O palm? dureroas? o arunc? pe SolHi la p?mant. ?n c?dere, se lovi de col?ul biroului, care rezultase mult prea aproape de ea. Avu ?ns? noroc, c?ci ?l observase la timp ?i se ap?r? cu mainile. De nu, la sigur s-ar fi lovit cu capul. O turnur? de situa?ie care ?ntr-un final o scoase din s?rite, c?ci chiar fusese plesnit? degeaba de c?tre San DuSik. Acesta intr? dintr-o dat? val-vartej ?n birou ?i, nici una nici dou?, o plesni pe SolHi atat de tare ?ncat s?rmana nu se putu ?ine pe picioare.
Apoi, stand pe podea ?i atingandu-?i obrazul ?nro?it cu palma, SolHi sim?i ura strecurandu-i-se ?n suflet. O ur? similar? celei pe care San DuSik p?rea s-o simt? pentru ea, chiar dac? nu era clar motivul. Doar DuSik p?rea s?-l ?tie, c?ci, ?n timp ce privea ?int? la SolHi, p?ru mai mult a pitbull ?nsetat de sange decat a om. Se sim?ea la el ura clocotindu-i ?n vene, o ur? ce cre?tea cu fiecare pas dat spre SolHi, ?n timp ce-i ?uier? acesteia printre din?i, ?Nu pot s? cred c? un gunoi ca tine a avut neru?inarea s? acuze un om bun de crim?.”
?Ai grij? ce vorbe?ti, procuror San,” ?i strig? Kan ?n momentul ?n care intr? ?n birou ?i auzi ce spuse DuSik. Apoi, cand ?n sfar?it ?n?elese ce se ?ntampla acolo, Kan sim?i c?-?i pierde min?ile ?i vru s? se n?pusteasc? asupra lui DuSik ca s?-l ?nve?e minte. Ba chiar url? la el din to?i bojocii, ?Al naibii idiot. Chiar nu pot crede c-ai ?ndr?znit s? faci asta.” Numai c?, de?i tare ??i mai dorea s?-i ard? una zdrav?n? lui DuSik, a?a ?i n-ajunse la el din cauza lui Yoon Suk, care-l apuc? brusc de la spate, for?and cu Kan s?-l ?in? locului. ?i f?cu Yoon Suk asta ?tiind ce-i putea pielea detectivului, dar mai ales dup? ce observase semnul discret f?cut de SolHi. Exact la timp, c?ci Kan putea face moarte de om nu alta, dup? ce apucase un scaun de speteaz? cu care avea de gand s?-l loveasc? pe DuSik. ?n acel moment detectivul nu vedea ?i nu auzea nimic, urland la San DuSik toate insultele ?i injuriile pe care le ?nv??ase de-a lungul vie?ii, c?ci chiar nu respecta el ?gunoaie” de tipul procurorului, care putuse dec?dea atat de jos din cauza corup?iei de mirosea de la el de la o po?t?.
?nnebunit din cauza strig?telor lui Kan, DuSik se ?ntoarse dintr-o dat? spre detectiv, urland la el, ??ine-?i gura!” Dar, v?zand c? Kan continua s?-l insulte ?i s? se zbat? ca s? ajung? la el, DuSik, de parc? ?l c?uta pe diavol cu orice pre? ?n ziua aceea, f?cu ca?iva pa?i spre el, inten?ionand s?-l loveasc? ?i astfel s?-?i scoat? parleala pentru c? Kan avuse ?ndr?zneala s-o apere pe SolHi.
Astfel, ?ntorcandu-se cu spatele la SolHi, ?i d?du ?ansa s? se ridice ?n picioare. Dup? care, la fel de ?nnebunit? precum erau Kan ?i DuSik, ?ncepu s? se holbeze spre locul ?n care se afla procurorul, aruncand fl?c?ri pe n?ri, ?n timp ce-?i strangea cat de tare putea pumnii, scra?nind din din?i pe alocuri. Era cu siguran?? gata s?-l rup? ?n buc??i, de abia st?panindu-se s? nu-i sar? asupra, ?i din aceast? cauz? ?i tremura ca varga. Nu f?cu ?ns? nimic ca s? se r?zbune, c?ci ?tia prea bine c? i-ar fi adus ei mai multe probleme f?r? doar ?i poate. Cu toate acestea, numai Dumnezeu ?tia cat de tare-?i dorea s?-l ?nve?e minte, c?ci nu a?a se trateaz? o femeie, fie ea ?i considerat? criminal? de toat? lumea. Dar, de-i liber? ?i mai ales de lucreaz? pentru Procuratur?, ?nseamn? c? un astfel de comportament, precum cel al lui San DuSik fa?? de ea, era inadmisibil.
Dintr-o dat?, cand SolHi se a?tepta mai pu?in, DuSik se ?ntoarse brusc spre ea ?i, apucand-o de haine, o mai plesni odat?. Numai c?, spre surprinderea lui, nepl?cut? de altfel, SolHi nu c?zu a?a cum se ?ntamplase prima oar?. Din contr?, r?mase ferm? pe pozi?ii, privindu-l cu ur?. Ceva ce-l scoase pe DuSik cu totul din min?i, vrand s-o mai loveasc? odat?. A treia lovitur? ?ns? fu un e?ec, c?ci SolHi ?l apuc? brusc de ?ncheietura mainii drepte ?i stranse cu putere. Dup? care, strangand ?i mai tare ?n timp ce nu-l sc?pa din ochi, ?i ?uier? printre din?i, ?Nicicand ?n via?a ta nu m? mai atinge, procuror San, sau nu r?spund de mine.”
?ncrederea ei ?i cuvintele spuse ?l f?cur? pe DuSik s? tremure. ?M? amenin?i cumva?” Strig? el dintr-o dat?.
?De vrei s? crezi asta, n-ai decat. Dar… nicicand nu m? mai atinge sau jur c? nu r?spund. M-ai auzit, San DuSik?”
Ranjind, chiar dac? nu era atat de dornic s? fac? asta, DuSik ??i eliber? mana. F?cu el asta nu pentru c? s-ar fi temut de ea, ci pentru c? v?zu c? to?i cei din biroul lui DooSan erau gata s?-i sar? ?n carc? ?i s?-l ?nve?e pe el bunele maniere pentru cele ?ntamplate cu SolHi. Chiar ?i a?a, nici el nu era gata s? termine acel show de doi bani. De-ar fi f?cut asta, i-ar fi r?nit ego-ul f?r? doar ?i poate. A?a c?, cat se trase ?n spate, arunc? la p?mant scaunul pe care SolHi ?edea de obicei la birou, un scaun care-i ie?ise acestuia ?n cale. ?n c?dere, scaunul lovi cu putere genunchiul lui SolHi, f?cand-o s? scra?neasc? din din?i. Dar… nu se mi?c? din locul ei nici cand sim?i c? duruse lovitura ceea ca naiba. Doar privi cu ur? la DuSik, care continua s? ranjeasc? la ea ca un diavol.
