?nc? fiind pe acoperi?, SolHi primi un mesaj de la DooSan. ?Ne vedem ?n parcare ?n zece minute.” Un mesaj care o f?cu s? se ?ncrunte, c?ci, nu-?i de ce, dup? amenin??rile de mai devreme, nu prea avea ea chef s?-l vad?. N-avu ?ns? ?ncotro, c?ci era ?eful ei pan? la urm? ?i trebuia s? fac? ce i se cerea. De aceea ?i se duse ?n parcare la timpul stabilit. Acolo ?ns?… nimeni.

  ?Doar a zis c? ne vedem aici ?n zece minute,” marai SolHi, ?ncruntandu-se. ?Sau ce? Are cumva de gand s? m? fac? s?-l a?tept mai nou?”

  Dintr-o dat?, auzind zgomot de ceva metalic c?zand, undeva ?n stanga ei, SolHi tres?ri. Dup? asta se ?ncrunt? ?i, ?ntorcandu-se spre locul cu pricina, privi cu aten?ie ?nspre Nissan Qashqai-ul dinspre care se auzise zgomotul. Unul surd, care se auzi iar dup? asta. De aceea ?i se ?ndrept? ea spre acea ma?in?, convins? s? prind? ho?ul ?n flagrant, c?ci alt motiv pentru zgomotul cela nu-i trecu prin minte.

  Ajuns? la doar doi pa?i de ma?in? se opri ?i se trase spre un sedan sur, un BMW, care se afla chiar ?n fa?a Nissan-ului. ?n fa?a BMW-ului, SolHi se puse ?n pirostrii ?i, furi?andu-se pe lang? el, privi spre Nissan-ul cu pricina. V?zu astfel, chiar lang? roata dreapt? din spate a Nissan-ului, pe cineva ghemuit. La ?nceput nu ?n?elese cine s? fie. Doar cand DooSan ?ntoarse brusc capul spre ea, sim?ind-o acolo, SolHi ?n?elese cine era ho?ul ?i se cruci iar. Ba chiar tres?ri cand ?l v?zu pe DooSan f?candu-i semne disperate s? se apropie, fluierand u?or ca s?-i atrag? aten?ia, c?ci ?n?elegea ea totu?i c? nu ceva de bine se apucase Han DooSan s?-i fac? Nissan-ului celuia ro?u lang? care se afla. De aceea ?i scutur? brusc din cap c? nu, cand acela insist? s? se apropie, dandu-i astfel de ?n?eles lui DooSan s? se descurce cum poate cu ce avea de gand s? fac?.

  ?nc?p??anarea ei ?l f?cu pe DooSan s? ofteze. Dup? care, mi?candu-se din locul lui, cumva furi?at, se apropie de ea. ?i, la doar un pas de SolHi, care continua a?ezat? ?n pirostrii ?n fa?a BMW-ului, ?i spuse pe ?optite, ?Stai de ?ase!”

  ?Ce?” Urm? ?ntrebarea prosteasc? a lui SolHi. O ?ntrebare care-l f?cu pe DooSan s?-?i arate col?ii. De asta ?i scutur? ea brusc din cap, s?-?i limpezeasc? gandurile. Dup? care spuse, ?Adic?… ce-ai de gand acuma?”

  ?Nimic care s? te intereseze!” Bomb?ni DooSan. Dup? care ?ncepu s? se ?ndrepte iar spre Nissan.

  La jum?tatea drumului, DooSan se opri, auzind-o pe SolHi ?uierand printre din?i, ??i mai zicea c? eu sunt beleaua pe capul procuraturii. Eu?! Mai degrab? e un altul, care vandalizeaz? ma?inile oamenilor ?i fluier? ca huliganii ca s? atrag? aten?ia unora.”

  ?Cau?i ceart? acum?” O ?ntreb? DooSan, privind-o.

  ?S-ar putea, de nu can?i ce-ai cu ma?ina ceea ?i de ce i-ai pus gand r?u.”

  ?Dup? cum am zis: nu-i treaba ta! Doar… stai de ?ase! Ca un adev?rat soldat, nu ca o mumie!”

  ?Pardon? Am ajuns mumie mai nou?”

  ?Ian SolHi!” Aproape c? strig? DooSan. ?Chiar n-am timp s?-mi bat capul cu tine. A?a c?… fii cuminte ?i cu ochii ?n patru. N-am de gand s? fiu prins f?cand chestii din astea. ?i… d?-mi aia!”

  ?S?-?i dau ce?” ?ntreb? ea, oarecum speriat?, cand ?i sim?i mainile cotrob?indu-i prin buzunare. Apoi, cand ?n?elese c? DooSan o atinse f?r? voie, ?l plesni peste man?, ?uierandu-i printre din?i, ?Ce crezi c? faci mai nou?”

