Un sunet strident str?punse panza groas? a lini?tii ce se l?sase peste P?durea Tenebre. Nu era ?ns? sunetul unei p?s?ri ce zbura ?n ?nalturi sau al vreunei c?prioare sau alte fiare alergand pe potecile ?nguste dintre copaci. Era sunetul unei imense strune lovite cu putere cu o moned? metalic?, un sunet ce f?cu ?nconjurul p?durii ?n doar secunde, b?gand frica ?n oase ?i spaima ?n sufletele tuturor locuitorilor p?durii. Ace?tia, tem?tori, scoaser? brusc capetele de prin ale lor cuiburi sau vizuine ?i se uitar? cu mare aten?ie ?n jur, ?ncercand s? ?n?eleag? cine era de vin? pentru acel deranj.

  ?n jur ?ns? nu se v?zu nimeni. Doar natura ??galnic? ??i frem?ta ?ndelung coroana, de parc? ar fi dansat sub acea stranie melodie a unei strune invizibile. O strun? al c?rei sunet se auzea cand abia-abia, cand puternic, de parc? ar fi cantat cineva din interiorul unui butoi gol. Astfel, dup? ce invizibilul cant?re? ar fi ciupit struna cu putere, sunetul cela deveni titirez. Apoi, ?nvartindu-se cu repeziciune, se urc? tot ?n sus ?i ?n sus spre gura butoiului, ca mai apoi, cand ajunse deja sus, s? se aud? ciudat, greoi ?i tainic ?n acela?i timp, ceva ce f?cu locuitorii p?durii s? se simt? confuzi.

  Ce-i f?cu pe locuitorii p?durii s? se simt? ?i mai straniu decat atunci cand auzir? acel sunet fu s? vad?, pe acel drum ?erpuit ce ducea spre Campia ātmā, ?erpi. Da, erau ?erpi verzi, cu frunze ?i cu ml?di?e de o culoare maroniu deschis, o culoare pl?cut? v?zului ?i probabil ?i sim?ului, c?ci ar?ta atat de moale de parc? i-ar fi ?mbiat pe to?i s? le ating?. Apoi, pe lang? pl?cuta lor textur?, acei ?erpi-liane, adunate mai multe ?ntr-un m?nunchi ce aveau forma ?erpilor, erau ?i destul de agile, c?ci, ?n timp ce se strecurau printre r?d?cinile aeriene ale copacilor, pe sub mu?chi ?i chiar peste frunzele uscate c?zute de sus, se unduiau delicat, amintind de o tainic? atingere a naturii pe pielea uman?. ?i, pe lang? acea iste?ime, lianele erau ?i hatre, c?ci, de ?ncerca vreun copac mai curios s? le prind? ?n palme, v?zandu-le ?erpuind atat de tainic pe p?mantul p?durii, s?ltau brusc ?n l?turi sau treceau jos de tot, f?cand practic imposibil? prinderea. Motivul? Ei bine, b?trane?ea acelor copaci seculari, c?ci, tr?ind de cand lumea, le era al naibii de greu s? se aplece pan? la p?mant. Puteau doar s?-?i creasc? maini lungi sau s?-?i scoat? picioarele-r?d?cini din p?mant ?i s? porneasc? pe urma lianelor. Dar… cam atat, c?ci ele, lianele, fiind tinere ?i sprintene, nu se l?sau ajunse din urm? chiar atat de u?or.

  Numai c?, pe lang? iste?imea ?i sprinteneala lor, lianele erau ?i solidare, c?ci, ?n timp ce ?naintau discret ?i rapid prin p?dure, ascundeau ?n ele o mare tain?. Una vie de fapt. Ce secret anume? O mare cobr? maro, pe care lianele o ascunser? cu ale lor ml?di?e firave ?i cu ale lor frunzuli?e verzui-deschis ce-o acopereau practic ?n ?ntregime. Astfel, la ad?postul viu al lianelor, cobra Zeal se putea mi?ca ?n voie, f?r? teama c? va fi descoperit? de ochiul vr?jma?.

  ?n urma ei, printre crengi ?i frunze, se mi?cau nimfele. Acestea, privind p?durea de sus, purtate lin pe corpurile lianelor mai groase, se asigurau c? pericolul nu vine de sus sau de undeva din vreun desi? mai ?ntunecat. Mai apoi, furi?andu-se printre tufi?uri, acolo unde era posibil, sau ascunzandu-se ?n scorburile copacilor cand sim?ea c? putea fi z?rit? de cineva, vulpea Inmar se asigura c? va ajunge cu pielea ?ntreag? ?napoi ?n Tab?ra Fiarelor. De altfel, nimic greu ?n opinia ei, c?ci nu doar odat? trecuse al ei grup prin timpuri grele. Chiar ?i a?a, ?n acel moment, cu Tikil pe urmele lor, pe care ?l sim?ea ?i ea din ce ?n ce mai aproape, ?n?elese totu?i c? tr?iesc timpuri cu adev?rat dificile ?i c? era necesar s? fie dublu, dac? nu triplu, mai discret? ?i mai ?ireat? decat ?nainte.

  Tocmai de aceea ??i schimb? Inmar nuan?a bl?nii, o putere pe care o avea doar ea sau mai bine zis un truc pe care ?l ?nv??ase de la Anaya. Aceasta, la randul ei, ?nv??ase acest truc de la Ahi, c?ci el, chiar dac? nu avea puterea s? se transforme ?n fiar? ?i s?-?i piard? astfel urmele, avea puterea s?-?i schimbe ?nf??i?area cand sim?ea c? era absolut necesar s? treac? neobservat. Astfel, observandu-l pe el f?cand asta adesea, Anaya deprinse, ?n timp, acest ?iretlic, despre care le vorbi mai apoi ?i vulpilor ro?ii. Dar, de?i ea le ar?t? tuturor cum se face, doar lui Inmar ?i reu?i trucul, ceva de care ea se sim?i cu adev?rat mandr?. ?i, schimbandu-?i blana ?ntr-un ro?cat extrem de ?ntunecat, ?ntreg trupul de fapt, cand mai ?nainte avea ?i locuri albe pe blan?, Inmar se decise s? mai adauge o schimbare ca s? fie sigur? de reu?it?. Acea schimbare nu era legat? de culoarea bl?nii, ci a ochilor, care devenir? brusc de un verde sclipitor cand mai ?nainte erau c?prui ?nchis. Apoi, ca s?-?i ascund? urmele, Inmar ?ncepu s? p??easc? u?or, practic nel?sand urme pe p?mant, c?utand s? calce doar pe frunze, pe r?d?cini sau pe liane, care, fiind umede ?n marea majoritate a cazurilor, nu-i p?strau mirosul.