?ntr-un final, cand durerea trecu, SolHi surase. Apoi, privind ?int? la DuSik, ?i spuse ?n batjocur?, ?Din cate v?d am c?lcat un ?arpe pe coad? de reac?iona?i astfel, Procuror San.” O aluzie pe care DuSik o ?n?elese numaidecat, de aceea ?i ridic? pumnul s-o loveasc?. Nu-i reu?i ?ns? din cauza lui Kan. Acesta, smucindu-se, reu?i ?ntr-un final s? se elibereze din prinsoarea bra?elor lui Yoon Suk, dup? care ap?ru ?ntre DuSik ?i SolHi, protejand-o. Ba chiar ridic? ?i el pumnul, dandu-i de ?n?eles lui DuSik c? dac? mai face un pas spre ea sau continu? s-o insulte, cel care va pl?ti toate oalele sparte va fi cu siguran?? el.
Privindu-l pe DuSik cu ur?, Kan ar?ta cu adev?rat nebun. ??i dorea cu ardoare s?-l omoare pe idiotul din fa?a lui, cel care ?ndr?znise s?-i atace unul din colegi. O femeie, care n-ar fi trebuit s? fie lovit? indiferent de circumstan?e. Astfel, nev?zand ?i n-auzind nimic ?n acele clipe, Kan se hot?r?, ?n doar secunde, s?-l pocneasc? pe DuSik ?ntre ochi, ca s?-i lase astfel o amintire de durat?. Ceva ce nu se ?ntampl? pan? la urm?, c?ci SolHi ?l apuc? de man?, oprindu-l, dup? care ?i spuse, ?Nu se merit?, sombe. Las?-l! N-are decat s? se otr?veasc? mu?candu-?i propria coad?.” Dup? care le ?ntoarse spatele ?i ie?i din birou.
Nepl?cut surprins de acea turnur? de situa?ie, DuSik ?l ?mpinse mai ?ntai pe Kan din calea lui, dup? care ie?i din birou, urmand-o pe SolHi. Nu f?cu asta ca s? mearg? ?n biroul lui, ci ca s-o ajung? din urm?, pedepsind-o pentru cuvintele de mai ?nainte. Numai c?, ie?ind pe hol, n-o v?zu nic?ieri. De asta ?i url? apoi ca apucatul, prezicandu-i toate relele din lume de mai d? ochii cu ea. Strig?te care-i aduser? pe ceilal?i angaja?i ?n hol, privind la dementul de procuror care st?tea chiar ?n mijlocul s?lii, amenin?and direct ?i cu martori pe cineva ?i c?ruia nu-i p?sa deloc de justi?ie, de?i se presupunea c? lucra pentru ea.
?ntr-un final, v?zand to?i acei ochi a?inti?i asupra lui, DuSik scra?ni din din?i, le ?ntoarse spatele ?i intr? ?n birou, trantind u?a ?n urma lui. ?nainte de asta ?ns? privi cu ur? la Kan, care-l ?sf?tui” s? fie ?i el atent cand trece strada, c? orice i s-ar fi putut ?ntampla. Dup? care, privind ?nc? cu ur? ?n urma lui DuSik, Kan ?i spuse lui Yoon Suk, ?Niciun cuvant despre asta lui SolHi, m-ai ?n?eles?”
?Da, sombe. Dar nu ?n?eleg de ce. Merit? s? ?tie ce planuri are idiotul ?sta.”
?Ba n-o s? fac? ?sta nimic, c? nu-i decat un caine care latr?, dar nu mu?c?.”
?De ce pari atat de sigur, sombe? Nu pare a fi inofensiv.”
Kan ranji. ?Da, a?a e. E cu siguran?? ?arpe a?a cum l-a numit ?i SolHi. Unul care atac? mereu de la spate cand al?ii se a?teapt? mai pu?in. Chiar ?i a?a n-o s-o mai ating? pe SolHi dup? asta.”
?Din cauza procurorului Han?”
?Da, a?a e, c?ci chiar dac? Han DooSan o consider? pe SolHi du?manc? ?i-o trateaz? urat ori de cate ori are ocazia, e totu?i cineva care lucreaz? pentru el. Un angajat pe care doar el ?l poate atinge ?i nimeni altul. Asta ?i–o face de neatins pentru al?ii.” Dup? asta, Kan ?i ?ntoarse spatele lui Yoon Suk ?i se ?ndep?rt? ?n grab? de birou. De nu, de s-ar fi ?ntors la birou ?i-ar fi avut destul timp s? se gandeasc? la ce se ?ntamplase ?n acea zi, la sigur ar fi avut ?ansa s? fac? planul perfect s? scape de San DuSik odat? ?i pentru totdeauna.
***
C-O OR? MAI DEVREME. SALA DE INTEROGATORIU
Singur? cu Mire, care continua s? se uite la ea cu superioritate ?i asta din cauza c? era convins? c? poli?ia nu va g?si nimic ?mpotriva ei ?i va fi l?sat? curand ?n libertate, SolHi zambi. F?cu asta cand ?n?elese c? Mire p?stra t?cerea, crezandu-se ?n siguran?? astfel. Dar, ceea ce Mire nu ?tia, SolHi p?rea s? ?tie. De aceea, cand arunc? un teanc de fotografii ?n fa?a lui Mire, aceasta tres?ri. Ba chiar Mire ?nghi?i ?n sec ?n clipa ?n care v?zu c? erau de fapt poze cu trupurile lui Shi Yon ?i Lee Ha Ni, ceva de care fusese mereu speriat? ?i ?ncercase nicicand s? nu vad?: trupuri. Totu?i fu ceva ce nu putea evita ?n acele clipe, c?ci… SolHi pusese fotografiile celea la vedere, s-o ?nsp?imante ?i s-o fac? s? vorbeasc?. Ceva ce nu ?n?elegea totu?i… de ce-i ar?ta poze ?i cu cealalt? decedat?, c?ci Mire o recunoscu doar pe Ha Ni ?n acele poze, care o f?cur? s? tremure ca varga dintr-o dat?, dup? ce-?i aminti ce se ?ntamplase ?n acea noapte.
?n?elese ?ns? cat de curand c? se putea tr?da de-ar fi continuat s? ac?ioneze astfel. De aceea ?i-?i ?ndrept? Mire dintr-o dat? spatele, privind ?int? la SolHi, pe care ?ncerc? s-o intimideze astfel. Chiar spuse la un moment dat, ar?tand cu capul spre pozele cu Shi Yon, ?Cine-i? Cineva pe care ar trebui la fel s-o cunosc?”
?Absolut,” ?i r?spunse SolHi cat de curand. ??i ?tii de ce? Pentru c?-i tot cineva ucis de tine ?i de-al t?u amant. Cu sange rece de altfel, ?ncercand s? ascunde?i astfel adev?rul din spatele mor?ii lui Lee Ha Ni.” SolHi spuse aceste cuvinte destul de calm, de?i ura fa?? de Mire continua s?-i fiarb? ?n suflet. Era cu adev?rat furioas? c? din cauza ei ?i-a lui DooSan, ?n ?ncercarea lor de-ai prinde ?n plas? pe Mire ?i pe Min SinJu, murise un suflet inocent ca Yun Shi Yon. Din aceast? cauz? ?i se sim?ea atat de vinovat? ?n fa?a femeii ce-o ajutase, dandu-i detalii despre caz.