  ?Caut probleme!” ?i spuse DooSan, ar?tandu-i col?ii, dup? ce scoase briceagul din buzunarul din fa?? a hanoracului. ??i, de m? vede cineva, e?ti om mort!” ?i d?du el de ?tire ?ntr-un final, ?ntorcandu-i spatele.

  Scuturand din cap cu repro?, SolHi ??i atinse fruntea cu palma. ?Am ajuns chiar de rasul curcilor de ?sta m? amenin?? cu propriul briceag!” O sup?rare pe care avea de gand s? ?i-o spun? mult? vreme ?n cuvinte, bodog?nind sub nas. Doar c? uit? repede de asta cand v?zu lama briceagului mu?cand adanc din anvelope. Asta o f?cu s? ca?te ochi mari, apoi s? priveasc? atent ?n jur de nu-i observase cineva. Nu era nimeni ?n parcare ?ns?, iar asta o f?cu s? r?sufle u?urat?, c?ci ?Chiar nu cred c? iau parte la a?a ceva,” murmur? ea ?ntr-un final, privind ?int? la DooSan de data asta, cand acesta crest? ?i roata din fa??. Apoi, cand el se furi?? pe dup? ma?in? s? se ocupe de ?ine ?i din partea cealalt?, SolHi mai privi odat? ?n jur, spunandu-?i, ?La sigur nu-s eu ciudata dintre noi doi.”

  Dintr-o dat? s?ri ?n sus cand sim?i pe cineva b?tand-o pe um?r. Nu privi s? vad? cine-i, ci ??i surprinse rapid un gand trecandu-i prin minte, ?Am sfeclit-o!” Chiar ?i a?a, tot avu curaj s? priveasc? la cel din spatele ei ?ntr-un final, v?zand un Han DooSan fericit chiar lang? ea. Un Han DooSan c?ruia SolHi ?i ar?t? col?ii, semn c-o b?gase ?n boale, mai ales cand ?l auzi pe acesta spunandu-i, ?Am terminat aici! A?a c?, cum suntem liberi, putem s? ne vedem de treab?!” Dup? care se ?ndrept? spre un BMW negru pe care-l avea parcat nu departe de Nissan.

  Privind ?n urma lui, SolHi oft?. Puf?i chiar cand ?n?elese la ce fusese complice, c?ci Nissan-ul cela se chirci pe-o parte ?ntr-un final, dup? ce un ?uierat prelung se auzi ie?ind dintr-una din ro?ile din spate, semn c? DooSan depuse ceva efort s? ?nfig? lama briceagului ?n ?in?. ?i, la vederea Nissan-ului vandalizat, SolHi sim?i c-o cam m?nanc? nasul, c?ci ?La sigur pl?tesc eu oalele sparte dup? asta!” Murmur? ea. Dup? care, v?zandu-l pe DooSan oprit lang? ma?ina lui, f?candu-i semne cu capul s-o ?tearg? din locul ?n care se afla, SolHi se ?ndrept? spre el, bomb?nind sub nas un, ?Diavol ?n persoan? nu alta!”

  ***

  ?E?ti fericit acum?” ?l ?ntreb? SolHi pe DooSan, ?ncruntandu-se, cand ?l auzi fluierand satisf?cut.

  ?De ce n-a? fi?” ?ntreb? el calm, privind atent ?n fa??, la coloana de ma?ini ce p?rea a forma un ambuteiaj. ?Pan? la urm? n-am ucis pe nimeni.”

  ?Dac? era o aluzie la adresa mea s? ?tii c? nu m-a atins de loc,” ?i ?uier? SolHi printre din?i. ??i… ?terge?i ranjetul cela diavolesc de pe fa??, c?ci chiar nu-i cazul. Po?i b?ga doar pe cineva ?n sperie?i ?i s? te alegi cu vreo porecl? pe toat? via?a.”

  ?Ca cea de ?Diavol” pe care mi-ai dat-o tu?” SolHi stramb? din nas. DooSan surase. ?Da, ?tiu eu toate care mi le-ai pus ?n carc? dac? ceva.”

  ?Da, la fel cum am aflat ?i eu cateva spuse despre mine.”

  ?Pe meritate dac? ceva.”

  ?Ca ?i tine de altfel, c?ci… doar un Diavol poate face ce-ai f?cut tu numai ce.”

  ?Crezi?” SolHi ?l privi chiora?. ?C? doar diavolii pot distruge ma?ini? Ba bine c? nu. Mai sunt ?i oameni normali, care fac astfel de lucruri. Oameni c?rora ar trebui s? le spui mul?umesc ?i nu s? te cer?i cu ei.”