  Inmar ?ns? nu era singura care recurse la acel ?iretlic cu schimbarea culorii bl?nii. La fel f?cu ?i Zeal. Aceasta ?ns?, neputand s?-?i schimbe ?n ?ntregime culoarea pielii, ?i putu schimba doar str?lucirea ?i regla temperatura corpului ca s? nu fie depistat? de cei cu puteri magice. Motivul? Ei bine, auzise ea de la Inlan Diar c? Tikil era capabil s? simt? de trecuse cineva printr-un loc doar atingand p?mantul sau oricare alt obiect. Astfel, de temperatura acelui loc se sim?ea abia-abia, ?nsemna c? pe acolo trecuse un animal. Ba chiar ?i reu?ea s?-?i dea seama ?i ce animal, ?n marea majoritate a cazurilor dup? miros. ?n cazul oamenilor ?ns? sau a celor cu puteri magice, c?ldura l?sat? pe obiecte sau pe p?mant era mai intens?, f?candu-l s? simt? ciudate furnic?turi pe piele. Prin urmare, sim?ind aceste furnic?turi, Tikil ajungea s?-i dea acestuia de urm? cu u?urin?? ?i apoi s?-?i duc? la bun sfar?it planul, oricare ar fi fost el.

  Ei bine, ca s?-l ?n?ele pe Tikil ?i s? nu-i permit? s? le dea de urm?, Zeal l-ar fi putut folosi pe Argol, pe aripile c?ruia ar fi putut ajunge ?ntr-un final ?n tab?r?. G?si asta riscant ?ns?, c?ci ?tia prea bine c? Melia ?i nimfele erau prin preajm? ?i nu le putea expune. ?n acela?i timp mai era ?i Inmar, care n-ar fi ajuns ?n veci pe aripile lui Argol, din simplul motiv c?, sim?indu-i mirosul, uliul ar fi luptat ?i cu ea. Astfel, neavand alt? ?ans? de-a ajunge ?n tab?r? decat traversand p?durea, chiar ?i dac? ura ea s?-?i ajute du?manca, Zeal decise s?-i stea al?turi, c?ci avea Inmar pan? la urm? dreptate: ?n r?zboiul ce se apropia cu repeziciune de ei era absolut necesar s? se foloseasc? toate resursele, iar Inmar era totu?i una de valoare.

  Astfel, ?n?elegand iar??i acest adev?r, cobra Zeal se opri pentru cateva secunde locului ?i ?nchise ochii. La fel se oprir? din mi?care ?i nimfele, r?manand s? spanzure pe ale lor liane, practic invizibile din cauza crengilor l?sate mult ?n jos, c?ci copacii, sim?ind pericolul apropiindu-se, deciser? s? ajute. Cum anume? Doar… cum puteau ?i ei: crescandu-?i bra?e pe unde era nevoie, plecandu-?i mult coroanele prin alte locuri sau f?cand s? apar? scorburi acolo unde nu erau ca s-o protejeze pe vulpe. De altfel, cand cobra Zeal se oprise, vulpea era anume ?ntr-o astfel de scorbur? secret?. ?i, ne?n?elegand motivul pentru care ele se opriser?, ??i scoase nasul afar? ?i privi spre locul ?n care st?tea Zeal.

  Dintr-o dat? ?ns?, sim?ind un straniu miros din dep?rtare, ?nchise ochii ?i str?nut?. Apoi, ?ntorcand capul spre dreapta, de unde sim?ise mirosul, de pe acela?i drum de pe care veniser? ?i ele, vulpea adulmec? zarea. O adulmec? ?ndelung de altfel, ?ncercand s?-?i dea seama cine s? fie. Dar… nu-i reu?i totu?i, c?ci era un miros pe care ea nu-l mai sim?ise pan? atunci, un miros venit parc? din adancuri, ce aducea cumva a ape st?tute ?i loc prost aerisit. Sau… era poate doar o ?n?el?ciune a cuiva? Inmar nu era sigur?, de asta scutura adesea din cap, stand cu ochii ?nchi?i ?i adulmecand zarea, ?ncercand cu disperare s? ?n?eleag? m?car ceva.

  Tres?ri ?ns? ?n clipa ?n care auzi glasul sasait al lui Zeal ajungand pan? la urechile ei, ?E Tikil! ?i simt mirosul! La fel se pare c? l-ai sim?it ?i tu!”

  ?De sim?it am sim?it eu ceva, numai c? nu-mi pot da seama cine s? fie. Ei bine, nu mi-am dat seama pan? s?-i spui tu numele. Acum ?ns? pare logic, c?ci e un miros de st?tut, iar Tikil, cum a stat timp de veacuri ?nchis ?n adancurile p?mantului, pare a mirosi astfel,” marai vulpea printre din?i.

  Privi ?ns? Inmar ?n stanga, spre copacul de printre crengile c?ruia abia v?zu chipul Meliei, cand aceasta spuse, ??i totu?i e doar un ?iretlic! Mirosul pe care-l sim?im, c?ci, din cate ?tiu, v?g?una ?n care Tikil a fost ?nchis era una destul de aerisit?.” Spunand aceste cuvinte Melia chiar era ?ngrijorat?. V?zur? asta ?n ochii ei ?i Inmar ?i celelalte nimfe. Zeal ?ns?, stand cu capul ascuns printre liane, practic atingand p?mantul cu al ei gat larg, nu v?zu privirea nimfei. Sim?ea ?ns? c?-i straniu la ea ceva. De aceea ?i-i spuse ?ntr-un final:

  ?Zic c?-i timpul s? ne desp?r?im, Melia! Lua?i-o la stanga la urm?toarea poian?! Eu ?i Inmar ne vom ?ndrepta spre Campia ātmā!”

  ?Ba nu!” Se opuse nimfa. ?Nicidecum, c?ci i-am promis deja comandantului E?ōl c?-?i vom sta al?turi ?i c? nimic r?u nu ?i se va ?ntampla. De aceea ?i nu vom pleca!”

  ?Din contr?,” ?uier? cobra printre din?i, ridicandu-se brusc pe coada ei groas? ?i privind spre locul ?n care st?teau nimfele ascunse. ?Vom fi mai ?n siguran?? dac? ne desp?r?im. De ce? Pentru c?, desp?r?indu-ne, d?m ?ansa m?car cuiva din noi s? fie ?n siguran??.”

  ??n acela?i timp ?i s? ?n?el?m acest vulpoi b?tran care ne urm?re?te,” marai Inmar, ie?ind din scorbura ei. Apoi, p??ind spre Zeal, dar tot cu ochii pe ?mprejurimi, spuse, ?De ne desp?r?im, acest diavol nu va putea s? se rup? ?n dou? ca s? ne urm?reasc? pe toate. Prin urmare ?i vom fi ?n siguran??.”