Auzind-o pe SolHi vorbind astfel, Mire ranji. ?Din cauza noastr??” ?ntreb? ea. ?Se pare c? ?i-ai pierdut min?ile, detectiv Ian, c?ci n-am ucis nicicand pe nimeni. Nu vorbi prostii, ok?!”
?n momentul ?n care SolHi lovi masa cu pumnul, Mire tres?ri. Dup? care, ??i a?inti privirea asupra mainii drepte a lui SolHi, ?nc? strans? ?n pumn, care tremura u?or. Tremura mana lui SolHi din cauza furiei, c?ci ura modul ?n care Mire ?i vorbea. Mai ales ura faptul c? Mire nu sim?ea vin? sau remu?c?ri dup? ce dou? suflete muriser? din cauza ei.
Din aceast? cauz? ?i continu? SolHi s? se uite ?int? la Mire, care continua s? ranjeasc? ciudat, oarecum sigur? pe sine. ?i, cand fu sigur? c? putea vorbi cat de cat normal, SolHi ?ntreb?, ?uierand cuvintele printre din?i, ?Pe cine ar trebui s? ?ntreb atunci dac? nu pe tine? Pe Mo? Cr?ciun cumva?”
??tiu ?i eu?!” ?ntreb? Mire pe un ton u?or batjocoritor. ?De crezi astfel, mergi de-l ?ntreab? pe Mo? Cr?ciun, iar pe mine las?-m? ?n pace.” O batjocur? care nu fu deloc pe placul lui SolHi. Aceasta, dup? ce ?n?f?c? cu mana stang? parte din fotografii, o apuc? brusc pe Mire pe dup? ceaf? cu mana dreapt?, tr?gand-o mai spre ea. Ba chiar ?i puse fotografiile chiar ?n fa?a ochilor, ?uierandu-i iar printre din?i:
?De ce s?-l ?ntreb pe Mo? Cr?ciun, dac? te am pe tine?! A?a c?, Park Mire, fii cuminte ?i r?spunde la ?ntrebare, c?ci e?ti singura care avea un motiv plauzibil s? scapi de Lee Ha Ni.”
?Poate! Totu?i, nu ?n?eleg de ce m? acuzi de dou? mor?i acum. Ai nevoie de un ?ap isp??itor cumva?”
?Nu, de-un ?ap isp??itor n-am eu nevoie, ci de un criminal. De adev?ratul criminal a dou? femei. Tu.”
Tr?gandu-se brusc ?n spate, Mire reu?i s? se elibereze. Dup? care, privind cu ur? la SolHi, ?i spuse, ?Nu c?uta criminali acolo unde-s doar oameni normali, idioato!”
?Idioat?? Eu ?i nu tu?”
?Da, a?a e! De ce? Pentru c? n-am eu de ce fi idioata ?n cazul dat. Mai ales, cea care vorbe?te prostii e?ti tu ?i nu eu, ceea ce ?i te face candidata num?rul unul la rolul de toant? ?n cazul dat. A?a c?, ?n loc s? ?ndrugi prostii, acuzand oameni nevinova?i de crime, f?r? dovezi de altfel, ai face lumii o favoare de te-ai pierde pe undeva!”
Pufnind dintr-o dat? ?ntr-un ras isteric, SolHi reu?i s-o ia pe Mire prin surprindere. Apoi, dup? ce se mai calm? pu?in, privi la Mire, ?nc? zambind, c?reia ?i spuse, ?E?ti cu siguran?? toant?, Park Mire! De ce? Pentru c? n-am spus nicicand c? n-am dovezi ale vinov??iei tale.” Mire se ?ncrunt?. ?Da, am dovezi c? e?ti un ?arpe care atac? cu sange rece pe la spate ?n timp ce ?ine ?n man? o cros? de golf. Asta ?n cazul lui Lee Ha Ni. ?n cazul lui Yun Shi Yon a?i ac?ionat diferit: a?i profitat doar de faptul c? nu se putea ap?ra ?i, drogand-o, a?i aruncat-o pur ?i simplu ?n ap?. Asta ?i te face vinovat? de dou? mor?i, Mire. Singura de altfel care va fi judecat? ?i condamnat? ?ntr-un final.”
?Desigur c? nu! Eu… n-am ucis pe nimeni!”
?Poate e cum zici, dar totu?i vei pl?ti tu pentru asta. Tu, nu Min SinJu, care e probabil s? fi f?cut asta. ?i ?tii de ce? Pentru c? el ?i-a asigurat deja spatele, dand vina pe tine pentru tot. Desigur, mai ?nainte, ca s? se asigure c? n-o s? fie implicat, a sc?pat de martor?, cea care te-ar fi putut ajuta s? scapi cat de cat basma curat?. Astfel, cu dovezi, dar f?r? martori, o s? fii judecat? atat pentru moartea lui Lee Ha Ni, cat ?i pentru cea a lui Yun Shi Yon. Dar… ce tot ?mi bat eu capul cu amantele altora, cand nici cei care ar fi trebuit s? le apere n-au f?cut-o? Din contr?, considerandu-te o nimeni, a… sc?pat pur ?i simplu de tine.”
?O nimeni?" Url? Mire dintr-o dat?. ?Asta crezi tu c?-s pentru Oppa al meu? Nu, t…?! Gre?e?ti acum amarnic, c?ci el m? va scoate de aici cu siguran??. Doar a?teapt? pu?in ?i-o s? vezi c?-i a?a cum spun!”
?Da nu z?u?!” SolHi ?ntreb? cu ironie. ?O s? te scoat? el de aici? Cand? ?nainte sau dup? ce-?i vei isp??i sentin?a? Mai degrab? nicicand, c?ci ?i convine. A sc?pat de dou? mu?te sacaitoare dintr-o lovitur?, profitand de prostia lor. Te-a tr?dat mai bine zis. ?tii cum? Spunandu-ne c? anume tu ai sc?pat de Lee Ha Ni: cu detalii ?i tot.”
?Min?i!”
?Ce ca?tig f?cand asta? Din contr?: pierd, c?ci mi-ar fi pl?cut s?-l bag ?i pe el la r?coare pentru ce i-a f?cut lui Shi Yon. Mi-a sc?pat ?ns? printre degete, iar eu m-am ales cu tine pe post de ?ap isp??itor. Nu c? n-ai fi vinovat?, dar… s? zicem c?-l l?s?m pe el pe alt? dat?. Acum, ca s? demonstrez c? nu mint ?i nici nu vorbesc prostii, ??i ar?t iaca ce.” ?ntorcand ecranul laptopului spre Mire, SolHi porni ?nregistrarea cu interogatoriul lui Min SinJu:
?M-a chemat ?n seara aceea la ea spunandu-mi c? are ceva important s?-mi zic?,” spuse SinJu.
??i tu? Pur ?i simplu ai crezut-o?” ?ntreb? Kan pe-un ton u?or batjocoritor.