  ?S?-?i spun mul?umesc? Pentru ce? Pentru c-ai distrus ma?ina cuiva?” ?l ?ntreb? ea, privindu-l pe sub sprancene. V?zandu-l ranjind ?ns?, scutur? din cap cu repro?. ?Nu doar ma?ina cuiva se pare.”

  ??i ai cat se poate de mult? dreptate, c?ci Nissan-ul cela era al lui San DuSik dac? ceva.”

  ?Spune-mi ceva nou!” Bomb?ni SolHi, privind ?n alt? parte. O reac?ie care-l f?cu pe DooSan s-o priveasc? cu mare aten?ie. SolHi ?ns?, de?i-i sim?i privirea a?intit? asupra ei, continu? s? priveasc? prin geam.

  Doar cand DooSan ?uier? printre din?i, ??tiai prea bine a cui ma?in? e, dar ai t?cut,” ?l privi ?int?.

  Dintr-o dat? ?ns?, ca la comand?, SolHi schimb? privirea de ?Mai las?-m? cu inven?iile tale,” pe una inocent?, de genul, ?Da n-am ?tiut eu z?u.” O privire care-l f?cu pe DooSan s-o priveasc? cu ?i mai mult? ?ndarjire cand ?i spuse:

  ?F?r? priviri ?inocente,” Ian SolHi, c? nu ?i-ai g?sit prostul s?-l convingi. A?a c?, ia zi: de unde ?tiai a cui ma?in? e? Sau… ia stai, mai bine r?spunde-mi la asta: ce naiba f?ceai cu lucru?orul ?sta prin buzunare ?n timp ce erai ?n parcare?” Dup? care, v?zand c? SolHi continua s-o fac? pe proasta, DooSan se ?nfurie de-a binelea, maraind ?ntr-un final, ?La briceagul din poala ta m? refer. A?a c?… r?spunde!”

  ?n loc de-un r?spuns, SolHi ridic? din umeri. Ba-l ?i privi nevinovat? cand spuse, ?Doar… ?l aveam la mine. Pentru distrac?ii.”

  ?Nea, nea, nea! Te ?tiu eu prea bine, c?ci nu e?ti din aia care umbl? cu astfel de lucru?oare la ei doar pentru distrac?ie. Mai degrab? ai pus tu cuiva gand r?u. A?a c?… cant? cui anume pan? nu m-am ?nfuriat de-a binelea. ?i… ?tii bine ce-mi poate pielea cand m? ?nfurii, nu?”

  ?Absolut. ?tiu ?i eu ?i ro?ile Nissan-ului lui San DuSik dac? ce ceva. Sau… mai ?tiu ?i al?ii cumva?”

  Inspirand adanc, c?ci sim?i c?-i pe cale s? r?bufneasc?, DooSan spuse mai apoi, ?Ian SolHi, nu m? scoate din min?i ?i zi pentru ce aveai nevoie de briceag. Sau mai bine-mi zici unde s? caut cadavrul lui San DuSik?”

  SolHi surase, c-o privire de pisic? inocent? ce nicicand nu distruge nimic. Dup? care, v?zandu-l pe DooSan insistand, ?i spuse pe un ton r?stit, ?Da pentru nimic straniu, ?i-am zis doar. S? zicem doar c?… am aranjat ni?te… fire cu el!”

  Spre marea ei surprindere, nu fu pocnit? a?a cum se a?teptase, ci mai nu d?du un cap torpedoului, cand DooSan c?lc? atat de brusc pedala de fran? chiar ?n mijlocul drumului. Apoi, f?r? s? atrag? aten?ie claxoanelor din jur ?i injuriilor celorlal?i ?oferi, care se v?zur? nevoi?i fie s?-l ocoleasc? fie s? franeze ?i ei brusc, DooSan se uit? la SolHi, cu ochii cat cepele. Ba o ?i ?ntreb? cu glas tremurat dup? asta, ?Fire? Ale cui? Nu-mi zi c? franele ma?inii lui San DuSik le-ai aranjat ?i asta pentru c? ?i-a dat o palm? azi?”

  ?N-a fost doar o palm?,” ?i r?spunse SolHi calm, de?i era pe cale s? pufneasc? ?n ras v?zand mutra speriat? a lui DooSan.

  ?Chiar ?i a?a, dar… tot nu cred c? era cazul s?-i tai franele pentru c? te-a plesnit. Pentru asta…”

  ?…te-ai ocupat tu de el. Da, ?tiu: mi-au povestit al?ii cum ai aranjat peretele de care st?tea lipit San DuSik.” DooSan stramb? din nas, v?zand c?-i fusese descoperit secretul atat de rapid. ??i… de ce s? m? chinui cu r?zbun?ri directe cand se poate de rezolvat totul rapid ?i curat?” Spuse ea, mangaind u?or briceagul.