  ?Eu ?ns? sunt de alt? p?rere,” insist? Melia. ?Sunt de p?rerea c? Tikil va merge anume spre Campia ātmā, c?ci, sunt sigur?, c? chiar dac? nu ?tie pe cine anume urm?re?te, m?car b?nuie?te. Astfel cel mai logic plan va fi c? al s?u du?man va ?ncerca s? treac? hotarul Pa?i Makka?-ului ca s? se pun? la ad?post. Ceva ce el tot ??i dore?te: ca s? g?seasc? m?car o porti?? deschis? ?n Barier? ?i s? atace.”

  ?N-are decat,” l?s? Zeal s?-i scape un marait din gatlej. ?S? ?ncerce s? treac? de Barier? m? refer, c?ci, ce el nu ?tie, e c? de acea Barier? trec doar cei c?rora le e permis ?i nicicand nimeni n-o s? deschid? poarta ceea.”

  ?Ui?i de mine ?ns?,” spuse vulpea, privind la Zeal de data asta. ?Eu n-o s? pot trece ca tine prin acea Barier?. F?r? probleme m? refer. De aceea, ca eu s? ajung din nou pe p?mant sigur, cineva va trebui s?-mi dea voie s? intru.”

  Zeal stramb? din nas. Da, uitase de asta, c? doar Oamenii Ghe?ii puteau trece de Barier? f?r? permisiunea reginei ?i cei f?r? puteri magice. Cei de teapa lui Inmar ?ns?, care controla de altfel Magia Neagr?, chiar dac? nu era atat de puternic? precum Ahi de exemplu, puteau intra pe p?manturile Pa?i Makka?-ului doar printr-o poart? special? deschis? de Inlan Diar ?n acel zid transparent. Dar, cum regina nu ?tia pe unde anume se vor ?ntoarce ele, era practic imposibil s? le reu?easc?. De aceea trebuia s? decid? repede care-i urm?torul pas. A?a c?-i spuse lui Inmar, ?Pe moment s? ajungem la Barier?. Pe urm? ne gandim ?i cum s? facem asta, adic? cum s? te trecem dincolo de ea.”

  Auzind strig?tul lui Argol din ?nalturi, Zeal privi brusc ?n sus. Apoi, dandu-?i ?n sfar?it seama cum s?-?i anun?e str?bunica c? aveau nevoie de ajutor, ?i spuse Meliei, ?Muzicu?a! Din frunz? de ar?ar! Folose?te-o ca s?-i transmi?i un mesaj lui Argol! Spune-i s-o anun?e pe regin? c? venim ?ntr-acolo ?i s? vin? la Barier?!”

  ?N-o s? fie periculos ?ns??” ?ntreb? Issa?drā. ?M? refer acum la faptul c? dac?-i transmitem un mesaj lui Argol poate fi auzit ?i de acel Tikil. Prin urmare ?i d?m de ?tire ce vrem s? facem ?i atunci nu ne va reu?i s?-l ?n?el?m de-l ?ntalnim.”

  Zeal ranji, ?Atunci… o s? fie mai interesant sim?indu-l suflandu-ne ?n ceaf?. A?a c?, Inmar, s? ne gr?bim, c?ci mai este cale lung? pan? pe Campia ātmā ?i destul timp i-am dat lui Tikil s? mic?oreze distan?a dintre noi! Iar tu, Melia, f? dup? cum ne-am ?n?eles: la urm?toarea poian? coti?i la stanga! Cine ?tie, desp?r?indu-ne, putem m?car ca?tiga pu?in timp. M?car cat s? ajungem la destina?ie.” Dup? care, ?ntinzandu-se iar pe p?mant, cat era de lung?, ?i b?gandu-?i capul printre liane, care, ca la comand?, o acoperir? iar, Zeal ?ncepu s? se tarasc? mai rapid spre vestita Campie ātmā.

  Inmar, v?zand-o pe Zeal gr?bindu-se, nu mai st?tu locului, ci ??i gr?bi pasul. La fel f?cur? ?i nimfele, care, folosind puterea gandurilor, cerur? lianelor s?-?i gr?beasc? mi?carea. Astfel, ajungand la urm?toarea poian?, Melia ?i restul nimfelor o luar? la stanga, pe cand Inmar ?i Zeal mai merse o vreme ?nainte. Dup? care, sim?ind c? era momentul potrivit, intrar? ?ntr-un desi? ?ntunecat, ?ncercand pe cat posibil s?-?i piard? urmele.

  ***

  ??ncearc? s? m? ?n?ele deci!” ??i spuse Tikil ranjind, fiind deja ?n locul ?n care Zeal ?i ?nso?itoarele ei ?inur? acel mic sfat dup? ce-i sim?ir? acestuia mirosul. St?tea Tikil ?n pirostrii ?n acel moment, atingand trunchiul copacului care deschisese o scorbur? secret? ?n trunchiul s?u s-o ascund? pe Inmar. Astfel, atingand acel trunchi, Tikil sim?i clar c?ldura vulpii. Ba chiar ?i sim?i ?i mirosul. Era ?ns? unul ?n?el?tor, ce-l f?cea s? strambe adesea din nas, c?ci la sigur nu era unul pe placul lui. Dar, de?i nu-i p?rea lui cunoscut, ??i d?du totu?i seama c? putea fi doar al unei vulpi ro?ii, c?ci ??i d?duse deja seama c? Zeal era ?n afara regatului ?i-?i puse ?n gand s-o prind? cu orice pre?. Astfel, de-ar fi avut-o ostatic?, ar fi putut-o for?a pe Inlan Diar s? deschid? acea Barier? f?r? doar ?i poate.

  Era ?ns? doar un gand frumos acesta, c?ci, oricat de mult nu gr?bi el pasul, nu le putu ajunge din urm?. Ba chiar, la un moment dat, cand nu mai sim?i c?ldura nim?nui ?i nici chiar mirosuri nu mai sim?i, crezu c? o cotise pe undeva gre?it. De aceea ??i spuse s? se ?ntoarc?. Numai c?, o urm? de ?arpe l?sat? pe frunzele umede, o urm? pe care Zeal probabil n-o observase ca s-o acopere, ?i atrase aten?ia. Astfel, v?zand-o, Tikil zambi ?i-?i spuse, ??i totu?i sunt pe drumul cel bun!” Dup? care, mergand tot ?nainte, ajunse la acel loc unde ?inuser? ele sfat.

  ?n acel loc se opri ?i el. Dup? care ?nchise ochii ?i ?ncerc? s? se conecteze cu natura ca s? ?n?eleag? mesajul pe care ?l transmitea ea. Nu-i reu?i ?ns?, c?ci natura de mult nu-l mai asculta. Ori poate doar ?ndeplinea ordinul cuiva ?i nu-i permitea s?-i ?n?eleag? ?oapta?! Ei bine, Tikil nu mai era atat de sigur. De ce era sigur ?ns? era de acel sunet de strun? ce se auzea ?n jur. Un sunet care-l f?cu s? ranjeasc? iar, ?n?elegand prea bine cine era de vin? pentru c? era auzit ?n acea p?dure: Maranam. Da, anume acel demon era de vin? pentru c? lini?tea P?durii Kiago fu deranjat?, c?ci… se pare c? se apropia ?i el de acele locuri.