?N-aveam de ce s? n-o cred, detective. Pan? la urm? e femeia cu care ?mi petrec parte din nop?i. Una pe care am crezut c-o cunosc, dar nu pan? la cap?t se pare, c?ci… ?n loc s?-mi spun? ceva important, intrand ?n apartament am dat peste Ha Ni moart?. Atunci am ?ncercat s? chem poli?ia, dar m-a amenin?at c? m? ucide ?i pe mine de spun cuiva. Dup? care a zis c? se sinucide.”
?Nu-i drept,” murmur? Mire. ?N-am spus nicicand asta. De ce minte?”
?Pentru c? ?ncearc? s?-?i salveze pielea ?i nu pe tine. Dar, nu-?i face griji: poate c? avocatul l-a scos din b?ltoac? de data asta, cu ajutorul Procuraturii desigur, dar nu pentru mult timp. ?ntr-un fel sau altul pun eu laba ?i pe el. ?i atunci… da: va fi al t?u pe veci! Te asigur!” Spunand asta, SolHi se ridic?, inten?ionand s? plece.
Nu fu ?ns? ?n stare s? fac? nici doi pa?i de lang? mas?, cand Mire o atac? pur ?i simplu. Astfel, auzind zgomot ?n spate, SolHi reu?i s-o apuce pe Mire la timp de bra?. Dup? care, aruncand-o la podea, ap?s? cu bra?ul pe gatul lui Mire, ?ncercand s-o imobilizeze. ?i, cand Mire se calm? cat de cat, SolHi ?i spuse, privind-o ?int?:
?Nimeni nu ?i-a spus s? te ?ncurci cu gunoaie de teapa lui Min SinJu. Unul care nu d? doi bani pe al?ii, dar se scald? pe sine ?n aur. La fel unul care n-are mil? de nimeni, c?ci… de-ar fi avut, Yun Shi Yon ar fi fost vie acum. Dar nu, acela ?i-a trimis gorilele s? scape de ea pentru c? aceasta l-a v?zut la apartamentul lui Ha Ni ?n seara crimei. O mi?care inteligent? totu?i, trebuie s? recunosc, c?ci astfel s-a asigurat c? r?mane pe veci ?n libertate, ?n timp ce tu vei pl?ti pentru tot, ?n locul lui, ?ntr-o ?nchisoare de maxim? securitate. Locul perfect pentru un monstru ca tine, Park Mire.”
Eliberand-o pe Mire, SolHi ridic? mai ?ntai lucrurile c?zute, dup? care se ?ndrept? spre u??. Chiar ?nainte s? ias? se opri ?ns? cand o auzi pe Mire spunand:
?S? ?tii c? nu e?ti diferit? de mine, detective. Ai trecut ?i tu prin asta mai ?nainte. De aceea ?i n-o f? pe sfanta acum, acuzandu-i ?i judecandu-i pe al?ii.”
SolHi inspir? adanc, ?ncercand s? se calmeze. Dup? care, zambind cu am?r?ciune, se uit? la Mire, c?reia ?i spuse, ?Desigur c? nu, Mire. Suntem diferite. ?i ?tii de ce?” Spunand asta, SolHi f?cu ca?iva pa?i spre Mire. La doar un pas de acuzat?, se opri, se puse ?n pirostrii ?n fa?a ei ?i, privind ?int? ?n ochii lui Mire, care tremura ca naiba, ?i spuse, ?Suntem diferite prin faptul c? eu nicicand n-am ?ndr?znit s? privesc un detectiv ?n ochi. Atunci cand am fost acuzat?. La fel nu m-am crezut sfant?, ci mizerabil? gandind c? un om a murit din cauza mea. Ceva ce m-a ?mpiedicat s? m? cred superioar? altora, a?a cum faci tu acum.”
?Ba nu, detective, gre?e?ti acum. Nu suntem diferite. Ba chiar suntem a naibii de asem?n?toare. De ce? Pentru c? ambele am trimis pe cineva pe lumea cealalt?.”
Unauthorized usage: this narrative is on Amazon without the author's consent. Report any sightings.
?E?ti sigur? de asta? C? am ucis pe cineva? Ai dovezi?”
?N-am nevoie de ele. De ce? Pentru c? toat? lumea ?tie pe cine ai ucis atunci. Pe cineva important de altfel.”
Auzind-o pe Mire vorbind astfel, SolHi izbucni brusc ?n ras. Dup? care, cand Mire nu se a?tepta la asta, o ridic? de jos ?i-o ?mpinse ?n perete, ap?sand iar cu bra?ul pe gatul ei. O mi?care care o f?cu pe Mire s? tremure ?i mai tare, c?ci SolHi ar?ta ca o nebun? ?n acele momente cand, privind cu ur? la prizonier?, ?i spuse, ?Nu fi proast?, Park Mire. Nu suntem asem?n?toare prin simplul fapt c?-s liber? ?n timp ce tu nu. ?i, ce ne face ?i mai diferite, e faptul c? avem dovezi c? tu ai ucis-o pe Ha Ni, ?n timp ce nu-s dovezi c? eu am ucis pe cineva. Ba chiar am fost eliberat? din lipsa lor. Astfel, eu o s? fiu liber? pe veci, chiar dac? ?nc? considerat? vinovat?, ?n timp ce tu pleci la ?nchisoare, cu titlul de criminal?.”
Dup? ce spuse asta, SolHi se ?ndrept? din nou spre u??. Se opri iar cand o auzi pe Mire urland ca apucata. ?i, ?ntorcandu-se ?ncet spre ea, SolHi abia reu?i s? evite lovitura scaunului aruncat spre ea. Un scaun care lovi ?ntr-un final peretele din dreapta, c?zand cu zgomot la podea. Apoi, ca o nebun?, Mire strig?:
?O s? v? demonstrez tuturor cat de gre?i?i sunte?i c? v-a?i pus c-o persoan? atat de dr?gu?? ca mine. De ce? Pentru c? chiar sunte?i pro?ti. Da, accept c? am lovit-o eu prima pe Ha Ni. Am f?cut asta, recunosc,” spuse Mire cu mandrie, ranjind s?lbatic. Un ranjet care n-o impresion? totu?i pe SolHi, care continu? s? se uite cu aten?ie la nebuna din fa?a ei. ?Da, am lovit-o!” Mire url? dup? asta, zambind viclean. ?Dar nu regret. N-o s? regret nicicand, c?ci tic?loasa ceea m-a amenin?at atunci. Mi-a spus s? dispar. Mie? S? dispar din casa mea? Cea care nu era decat o p…t?, una cu care SinJu ??i petrecea anumite nop?i doar. Una care merita s? fie tratat? ca pe o carp?, dar care visa la mai mult. Care visa la al meu. De aceea ?i-am lovit-o atunci: ca s? ap?r ce-i al meu. Da, m-am ap?rat doar. De ce-ar trebui s? pl?tesc atunci?”
?Pentru c? ea-i moart? ?i tu vie?” ?ntreb? SolHi, pe-un ton u?or batjocoritor. ?De cineva moare din cauza ta, pl?te?ti, Mire. Cel pu?in ar??i c?-?i pare r?u pentru ce-ai f?cut.”
Mire pufni ?n ras. ?C?-mi pare r?u? Pentru ce? C? mi-am ap?rat onoarea ?i mandria? Desigur c? nu. Nu atata timp cat al?ii au vrut s? m? calce ?n picioare, luand ce-i al meu. De altfel sunt mai mult decat gata s? fac la fel. De mii de ori de trebuie,” strig? Mire, tremurand ca naiba.
