?Ce fac?” Se ?ntreb? Karayel. Se afla ?n acele clipe nu departe de Barier?, ?ntr-un loc ascuns, ?mpreun? cu īramā?atu, privind la cum C?rbunarii c?rau mari roci pe umeri, aducandu-le din zonele stancoase pe Campia ātmā.

  ??tiu ?i eu?!” R?spunse īramā?atu ?ntr-o doar?. ?Caut? ceva de lucru ca s? nu se plictiseasc??”

  Karayel ?l privi pe sub sprancene, chipurile ar fi ?ntrebat, ?E?ti prost sau doar te faci?” V?zandu-?i ?ns? prietenul ridicand plictisit din umeri, semn c? nu ?tia ?i c? ar fi preferat s? fie l?sat ?n pace, scutur? din cap cu repro?, morm?ind sub nas un, ?Tu sigur nu stai bine cu capul!” Dup? care, furi?andu-se un pic mai ?n fa??, se uit? cu ?i mai mare aten?ie la rocile aduse de C?rbunari nu departe de Barier?.

  Astfel putu vedea c? acele roci aveau toate m?rimi ?i forme asem?n?toare ?i la fel o culoare alb-surie destul de pl?cut? v?zului. Ce p?rea nepl?cut la acele roci era a lor suprafa?? zgrun?uroas? ce r?nea deseori pielea palmelor C?rbunarilor cand le aburcau pe umeri sau le coborau la locul prestabilit. Dar, ?n ciuda r?nilor de pe palme, C?rbunarii nu scoaser? niciun sunet. Nici m?car un vaiet nu auzi Karayel ?n timp ce le privea cu aten?ie munca. De aceea ?i i se p?ru ciudat al lor comportament, la fel cum i se p?rea ne?n?eles faptul c? aduceau pietroaiele celea acolo, c?ci nu p?reau s? le fi adus pentru a se ad?posti ?n spatele lor ?n cazul unui atac din partea o?tenilor Pa?i Makka?-ului.

  Totu?i, de?i toate acestea i se p?reau ciudate, Karayel nu scoase un sunet. Avea multe ?ntreb?ri ?i nedumeriri ?n cap, dar se decise s? ?ntrebe mai pe urm?. Tot ce era important ?n acele clipe era s?-?i dea seama m?car cate roci se aduser? pe acea campie ?i, dac? era posibil, motivul pentru care C?rbunarii le aduser? acolo. Din aceast? cauz? ?i c?zu pe ganduri la un moment dat, p?rand complet rupt de realitate.

  Tres?ri ?ns? ?n clipa ?n care īramā?atu ?i atinse um?rul drept. Astfel, privindu-l ?ncurcat ?i oarecum speriat, c?ci nu-l sim?ise pe acesta apropiindu-se de el, Karayel ?l v?zu f?candu-i cu capul s? priveasc? spre p?dure, ?n partea stang? a lor. V?zur? acolo cum Vvokkam, care era a?ezat ?n acele clipe, st?tea cu mainile pe genunchi, oarecum spanzurate, ca tot omul ce suferise o ?nfrangere. La fel avea ochii ?nchi?i ?i capul pu?in plecat. Dar, de?i p?rea s?-?i fi acceptat ?nfrangerea acel rege al C?rbunarilor, Karayel nu se l?s? ?n?elat ?i-i spuse vantului de lang? el, ?Pun la cale ceva! ?n special acel Vvokkam!”

  ?Asta e de la sine ?n?eles, c?ci nu cred c? degeaba au umplut Campia ātmā cu aceste pietroaie. Dar… ce anume pl?nuiesc ei?”

  ?Nimic de bine, cred eu! De altfel sunt sigur, c?ci… prive?te ?ntr-acolo!”

  Uitandu-se ?n dreapta, unde-i ar?tase Karayel s? priveasc?, īramā?atu ?l v?zu pe unul dintre C?rbunari ascu?indu-?i un cu?it ce p?rea de van?toare. Forma ?i t?i?ul lamei ?ns? erau diferite, ceva ce-i atrase ?i lui aten?ia. ?n special ?i atrase aten?ia acea dalt? primitiv? ?i un ciocan, din cele folosite pentru cioplit. ?i, dandu-?i seama de asta, tres?ri ?i spuse abia auzit, ?Vor s? ciopleasc? ?n piatr?!”

  ?A?a e! ?ncearc? s? dea form? acelor pietre!”

  ?O?teni fal?i?”

  ?Mai degrab? o momeal?! De aceea zic eu c? trebuie s? ne gr?bim!”

  ?S? ne gr?bim? Unde anume?” Se interes? īramā?atu cu ochii cat cepele, v?zandu-l pe Karayel furi?andu-se ?napoi spre Tab?ra Fiarelor.

  ?S?-i vestim ?i pe ceilal?i!” ?i r?spunse Karayel tot ?n ?oapt?. Dup? care, devenind invizibil, vantul se ?ndrept? de ?ale ?i merse cu pas sigur spre nord, acolo unde se afla al s?u tat? ?mpreun? cu celelalte vanturi, ?inand sfat.

  īramā?atu, de?i mare lucru nu ?n?elese din ceea ce-i trecuse prin cap lui Karayel, ?l urm?. El ?ns?, de?i tot se ascunse luand acea form? invizibil?, nu privi doar ?n fa??, ci ?i pe del?turi. Astfel ?i fu dat s? vad? cum Vvokkam, care p?rea ?nc? cufundat ?n ganduri, ?i spiona de fapt cu coada ochiului. ?i, v?zand asta, īramā?atu ??i spuse, ?O tactic? ?ireat? deci! Una menit? s? ?n?ele vanturile! Nu, m?rite Vvokkam, va trebui se pare s?-?i pui pofta ?n cui, c?ci s? ?n?eli vanturile nu-i chiar atat de u?or. La fel cum nu-i u?or s? pui la cale un atac asupra lor. ?i ?tii de ce? Tocmai pentru faptul c? aceste vanturi, din regatul Pa?i Makka?-ului, demult ?i-au pierdut min?ile ?i-s capabile de orice, mai ales atunci cand trebuie s?-?i apere ?ara.” Dup? care, scra?nind u?or din din?i, īramā?atu ??i continu? drumul, gr?bind pasul ca s?-l ajung? din urm? pe Karayel, care era deja departe.

  ***

  ?Iscoadele lui Kkā??u lucreaz? bine v?d,” auzi Vvokkam glasul lui Tikil chiar ?n spatele lui. Din aceast? cauz? ?i deschise ochii. De privit ?ns? nu-l privi, ci se uit? spre Barier?, acolo unde sim?ise prezen?a celor dou? vanturi, datorit? puterii magice a sim?urilor c?p?tat? de la Tikil, dar pe care nu le v?zuse. Apoi, surazand viclean, ?i spuse acestuia:

  ??i totu?i lucreaz? ?i pentru noi, chiar dac? nu-?i dau seama de asta.”