  ?Ian SolHi,” spuse DooSan cu glas ?ntrerupt. ?Zi-mi m?car mie cat ai t?iat din franele celea. Nu de alta, da mor?i pe con?tiin?? chiar nu-mi trebuie.”

  Sperietura de pe fa?a lui DooSan, o f?cu pe SolHi s? pufneasc? ?n ras ?ntr-un final. Nu-l uimi ?ns?, ci-l b?g? ?i mai tare ?n sperie?i, gandind c?-?i pierduse min?ile. Ba chiar, tem?tor, ?ntinse mana ?i-i lu? briceagul din poal?, chiar de sub man?, ?nghi?ind ?n sec cat ?i spuse, ?Cred c-o s? stea mai bine la mine ?n buzunar. Nu de alta, dar n-ar??i tu azi ?n toate min?ile ?i, Doamne Fere?te, pe lang? frane, mai p?time?te ?i gatul cuiva.”

  ?Tu acum serios?” ?l ?ntreb? SolHi, privindu-l oarecum iritat? de data asta. ?Chiar crezi c?-s atat de plecat? cu capul ?ncat s? tai franele cuiva ?i s? mai fiu ?i descoperit? dup? asta?”

  ??tiu ?i eu?! N-am ajuns s? te cunosc atat de bine dac? ceva.”

  ??i bine ai f?cut, c?ci… la sigur ??i aranjam ?ie franele mai ?ntai.”

  ?Totu?i, zic s?-i spunem cuiva s?-i scoat? ma?ina de acolo. M?car s?-i bareze calea. ?n caz contrar se ucide naibii, lovind ceva.”

  ?Mai ?ntai trebuie s? porneasc? ma?ina ceea ca s? se loveasc? de ceva.” DooSan f?cu ochi mari. SolHi ?ns?, calmitatea ?n persoan?, ?n timp ce-i sustrase briceagul din man? privindu-l ?int? ?n ochi, ?i spuse, ?Dac? ceva, eu nu franele, da cablurile de la acumulator le-am aranjat. Ceva ce m? face s? m? ?ndoiesc ?i al naibii de mult c? porne?te motorul ?la. Cel pu?in nu azi. ?i… ?n caz de-ai uitat: nici dac?-i aranjam franele nu pornea el motorul azi. De ce? Pentru c? cineva anume a avut grij? de ro?ile lui. A?a c?, Han DooSan, nu acuza pe al?ii cand singur e?ti cu musca pe c?ciul?, da?!”

  ?Whaa,” l?s? DooSan s?-i scape dintr-o dat? pe gur? aerul pe care-l ?inuse pan? atunci ?n pl?mani. ??i mai ziceai c?-s eu diavol dup? ce i-am aranjat ro?ile. Tu m? ?ntreci, dac? ceva ?i… de mii de ori.” Cand ??i auzi dintr-o dat? urechile ?iuind, DooSan ?i le lovi u?urel cu palmele, murmurand abia auzit, ?Se pare c? San DuSik ne-a descoperit gluma proast?. De-aici ?l aud cum ?njur?.”

  ?N-are decat,” r?spunse SolHi, razand. ?O s? aib? nevoie de nervi tari s? scoat? ma?ina din parcarea ceea. Mai bine zis o s?-l coste al naibi de scump s-o scoat? de acolo. Dar… a fost pe meritate.” Dup? care, ambii razand, DooSan porni motorul, c?ci treaba pe care aveau de gand s-o fac? chiar era urgent?.

  ***

  LICEU. CURTE.

  Pu?in aplecat de spate, deasupra corpului adolescentei ce c?zuse de sus, GhiYon oft?, c?ci de?i mai fusese chemat ?i mai ?nainte la cazuri tragice nu se putea obi?nui ?i pace cu moartea victimelor. ?n special ?l durea inima de erau tineri care abia ??i ?ncepuser? via?a ?i aveau tot timpul din lume s? fie ferici?i. Dar, ?n loc de fericire, tan?ra z?cea ?n acele clipe f?r? via??, fiind obiectul lui de cercetare. ?i da, avea ce cerceta GhiYon acolo, fiindc? destule r?ni avea victima pe corp ?n urma c?z?turii.

  Astfel, fiind prea concentrat pe caz, cu o mul?ime de agen?i CNS ?i poli?i?ti ?n jurul lui, GhiYon nu sim?i pa?ii cuiva apropiindu-se de el. Doar cand mana cuiva ?i atinse um?rul, s?rmanul medic legist s?ri ?n sus, speriat de moarte, crezand c? anume victima ?l atinsese pe um?r, c?ci tocmai ?n ?ntorsese spatele s? caute ceva ?n trusa cu instrumente. V?zandu-l ?ns? pe DooSan ?n fa?a lui, ranjind ?i oarecum fericit c?-l b?gase ?n sperie?i, GhiYon ?i ar?t? col?ii, amenin?andu-l cu bisturiul. ??n via?a ta s? nu te mai apropii astfel de mine,” ?i ?uier? el lui DooSan printre din?i. ?Doar de insi?ti s?-i iei locul victimei. ?i, pe ea, ?ine-o departe de trupul meu.”