  Asta deja nu-i mai pl?cu lui Tikil. Faptul c? Maranam se ?ndrepta spre acel loc. De ce? Pentru c? nu intra ?n planurile lui s? fie supus. Ba chiar ?l racaia pe din?untru acest gand de a-?i pleca capul. Ce crezuse el e c?-i va reu?i s? cucereasc? Pa?i Makka?-ul pan? cand Maranam ??i va ar?ta nasul prin acele locuri. Astfel, avand Regatul Ghe?ii la picioarele lui, Tikil ar fi fost invincibil, c?ci… de asta ?i-l dorea atat de mult ?i Maranam, nu?! Desigur, Maranam ??i dorea acela?i lucru, c?ci se ?tia prea bine c? cei ce st?panesc Pa?i Makka?-ul ajung ?ntr-un final s? st?paneasc? ?ntreaga lume.

  ?Iar al ei st?pan trebuie s? fiu eu f?r? doar ?i poate,” marai Tikil printre din?i, ?nc? atingand acel trunchi. ?Trebuie, c?ci nu degeaba am suportat atatea milenii ?nchis ?n v?g?una ceea ?i acceptand umilin?a! A fost ?n speran?a de-a fi din nou la libertate candva: ca rege ?i nu ca supus. De aceea, acum c? acea Prin?es? a Ghe?ii e ?n afara Pa?i Makka?-ului, trebuie s? pun laba pe ea! Trebuie! Doar astfel pot s?-mi asigur ?ntaietatea ?n fa?a acelui idiot de Maranam! Ceva ce totu?i o s? am pan? la urm?: ?ntaietatea! A?a c?, Tikil, nu mai pierde timpul ?i urne?te-te din loc pan? n-ai fost l?sat iar de izbeli?te!”

  ?ndemnandu-se pe sine cu astfel de cuvinte ?dure,” Tikil se ridic? brusc ?n picioare ?i ?ncepu s? fug?. ??i m?rea viteza cu fiecare pas pe care ?l d?dea ?n fa??, ?n timp ce ochii ?i-i ?inea pe fiecare mi?care a naturii, pe fiecare tufi? sau scorbur? ?ntalnit? ?n cale. Motivul? G?sirea urmelor, ?n special c?uta s? vad? ?ncotro se ?ndreptase ?erpoaica, c?ci anume pe ea ?i-o dorea captiv?. De restul pu?in ?i p?sa. Ei bine, de punea laba ?i pe vulpe ca s?-i fac? r?u ?i lui Ahi, era un bonus pl?cut. Dar… nu asta era important, ci…

  ?S? fiu al naibii!” R?cni el la un moment dat, ajungand lang? acea poian? unde nimfele o luaser? la stanga, cand ??i d?du seama c? pierduse orice urm?. La fel nu mai sim?ea nici mirosurile pr?zii pe care o urm?rea ?i nici c?ldura lor, chiar dac? atingea febril toate trunchiurile din jur, fiecare fir de iarb? sau frunz? c?zut? pe sol. Chiar ?i prin scorburi ??i varase capul, dar f?r? rezultat. F?cuse el asta c-o vitez? uluitoare, ceea ce f?cu ochii ?spionilor” naturii s? se ?nvart? rapid ?n cap, sim?indu-se ame?ite. Probabil de asta ?i chi?c?i un s?rman ?oricel la un moment dat, ie?ind din a lui c?su?? ?i fugind cat ?l ?inur? picioarele ?n aceea?i direc?ie ?n care plecaser? ?i nimfele.

  Tikil ?ns?, de?i ?l urm?ri cu privirea, nu-l urm?. Doar st?tu cu ochii pe acea poian?, care i se p?rea mult prea lini?tit? pentru gustul lui. La fel ?l deranja ?i leg?natul ciudat al lianelor, cele care continuau s? atarne pe copaci. ?i, anume de pe una dintre aceste liane, Tikil v?zu c?zand o frunz?, una care se prinse de ve?mintele Issa?drei cand trecuse printre crengile unui stejar ?i mai apoi, lipindu-se de liana pe care ea o l?sase ?n urm?, ajunse s? fie m?rturie a ?tr?d?rii” lor. O m?rturie care ?l f?cu pe Tikil s? ?uiere printre din?i, ??i totu?i, Melia, se pare c? ?i-ai ?nc?lcat cuvantul ?i ai intrat ?n acest r?zboi de partea du?manului meu, cand ar fi trebuit s? fii neutr?! Dar… toate la timpul lor! Acum n-am timp s?-mi bat capul cu tine. Pe urm?… o s? vezi cum se simte tr?darea!” Dup? care, auzind strig?tul lui Argol dinspre Campia ātmā, ?n?elese ?n sfar?it ?iretlicul lui Zeal ?i al celorlalte du?mance ale lui. ?i, fugind mancand p?mantul, Tikil se ?ndrept? anume spre acel loc spre care se ?ndreptaser? Zeal ?i Inmar cu gand s? scape.

  ***

  Privind cu mare aten?ie la Campia ātmā, Inmar stramb? din nas, v?zand cu cat? ravn? C?rbunarii ciopleau ?n pietre. La fel v?zu ?i c? niciunul din ei nu atr?gea nicio aten?ie locului ?n care ea ?i cobra st?teau, iar asta era un avantaj pentru ele. Dar se trase un pic mai la ad?post cand ?l observ? pe Vvokkam aruncand o privire spre p?dure. Ba chiar i se p?ru c-o observase, c?ci el continu? s? se uite ?ntr-acolo. De aceea ?i-i spuse ea lui Zeal, ?Ne-a observat, demonul cela se pare!”

  Unauthorized duplication: this narrative has been taken without consent. Report sightings.

  ?Ba nu, e cu ochii pe altceva!”

  ?Pe altceva? Pe ce anume?”

  ?Nu-mi pot da seama dac? sincer! Dar… nu asta e important, ci cum s? ajungem la Barier?.”

  ?Zic s-o ocolim! S? ne ?ntoarcem pu?in ?napoi. Dup? care, tot furi?andu-ne pe lang? primul rand de copaci, s? g?sim o cale s? trecem pe p?mant sigur.”

  ?Dac? facem asta, s? ne ?ntoarcem ?napoi m? refer, putem da nas ?n nas cu Tikil, iar asta chiar e o idee proast?. De aceea, surat? vulpe, singura noastr? ?ans? de sc?pare e s? travers?m aceast? campie.”

  ?Doar de vrei s?-?i jupoaie pielea cei de colo cu ale lor cu?ite ascu?ite ?i d?l?ile. Ceva ce-o s? li se primeasc? de minune ?n cazul t?u, c?ci… din cate am auzit, de se simt ?n pericol, cobrele ??i las? pielea ?n spate,” spuse Inmar ?n batjocur?.