  ?Spui asta din cauza c? au mu?cat momeala?” ?i Tikil privi la C?rbunarii care ?ncepur? a lovi ?n pietre cu acele cu?ite mari de s?reau a?chii-a?chii ascu?ite peste tot.

  ?Nu doar de asta, ci ?i pentru faptul c?, tot venind ?ncoace, ne dau nou? de ?n?eles c?-s nesiguri ?i c? nu-s ?nc? gata de-un atac sau s? ?in? piept unuia.”

  ?Eu n-a? fi atat de sigur!” Spuse Tikil, c?scand plictisit, ?n timp ce se a?ez? ?i el pe iarb?, nu departe de Vvokkam.

  Privind ?ntr-acolo, Vvokkam ?l v?zu pe Tikil culcat pe coate, cu ochii ?nchi?i ?i privind cerul. Ba chiar c?sca el ?n continuare, plictisit, c?ci acea a?teptare nu-i era deloc pe plac. N-avea ?ns? altceva ce face decat s? a?tepte. De aceea ?i ?ncerca ?i el, pe cat posibil, s?-?i omoare timpul, m?car cum putea. Asta ?ns? nu-i aducea pl?cere defel, ceva ce ?tia bine ?i regele C?rbunarilor. Lui ?ns? pu?in ?i p?sa de starea de spirit a Titanului. Ce conta pentru el era s? nu dea gre?. De aceea ?i puse la cale acel plan cu pietrele, chiar dac? nu se gandise minu?ios la asta, c?ci considera oportun s? fac? ceva ?i nu doar s? a?tepte. Astfel, aducand acele pietre pe campie ?i ?ncepand a le ciopli pentru a le da o form? de urs, a?a cum obi?nuise al s?u tat? s? ciopleasc? figurine ?n pietre, doar c? mai mici, spera s? scoat? du?manul din a lui v?g?un? ?i s? termine odat? ?i pentru totdeauna cu acea nebunie, care lui i se p?rea nefireasc?. Motivul? Ei bine, lui i se p?rea c? nu-i demn de un rege iscusit s? stea ascuns ?i s? nu dea ochii cu inamicul. Pentru el conta doar faptul c?, luptand, putea determina cine-i superior ?i cine supusul. Inlan Diar ?ns?, ?mpreun? cu restul du?manilor pe care-i ad?postise, preferau la?itatea ?n locul demnit??ii, iar asta-l cam scotea din s?rite. Dar, cum altceva n-avea ce face ca s?-i scoat? pe campul de b?t?lie decat recurgand la ?iretlicuri, decise s-o fac?.

  Decise el, dar totul se derula cu viteza melcului, c?ci pietrele celea, de?i aduse ?n grab? pe campie, nu p?reau din cele u?or de cioplit. Din contr?, p?rea c? vor avea mult de furc? cu ele ?i c? la fel vor avea nevoie de zile, dac? nu luni, ca s? le dea forma mult dorit?. Luni Vvokam n-avea ?ns? la dispozi?ie. De aceea ?i le spuse C?rbunarilor s?i s? termine munca, pe care le-o d?duse, doar ?n cateva zile, chiar ?i dac? acele ?zile” erau prea mult pentru el. Dar, de?i ?i-ar fi dorit ca acea trebu?oar?, la care se gandise ?i pe care o considera perfect? pentru a c?p?ta ?ntaietate pe campul de lupt?, s? fie terminat? ?n ore doar, ?n?elegea totu?i c? era ceva imposibil, c?ci puteri magice restul C?rbunarilor n-aveau. Puteri magice avea doar el. Chiar ?i a?a nu s-ar fi descurcat de unul singur cu tot ce-?i pusese ?n gand. S? dea puteri ?i celorlal?i C?rbunari tot nu era o idee bun?, c?ci le-ar fi dat acelora ?ansa s? se r?zvr?teasc? mai apoi ?mpotriva lui ?i chiar s?-l detroneze. De aceea prefer? r?ul cel mai mic ?i alese a?teptarea.

  Tikil ?ns?, care nu ?tia de planul lui Vvokkam, sim?ea c? totul decurge mult prea lent pentru gustul lui. De aceea ?i ?ncepuse a pune la cale propriul plan. La fel nu-i spuse ?aliatului” s?u despre asta, considerand c? acela nu era ?nc? demn s?-l ?tie. Dar, de?i se gandise ?ndelung la acel plan ?n ziua aceea, nu g?sise nimic perfect, a?a cum credea el. Sim?ea ?ns? c? trebuia s? fie ceva legat de Magul Pietrelor Negre ?i de a lui putere, c?ci, nu ?tia de ce, dar sim?ea c? doar astfel Pa?i Makka?-ul ar fi c?zut. Numai c?, de?i sim?ea el toate astea, nu ?tia nici de unde s? ?nceap? ?i nici unde s? termine.

  V?zand ?ns? c? C?rbunarii, la ordinul lui Vvokkam, ?ncepuser? s? aduc? pietre pe Campia ātmā ??i spuse s? lase gandurile pentru mai tarziu ?i mai ?ntai s? vad? ce punea acela la cale. De aceea ?i se apropiase de el pe la spate, gandindu-se c? Vvokkam, care p?rea ganditor, va vorbi singur la un moment dat ?i se va da de gol. Nu se ?ntampl? asta ?ns?. De aceea ?i ?ncepu Tikil a tot stramba din nas, considerand c? era chiar straniu c? C?rbunarul t?cea ?n acele clipe cand, mai ?nainte, vorbise adesea cu sine ?nsu?i, ar?tand tuturor a sa nemul?umire. Chiar ?i a?a nu spuse Tikil nimic ?i nici chiar nu-i repro?? nimic lui Vvokkam, gandind c? poate va reu?i mai tarziu s? afle ceva. Numai c?, ?n clipa ?n care ?i z?ri pe īramā?atu ?i Karayel spionand din spatele acelor zone de paz? ?i mai ales cand ?l z?ri pe Vvokkam spionandu-i la randu-i, de?i p?rea c? nu vede ?i nu aude nimic, Tikil ??i spuse, ?A naibii viper? veninoas?: de?i ?tie c?-l urm?resc, permite du?manului s?-?i fac? de cap chiar sub nasul lui. Asta deja nu-mi mai place, c?ci ?mi d? de ?n?eles c? ar putea juca un joc dublu ?i cu mine.” Dar, de?i gandi el asta, iar??i nu spuse nimic.

  Pan? la un moment dat cand z?rise cele dou? vanturi furi?andu-se spre Nord. Atunci fu cand se decise s?-?i fac? sim?it? prezen?a, decis fiind s?-l trag? pe Vvokkam de limb?. Cum s? fac? asta nu ?tia. La fel nu ?tia de ce vanturile celea se ?ndreptaser? spre Nordul Pa?i Makka?-ului, c?ci, din cate ?tia el, Palatul reginei se afla mai spre Est. Un gand care ?ncepu a-i da tarcoale mai apoi ?i din aceast? cauz? p?ru ganditor ?n timp ce st?tea semiculcat pe iarba ceea, sprijinit pe coate ?i privind cerul cu ochii ?nchi?i.