La doar doi pa?i de Mire, SolHi o privi ca tr?snit?. Se sim?ea cu adev?rat dezgustat? s? vad? cat de neru?inat? putea fi Mire, care nu sim?ea remu?care pentru c? ucisese pe cineva. ?i da, poate c? ?i SolHi ucisese pe cineva ?n trecut, dar o f?cuse ca s?-?i salveze via?a, nu s?-?i apere onoarea. De aceea ?i nu-i venea s? cread? c? motivul crimei lui Lee Ha Ni fusese pentru c? Mire ??i ap?rase onoarea.
Ce-o cople?i pe SolHi ?i mai mult fu s? aud? curand dup? asta, ?A venit ?n acea noapte spunandu-mi s? dispar. Mie! Mi-a zis c?-s ca un ghimpe ?n coast? ?i c? trebuie s? scape de mine. Dup? care m-a atacat. Ea m-a atacat prima ?i eu pe ea. M-am ap?rat doar, c?ci nu era s?-i permit s? m? calce la propriu ?n picioare. Chiar am ?ncercat s-o fac s? plece la un moment dat, dar Ha Ni a continuat s? m? atace, s? m? provoace. Ba chiar am c?zut din cauza ei, ceva ce mi-a dat de ?n?eles c? eram eu sau ea. De aceea ?i-am apucat crosa de golf ?i-am lovit. Doar odat?, dar a fost de ajuns s? cad?. Da, a c?zut de?i am lovit-o o singur? dat?. Ceva incredibil, c?ci chiar nu-mi venea s? cred c? era atat de u?or s-o fac s? dispar?. Dac? a? fi ?tiut asta mai ?nainte, a? fi sc?pat demult de ea. A?a a? fi fost la sigur liber? ?i fericit? acum.”
??i? S-a meritat?” O ?ntreb? SolHi cu voce calm?. ?S-o omori m? refer. ?i n-a fost doar o lovitur?, Mire. Au fost cel pu?in dou?. Una i-a rupt vertebra provocand moartea cerebral?, iar a doua a fost ?n zona occipital?. Ceea ce…”
?Cine ?i-a spus c-am lovit-o eu dup? asta?” Spuse Mire dintr-o dat?, cu un ranjet boln?vicios pe fa??. ?Eu n-am lovit decat odat?. Apoi, altcineva a considerat-o sac de box. Cineva care a lovit ?ntruna, bucurandu-se din plin auzind acele gemete de durere.” Spunand asta, Mire izbucni ?ntr-un ras isteric. ?A fost chiar funny de altfel. S-o aud pe Ha Ni gemand, s-o v?d tres?rind de fiecare dat? cand crosa de golf ?i mu?ca din corp. A fost delicios s-o v?d r?nit?, a?a cum m-a r?nit ea de atatea ori.”
?Ce?” ?ntreb? SolHi, privind aiurit? la Mire, c?ci chiar nu-i venea s? cread? ce auzea.
?Ce-ai auzit. Lee Ha Ni respira ?nc? cand a fost ?nf??urat? ?n acel covor. Da, respira, dar nu pentru mult timp, c?ci, cat de curand, acel cineva i-a considerat capul drept minge de golf ?i-a tot lovit ?i nu s-a oprit decat atunci cand Lee Ha Ni a ?ncetat s? respire.” Dup? astfel de cuvinte, razand ca nebuna, Mire se a?ez? pe podea.
V?zand-o pe Mire ac?ionand astfel, SolHi privi la camera care ?nregistra ?nc?. Era cu siguran?? cople?it? de tot ce auzise. Da, chiar nu putu gandi normal dup? o astfel de confesiune. De aceea ?i privea spre camer?, cer?ind r?spunsuri de la DooSan, Yoon Suk ?i Yu, care se aflau ?n acel moment ?n camera monitoarelor.
?n loc s?-i r?spund?, DooSan ranji fericit. ??n sfar?it, Min SinJu!” ?uier? acesta printre din?i dintr-o dat?. ?Am pus laba pe tine ?i chiar nu-mi vine s? cred c? cea care mi te-a servit pe tav? de argint e anume cea de care am vrut de atatea ori s? scap. De altfel… mi-a?i dat azi ?ansa perfect? s? scap de voi doi odat?.” Dup? care, cu mainile ?n buzunare, DooSan ie?i din camer?. ?n urma lui, Yu ?i Yoon Suk schimbar? priviri, c?ci chiar nu ?n?eleser? la ce anume se referise DooSan.
***
ACOPERI?. PREZENT
A?ezat?, atat de aproape de marginea acoperi?ului, SolHi privea ?n dep?rtare. P?rea absent? ?i trist? ?n acele clipe, chiar dac? ?n suflet nu sim?ea asta. Era doar dezam?git?: de via?? ?i de oameni, cei care-o p?lmuiser? pe nemeritate de atatea ori. ?i chiar nu merita ea asta. Era SolHi atat de sigur?, la fel cum nu-i venea s? cread? c? San DuSik o atacase doar pentru c? vruse s?-i fac? dreptate lui Yun Shi Yon, cea care murise din cauza ei ?i-a lui DooSan ?i asta din cauza c? nu fuseser? ?n stare s-o apere.
Acea ?ntamplare ?ns? o f?cu s? ?n?eleag? pentru a nu ?tiu cata oar? c? lumea era atat de nedreapt? cu cei considera?i vinova?i de ceva, iar ea era cu siguran?? suspect? de crim?. Cel pu?in era ceea ce credeau al?ii, dar totu?i ceva ce ea nu putea demonstra c? nu-i a?a. Tot ce putea face ?n acele clipe era s? priveasc? zarea, stand pe acel acoperi?, ascunzandu-se ?i c?lcandu-?i pe suflet pentru a nu ?tiu cata oar?, chiar dac? voia dreptate pentru tot ce suferise ?n to?i acei ani. O ascunz?toare perfect? ?n opinia ei, c?ci o ajuta ?ntotdeauna s? se ridice iar de jos ?i s? mearg? mai departe, chiar dac?-i lua ceva timp ca s? se obi?nuiasc? cu ideea, c?ci de fiecare dat? ceva nou ?i aiurea pentru ea i se ?ntampla.
Dintr-o dat? tres?ri, auzind vocea lui DooSan ?n spatele ei. ??ncerci s? ?n?elegi cumva lumea?” ?ntreb? el. O ?ntrebare care o f?cu pe SolHi s? se ?ncrunte, privindu-l. ?l v?zu la doar ca?iva pa?i de ea, oprit ?i privind-o ?i el ?int?. SolHi ?ns? observ? mai ?ntai a sa man? dreapt? bandajat?, semn c? un perete suferise din cauza lui.
Surprinzandu-i ?ntr-un final privirea a?intit? asupra ei, SolHi privi ?n alt? parte, murmurand un abia auzit, ?Cel pu?in astfel nu sufer? pere?ii din cauza mea ?i-a nebuniei mele.” O remarc? care-l f?cu pe DooSan s? zambeasc?, de?i ar fi trebuit s?-l provoace.