  Zeal ranji, ?M?car noi sc?p?m f?r? prea mare durere de se ?ntampl? asta. ?n cazul vulpilor ?ns? nu-i ceva ce le reu?e?te. De aceea, de pun ?ia mana pe tine, o s? fie la sigur vai ?i-amar de pielea ta.”

  ?Bine c? le ?tii tu pe toate! La fel cum se pare c? pur ?i simplu speri ca asta s? se ?ntample, nu?”

  ?De ce s? neg evidentul?! Dar… s? l?s?m totu?i asta pe mai tarziu. Pl?cerea de a vedea a ta piele uscandu-se la soare m? refer. Acum zic s? ?ncerc?m s?-i ?n?el?m pe cei de colo.”

  ?Cum anume? Transformandu-te ?n piatr??” O tachin? Inmar.

  ?Po?i ?ncerca!” Nu se l?s? Zeal mai prejos. ?De vrei s? sim?i cum mu?c? dalta din tine. Eu, ?ntre timp, m? furi?ez ?ncolo, spre Barier?, c?ci… uite, avem ajutoare deja!”

  Privind spre Barier?, Inmar o v?zu pe Inlan Diar ?i pe Strebasus, ?mpreun? cu al?i ca?iva o?teni, ?ndreptandu-se spre zidul invizibil. Nu se ?ndreptau pur ?i simplu ?ns?, ci solda?ii aveau arcurile ?i s?ge?ile preg?tite de tragere. La fel Strebasus strangea bine manerul sabiei sale ?n man?, ?n timp ce Inlan Diar strangea ?n man? o ?epu?? ī??ika?. Astfel ?narma?i, cand ajunser? la doar ca?iva metri de Barier?, ace?tia se oprir? ?i privir? cu ?ndarjire la C?rbunari.

  Nu erau singurii ?ns?. Vvokkam, observandu-i venind spre el, se ?ntoarse cu tot corpul spre Barier? ?i nu-i sc?p? din ochi. Ba chiar parte din C?rbunari f?cur? la fel, oprindu-se din munc?. ?i, de?i se a?teptaser? ca al lor conduc?tor s?-i certe, nimic nu se ?ntampl?, c?ci regele C?rbunarilor p?rea prea concentrat pe inamicii de dincolo de Barier? ca s? mai atrag? ?i altora aten?ie.

  La vederea celor dou? tabere inamice schimband priviri, Zeal ?uier? abia auzit printre din?i, ?E timpul nostru, sor? vulpe! ?i… sper c? n-ai fric? de cobre!”

  Inmar, auzind-o pe Zeal vorbind astfel, se ?ncrunt?. Dup? care se uit? chiora? la cobr?, v?zand c? aceasta se ridicase pe jum?tate pe a ei coad? groas? ?i ?ncepu a-?i dansa gatul dintr-o parte ?ntr-alta. Un dans tribal ciudat ?n opinia vulpii, care ?ntreb? cat de curand ?n batjocur?, ?Te preg?te?ti de nunt? cumva?”

  ?Absolut! De una cu fanfar? de altfel!” Auzi ea r?spunsul telepatic al lui Zeal. Ceva ce-o mir? enorm, c?ci nu ?n?elegea pentru ce recurse fata la telepatie cand p?reau s? fie doar ele acolo. ?n?elese ?ns? cat de curand motivul cand sim?i un straniu ?uierat ?n jur. Un fa?ait mai bine spus, ce p?rea de frunze, dar un pic mai straniu. De aceea ?i se uit? cu mare aten?ie ?n urm?, ?ncercand s? ?n?eleag? ce se ?ntampl?. V?zu astfel cum copacii ?dansau” ?n ritmul gatului cobrei, ?n timp ce de printre crengi, ?nf??urate de trunchiuri sau ie?ind de prin tufi?uri ap?rur?… ?erpii. O mul?ime de ?erpi de altfel, care se ?ndreptau direct spre ele ?i-o f?cur? pe biata Inmar s? ca?te ochii cat cepele. Ba chiar f?cu ?i ca?iva pa?i ?n spate cu gand s? spele putina de acelor jivine verzi le-o trece prin minte s-o atace. Se opri ?ns? locului cand auzi strig?tul lui Zeal, doar ?n capul ei, ?Nu mi?ca, Inmar! ?i… n-ai de ce s?-?i fie team?, c?ci… nu-s dup? tine ele, ci dup? ei!”

  ?Dup? ei? Ce ai…?” Se balbai Inmar. Privind ?ns? spre Campie, v?zu c? fuseser? ?n sfar?it observate de C?rbunari, care se ?ndreptau deja spre ele. Asta o f?cu s? cam ?nghit? ?n sec. Dar, de?i o trecu frica prin oase, sim?ind de parc? un fier ?ncins o fripse pe piele, Inmar st?tu locului. Ba chiar ??i zbarli blana, ??i ascu?i ghearele ?i-?i ar?t? col?ii, preg?tindu-se de lupt?. Una care nu avu loc ?ntr-un final, c?ci Zeal ?i spuse iar:

  ?Stai cuminte, Inmar, ?i ?ine-?i ghearele ascu?ite pentru mai tarziu!”

  ??i, ce propui m? rog? S? las daltele celea s? m? pupe ?n frunte?”

  ?O idee delor rea,” fu r?spunsul cobrei, care, privind la vulpe, sasai apoi printre din?i, ??i totu?i… o idee pe care o l?s?m pentru mai tarziu. Acum doar… fugi!” Dup? care, ?ntinzandu-se cat era de lung?, cobra ?ncepu s? se tarasc? spre Barier?.

  Vulpea, sim?ind pericolul ?nconjurand-o din toate p?r?ile, nu a?tept? o a doua invita?ie. ?i, de cum sim?i primul sasait de ?arpe chiar lang? coad?, o lu? la picior, iar ?arpele cela, crezand-o du?man, se lu? anume dup? ea. F?cand asta ?ns?, ?arpele o ajut? pe Inmar s? fug? a?a cum nu mai fugise nicicand: ca gandul ?i doar ca s?-?i apere pielea.

  Pe campie ?ns? d?dur? de-al doilea pericol: C?rbunarii! Ace?tia, de cum cobra ?i vulpea ajunser? nu departe de ei, ?ncepur? a lovi ?n stanga ?i-n dreapta cu ale lor cu?ite mari ?i chiar cu d?l?ile. Unii luar? pietroaiele aduse pentru cioplit ?i ?ncepur? a le arunca spre ele. Pietroaie care nu-?i atinser? ?inta pan? la urm?, dar f?cur? totu?i cele dou? suflete speriate s? sar? ?n stanga ?i-n dreapta doar ca s? se salveze.