  Dintr-o dat? ?ns?, aducandu-?i aminte c? Inlan Diar era o fire precaut? ?i c? n-ar fi permis nicicand fiarelor ?i oamenilor s?i s? tr?iasc? ?mpreun?, tres?ri. Apoi, ridicandu-se pe ?ezute, privi spre Barier?, ?ncruntandu-se. O mi?care observat? ?i de Vvokkam ?n cele din urm?, c?ci acesta ?l ?ntreb? cat de curand, ?Se ?ntampl? ceva?”

  ?Da. Vanturile ?i vulpile ro?ii ale lui Inmar. ?tiu unde-s.”

  Fu randul lui Vvokkam s? tresar?. ??tii? De unde?”

  ?Doar b?nuiesc. Totu?i cred c? al meu gand e corect ?i c? anume ?n partea nordic? a Pa?i Makka?-ului ?i-au pus bazele taberei.”

  ?Atunci, crezi c?-i mai oportun s? atac?m dinspre nord?”

  ?Ba nu. Asta ar fi o idee proast?. Chiar ?i a?a e bine de ?tiut unde ??i au tab?ra de va fi nevoie de ac?ionat dup? un plan B. De aceea, ia zi-mi: care-i treaba cu pietrele?”

  ?Doar un ?iretlic. M? gandesc s? le dau o form?. Una de urs. Dup? care, folosindu-mi puterile ob?inute de la tine, s? le dau ?via??.” Astfel putem s?-i momim pe to?i ?n afara Barierei ?i s? ne continu?m atacul.”

  ?Eu zic totu?i c? ar trebui s? ne gandim la altceva. M? refer dup? ce dai form? ?i via?? acelor ur?i de piatr?.”

  ?La altceva? La ce anume?” Se interes? Vvokkam ?ncurcat.

  ?La…,” ??i ?ncepu Tikil gandul pe care-l termin? dup? prima prepozi?ie, c?ci, dintr-o dat?, ?i veni ?n minte numele lui Coallar. Astfel, ?tiind prea bine de ce era acela capabil ?i mai ales de capacitatea acestuia de a manevra focul ?i alte substan?e explozibile, Tikil s?lt? cat de curand ?n picioare. Dup? care, ?ntorcandu-i spatele lui Vvokkam, ?i spuse gr?bit, ?Tu doar continu? ce-ai ?nceput! Restul planului las?-l pe mine, c?ci te asigur c? va fi ceva rapid ?i a naibii de efectiv!” Apoi, tot gr?bind pasul, ??i puse gluga pe cap ?i se afund? ?n ?ntunecimea p?durii.

  ?Ce tot pune ?sta la cale?” Se ?ntreb? Vvokkam ?i mai ?ncurcat decat ?nainte. Ba chiar se ridic? ?n picioare ?i f?cu ca?iva pa?i spre p?dure, gandind s?-l urm?reasc? pe Tikil ?i s? vad? ce-i putea aceluia mintea. Se opri ?ns? dup? ca?iva pa?i ?n?elegand c? poate avea acela dreptate ?i era necesar de terminat mai ?ntai treaba cu ur?ii de piatr?. De aceea ?ntoarse cat de curand spatele p?durii ?i se ?ndrept? spre ai s?i C?rbunari pentru a le da ultimele instruc?iuni ?i a-i gr?bi, c?ci ceasul tic?ia mult prea rapid pentru gustul lui pe cand munca mainilor C?rbunarilor era mult prea lent?.

  ?ntorcand spatele p?durii ?ns? nu observ? ochii cuiva spionandu-i. Erau ochii mai multor persoane, ascunse printre frunzele copacilor ?i ale lianelor, dar totu?i nu ochii p?durii. Cine-i spiona pe C?rbunari? Nimeni altele decat Nimfele, trimise acolo de Melia, c?ci era absolut necesar s? ?tie ce punea du?manul la cale. ?i, ap?rand acolo, nimfele cerur? tot ajutorul naturii, ?tiind prea bine de puterea lui Tikil de-a depista iscoade. Dar, spre marele lor noroc, Tikil nu le ?mirosi” acolo, de?i trecuse la doar ca?iva metri de ele. Ba chiar, f?cand asta atat de brusc, Tikil le for?? s? se lipeasc? de trunchiurile copacilor, care fur? mai apoi ?nf??ura?i de liane. Astfel, datorit? p?rului lor verde ?i a faptului c? purtau haine tot din aceea?i culoare cu frunzele sau cu trunchiurile copacilor, nimfele fur? confundate cu natura ?ns??i. Pentru cat timp mai erau ?n siguran?? ?ns? nu ?tiau. De aceea se deciser? s? se retrag? mai ?n adancul p?durii, cel pu?in pe moment, ca astfel s? fie mereu acolo, cu ochii pe tab?ra du?man?.

  ***

  Un clinchet ciudat al frunzelor se auzi dintr-o dat? ?n toat? P?durea Tenebre, ?n special ?n zona Nordic? a p?durii, acolo unde fusese Grota Regelui C?rbune. Astfel, auzind acel clinchet, Nikkari, Melia, Zeal ?i restul se oprir? locului ?i privir? cu aten?ie ?n jur. G?sir? astfel p?durea mult prea stranie. Ceva ce nicicand nu v?zuser? pan? atunci, precum faptul c? verdele frunzelor deveni negru dintr-o dat?, cu stranii sclipiri pe suprafa?a lucioas?, ?n timp ce lianele, care st?tuser? atarnate pan? atunci, ?ncepur? s? se ?nvart? una ?n jurul celeilalte, ?inand-o pe cealalt? ?n captivitate.

  Anume aceast? stranietate a lianelor o f?cu pe Melia s? par? mai ?ngrijorat? ca niciodat?. ?i, privindu-le cu aten?ie, le spuse celorlal?i, ?Cred c? ar trebui s? ne gr?bim! Cineva se apropie! Cineva care nu-i de partea noastr?!”

  ?Maranam?” ?ntreb? Nikkari, ?ncruntandu-se u?or.

  ?Ba nu,” auzir? ele glasul stins al Alenei, care-?i venise pu?in ?n fire. ?E cineva cu puteri mai slabe decat Maranam, dar totu?i unul cu puteri mai mari decat ale noastre.”

  ??i tu, de unde ?tii tu asta?” O ?ntreb? Inmar, privindu-?i ?int? surata.

  Alena doar surase ?ns?. Apoi, abia ?optit, spuse, ?Pentru c? am mai sim?it puterea asta odat?. ?n catacombele Grotei Ka?ka? Pēy-ului, acolo unde m-am n?scut. E o poveste ?ns? mult prea lung? ca s? fie spus? acum. De aceea consider c? e mai bine s? ascult?m de nimf? pe moment ?i s? ne gr?bim.”