  DooSan, surazand, privi ?n aceea?i direc?ie ca ?i GhiYon, ne?n?elegand cine anume-l mai c?lcase pe coad? pe GhiYon. V?zand-o ?ns? pe SolHi, oprit? locului ?i privindu-l ?i ea pe GhiYon pe sub sprancene, de?i voia s? fie o privire inocent?, DooSan ?ncepu s? rad? pe ?nfundate, c?ci chiar era bun? gluma prietenului. Observand ?ns? mutra acr? a lui GhiYon, ridic? mainile ?n semn c? se pred?, dup? care f?cu un pas ?n l?turi ca medicul legist s? aib? un unghi mai bun s? se holbeze la SolHi.

  Aceasta din urm?, spre surprinderea nu doar a lui GhiYon, ci ?i a lui DooSan, ?n loc s? le fac? scandal, scutur? din cap cu repro? mai ?ntai. Dup? care, la pas lent ?i c?scand ?plictisit?,” se ?ndep?rt? de cei doi b?rba?i, c?ci chiar nu avea ea cand s?-?i bat? capul ?i cu ei. O reac?ie care-l f?cu pe GhiYon s? strambe din nas mai ?ntai. Apoi, ?ntorcandu-se ?ncet spre DooSan, se ?ncrunt? ?n timp ce-?i ?ntreb? prietenul, ?Ai dresat-o cumva? Prea-i calm?!”

  DooSan rase. ?Dac? sincer… ?nc? m? mai ?ntreb adesea cine pe cine dreseaz?.”

  ?V?d c? faci progrese.”

  ??n ce anume?” Se interes? DooSan extrem de mirat.

  ??n a recunoa?te c? te dreseaz? o fat?.” DooSan marai u?or, auzindu-?i prietenul vorbindu-i astfel. Din cauza asta ?i se trase GhiYon un pic ?n spate, c?ci ?tia prea bine ce-i poate pielea lui Han DooSan de era provocat. ?i, ca s? nu fie pe urm? ?inta glumelor lui DooSan, GhiYon se gr?bi s? spun?, ?Antrenat aveam ?n vedere, c?ci… chiar m? temeam c-o s? te v?d curand gudurandu-te ?n fa?a ei.”

  ?Gura nu vrei s? ?i-o ?ii?”

  ?De ce m? rog? E mai funny a?a. ?i, m?car astfel ?mi pot imagina ?i eu cum tu ?i ea… ?i da, am o imagina?ie a naibii de bogat?.” Tres?ri GhiYon v?zandu-l pe DooSan ranjind. ?Ce ?i-a mai trecut acum prin minte, diavol ce e?ti?”

  ?Mie?” Se interes? DooSan, surazand. ?Cel cu imagina?ia bogat? e?ti tu ?i nu eu, frate. A?a c?… ?mi pot doar imagina anumite lucruri. Precum ?n a-?i alege ?trupurile.” V?d c? acum ai ales ceva ie?it din comun. S? fie tot pentru c? ai o imagina?ie bogat??”

  Enjoying this book? Seek out the original to ensure the author gets credit.

  ?Da, absolut. Precum ai tu o imagina?ie pervers?. ?i n-am f?cut eu nimic ca biata fat? s? ajung? astfel. ?i-a f?cut-o cu mana ei ca s? fiu mai precis. S?rind de pe acoperi?ul de colo.”

  ?Droguri?”

  ?Nu-s semne. Dar… nu-i exclus, ceva ce-o s? pot demonstra doar dup? autopsie. Ce m? intereseaz? pe mine ?ns?, mai mult decat drogurile, e motivul sau sursa semnelor ?stora.” Spunand asta, GhiYon ?i ar?t? lui DooSan mici crest?turi, multe dintre ele deja cicatrizate, pe bra?e. ?Mai sunt unele ?i pe coapse, dar… zic totu?i c? nu-i cazul s? ?i le ar?t ?i pe acelea. ?i nici locul dac? sincer.”

  ?Crezi c? ?i le-a f?cut singur??”

  ?Nu-s sigur. A? putea ?ns? s?-?i spun mai multe de afli ?n ce anturaj se ?nvartea s?rmana. ?n special ?n ultimele zile ?nainte de moarte, c?ci… de-a fost victima bullyingului sau a altei forme de violen?? atunci i le-ar fi putut face ?i al?ii.”