  La un moment dat, v?zand un pietroi cat toate zilele aruncat de sus direct spre ea, Inmar se culc? cu botul pe labe, sperand din tot sufletul ca pietroiul cela s? treac? pe deasupra f?r? s-o ating?. Ceva care se ?ntampl? ?n cele din urm?, de s?rmana r?sufl? u?urat?, jurandu-se ?n veci s? nu mai dea ochii cu C?rbunarii de-o fi posibil. Chiar ?i a?a, tot sim?i acel pietroi atat de aproape de ea. ?l sim?i cu varful bl?nii, care tremur? la ?nceput sim?ind un suflu ciudat cauzat de ?uieratul pietroiului prin aer. Dup? care, cand acesta trecu pe deasupra lui Inmar, ?i atinse u?or blana, f?cand-o pe aceasta s? se tupileze ?i mai mult. Dar, cand auzi pietroiul c?zand undeva ?n urma ei, vulpea s?lt? pe toate cele patru labe ?i-o tuli cat putu de repede spre acea poart? pe care o observ? abia deschizandu-se ?n Barier?. Nu privi s?rmana ?n urm? nici m?car pentru o secund?, ci tot ?nainte, c?ci chiar de fuga-i ru?inoas? e ?i s?n?toas?. Mai ales cand trebuie s?-?i aperi propria blan?.

  Cobra ?ns? n-avu aceea?i soart? ca ?i vulpea s? scape u?or. ?nconjurat? la un moment dat de vreo 7 C?rbunari, care m?t?h?iau cu m?ciucile ?n jurul ei, ??i aduse aminte, ?n secunde doar, toate trucurile ?nv??ate de la solda?i. Astfel, aplecandu-se stanga dreapta sau fa?? spate, ?ncerc? s?-?i apere, pe cat posibil, sc?farlia. De nu, de fie ?i m?car una din acele m?ciuci i-ar fi atins capul, ar fi v?zut la sigur nu doar stele verzi, dar cum r?mane f?r? el. Ceva ce decise totu?i s? nu experimenteze. De aceea, de vedea ?ansa, mai arunca cate o limb? bifurcat? spre adversar. Astfel, mu?cand din carnea amar? a C?rbunarilor, se v?zu adesea nevoit? s? scuipe ?n l?turi, c?ci sim?ea c? nu-i era deloc ceva pe plac. Chiar ?i a?a tot mai bine era pentru ea s? simt? gustul cela ?mpu?it pe limb?, decat m?ciuca dup? ceaf?.

  Numai c?, ?n clipa ?n care v?zu Vanamarii ap?rand la orizont, iar dup? ei Yātrīkarele, Zeal ?n?elese c-o cam sfeclise. De aceea deschise ochii mari ?i sim?i furnic?turi pe piele, ?n?elegand prea bine c? ?lora, de una singur?, la sigur nu le face fa??. Astfel, fiind cu ochii pe ei, fu neatent? fa?? de cei ce m?t?h?iau pe lang? ea cu m?ciucile. ?i, tot din neaten?ie, sim?i la un moment dat pe varful cozii o lovitur? ce-o f?cu s? urle din to?i bojocii. Apoi, privind cu ur? la cel ce-o lovise, ?l pup? pe buze cu a ei limb? lung? de s?rmanul sim?i nu doar gustul dulce al buzelor de viper?, ci ?i stele verzi v?zu el ?ntr-un final. Dup? care, cu ochii ?nvartindu-i-se rapid pe orbite, c?zu pe spate, privind cerul negru ca c?trana, la orizontul c?ruia vedea o ciudat? bab? ?mbr?cat? ?n negru ?i c-o coas? lung? venind dup? el.

  C?zand ?ns?, C?rbunarul form? o bre?? ?n cercul cela, una care ?i d?du ?ansa lui Zeal s? scape, c? pan? s? realizeze ce se ?ntamplase totu?i ?i s? se regrupeze, C?rbunarii se holbar? la cel c?zut. Astfel, cobra, ?ireat? din fire, dar mai mult ?mpins? de la spate de instinctul de supravie?uire, se strecur? prin locul cela, trecand chiar pe deasupra trupului c?zut. Dup? care, cu parte din alaiul ?erpilor, pe care-i chemase ?n ajutor ?nc? fiind ?n p?dure, se ?ndrept? spre Barier?, unde poarta mai era ?nc? deschis?.

  Problema r?manea ?ns? Vvokkam ?i parte din C?rbunari, care st?teau acolo ?i care nu ?ndr?znir? s? se ?ndrepte spre Barier? ?i s? intre. Motivul? Vvokkam era curajos, dar nu prost. ?tia c? de unul singur, ?ntr-un loc unde mul?i aveau puteri magice, iar el era doar unul cu puteri slabe, n-ar fi supravie?uit. Tot ce-i r?manea era s? ?in? poarta ceea deschis? pan? Tikil se ?ntorcea sau m?car pan? Ka?ka?, cu ale ei Fecioare Yātrīkar, ?i lupii Vanamar ?n frunte cu Colte nu ajungeau lang? Barier?. Aceea ?ns? erau ?nc? departe. A?a c?, pan? una alta, ??i concentr? privirea asupra marii cobre maro, oprit? nu departe de ei ?i care era ?nconjurat? de ?erpi ?i cobre de diferite m?rimile, ce se adunaser? ?n num?r mare ?n spatele ei.

  Astfel, privindu-se cu ur?, stand cumva pe jum?tate doar ?ntors spre Barier?, el ?i spuse lui Zeal, ?Nu ce, prin?es? cu ochi verzi, ai c?zut ?n labele lupului?”

  Cobra rase, ?De tu e?ti lup, atunci eu sunt floare! A?a c?, de nu vrei s? sim?i ?i tu un s?rut dulce pe buze, ca cel de colo, c?zut deja, te sf?tui s? te dai ?n l?turi.”

  ?Ceva ce n-o s? se ?ntample ?ns?!” ?uier? Vvokkam printre din?i. Apoi, smulgandu-?i sabia de la cing?toare, o scoase din teac? ?i porni spre Zeal.

  Fata ?ns?, f?r? s? se team?, r?mase locului. Doar ??i mi?ca capul dintr-o parte ?ntr-alta de parc? ?i-ar fi dezmor?it gatul. Apoi, privind spre p?dure, unde-l z?ri pe Tikil, ?i spuse lui Vvokkam, ??i totu?i ataci f?r? acordul ?efului. Nu crezi c? dup? asta o s? te cam m?nance pielea?”

  Vvokkam, auzind-o vorbind atat de sigur? pe ea, privi ?i el spre p?dure ?i se ?ncrunt?. Ce-l deranja? Lini?tea v?zut? ?n privirea lui Tikil, o lini?te deloc pe gustul lui. De aceea ?i se ?ntoarse cu tot corpul spre Tikil, c?ruia ?i spuse, ?Nu ?n?eleg ce a?tep?i, Titane! Fata e ?n mainile noastre. A?a c?, cum e ?ansa noastr?, putem ataca!”