  De?i r?spunsul Alenei ?i bulvers? pe to?i, ?n special pe Inmar, care, de?i o ?tia de dou? decenii deja, nu auzise nicicand a Alenei poveste, deciser? s? nu insiste s? afle mai multe detalii. In special decise asta Inmar, care, de?i nu b?nuise nicicand ce se ascundea ?n spatele unei vulpi vesele, ??i d?dea prea bine seama c? era de fapt un trecut ?ntunecat. Cu toate acestea se sim?i ?i cumva tr?dat?, c?ci i se p?rea c? nu fusese destul de capabil? s?-i ca?tige Alenei ?ncrederea de aceasta nu-i spusese nicicand despre asta.

  Tres?ri ?ns? cand sim?i privirea Alenei a?intit? asupra sa. Din aceast? cauz? ?i privi ?n ochii suratei, care ?i spuse abia auzit, ?Nu considera asta un e?ec personal, Inmar! Faptul c-am trecut sub t?cere al meu trecut n-are de-a face cu tine.”

  ?Atunci? De ce-i legat faptul c? n-ai spus nim?nui despre asta?”

  ?Doar… am ?ncercat s? tr?iesc!” Murmur? Alena, zambind trist. Dup? care, sim?ind c-o p?r?seau puterile, ?nchise ochii. Spuse ?ns? curand dup? asta, ?nc? cu ochii ?nchi?i, ?La fel cum sper s? supravie?uim ?i acum. De aceea, s? mergem spre nord, spre zona Ka?ka? Pēy-ului! Doar astfel putem supravie?ui.”

  Nikkari se opuse ?ns?, ?E periculos! De mers pe jos pan? ?n zona stancoas? a Ka?ka? Pēy-ului. De ce? Pentru c? acolo se afl? ?arpele Tetapas, care, de afl? c? trecem pe acolo, ??i poate folosi puterea s? ne atrag? ?n grota lui ?i apoi s? ne ia sufletele, ?nchizandu-le ?n Ulciorul Ko?i.”

  ?Din cate ?tiu Tetapas e legat de Grota ceea blestemat?,” interveni E?ōl. ?Astfel, chiar dac? ne simte trecand pe acolo, n-o s? ne poat? face nimic.”

  ?Eu ?ns? sunt de alt? p?rere,” spuse Zeal ganditoare. Apoi, sim?ind privirile celorlal?i a?intite asupra ei ?n a?teptarea r?spunsului, fata ?i privi ?i le spuse, ?Visul! Cel pe care l-am avut nu demult. Cel ?n care Tetapas mi s-a ar?tat ?i apoi mesajul trimis mie prin Argol, de-a vizita preotesele Uyarvu, nu mi se mai pare ?ntampl?tor a?a cum am crezut la ?nceput.”

  ??nseamn? c? ?tia c? ne putem ?ndrepta ?ntr-acolo,” murmur? Nikkari, sim?indu-se ?ncurcat?. ??ntrebarea mai important? e ?ns?: de unde ?tia asta?”

  ?āram!” ?opti Melia dintr-o dat?, iar tonul vocii ei, tremur?tor ?i grav, ?i f?cu pe ceilal?i s? tresar?. Ea ?ns?, de?i privit? de to?i, se uit? ?n p?mant. ?Se pare c? e adev?rat ce-am auzit de la Driade: āram e de partea lui Maranam de data asta. Din aceast? cauz? ?i i-a transmis lui Tetapas c? va avea oaspe?i importan?i. Iar Tetapas, care-i ner?bd?tor ca ?ntotdeauna sau poate doar ?iret ?i a vrut s? se asigure astfel, a ap?rut mai ?ntai ?n visul prin?esei, dup? care i-a transmis un mesaj ??ntampl?tor” lui Argol. De aceea eu tot cred c? nu putem s? ne ?ndrept?m ?ntr-acolo. Poate fi o capcan?.”

  ?Atunci, s? facem exact contrariul!” Spuse Zeal sigur? pe sine.

  ?Contrariul? Ce ai ?n vedere?” O ?ntreb? Inmar, confuz?.

  This book was originally published on Royal Road. Check it out there for the real experience.

  ?Pentru ?nceput, s? ne desp?r?im! Voi lua?i-o spre nord, apoi coti?i-o spre Est ?i g?si?i o cale de-a intra ?n regat. Eu ?ntre timp… o s? fiu momeal?!” ?i, f?r? s? a?tepte, le ?ntoarse spatele celorlal?i ?i porni pe acela?i drum pe care veniser?.

  E?ōl, v?zand-o pe Zeal ?ndep?rtandu-se, vru s-o lase pe Alena jos ?i s?-?i urmeze prin?esa, a?a cum ?i ceruse ?i Inlan Diar. Nikkari ?ns? ?l prinse de bra?, oprindu-l, ?i-i spuse, ?Nu, comandante, e periculos!”

  ?E mai periculos s-o l?s?m singur?! Poate nimeri ?n capcana lui Maranam. ?i… de-o pierdem…”

  ?Asta n-o s? se ?ntample!” Spuse Melia dintr-o dat?. ?Merg cu ea! La fel ?i nimfele o pot proteja. Tu ?ns?, comandante, e?ti mai de folos aici. A?a c?, r?mai! Ce ?ine de Zeal… am eu grij? de ea!” Apoi, sco?and o muzicu?? din frunz? de ar?ar de la brau, ?n timp ce porni pe urmele lui Zeal, Melia trimise un mesaj celorlalte nimfe s? fie pe pozi?ii, c?ci e posibil ca o lupt? s? se ?nceap? ?i c? era necesar de ac?ionat discret, dar f?r? s? dea gre?.

  V?zandu-le pe Melia ?i Inmar, care o urm? cat de curand, deja afundandu-se ?n p?dure ?i mai ales cand nimfa se prinse de-o lian? ?i aceasta o duse cu repeziciune spre m?runtaiele p?durii, iar vulpea se ascunse printre tufi?uri pentru a-?i pierde urmele, Nikkari privi la comandant ?i-i spuse, ?S? ne gr?bim ?i noi! Nu-i timp de pierdut!” Apoi, f?r? s? a?tepte acceptul lui, folosindu-?i puterea, form? un portal din c?rbunii ?i rocile care acoperiser? fosta grot? a lui Coallar. ?i, exact dup? ce-o form?, trecu prima prin acea oglind? din fum din interiorul portalului.

  E?ōl ?ns? ezita. St?tu locului, privind ?int? spre drumul pe care disp?ruse Zeal. I se citea grija ?n priviri ?i la fel se sim?eau ciudat ?i b?t?ile inimii ?n al lui piept. B?t?i sim?ite ?i de palmele Alenei, care abia-abia ?l atingeau. De aceea ?i-i spuse ea abia auzit, ?O s? fie totul bine, comandante! Cu prin?esa-?arpe m? refer!”

  ?De unde ?tii asta?” O ?ntreb? E?ōl f?r? s-o priveasc?.