Nu zambea el de fericire totu?i, ci pentru c? ?n?elese mesajul. ?i v?zuse bandajul de la man? ?i probabil ?n?elese ?i motivul pentru care peretele cela fusese lovit de el. Chiar ?i a?a, ?n?elese totu?i c? SolHi nu ?tia adev?ratul motiv pentru care el se r?nise, un motiv pe care n-avea totu?i de gand s?-l explice. Doar se a?ez? ?ntr-un final al?turi de ea, luand-o astfel pe SolHi prin surprindere, c?ci ?tia prea bine c? dac? ?i ura Han DooSan ceva cu adev?rat atunci erau ?n?l?imile, de care se temea ca naiba. ?n acele clipe se a?ezase ?ns? atat de aproape de ea, ?ntr-un loc periculos. Ceva ce-o f?cu s? surad? ?ntr-un final ?i s?-i spun? ironic, ?S? ?tii c?-i marginea acoperi?ului aici, Procuror Han. Un loc de unde po?i ateriza cu capul ?n jos dac? ceva.”
??i?” ?i r?spunse DooSan calm, oarecum inocent, ceva ce-o f?cu pe SolHi confuz?. ?Vorbeam de ce-ai spus mai ?nainte, c?ci… ai cumva de gand s? m? faci s? aterizez cu capul ?n jos de-ai l?murit asta mai ?nainte?” Spuse el asta ?n glum?, de?i tremura pe din?untru, privind ?n jos ?i v?zand cat de sus erau. O ?n?l?ime pe care SolHi p?rea s-o adore pur ?i simplu, ceva ce-i f?cea atat de diferi?i. ?i, ?n?elegand pentru a nu ?tiu cata oar? acest lucru, DooSan privi la femeia care-i st?tea al?turi, t?cut?, privind ?n dep?rtare. P?rea c? nu-i dornic? s?-i explice lucruri, de?i lui DooSan i-ar fi pl?cut asta. De r?spuns ??i r?spunse el singur ?ntr-un final, ?De nu, de n-ai inten?ia asta, nu v?d de ce n-a? sta ?i eu aici. Sau… te deranjeaz? cumva?”
SolHi zambi ?n sfar?it. ?De parc? schimb? ceva dac? m? deranjeaz? sau nu c? e?ti aici. Oricum, procuror Han, ce vant te aduce pe aici? Nu-mi spune c?-i pentru c?-?i era dor de acoperi?. Unul pe care-l ur??ti de altfel.”
??i ai dreptate: ur?sc eu locul ?sta. Dar e totu?i un loc pe care tu pari s?-l adori, un loc al naibii de periculos de altfel. Dar… de-s aici, e pentru c? nu-s deloc ner?bd?tor s?-?i g?sesc trupul c?zut peste vreo ma?in? din parcare ?i asta pentru c? ai s?rit ?n gol din cauza la ce s-a ?ntamplat azi.”
SolHi se ?ncrunt?. ?S? sar? Eu? Cand m? rog?”
??tiu ?i eu?! Azi? Maine? Oricum, p?rea s? fi avut inten?ia asta, odat? ce stai atat de aproape de margine. Sau e vreun hobby ceva asta cu statul acolo?”
?Hobby nu-i. Dar… m? relaxeaz?.”
DooSan se uit? la ea ca un prost. ?Te relaxeaz?? S? ?tii c? po?i plonja ?n orice clip? cu capul ?n jos, f?r? ca jos s? fie o piscin? ceva care s?-?i amortizeze c?derea? Scump? relaxare a? zice eu. Eu de exemplu prefer carnea la grill, nu s? aterizez pe asfalt.”
?Iar eu a? prefera s?-?i ?ii glumele proaste doar pentru tine, procuror Han. De ce? Pentru c? nu-s atat de proast? s?-?i fac favoarea asta. ?ie sau oricui altcuiva. Chiar ?i de pare c? am suficiente motive s? sar ?n gol, n-o s-o fac, s? ?tii. Cel pu?in nu pan? nu demonstrez c? n-am ucis pe nimeni atunci.”
?Ce dac? totu?i n-o s? po?i dovedi asta? Ce dac? ??i aminte?ti c? chiar ai ucis pe cineva?”
?Atunci: o s? sar. Chiar de aici de trebuie. Dar, ?n ziua ?n care o s? m? decid la asta, o s? am cel pu?in un motiv suficient de bun, con?tient? c? tot ce-am suferit anii ??tia a fost pe meritate. ?i-o s-o fac: f?r? regrete, f?r? s?-mi par? r?u sau s? plang. Astfel o s?-?i dau ?ansa s? te r?zbuni, Han DooSan, pentru fratele pe care l-ai pierdut atunci.” Spunand asta, SolHi se ridic?, inten?ionand s? plece. Se opri ?ns? ?n clipa ?n care DooSan o prinse de man?, ceva ce-o uimi enorm, f?cand-o s?-l priveasc? crucit?.
Cand o prinse de man?, DooSan mai era ?nc? a?ezat. De aceea, ?n clipa ?n care SolHi ?l privi, o v?zu ?ntr-o lumin? diferit? decat pan? atunci. Ar?ta atat de important? ?n ochii lui, ?n timp ce el p?rea atat de mic. O perfect? iluzie care-l f?cu s? se ?ntrebe cine de fapt era vinovatul ?i cine victima dintre ei doi. Dar, nefiind ?n stare s? ?n?eleag? asta atat de repede, DooSan s?ri ?n picioare, c?ci chiar ura s? par? mic ?n ochii ei. Pentru un motiv necunoscut lui, DooSan voia s? par? important ?n ochii ei, cineva pe care se putea baza.
Dup? doar secunde de privit ?n ochii ei ?ns?, DooSan reac?ion? ?n sfar?it. Se aplec? apoi pu?in asupra ei, de parc? ar fi inten?ionat s-o s?rute. O mi?care care o f?cu pe SolHi s? se plece u?or pe spate, ?ncercand s? evite s?rutul. ?n loc de-un s?rut ?ns?, sim?i obrazul lui atingandu-i obrazul, auzindu-i apoi ?oapta ?n urechea dreapt?, ?N-o s? ai tu totu?i pl?cerea asta, Ian SolHi! S? sari de aici m? refer, nu ?nainte de-a termina ce-am ?nceput. S? te pedepsesc pentru moartea lui YuSan. ?i, de-o fi necesar s? mori pentru asta, atunci te asigur c? cazi ?i nu sari. ?mpins? de mine de altfel, c?ci te asigur c-o s? am grij? ca m?car pl?cerea asta s-o am. Doar astfel o s? m? simt r?zbunat. ??i jur.”