  ?Ba ?i le-a f?cut ea singur?,” spuse SolHi sigur? pe ea, apropiindu-se de ei. ?i, la doar doi pa?i de dan?ii, dandu-?i scurteica la o parte, le ar?t? semne similare pe bra?ul ei. La ce nu se a?teptase ar?tandu-le acele semne ?ns? fu la mirarea citit? ?n ochii lor. DooSan chiar holb? ochii de mai s?-i ias? din orbite. O priveli?te care o f?cu pe SolHi s? surad? ?i s?-i spun? mai apoi, ?De ar??i de parc? ai v?zut o fantom? doar cu semnele de pe bra? nici nu vreau s? m? gandesc ce ?i se poate ?ntampla de ?i le ar?t ?i pe celelalte. A?a c?… le p?strez mai bine pentru mine, c?ci chiar n-am nevoie s?-mi faci infarct ?i s? devii ?i tu ?p?pu?a” ?stuia.”

  Spunand aceste cuvinte, SolHi le ?ntoarse spatele, c?ci avea destul de cercetat acolo ca s?-?i bat? capul ?i cu ei. L?sandu-i singuri gandi c? ?i-or reveni mai repede din ??oc.” ?i avu dreptate, c?ci, imediat ce ea disp?ru din zon?, DooSan sughi??, ?uierand un ?S? fiu al naibii dac? ?n?eleg eu ceva din toate astea,” printre din?i. ?i spuse el asta tocmai pentru c?-l bulversase acea confesiune a lui SolHi, ceva la care nu se gandise nicicand de altfel: c? Ian SolHi fusese capabil? s?-?i fac? r?u cu mana ei ?n trecut, dar mai ales s? sufere.

  ***

  CU ?ASE ANI ?N URM?. CU C?TEVA ZILE ?NAINTE DE PROCES

  ?n acea noapte, SolHi era singur? ?n celul?. Era doar ea ?i ?ntunericul din jur dup? ce a ei coleg? fuseser? eliberat?. Astfel, l?sat? cumva ?n voia sor?ii, SolHi fu nevoit? s? ?nfrunte singur? realitatea ?i singur?tatea deopotriv?. La fel fu nevoit? s?-?i pun? o mul?ime de ?ntreb?ri despre ce va urma, c?ci chiar nu ?tia la ce s? se a?tepte de la viitor. ?n special nu putea a?tepta nimic bun de la oameni, cei care continuau s-o ?njure ?i s-o condamne pentru ceva ce nici m?car ei nu erau siguri c? SolHi f?cuse.

  Da. Oamenii nu erau siguri de vinov??ia lui SolHi, dar preferau s-o acuze pe ea. Motivul? Era mai simplu a?a. Nu se chinuiau ei s?-?i bat? capul cu g?sirea adev?ratului vinovat ?i la fel p?rea s? nu-?i bat? capul justi?ia. De ce ar fi f?cut-o de altfel cand era atat de u?or pentru ei s-o acuze pe cea ?nvinuit? de to?i, s? ?ngroape cazul odat? ?i pentru totdeauna ?i apoi, uitand de toate, s?-?i tr?iasc? ei via?a cum puteau ei mai bine.

  Cum r?manea ?ns? cu SolHi? Nim?nui nu-i p?sa de asta. La fel nu le p?sa cum va tr?i ea de acum ?ncolo. Pentru ei tot ce conta era c? fusese ?n acea noapte al?turi de Han YuSan ?i, de acela rezultase mort ?ntr-un final, era ?i vina ei. ?Ce dac? suferise ?i ea ?n acea noapte? O meritase,” spuneau oamenii, convin?i c? ei ?tiau adev?rul chiar mai bine decat Dumnezeu. De aceea ?i nu le p?sa lor de al?ii.

  ?i p?sa lui SolHi de ea ?ns??i. ?i p?sa de reputa?ia ei ?i de durerea din suflet. La fel ?i era team? de ziua de maine, care ?i ranjea ciudat ?n fa??, c?ci, de atatea ori ?n ultima vreme, ?i ?ntoarse spatele tocmai cand gandea c? iaca-iaca soarele va ap?rea ?i pe strada ei. Un soare care a?a ?i nu ap?ru ?ns?, c?ci, ?n cinci zile din acel moment, urma procesul, unul dureros, care avea s?-i frang? inima ?i s-o fac? s? plang?, ?njurat? de pretutindeni, privit? cu ochi r?i, considerat? criminal? ?i sus?inut? doar de ca?iva prieteni care mai credeau ?n ea ?nc?.