  ?Doar… simt! ?i, spre deosebire de tine, am ?ncredere ?n ea, c?ci ?tiu bine ce-i poate lui Zeal pielea. Nu odat? am p?timit toate de pe urma ?ireteniei ei. O ?iretenie a cobrelor de care n-a dat dovad? nici chiar Tenebre, care-i considerat? regina Nop?ilor Eterne ?i Titanida Tenebrelor. De aceea ar trebui s? ai ?i tu ?ncredere ?n ea, comandante. ?n special s? ai ?ncredere ?n ?nv???mintele pe care i le-ai dat de-a lungul timpului, c?ci, de?i nu pare, Zeal e un bun ?nv???cel, din cei care nicicand nu uit? ce-au ?nv??at.”

  ?Totu?i… e periculos, c?ci tot ce-am ?nv??at-o e inutil acum cu Tikil la libertate ?i Maranam prin preajm?!”

  ?Chiar ?i a?a ei sunt tot din carne ?i oase. Deci pot fi uci?i!”

  ?De unde ?tii?” ?ntreb? E?ōl ?ncurcat, privind-o cu col?ul ochiului. Astfel o v?zu pe Alena zambind, ?nc? cu ochii ?nchi?i. La fel sim?i bra?ele ei ?ncol?cindu-se ?i mai mult ?n jurul grumazului lui. Nu f?cu ea asta ?ns? pentru c? sim?i c? cade, ci pentru ai da ?ncrederea de care avea nevoie. De aceea, cand bra?ele ei se ?ncol?cir? mai mult ?n jurul grumazului lui, E?ōl sim?i o stranie pace ?n suflet. Ceva ce-l ?ncurc? ?i mai mult. Dar, de?i sim?i asta ?i-?i d?du seama c? se datora Alenei, pe care o ?tia a lor du?manc?, nu se ?mpotrivi, c?ci ??i d?dea seama c? avea nevoie de acea pace pentru a gandi liber. De aceea, cand Alena murmur? un abia auzit, ?Doar ?tiu!” se decise: ?ntoarse spatele drumului pe care Melia ?i Zeal plecaser? ?i, cu capul sus, trecu ?i el prin portalul care se ?nchise cat de curand. Ba chiar, cand portalul disp?ru, pietrele, care-l formaser?, c?zur? cu zgomot la p?mant.

  Una dintre acele pietre se rostogoli din varful mormanului pan? ajunse la bazele lui. Astfel, ajungand jos, ?ncepu s? fumege ciudat, de parc? ar fi dat de ?n?eles cuiva c? ?n acel loc se ?ntamplase ceva straniu. Apoi, de parc? ar fi primit un impuls de la piatra care se transformase brusc ?n c?rbune fumegand, ?i celelalte pietre ?ncepur? s? fumege. De fapt ?ntregul morman de pietre fumega, umpland acel loc de un fum gros ?i greu de respirat. La fel sc?zu dramatic ?i vizibilitatea acelui loc, de parc? ?ns??i natura se proteja ac?ionand astfel.

  ?iretlicul lui Nikkari ?ns?, c?ci datorit? puterii ei acele pietre ?ncepur? s? fumege, nu-l ?n?el? pe Tikil. Acesta, ap?rand lang? acel morman de pietre, la cateva clipe dup? ce E?ōl, Nikkari ?i Alena trecur? prin portal, pe acela?i drum pe care plecaser? Zeal ?i Melia, privi cu aten?ie ?n jur ?i spuse, ?Un camuflaj!” Apoi, zambind ciudat, ad?ug?, ??i totu?i unul la care nu m-am a?teptat nicicand. La fel cum nu m-am a?teptat ca regele C?rbune, cel vestit ?i de temut candva, s? fie praf ?i pulbere acum. Dar… toate la timpului lor! A?a cum a fost mereu, c?ci acest b?tran caine ?i-a tr?it veacul ?i azi e doar istorie. Nu ?i sursa puterii lui, cea care ?mi d? mie ?ansa s? ca?tig se pare.”

  Spunand aceste cuvinte, Tikil izbucni ?n ras, unul greoi ?i puternic ce f?cu s? r?sune zarea. Ba chiar ?i frunzele copacilor ?ncepur? s? tremure ?i mai ciudat decat pan? atunci, iar negrul trupurilor lor minuscule ?i tremur?toare ?ncepu s? luceasc?. Secunde dup? doar acel negru al frunzelor ?ncepu s? se lichefieze la propriu ?i s? picure strop cu strop pe p?mant, f?candu-l s? abureasc?, c?ci erau de fapt pic?turi de smoal? cele ce c?deau de pe frunze, pic?turi controlate de puterea cuiva. A cui ?ns? nu era clar.

  Ce era clar? ?ns? era forma lor ?i a lor putere impresionant?, c?ci, odat? ajunse pe suprafa?a p?mantului, acele pic?turi nu erau absorbite de sol, ci r?maneau pe suprafa?a lui ca m?rgele negre. Apoi, cand urm?toarea pic?tur? c?dea din ?nalturi, umpland acel loc de ?i mai mul?i aburi, se unea cu prima pic?tur? formand un lan? dup? ce altele c?deau de sus. Ce era straniu ?ns? era faptul c? indiferent de cat de multe pic?turi de smoal? nu c?zur? din ?nalturi, frunzele nu-?i pierdur? a lor form?. La fel nu-?i pierdu din intensitate ?i str?lucirea acelui negru de pe frunze. Ce lua form? ?ns? erau mici ?iroaie de smoal? fierbinte, care ?ncepur? s? se ?ndrepte spre mormanul de pietre fumegande mai apoi.

  Nu se ?ndreptar? ?ns? neobservate, de?i mi?carea acelor mici ?iroaie era mut?. Ele fur? observate de Tikil ?ntr-un final, care le privi totu?i doar cu coada ochiului. El ?ns?, de?i le vedea clar venind spre el ?i avandu-l pe el drept ?int?, nu se mi?c? niciun milimetru din locul lui. Nu p?ru deloc ?ngrijorat sau c? ar fi pl?nuit ceva. Doar st?tea ?n locul ?n care se oprise, privind cu coada ochiului ?n jur, ?ncercand s? ?n?eleag? cui se datora acea putere.

  S? ?n?eleag? ?ns? de ce fusese ales drept ?int? nu-i reu?i. Chiar ?i a?a nu se d?du b?tut ?i nici nu d?du bir cu fugi?ii, de team? s? nu fie ?i el lichefiat. Tikil doar zambi ?iret ?i spuse, ?O tactic? demn? de un rege-c?rbune!” cand mai r?maser? doar ca?iva metri ?ntre el ?i acele ?iroaie. Apoi, cand acele mici dare de lichid negru se aflau la doar un metru de el, Tikil ??i folosi puterea ?i form? o mic? sfer? neagr? ?ntre palmele stranse c?u?, o sfer? care ?explod?” brusc f?r? a-l r?ni pe el, dar care m?tur? totul pe o raz? de ca?iva metri ?n jurul lui.