Auzindu-l vorbind astfel, SolHi ?nghi?i ?n sec. Reac?ion? astfel nu pentru c? i-ar fi fost fric?, ci pentru c? ?n?elese c? suferin?a ei nu se terminase ?nc?. Din contr?: p?rea c? se va ?nte?i din acel moment. Anume asta ?i nu-i permise s? vad? c? de fapt DooSan spunea una, dar gandea alta. Nu sim?i c?-l tr?da inima, care-i b?tea nebune?te ?n piept, de?i ?ncerca s? par? atat de sigur pe el. Sim?ea asta din cauza s?rutului de-o sear? ?n urm?, ceva ce-?i amintea atat de bine ?n acel moment ?i ceva ce-ar fi vrut s? repete, c?ci prea ?l ?mb?ta acel pl?cut parfum de lavand? sim?it de la ea. ?i, ?n clipa ?n care sim?i c? nu se mai poate controla, DooSan o s?rut? atat de brusc.
Acel s?rut o lu? pe SolHi prin surprindere. Ba chiar p??i ?n spate, vrand s? evite acel s?rut. Nu putu ?ns?, c?ci DooSan ?i atinse brusc spatele, tr?gand-o spre el, dup? care ??i ?nl?n?ui bra?ul ?n jurul ei, prinzand-o ca ?ntr-o capcan?. ?i, cu ochii ?nchi?i, se bucur? din plin de acel s?rut cu miros de lavand?, de?i jurase mai ?nainte c?-i mai mult decat ?n stare s-o ucid?. Un du?man pe care-l amenin?ase de atatea ori, dar care-l ajutase s? ating? Raiul ?n acele clipe.
Privind la ochii lui ?nchi?i, SolHi p?ru confuz?. Cu siguran?? nu putea ?n?elege de ce anume o s?rutase DooSan iar. Doar c?, sim?ind atat de pl?cut? c?ldura pieptului lui atingandu-i pieptul ?i ale lor inimi b?tand la unison, SolHi ?nchise ?i ea ochii, l?sandu-se prad? momentului, cel care-i controla mintea ?i dorin?ele ?n acela?i timp.
Un s?rut care i-ar fi pl?cut s? dureze un veac, dar care se termin? atat de curand. Se termin? ?n clipa ?n care DooSan ?i permise s? fac? acel pas ?n spate, temandu-se s? nu se piard? ?n acel parfum de lavand? odat? ?i pentru totdeauna. Da, DooSan se temea s? nu se piard? ?n ai ei ochi negri ?i profunzi, ?n calda ?mbr??i?are a bra?elor ei ?i ?n c?ldura trupului ei ce-i atinse pan? nu demult trupul, la fel cum ?l ?nnebunea enorm s? simt?, pe fiecare milimetru al pielii ei, acel ?mbietor parfum de lavand?. Ceva ciudat ?i pl?cut ?n acela?i timp. Un sentiment ce-l f?cu s?-?i ating? u?or buzele cu degetul dup? ce le linse pu?in. Sim?i astfel acel s?rut mult mai intens. Ceva ce nicicand nu mai experimentase. Doar cu… ?Acea str?in?,” ??i surprinse el iar acel gand trecandu-i prin minte. Un s?rut fierbinte ?ntr-o camer? de motel. ?Nu poate fi!” ??i spuse dintr-o dat?. ?Nu poate fi ea.” Dup? care, ?ntorcandu-se spre SolHi, ?i spuse ?n glas, de?i nu gandea astfel, ?N-o lua personal, Ian SolHi! N-a fost decat un s?rut. Un s?rut al mor?ii. A?a c?… nu-?i f? speran?e, ok?! De te-am s?rutat a fost ca s?-?i transmit un mesaj: s? te bucuri de via?? cat po?i de mult, dar nicicand s? nu te relaxezi. S? te gande?ti mereu la mine, ?tiind c?-s undeva al?turi, suflandu-?i ?n ceaf?, a?teptand cu ner?bdare momentul ?n care o s? cazi. ?i, de asta se ?ntampl?, chiar ?nainte s? te arunc de pe acest acoperi?, o s?-?i mai dau un s?rut, ultimul, acel s?rut al mor?ii pe care l-am promis.” Spunand asta, DooSan ?i ?ntoarse ?n cele din urm? spatele, gr?bindu-se s? plece de pe acoperi?, c?ci una spusese, alta sim?ise. De altfel acele cuvinte ?l r?niser? mai mult pe el, chiar dac? nu ar?tase asta.
Plecand, nu privi deloc ?n spate. Nu v?zu astfel o femeie aiurit? privind ?n urma lui, o femeie pe care acel s?rut o bulvers? enorm, fiind incapabil? s?-?i controleze emo?iile sau gandurile. DooSan nu privi ?ns? ?n urm? de team?. Se temea s? nu cad? iar ?n bra?ele ei, c?ci prea-i striga inima ?nnebunit?, ?S?rut-o, DooSan! Permite-?i s? fii ?mb?tat de acel pl?cut parfum de lavand? ?i de atingerea pielii ei. Fii fericit, c?ci chiar o meri?i!” Doar c?, fiind ?nc?p??anat, de?i ??i dorea enorm s-o s?rute iar, DooSan plec?, controlat de ura din al lui suflet, o ur? care dura de ani de zile ?i nu de iubirea ce p?rea pasager?.
?n momentul ?n care u?a se ?nchise cu zgomot ?n urma lui, ochii lui SolHi se umplur? de lacrimi. Nu fu din cauza c? se temea sau c? realizase c? DooSan o s?rutase, folosind-o, ci pentru c? inima ei ?i striga acelea?i lucruri. Dar, la fel ca DooSan, SolHi nu-?i putea permite s? fie fericit?. Nu atata timp cat purta acea cruce neagr? ?i grea pe umeri… crucea mor?ii cuiva.
***
Fugind practic ?n timp ce cobora sc?rile, DooSan se gandea la o mul?ime de lucruri ?n acela?i timp. ?n special se gandea la faptul c? urcase pe acel acoperi? doar pentru a se asigura c? ea era bine ?i nu ca s-o r?neasc? mai mult. O s?rutase ?n schimb, ceva ce-l f?cu s? se simt? straniu, c?ci ?ncepuse s? se gandeasc? din ce ?n ce mai mult la ea dup? asta. Ba mai mult, ?n loc s-o r?neasc?, ??i dorea tot mai mult s-o protejeze, ceva la care nu visase atunci cand ?ncepuser? a lucra ?mpreun?. ?i, colac peste pup?z?, ??i dorea s-o fac? fericit?.
?De parc? ?i-ai fi pierdut min?ile, Han DooSan,” se cert? pe sine ?ntr-un tarziu. ??i chiar nu te ?n?eleg dac? sincer. Mai ?ntai o s?ru?i. Un s?rut fierbinte, ?n care te-ai implicat cu trup ?i suflet. Dup? care… o salvez, temandu-te s? n-o pierzi. ?i ca s? fie co?marul complet, l-ai pocnit pe cel care a r?nit-o ?i asta doar ca s-o protejezi. De asta cred eu c? e?ti idiot!”
Strigand toate astea ?n capul s?u doar, DooSan se opri. ??i auzi respira?ia ?uier?toare ?i oarecum tremurand? ?i-?i sim?i ?i inima b?tandu-i nebune?te ?n piept, ?n timp ce un straniu bazait i se auzea ?n urechi. Nu din cauza c? fugise pe sc?ri. NU, fu pentru c-o l?sase ?n urm?. De altfel chiar vru s? se ?ntoarc? dup? ea ?i s-o for?eze s?-l urmeze. ?n schimb… continu? s? coboare acele sc?ri, la pas lent de data aceasta.
