s? se apropie un bun prieten sau cineva care s? le aduc? ve?ti bune. Se ?n?elaser? ?ns? cu toate, c?ci ?ntr-adev?r se apropia de ele un prieten: o mare cobr? maro, care ie?i prima din acel desi? ?i, ?erpuind ?n grab? pe acea mic? potec? dintre p?dure ?i vale, se ?ndrept? spre locul ?n care Nikkari ?i nimfele st?teau.

  La vederea cobrei, nimfele ascunser? ale lor pumnale sub haine ?i coborar? pe p?mant. La fel f?cur? ?i Melia ?i Issa?drā, ?n?elegand c? dac? Zeal riscase de venise pan? acolo ceva grav se ?ntamplase. Astfel, atingand solul cu picioarele, cele dou? privir? mai ?ntai una la alta, dup? care privir? la Nikkari. Aceasta ?ns? privea ?int? la cobra care era deja la jum?tatea drumului dintre ele ?i desi?. Apoi, cand auzir? falfait puternic de aripi chiar nu departe de ele, toate tres?rir? ?i privir? ?ntr-acolo. Pan? ?i cobra tres?rise ?i se f?cuse una cu p?mantul de teama de-a nu fi descoperit?. Dar, cand observ? c? nu era decat Argol, care coborase din ?nalturi ?i care falfaise din aripi cand se a?ezase pe p?mant ca s?-?i men?in? echilibrul, Zeal respir? u?urat? dup? care ??i continu? drumul.

  La fel r?suflar? u?urate ?i Melia ?i restul, c?ci apari?ia atat de brusc? a uliului lang? ele fusese ceva nea?teptat, care le speriase enorm, c?ci ?n ultima vreme pan? ?i ?opotul ierbii li se p?rea ciudat, dar?mite o pas?re de prad? coborat? din ?nalturi. L?sar? ?ns? acele ganduri pe mai tarziu cand Zeal, odat? ajuns? lang? ele, ??i lu? chipul obi?nuit. Apoi, ?nclinandu-se u?or ?n fa?a lor, le spuse, ?Nu-i timp de pierdut! Trebuie s? m? urma?i!”

  ?Unde anume?” Se interes? Nikkari.

  ??ntr-un loc sigur, c?ci aici e prea expus ?i nu putem risca. Acolo ?ns? v? pot spune mai multe ?i la fel pute?i salva ?i via?a cuiva.” Dup? care, ?ntorcandu-le brusc spatele, Zeal se transform? din nou ?n cobr? ?i se ?ntoarse pe acela?i drum pe care venise pan? acolo, urmat? ?ndeaproape de Melia, Issa?drā ?i Nikkari, c?ci restul nimfelor fur? trimis? de Melia s? cerceteze zona ?i s? se asigure c? nu-s iscoade du?mane ?n jur.

  ***

  Privind ?int? la tronul de piatr? pe care obi?nuise Ahi adesea s? stea, Vvokkam se ?ncrunt?. Ba chiar scra?ni ?i din din?i dintr-o dat?, c?ci, v?zand acel loc, ce p?rea a fi sala tronului unui m?rit rege, toate amintirile dureroase ?i revenir? ?n minte. ?n special ?i revenir? ?n minte clipele ?n care al s?u tat? ??i tr?ise ultimele minute pe p?mant ?i la fel momentul ?n care sabia Magului Pietrelor Negre ?i retezase capul lui Rueb, cap ce se rostogolise pan? la picioarele lui Jrijuru, acceptandu-?i astfel ?nfrangerea.

  Nu putea accepta ?ns? Vvokkam acea ?nfrangere. Din aceast? cauz? ?i f?cuse tot ce f?cuse ca s? poat? s?-?i r?zbune tat?l. Ac?iuni care p?reau f?r? folos ?n acele clipe, c?ci, ajuns ?ntr-o odaie goal?, cea f?r? amintiri ?i f?r? putere, Soarta ?ns??i p?rea s?-i rad? ?n fa??, spunandu-i ?n batjocur?, ?Nu ce, Vvokkam, ai meritat-o? ?ngenuncherea ?n fa?a lumii m? refer! ?n fa?a aceleia?i lumi, pe care ai vrut s-o ?ngenunchezi, te ?nclini azi tu, acceptandu-?i nu doar ?nfrangerea, ci ?i nimicnicia sufletului, cel care n-are viitor de fapt.”