  Tikil ranji. Un ranjet care o f?cu atat pe Inlan Diar atent?, cat ?i pe Zeal. Aceasta din urm? chiar auzi glasul str?bunicii ei ?n urechi la un moment dat, cand aceasta ?i spuse, telepatic, ??l trimit pe Argol acolo!”

  ?Ba nu,” se ?nc?p??an? Zeal. ?E periculos!”

  ?E mai periculos s? fii singur? pe campul de lupt?, Zeal!” ?i strig? regina, care, amintindu-?i de acea viziune ar?tat? ei de Anaya, cu cobra Zeal z?cand ?n bra?ele ei, jum?tate jivin? ?i jum?tate uman?, se cutremur?. Dup? care, ?i spuse str?nepoatei, ?Nu te ?nc?p??ana ?i ascult? ce spun! Urc? pe spatele lui Argol de ?ndat? ce-i posibil! Pentru asta ?ns? e nevoie s?-?i la?i corpul de cobr? ?n urm?. Doar astfel po?i supravie?ui.”

  ?Tikil ?ns? pare s? aib? alt? p?rere decat C?rbunarii!”

  ?Alta? La ce anume te referi?” ?ntreb? Inlan Diar, ?ncruntandu-se.

  ?O s? vezi!” Spuse Zeal, ranjind ?iret. Dup? care, luandu-?i chipul obi?nuit, privi semea?? la Tikil.

  F?cand asta ?ns? fata nu gre?ea deloc, c?ci sim?i ea ceva straniu venind dinspre Tikil. Acela, stand cu ochii pe ea, ranji. O f?cu ?ns? ?iret, complice, ceva ce-i atrase aten?ia fetei. De aceea ?i privi ea cu aten?ie ?n jur, la toate chipurile v?zute acolo. Astfel v?zu c? nu doar C?rbunarii o priveau, ci ?i ale ei jivine, pe care le chemase ?n ajutor. Nu departe de ei, opri?i locului ?i a?teptand o nou? comand?, st?teau Vanamarii ?i Fecioarele Demonice. Numai c?, ce era straniu la to?i, era acel chip ??mpietrit” v?zut ?n jur, de parc? c?zuser? to?i prad? unei vr?ji. Pan? ?i Vvokkam ar?ta la fel, ceva ciudat ?n opinia lui Zeal. De aceea ??i spuse ea la un moment dat, ?Un camuflaj! Pentru ce ?ns??”

  ?Doar un mic ajutor!” ?i spuse Tikil. Astfel, auzind vocea lui plutind ?n jurul ei, Zeal tres?ri ?i-l privi iar. V?zu din nou acel zambet ?iret pe chipul lui, ceva ce-o deranja totu?i. Dar, chiar ?i dac? sim?ea c?-i straniu, tot ?i spuse:

  ?Ajutor? ?i, c?rui fapt ?i datorez aceast? onoare?”

  Tikil surase, ?Doar… mi-ai c?zut drag?. Astfel, cum suntem parte a aceleia?i familii, scump? nepoat?, zic s? te ajut m?car odat? ?nainte s?-?i jupoi pielea. De aceea… po?i pleca! E?ti liber?!”

  ?Liber?? S? plec?” ?ntreb? Zeal, ?ncurcat?.

  Acel r?spuns al lui Tikil ?ns? o ?ncurc? nu doar pe ea, ci ?i pe regin?, care ?i spuse lui Strebasus, ?Preg?ti?i-v? de atac, Strebasus! Nu m? ?n?eal? pe mine bun?tatea demonului de colo!”

  Strebasus, plecandu-?i u?or capul ?n fa?a ei, le spuse mai apoi osta?ilor, ?Preg?tirea!” Iar solda?ii, ridicandu-?i mai sus arcurile ?i s?ge?ile, a?teptar? urm?toarea comand?, ?Tragere!”

  V?zand preg?tirile reginei, Tikil scutur? din cap cu repro? ?i-i spuse, de data asta lui Inlan Diar, ?Ne?ncrez?toare ca ?ntotdeauna, surioar?! Nu ce, chiar nu m? crezi ?n stare de bune inten?ii?”

  ?Doar… de s-o opri apa Styxului din a ei mi?care vertiginoas?!”

  ?Aaa,” murmur? Tikil, ironic. ?Nu ?tiam asta. Totu?i… s? ?tii c? nu-i ceva imposibil, asta cu opritul apei Styxului m? refer. De altfel s-a ?ntamplat odat?: atunci cand l-ai l?sat pe acel b?tran s? mearg? cu Samargo ?n al lor regat.”

  Inlan Diar tres?ri, ?De unde ?tii asta? Tu doar erai…?”

  ?…?ntemni?at?” ?ntreb? Tikil ?iret. ?Ei bine, s? zicem doar c? am metodele mele. ?i, cum mai obi?nuiesc s? fiu ?i binevoitor la ale mele, mai ales ?tiind c? nu-i ?nc? timpul s? te li?ez de una din scumpele tale str?nepoate, o s? fac un act de caritate ?i-?i ?ntorc… cobra!” Ultima parte chiar o sasai Tikil printre din?i, chipurile ??i imitase nepoata.

  Zeal, v?zandu-l jucand teatru, c?ci pe ea n-o ?n?el? deloc al lui comportament ?de ?nger,” ?i spuse, ?Dac? zici, plec! Doar c?, Tikil, s? nu plangi pe urm?, ne-am ?n?eles?”

  ?S? plang? Cu ce ocazie m? rog?” ?ntreb? Tikil cu glas pref?cut.

  ?Toate la timpul lor!” ?i r?spunse Zeal zambind. ??i… nu gr?bi lucrurile, c?ci pierzi toat? distrac?ia! La fel, zic c-o s? fie mai interesant de nu plec singur? de aici. A?a c?, ce zici s?-mi la?i odraslele s? vin? cu mine?”

  ?O idee genial?!” Se gr?bi el s? r?spund?. Dup? care, trimi?and un val de energie ?ntunecat? peste acea campie, red? libertatea ?erpilor ?i cobrelor. Apoi, ?iret ?i frecandu-?i u?or palmele, ?n timp ce st?tea cu ochii pe Zeal, care tot nu-l sc?pa din ochi, ?i spuse, ?Cred c? acum e mai bine, ce zici?”

  ?Zic c?-i cat se poate de perfect!” Dup? care, sco?andu-?i muzicu?a din frunz? de ar?ar de la brau, Zeal se ?ndrept? spre Barier?, cantand acea muzic? de vraj?, menit? s? ?in? ?erpii ?i cobrele sub control. Ba chiar se ?ndrept? spre Barier? cu pa?i siguri, netemandu-se deloc, c?ci vedea prea bine c? C?rbunarii erau ?nc? sub vraja lui Tikil.