  Acel proces ?i r?v??ise complet via?a lui SolHi. Ajunse din cauza lui s? se team? de lumin? ?i chiar ?i de a ei libertate. Motivul? Yun Marie, cea care o vanase ?i-o terorizase ?n tot acel timp cu amenin??ri de tipul c? dac? SolHi ajunge ?n libertate atunci via?a ei va fi un ?i mai mare co?mar decat pan? ?n acel moment sau c? va trebui s? priveasc? mereu peste um?r ?n timp ce trece strada. De aceea ?i ajunse s?rmana s? se team? chiar ?i s? m?nance ceva ?n ?nchisoare ca nu cumva Marie s?-i fi pus gand r?u ?i, Doamne Fere?te, s?-i fi otr?vit bucata de paine care i se d?dea.

  Acest gand, c-ar fi putut fi ucis? ?n orice moment, fu pentru SolHi un semnal de alarm?. Ajunse de se uita ?n jur chiar ?i cand ie?ea ?n curte sau se afla la du?uri ca nu cumva vreuna dintre de?inute s-o atace. Se temea chiar ?i de gardiene, despre care ?tia prea bine c? f?ceau diverse favoruri nu doar de?inutelor, dar ?i celor de afar?, care-?i doreau s? scape de cineva aflat ?n?untru, exact a?a cum p?rea s?-?i fi dorit Yun Marie. Ceva straniu totu?i pentru SolHi, c?ci ?tia prea bine c? a ei mare du?manc? era Procuror General, unul care lucra pentru Justi?ie, f??i?, dar care, pe la spate, ajunse de amenin?a cu moartea pe cea ?nvinuit? de moartea propriului fecior.

  Pentru asta SolHi n–o ?nvinuia ?ns?. ?tia c? Marie era ?ndurerat? ?i c?, amenin?and-o pe cea considerat? asasin?, ?i u?ura povara de pe umeri. Chiar ?i a?a se sim?ea nedrept??it?, c?ci nu era zi ?n care s? nu aib? vedenii, s? nu fie atacat? sau r?nit? de celelalte de?inute. Atacuri care se terminau ?ntotdeauna cu carcera, o c?m?ru?? ?ngust?, rece, umed? ?i ?ntunecat?, care-o asfixia ori de cate ori era iar ?nchis? acolo. Carcer? care ajunse ?ntr-un final s?-i fie o a doua camer?, pentru c? petrecuse mai mult timp ?nchis? acolo decat ?n propria celul?, ceva ce-i d?dea cumva de ?tire c? era sortit? pieirii ?i c?, cat de curand, va sfar?i ?n chinuri.

  Acest gand o f?cu iar s? se cutremure. ?Doar l?sa?i-m? odat? ?n pace! V? rog!” Murmur? ea. Dup? care, sleit? de puteri, ??i acoperi fa?a cu bra?ele, sim?ind ?n piept, zb?tandu-se n?prasnic, pas?rea s?lbatic? cu numele de anxietate, cea mai mereu speriat? ?i care voia s? fug? de lume ?i de ea ?ns??i.

  SolHi ?ns? nu putu fuge de realitatea ?n care tr?ia. De aceea, ca s? respire cat de cat liber, ??i ridic? capul, privind ?n jur. O f?cu cu team?, c?ci, peste tot, era ?ntuneric bezn?, din cel cand mai mereu ceva r?u se putea ?ntampla. La fel se cutremur? ?i din cauza c?-?i aduse aminte c? anume atunci cand se l?sa ?ntunericul ?ncepea s? aud? sunete stranii, precum cel al unui scaun cu picioare metalice tarat pe o podea de ciment. Un sunet care-i aducea mai mereu aminte de noaptea care-i schimbase complet via?a, acea noapte de groaz? cand pierduse copilul ?i sufletul ?i-l pierduse pe undeva.

  Fu lini?te mult? vreme, pan? ?n clipa ?n care se auzir? pa?ii har?ai?i ai gardienei apropiindu-se. Asta o f?cu pe SolHi s? tresar? ?i s? priveasc? spre gardiana care se puse ?n pirostrii odat? ajuns? lang? celula lui SolHi, aruncandu-i mai apoi, printre gratii, un briceag. Unul care alunec? pe podea pan? la picioarele lui SolHi, f?cand-o s? se cutremure cu tot trupul ?i s? priveasc? mai apoi la femeia de 45 de ani, care-i ranjea ciudat ?n fa??.