  Astfel, cand impactul acelei explozii ?ncet? s? mai fie resim?it, dep?rtandu-?i brusc palmele, Tikil f?cu acele ?iroaie de p?cur? ?ncins? s?-?i opreasc? cursul. Dup? care, cand ??i pozi?ion? palmele fa?? ?n fa??, ?ndoind bra?ele la nou?zeci de grade ?i ?inandu-le drept, acele dare se ridicar? ?n aer ?i ?ncepur? brusc a ?erpui. Apoi, cand el ?ncepu a-?i undui bra?ele ?n jurul lui, trasand diverse linii ?i desenand o imagine stranie a unui oval traversat de acele linii desenate de el, un ciudat sac ap?ru la ca?iva metri ?n fa?a lui, un sac format dintr-un material negru, asemeni c?rbunelui, ?i cu linii de foc pe el, ce eviden?iau acele linii desenate mai ?nainte de el. ?i, cand acel sac se contur? complet ?n fa?a lui, lichidul negru, c?zut de pe frunze ?i care ?erpuise pan? atunci ?n jurul lui, controlat de puterea lui Tikil, se ?ndrept? brusc spre sac, intrand ?n el la comanda Titanului. Apoi, cand tot lichidul din jur fu ?nchis ?n sac, Tikil stranse brusc palmele ?n pumn ?i, de parc? ar fi tras sfori ?n lateral, leg? acel sac la gur?, iar ?erpii de p?cur? din interiorul lui ?ncepur? s? se zbat? cand se sim?ir? ?n captivitate.

  Acea ?nelini?te” a ?erpilor de p?cur? ?ns? ?l f?cu pe Tikil s? surad? iar. Ba chiar rase din nou ca un nebun, sim?indu-se atotputernic. Dup? care, tr?gand sacul cela brusc spre el, tot folosindu-?i puterea, ?l f?cu mic cat s? poat? fi prins la brau. ?i, cand ?tiu s?cule?ul cela ?n siguran??, b?tu u?or cu palma peste el, murmurand un, ?Acum e mai bine!” Apoi, fericit, ?ntoarse spatele locului, afundandu-se ?i el ?n p?dure, pe acela?i drum pe care venise ?i ?ndreptandu-se ?n aceea?i direc?ie ca ?i Zeal, Inmar ?i Melia, de parc? ar fi ?tiut ce puneau ele la cale.

  ?n urma lui ?ns?, atat de brusc c? p?ru ireal, ap?ru Po?i Ivar. Nu ap?ru ?ns? mistre?ul ca prin magie acolo, ci doar fu l?sat s? se vad? de ceilal?i dup? ce fumul negru din jur se disip? ?n fa?a lui. ?i, privind ?int? ?n fa??, exact ?n spatele lui Tikil, care nu-l observ?, ochii mistre?ului ?ncepur? brusc s? ard? ?n timp ce glasul regelui c?rbune se auzi venind dinspre el, ??i totu?i, Tikil, ai ca?tigat doar o lupt?, nu r?zboiul! Urm?toarea b?t?lie o ca?tig eu, la fel cum o s?-?i v?d capul c?zand de pe umeri, t?iat de sabia unui urma? de-al meu, f?r? doar ?i poate.” Dup? care, ?ntorcand spatele mormanului fumegand, dintr-un salt, Po?i Ivar se ?ndrept? ?n fug? spre locul ?n care ceilal?i mistre?i Pa??i ?l a?teptau, c?ci era necesar s? intre ?i ei ?n lupt? deja, a?a cum le-a fost menirea, cand Nikkari ?i-a salvat feciorul, transformandu-l ?n alt? fiar?, doar ca s? fie sigur? c? va ca?tiga nu doar o b?t?lie, ci ?ntreg r?zboiul.

  ***

  ?Pari s? cuno?ti destul de bine acest loc,” spuse E?ōl dintr-o dat?, v?zand-o pe Nikkari mergand drept ?nainte, f?r? s? ezite.

  ?A?a e,” r?spunse Nikkari f?r? s?-l priveasc?. Dup? care, deschizand larg palma dreapt?, f?cu s? apar? al?i c?rbuni ?ncin?i, ce pluteau ?n jurul lor ?i le luminau calea cand cei ce arseser? pan? atunci se stinser?.

  ??i totu?i nu ?n?eleg de unde-l cuno?ti,” insist? comandantul.

  Nikkari surase, trist ?ns?. Dup? care oft?, sim?ind o grea ap?sare pe suflet, ?i spuse, ?Doar un loc ?n care m-am n?scut, comandante. Un loc din care am f?cut parte mereu, chiar dac? mereu am vrut s? scap de aici.”

  ?S? sc?pa?i? De destinul care va fost h?r?zit atunci cand a-?i ap?rut pe lume? Un vis imposibil cred eu.”

  ?Nici nu gre?i?i de altfel, c?ci ?ntr-adev?r e doar un vis acesta de-a avea libertatea mult dorit?.”

  ?Dar totu?i un vis pe care ?ine?i cu tot dinadinsul s?-l ?mplini?i simt eu. De ce?”

  ?Pentru c? doar astfel voi sim?i ?mplinirea curgandu-mi prin vene,” murmur? Nikkari abia auzit, sim?ind o mare de triste?e punand st?panire pe ea. Apoi, oftand, ??i plec? capul ?i ?nchise ochii, sim?ind totu?i din plin magia acelor locuri.

  V?zand-o trist? dup? astfel de cuvinte, E?ōl nu mai spuse nimic, de?i vru s? ?ntrebe atat de multe despre acel loc straniu prin care treceau ?i pe care Nikkari ?l cuno?tea se pare. Nu ?ndr?zni s? ?ntrebe nimic ?ns?, c?ci consider? inoportun s? aduc? ?i mai mult? suferin?? ?n inima cuiva care p?rea s? sufere deja din cauza unui destin care ?i fusese h?r?zit, dar pe care se pare c? nu ?i-l dorea. La fel decise s? tac? gandindu-se c? poate ar fi f?cut la fel de-ar fi fost ?n pielea ei: n-ar fi revelat altora acel mare secret al existen?ei ei, doar ca s? se asigure c? va avea o ?ans?, una cat de mic? ?n viitor, de a-?i vedea visul cu ochii.

  ?n cele din urm?, cand Nikkari ?ntreb?, ??i totu?i, comandante, cum e s? fii om?” E?ōl o privi ?ncurcat ?i ?ntreb?:

  ?S? fii om? La ce anume v? referi?i?”

  ?La existen?a lui ?n general, dar la cum se simte s? fii unul ?n mod special.”

  ?i mai ?ncurcat dup? ce auzi acel r?spuns, E?ōl privi ?int? la spatele ei, ?ncercand s? ?n?eleag?, dup? modul ?n care mergea Nikkari, ce anume voia s? afle de la el. La fel i se p?ru ciudat s-o vad? cumva garbovit?, cand mersese semea?? pan? atunci ?i c? pan? ?i vocea ?i era diferit? de cea auzit? la ea pan? s? treac? prin acel portal. Ce era diferit la acea voce? Tremurul. Da, acel tremur abia sesizabil, dar care exista totu?i, al unui copil obijduit, dar care se ?nc?p??ana s?-?i fac? dreptate cu propria-i putere, chiar dac? limitat?. De aceea ?i se ?ntreb? E?ōl cand ?n?elese asta, ?Ce s? fie toate astea? ?i mai ales… de ce pune astfel de ?ntreb?ri stranii?”