  Pe Inlan Diar ?ns? acea vraj? o nelini?tea enorm. La fel cum o nelini?tea ?iretlicul lui Tikil, c?ci ea era sigur? c? nu din bun?tate ??i tr?dase alia?ii. Ce punea el la cale ?ns? nu ?tia. Avea de gand s? afle imediat ce Zeal ar fi fost ?n siguran??. De aceea ?i st?tu cu sufletul la gur? cat fata se ?ndrept? spre Barier?, privind cand la fat?, cand la Tikil, care c?sca plictisit, nef?cand nici un pas de la marginea p?durii. Dar, spre marea ei surpriz?, nimic nu se ?ntampl? ?i atat Zeal, cat ?i ale ei noi ajutoare, trecur? cu bine hotarul. Apoi, cand niciun aliat nu mai r?mase ?n afara Barierei, folosindu-?i puterea, Inlan Diar ?nchise poarta ceea la loc, ca s? fie sigur? c? n-o s? fie luat? prin surprindere de C?rbunari. Dar… iar nu se ?ntampl? nimic, c?ci C?rbunarii, Vanamarii ?i Yātrīkarele continuau s? stea locului, controla?i de puterea lui Tikil. Doar cand el crezu de cuviin??, plictisit s? vad? atatea statui vii pe acea Campie, le d?du ?ansa s? respire iar liber. Ceva ce-l ?nfurie la culme pe Vvokkam mai apoi, c?ci, realizand c? fuseser? ?n?ela?i ?i Zeal era ?n siguran??, ?i strig? lui Tikil, ?Ce-ai f?cut, nebune? Era ?ansa noastr?!”

  Tikil ?ns?, c?scand plictisit, ?i r?spunse, ?O s? mai fie ?i alte ?anse! Mult mai… explozive! O s? vezi!” Dup? care, ?ntinzandu-se dulce, ??i dezmor?i corpul ??n?epenit.” Deveni ?ns? atent cand v?zu zambetul ?iret de pe fa?a lui Zeal, care nu-l sc?pa din priviri. Mai ales i se p?ru ciudat faptul c? ea f?cu ca?iva pa?i spre Strebasus, care ?nc? strangea sabia ?n man?, stand ?i el cu ochii pe Barier? ?i pe du?mani. Ceva ce-l f?cu pe Tikil s? se ?ntrebe ?ntr-un final, ?Ce totu?i pune cobra asta la cale?”

  ?Nimic ie?it din comun, Tikil!” Auzi el cat de curand r?spunsul. ??i, ca s? fie cu adev?rat incendiar, iaca r?spunsul meu la a ta ?bun?tate!” Dup? care, c-o mi?care brusc? a mainii, Zeal smulse sabia din mana lui Strebasus. Apoi, cu ur? chiar, t?ie capul unei mari cobre negre ce se eviden?ia printre celelalte.

  V?zand capul acelei cobre rostogolindu-se pe p?mant, Tikil strig? ca apucatul, ?Nu, ce-ai f?cut, viper??” Ba chiar fugi cat putu de repede spre locul ?n care st?tea Vvokkam ?i de unde se vedea atat de clar cum cobra ceea se transform? ?n p?cur? ?ncins?, pe care Inlan Diar o ?nghe?? cat de curand ca s? nu parjoleasc? p?mantul sau s? se transforme mai apoi ?n alt? jivin? menit? s?-i spioneze, c?ci ?n?elese ?n sfar?it motivul lui Tikil de-ai permite lui Zeal s? se ?ntoarc? acas? ??n siguran??” - odat? cu ea, el trimise ?i-o iscoad?. ?Un dar!” Cum strig? el mai apoi. ?Era un dar! Unul menit s? v? ajute contra lui Maranam!”

  ?Ba unul menit s? te ajute pe tine!” Spuse Zeal, ?ntorcandu-i sabia lui Strebasus, care-i ?terse mai apoi lama, de pe care picurau ?nc? stropi negri, c-o bucat? de material scos din buzunar. ?Numai c?, Tikil, ui?i un lucru: nu-i chiar atat de u?or s? ?n?eli o cobr?.”

  ?Aaa, nu? ?i, ce te face s? gande?ti astfel?”

  ??tiin?a, c?ci nimeni nicicand n-a reu?it s? m? ?n?ele. Nu trimi?and un spion-cobr? printre jivinele mele, cele pe care le ?tiu ca pe cele cinci degete de la mana mea, Tikil. ?tiu cum ele respir?, cum le curge sangele ?i puterea ?n vene, la fel cum ?tiu cum ac?ioneaz? ele controlate de puterea mea. Ceva ce al t?u ?osta?” n-a ?tiut ?i astfel nu s-a putut ?camufla.” De altfel l-am sim?it de ?ndat? ce l-ai trimis printre noi. Dar, de?i am sim?it asta, mi-am zis c? nu-i chiar o idee atat de proast? s?-?i fac jocul. De ce? Pentru c? astfel eu sunt ?n siguran??, iar tu ?nvins. A?a c?, ?ine minte, Tikil: nicicand nu ?ncerca s? ?n?eli o cobr?! La fel nu juca murdar contra uneia ori po?i ajunge ?nveninat de ea! Iar… pan? tu ?nve?i asta, eu m? duc s? m? odihnesc, c?ci chiar a fost azi o zi lung?!” Dup? care, ?ntorcandu-i spatele, se ?ndrept? spre Palat. Era chiar fericit?, c?ci, din prostia lui Tikil, ajunse ?n siguran?? acas?, ceva de care nu fusese sigur? tot drumul pan? pe Campia ātmā.

  ?n urma ei auzi clar urletul lui Tikil. Ba chiar ?l auzi certandu-?i alia?ii pentru a lui nereu?it? ?i nu ?nvinuindu-se pe sine. De aceea ?i zambi ea larg cand Inlan Diar ajunse ?n dreapta ei ?i-i spuse, ??i totu?i m-am temut degeaba: ??i po?i purta ?i singur? de grij?!”

  ?Te-ai ?ndoit cumva de asta?”

  ?Ba nu! Nicicand!” ?i Inlan Diar ??i prinse strans str?nepoata de man?. Privi ?ns? chiora? la Inmar, care mergea al?turi de ele, ?n stanga lui Zeal, cand aceasta spuse:

  ?Eu ?ns? m-am ?ndoit de ea. Motivul? Ei bine, nimic mai simplu decat - a fi o cobr? mereu implic? un risc. Unul de-a fi mu?cat, nu crede?i?”

  ?La fel se ?ntampl? ?i cand e?ti vulpe, nu? Sau ce… ele sunt scutite cumva de tr?d?ri?” ?ntreb? Zeal, surazand. Vulpea ?ns? doar ridic? comic din umeri. Dup? care, gr?bind pasul, le l?s? pe cele dou? ?n spatele ei. Zambea ?ns? ?i ea, la fel cum zambeau Inlan Diar ?i Zeal. Cum nu de altfel, cand r?ul din prostie se ?n?elase pe el, dandu-le lor ?ansa s? triumfe. Cine ?tie ?ns? pentru cat timp?!