?n timp ce cobora, DooSan ??i aminti c?, cu jum?tate de or? mai ?nainte, ?ntorcandu-se la birou, aflase ce anume se ?ntamplase ?ntre SolHi ?i San DuSik cat el lipsise. De altfel nu fu deloc greu s? afle, c?ci, de cum intr? ?n birou, ?l auzi pe Kan bomb?nind vrute ?i nevrute la adresa lui DuSik. Ba chiar ?l auzi pe Kan ?njurand dup? ce spuse c? ?n via?a lui nu v?zuse idiot mai mare ca San DuSik, care atacase un om al legii doar pentru c?-?i f?cuse treaba, acuzand-o de criminal?, de?i fusese eliberat? de Curtea de Justi?ie, pentru care se presupunea c? lucra ?i el.
Auzind asta, DooSan decise c? era momentul s?-l opreasc? pe San DuSik din a face tampenii. De altfel ?l ura de mult pe acesta, dup? ce aflase c? DuSik ?i f?cuse o mul?ime de rahaturi lui YuSan cat lucraser? cei doi ?mpreun?. De aceea, aruncand dosarele pe mas?, DooSan ie?i din birou, trantind u?a ?n urma lui. O reac?ie care-i uimi pe cei din birou, c?ci chiar nu ?n?elegeau ce musc?-l pi?case mai nou pe procuror Han.
DooSan ?ns? ?tia prea bine de ce f?cea ce f?cea. Era din cauza lui SolHi, de?i ?ncerca s? se conving? c? f?cea totul pentru dreptate. De altfel se ducea o lupt? serioas? ?n interiorul lui, dup? ce aflase c? un alt b?rbat ?ndr?znise s-o ating?. Da, nimeni n-avea voie s-o ating? ?i s-o fac? s? sufere, nimeni ?n afar? de el, c?ci chiar dac-o considera du?manc?, era totu?i ?i cineva pe care, dintr-un motiv anume, voia s-o protejeze.
Astfel, nefiind ?n stare s?-?i clarifice propriile ganduri, DooSan se decise ca m?car s?-i lase pe al?ii s? ?n?eleag? c? nimeni n-are dreptul s? ating? ce-i al lui. Chiar ?i du?manii s?i erau de neatins. De aceea ?i intr? val-vartej ?n biroul lui DuSik, la cinci minute dup? ce-l p?r?sise pe al s?u, trantind u?a de perete cand intr?. ?l g?si pe DuSik la birou, privindu-l cu ochii cat cepele, c?ci chiar nu se a?teptase la a?a reac?ie din partea lui DooSan. Ba chiar ?ncerc? s? ?tearg? putina DuSik ?n clipa ?n care v?zu cat de furios era DooSan ?i c? era gata s?-l rup? ?n buc??i ?i asta doar din cauza c? ?ndr?znise s-o loveasc? pe SolHi.
De altfel nebunia lui DooSan era ceva ce nicicand nu mai v?zuse DuSik mai ?nainte. Ochii ?i sc?p?rau de furie, asem?n?tori celor ai unui taur ce-a v?zut ro?u ?n fa?a ochilor. ?i, de cum d?du cu ochii de privirea ?nnebunit? a lui DooSan, DuSik se ridic? repejor de la birou, pe care-l ?nconjur?, cu gand s?-l ?nconjoare ?i pe DooSan ?i s-o ?tearg? de acolo. Doar c? nici DooSan nu era prost: de cum v?zu ce avea DuSik de gand, se repezi spre el ?i, ?n?f?candu-l de guler, ?l ?mpinse ?n perete. Apoi, ap?sand cu cotul pe gatlejul acestuia, ?i ?uier? cu ur? printre din?i, ?De mai atingi, fie ?i m?car odat?, ce-i al meu, jur c? te omor, San DuSik. Mai auzit?”
DuSik surase ironic. ?V?d c? barfele sunt adev?rate,” bomb?ni el ?n batjocur? dup? asta.
?Barfe? Despre ce mama naibii vorbe?ti acuma?”
?C? tu ?i… asasina fr??iorului t?u iubit juca?i anumite jocuri de… pat?” Spunand asta, DuSik ?i f?cu cu ochiul lui DooSan, care-l privea confuz ?n timp ce DuSik ?i atinse cravata, pref?candu-se c? i-o aranjeaz?. ?De fapt, ce m? mir??! Nici nu m? deranjeaz? de altfel. Po?i s? te joci cu ea cat vrei. Eu… ?mi asum rolul de justi?iar ?i promit s?-i fac dreptate lui YuSan ?i s-o fac pe ea s? pl?teasc? pentru tot. Tu… doar prive?te ?i apoi mul?ume?te-mi c? m-am r?zbunat ?n locul t?u. Ceva ce n-ai fi ?n stare nicicand s? faci, c?ci… doar un anumit creier gande?te la moment,” spuse DuSik, privind mai jos de braul lui DooSan.
Un pumn primit ?n fa?? ?ns? ?l tranti la p?mant pe DuSik. Ba chiar, ?n c?dere, ?i mai d?du ?i peretele dou?, ca s? fie cu pereche, lovituri care-l f?cur? s? se simt? ame?it. Chiar ?i a?a, ?l v?zu pe DooSan a?ezandu-se ?n pirostrii, chiar ?n fa?a lui, amenin?andu-l s?-l mai pocneasc? odat?, dup? care ?i spuse, ?Sper c? ?i-am mul?umit destul pentru ?favoruri,” San DuSik. De altfel doar astfel ?tiu eu a ?mul?umi” celora care-?i bag? nasul ?n treburile mele. ?i, pentru informa?ia ta general?, e ceva ce ur?sc al naibii: ca cineva s? profite de pe munca mea. A?a c?, San DuSik, ?ine minte un lucru data viitoare cand ??i mai trece ceva similar prin minte: eu nu-s YuSan. Nu-s persoana dr?gu?? care a fost el ?i la fel nu-s din cei care suport? toate rahaturile pe care le faci tu f?r? s? ?i se pl?teasc? cu varf ?i ?ndesat pentru asta. De aia, de-?i mai d? prin cap s? atingi pe unul dintre ai mei, s? ?tii c?-s gata s? ucid!” Apoi, atat de nea?teptat c? DuSik tremur? ca varga, DooSan lovi peretele din dreapta lui DuSik, plecand mai apoi.
?nc? tremurand ca naiba ?n timp ce privea la pata ro?ie de sange de pe perete, DuSik sughi??. Era cu siguran?? ?ngrozit ?i confuz ?n acela?i timp, pentru c? nu la o astfel de reac?ie se a?teptase de la DooSan. Cel pu?in nu pentru a o ap?ra pe Ian SolHi. Chiar ?i a?a, de cum ??i veni cat de cat ?n fire, atingandu-?i buzele ?nsangerate cu palma, d?du un telefon. ?A ciripit,” spuse el cand se r?spunse la cel?lalt cap?t de fir. ?Park Mire i-a spus totul lui Ian SolHi. A?a c? cred c?-i o idee a naibii de bun? s? sc?p?m de ambele.”