  Tres?ri ?ns? iar ?n clipa ?n care Nikkari ?i spuse, ?Nimic straniu, comandante! Doar… voiam s? ?tiu ce simt oamenii, c?ci eu nicicand n-am tr?it printre ei. Doar… printre fiin?e magice, precum Coallar, Ahi sau Inlan Diar. Tu ?ns? ai ?n vene sange uman.” Acest r?spuns ?i mai ales faptul c? Nikkari putea s?-i citeasc? gandurile, ?l f?cu pe E?ōl s-o priveasc? cu ochii cat cepele. Ba chiar p?ru ?i mai mirat cand o v?zu pe Nikkari privindu-l. ?i, surazand, ?i spuse, ?Mirat c? ?tiu?” E?ōl d?du ma?inal din cap c? da. ?Din a ta privire.”

  ?A mea privire? E… o oglind? cumva?”

  ?A?a e. La fel cum e o oglind? privirea fiec?rei fiin?e umane. Dar, de?i se ?tie asta, c? prin ochii oamenilor li se poate citi sufletul, doar ca?iva au acest dar de-a le citi trecutul ?i viitorul ?n a lor privire, iar eu sunt una din acele fiin?e ce poate face asta.”

  ??i? Care-i al meu viitor?” ?ntreb? E?ōl dup? cateva clipe de ezitare. Dar, secunde doar dup? aceasta, cand i se p?ru c? Nikkari era pe cale s?-i dea un r?spuns, d?du din cap c? nu ?i spuse, ?Ba nu. Nu vreau s? ?tiu nimic.”

  ?De ce? Asta ??i poate aduce avantaje ?n viitor.”

  ?Sau ?mi poate aduce mai aproape sfar?itul. La fel… n-o s? m? ajute la nimic s? ?tiu al meu viitor. Doar o s? m? fac? s? m? ?ngrijorez pentru nimicuri.”

  Nikkari iar zambi. ?Tipic uman. M? refer aici la faptul c? prefera?i s? tr?i?i ?n ?ntuneric cand poate fi mai u?or tr?ind la lumin?.”

  ?Depinde de lumin?. De ce? Pentru c? sunt diferite tipuri de lumin? ?n lumea asta: sunt din cele d?t?toare de via??, din cele n?scute din inimile pure sau care izvor?sc din ?nalturi. ?n acela?i timp sunt ?i lumini ?n?el?toare, precum cea a focului, care, de?i pare vie ?i prietenoas?, arde totu?i. La fel cum arde soarele pe cer ?n zilele de var? atunci cand Helyos e sup?rat.”

  ??n asta cred c? te gre?e?ti, comandante!”

  ??n ce anume?” O ?ntreb? E?ōl ?ncurcat.

  ?C? focul poate doar arde, iar a lui lumin? doar ?n?ela,” ?i d?du Nikkari r?spunsul, ?ntorcandu-i spatele. Un r?spuns care ?l f?cu pe E?ōl s? se simt? mai ?ncurcat ca niciodat?. ??i ?tii de ce cred c? e?ti gre?it?”

  ?Pentru c? nu cunosc lumea?”

  ?Ba nu. Pentru c? nu te cuno?ti pe tine. La fel ca orice alt? fiin?? ?n lumea asta. ?n acela?i timp nimeni nu cunoa?te adev?ratele elemente care au creat acest p?mant de fapt.”

  ?Ap?, aer, p?mant ?i foc,” murmur? Alena, f?candu-l pe E?ōl s? tresar?, c?ci el crezuse c? ea iar ??i pierduse cuno?tin?a. Din aceast? cauz? ?i-o privi, dar v?zu doar ai ei ochii ?nchi?i ?i al ei cap u?or b?l?b?nindu-se pe al lui um?r.

  Nikkari ?ns?, deloc surprins? de r?spunsul vulpii, spuse, ??i are dreptate. Anume focul a creat acest p?mant ?mpreun? cu celelalte elemente. Apoi, cand cele patru ?i-au unit puterile, au dat na?tere celorlalte elemente ?i abia dup? asta a ap?rut tot restul pe p?mant.”

  E?ōl scutur? din cap, ?ncurcat. ?Credeam c? P?rinte Haos a creat totul.”

  ??i nu te ?n?eli de fapt. Lui ?ns? i-a fost posibil asta doar unind puterea celor patru elemente pe care le-a g?sit ?n Cosmos. De fapt doar 2 dintre ele mai exist? ?n Cosmosul ?tiut de noi azi.”

  ?Cum adic? doar dou?? Atunci, unde au disp?rut celelalte dou? elemente?” ?ntreb? E?ōl ?i mai mirat ca ?nainte.

  ?N-au disp?rut ele nic?ieri. Doar… s-au ?ntors acolo unde le este locul, ?n ī?a? Ellaiya??a sau Edenul Infinit cum mai este cunoscut pan? ?n zilele noastre.”

  Spunand aceste cuvinte, Nikkari se opri locului. La fel se opri ?i E?ōl. F?cu el asta ?ns? pentru c? o v?zu pe Nikkari oprindu-se, chiar dac? nu ?n?elegea ce-o f?cuse s? se opreasc?. Dar, deveni atent, ?n clipa ?n care v?zu o tor?? ap?rand ?n mana ei dreapt? - una ro?ie, ca mai apoi, doar secunde mai apoi, una albastr? s?-i apar? ?n cea stang?. Apoi, chiar sub privirea mirat? a comandantului, Nikkari arunc? cele dou? tor?e ?n fa??, tor?e care nu c?zur? la p?mant, ci continuar? s? pluteasc? la cam doi metri deasupra p?mantului, cruci?. Astfel, cand lumina lor se uni, dou? cercuri se v?zur? formandu-se ?n jurul lor: cel extern de culoare ro?ie ?i cel albastru ?n interior. Apoi, cand lumina celor dou? cercuri fu destul de puternic? ca s? se vad? ceva ?n jur, cercurile scoaser? la iveal? dou? masive por?i de piatr?, o descoperire care ?l f?cu pe E?ōl s? priveasc? ?n fa??, cu gura c?scat?, ?i s? ?ntrebe mai apoi, ?Ce-i… asta?”

  ?Poarta Infinitului sau Ellaiya??a Vāyil!”

  ?Poarta Infinitului?” ?ntreb? E?ōl al naibii de mirat. ?Adic?… e asta Poarta spre acea lume de unde spui c? P?rintele Haos a luat celelalte elemente pentru a crea a noastr? lume?” Nikkari d?du din cap c? nu. ?Atunci?”

  ?E doar… o poart?, comandante! Una dintre cele ?apte por?i care fac leg?tura dintre aceast? lume ?i Cosmos sau celelalte lumi.”

  ?Adic?, ce vrei s? spui e c?… mai exist? ?i alte lumi ?n afar? de al nostru iubit P?mant?”

  ?E posibil. Nimeni nu ?tie asta. Nici chiar eu, cea care ??i ia puterea de aici.”

  ?Atunci, de unde ?tii c? aceasta este una dintre cele ?apte por?i ce leag? p?mantul de celelalte lumi?”

  Nikkari surase, ?O tain? pe care nu ?i-o pot spune, comandante. Dar totu?i o tain? pe care ?i-a fost dat s-o vezi cu ochii t?i.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? a?a ?i-a fost scris: s? vezi infinitul, dar s? nu-l po?i atinge.” Dup? care, acoperindu-?i capul cu gluga pelerinei sure, Nikkari ?i spuse lui E?ōl, ?Acum a?eza?i-o pe Alena chiar lang? poart? ?i da?i-v? ca?iva pa?i ?n spate, c?ci chiar nu vreau s? v? r?nesc. Nu asta ?mi este inten?ia. Doar… s-o salvez pe ea.” Dup? care, limpindu-?i palmele de parc? ar fi spus o rug?ciune, Nikkari ?nchise ochii ?i-?i plec? pu?in capul.

  E?ōl, de?i mare lucru nu ?n?elese din cele spuse de Nikkari, c?ci prea era bulversat de tot ce auzise ?ntr-o singur? zi, f?cu totu?i ceea ce ea ?i ceruse. Apoi se trase ca?iva pa?i ?n spate, mul?i mai mul?i decat ar fi fost poate necesar, ?i privi ?int? la cele dou? Por?i ale Infinitului. V?zu astfel c? poarta din stanga avea roci gravate pe ea ?i desene ce p?reau a fi reprezentarea mun?ilor, ?n timp ce pe poarta din dreapta se vedea reprezentarea cerului infinit ?i a apelor ce acopereau p?mantul ?n ?ntregime. ?i, chiar de-a curmezi?ul ambelor por?i, cand Nikkari trimise spre ele un val de energie neagr? luminoas?, se v?zu un imens ?arpe negru, cel cunoscut drept ?irāka?. Acesta, mai mult decat un ?arpe, avea form? de dragon, ceea ce simboliza uniunea dintre Yin ?i Yang ?i puterea celor patru elemente ale p?mantului, un ?arpe c-o putere impresionant? de altfel, c?ci era considerat a fi protectorul focului din subterane ?i la fel al cerului, cel creat tot din foc. Pu?ini ?ns? cuno?teau adev?rata valoare a acestui ?arpe-legend?, care mai era doar o fresc? ce unea puterea a dou? Por?i de Piatr?. Totu?i, de?i exista practic ?n umbra lumii, ?irāka? se preocupa pentru ea ?i-?i folosea ?ntreaga putere pentru a-i asigura stabilitatea, un ?arpe a c?rui ?nceputuri nu erau cunoscute, la fel cum nu se ?tia unde anume disp?ruse el sau unde ajunse de-?i ducea veacul, departe de ochii lumii ?i chiar a Cosmosului de fapt.

  Astfel, cand puterea lui Nikkari ?i-a lui ?irāka? se unir?, ?n centrul celor dou? cercuri create de puterea tor?elor, se v?zu un imens Titan. Nimeni altul decat Atlas de fapt, cel care purta povara Planetei P?mant pe umeri ?i care-?i avea capul plecat. Apoi, la braul lui Atlas, se v?zur? cele dou? f?clii formate de Nikkari, iar al?turi de f?clii un mic ulcior ca cel purtat de Gaea la cing?toare ?i un mic corn asem?n?tor celui folosit de Boor pentru a controla vanturile. Astfel, dup? ce aceast? imagine fu creat?, chiar deasupra locului ?n care z?cea Alena, incon?tient? de data asta, se form? o bul? asem?n?toare celei create de Ionas cand sim?ea du?manii ?i voia s?-i apere pe cei nevinova?i.

  Formandu-se acea bul?, chiar sub ochii comandantului, ?l f?cu pe E?ōl s? se frece puternic la ochi, crezand c? avea vedenii. Nu vedea ?ns? lucruri inexistente, ci realitatea. La fel v?zu cum Alena fu atras? ?n interiorul acelei bule ?i, dup? ce lu? pozi?ia pruncului ?n pantecul mamei, mici lumini albastre ?i ro?ii fur? trimise spre ea, ca lumini de laser, care p?reau a-i lecui trupul printr-o tehnic? nemai?ntalnit? pan? atunci. O tehnic? care func?iona de minune totu?i, c?ci, curand dup? asta, E?ōl o v?zu plutind pe spate ?n interiorul acelei bule, v?zu cum pielea i se color? pu?in rec?p?tandu-?i culoarea natural?, cea a omului s?n?tos, cand fusese alb? ca varul cat ei veniser? pan? acolo. Apoi, cand se z?ri un zambet schi?at pe fa?a Alenei, un zambet asem?n?tor celui schi?at de prunci ?n bra?ele protectoare ale mamei lor, Nikkari spuse, ?Vā?kkai ma??um ata? mūlam vā?um a?aittum ācīrvatikkappa?a??um!” (Binecuvantat? fie Via?a ?i tot ce tr?ie?te prin ea!) Dup? care, privind la E?ōl, ?i zambi ?i, ?ntinzandu-i o tor?? ce ardea albastru, ?i spuse, ?Atinge infinitul, comandante, c?ci alt? ?ans? de-al sim?i atat de aproape n-o s? mai ai. La fel… bucur?-te din plin de energia sim?it? aici, cea care-?i umple sufletul ?i cea care o s?-?i dea puteri pe campul de lupt? cand o s? ai cea mai mare nevoie de ea. Eu, ?ntre timp, v? a?tept nu departe de acest loc, c?ci a mea prezen?? pare s? v? ?mpiedice pe voi s? v? ?nc?rca?i cu energie.”

  ?Cum r?mane cu tine ?ns?? Oare n-ai ?i tu nevoie de aceea?i energie?”

  ?Am. Eu ?ns? o port mereu ?n suflet, c?ci, la fel ca aceste por?i, eu sunt parte a Izvorului de Energie, unul care se umple pan? la refuz doar fiind aproape de aceste por?i sau redand via?a celor amenin?a?i s? nu mai aib? parte de ea. A?a cum s-a ?ntamplat ?n cazul Alenei ?i la fel cum se ?ntampl? de fiecare dat? cu oamenii cand petrec timpul ?n sanul naturii, lipsi?i de ganduri rele, avari?ii ?i sl?biciuni. A?a cum trebuie s? fie de fapt energia dintre om ?i natur?.” Apoi, ?ntorcand spatele acelui loc, Nikkari se ?ndep?rt? ca?iva pa?i, chiar sub privirile comandantului care zambea, c?ci ?n?elese el totu?i c? Nikkari nu era doar un izvor de energie, ci ?i unul de ?n?elepciune, unul de care avea atata nevoie acea lume… acel Univers aflat ?n prag de r?zboi…