  O ?tia bine pe acea gardian?. ?i memorizase nu doar chipul ?i pa?ii, ci ?i modul de-a fi. La fel SolHi ?tia c? acea femeie, ce p?rea s-o urasc? f?r? ca s?-i fi f?cut ceva, lucra de ani buni ?n acea ?nchisoare, ca?tigand o sum? destul de frumoas? pentru favorurile f?cute prizonierilor sau celor de afar?, care aveau de ?transmis un mesaj” cuiva anume. ?Favoruri” pe care SolHi nu le ob?inuse nicicand, de?i propuse ?i ea bani. Motivul? Nu-l aflase niciodat?, dar ?l putea b?nui, c?ci era f?r? doar ?i poate ?i asta din cauza lui Yun Marie. De altfel, tot din cauza acestei du?mance, SolHi nu putu da nici m?car un telefon ?n tot acel timp cat se aflase ?n ?nchisoare, iar asta era un drept al ei care-i fusese refuzat.

  Nu se planse ?ns? nicicand. Mereu a?teptase ?n t?cere, ?tiind c? mai devreme sau mai tarziu co?marul se va termina. ?ncepuser? ?ns? a se ?nr?ut??i lucrurile, mai ales ?n ultima vreme, dup? ce SolHi ?ncepu a primi mesaje de tipul celor pe care i-l transmise gardiana dup? ce-i aruncase briceagul, ?Ai face bine s?-l folose?ti, Ian SolHi! A?a ne faci tuturor o favoare, c?ci… doar astfel scapi de aici ?i ajungi acolo unde ?i-i locul: ?n iad.”

  Auzind aceste cuvinte, SolHi nu spuse nimic. Doar privi ?n t?cere la lama briceagului ce scanteia u?or ?n slaba lumin? a ?nchisorii. ?i, cat privi ?int? la acel instrument al mor?ii, SolHi se sim?i oarecum paralizat?, c?ci chiar nu era ?n stare s? se mi?te. N-o f?cu nici cand sim?i iar pa?i apropiindu-se. Nici atunci cand acel cineva care se apropiase ?i se puse ?n pirostrii ?n spatele ei, SolHi nu se ?ntoarse. Doar tres?ri, sco?and un sunet ?n?bu?it cand acel cineva o prinse brusc de gat ?i trase cu putere ?n spate, lipind-o cu spatele de gratiile celulei. Atunci SolHi ?ncerc? s? se elibereze din prinsoare ?i s? fug?. St?tu ?ns? locului, c?ci auzi, chiar lang? urechea dreapt?, cum ?intrusul” deschise un briceag.

  Acel sunet, al briceagului deschizandu-se chiar lang? ea, ?i umplu lui SolHi ochii de lacrimi. Dup? care, tremurand din toate m?dularele, SolHi ?ntreb? cu glas gatuit, ?Cine e?ti tu?”

  Nu-i r?spunse nimeni ?ns?. Doar un ras ciudat, cumva pe ?nfundate, fu auzit ?n urechea stang?, ceva ce-o f?cu s? ?ntoarc? capul ?ntr-acolo. Tres?ri ?ns?, gemand u?or, cand sim?i o crest?tur? f?cut? de lama briceagului pe antebra?ul drept. Apoi urm? ?nc? una ?i ?nc? una. Dar, de?i durea ca naiba, SolHi nu strig? ?i nici nu chem? ?n ajutor pe nimeni, ?tiind c? putea fi mai r?u dup? asta. Se mul?umi doar cu a scra?ni din din?i, ?ncercand cumva s?-?i aline astfel durerea ?i s? suporte tot ce va urma.

  Se termin? ?ns? totul la a treia crest?tur?. Dup? care, un glas ciudat, dar care-i d?du de ?n?eles c? era o femeie cea care-o r?nise, ?i spuse ?n ?oapt? lui SolHi, ?S? nu crezi c? s-a terminat ?i s? te relaxezi, m-ai ?n?eles? E doar ?nceputul.”

  N-au fost vorbe ?n van acele cuvinte, c?ci, dup? acea noapte, SolHi ??i mai ?ntalni c?l?ul de cateva ori. De fiecare dat? ?ns? se ?ntampl? ?n locuri pu?in aglomerate, ferite ?i ?ntunecate, ?n care SolHi era cumva for?at? s? ajung? ?n acele clipe. SolHi ?ns? mereu t?cu ?i nu spuse nim?nui despre ce i se ?ntampla. Sim?ea c? n-avea rost s? spun?, c?ci nimeni nu era de partea ei sau dornic s-o ajute. Prefer? s? sufere, ?n t?cere, cu speran?a ?n suflet c? totul se va termina de imediat ce va fi pus? ?n libertate.

  ?i ajunse SolHi ?n libertate ?ntr-un final, dar nici atunci nu spuse nim?nui despre ce tr?ise ?n ?nchisoare. La fel n-ar?t? acele cicatrici nim?nui, nici m?car Minei. Pan? ?n ziua aceea cand le ar?tase lui DooSan ?i GhiYon ?i asta din cauza c? sim?ise nevoia s-o fac?, de parc? moartea tinerei, pe care o investigau ?n acele clipe, ar fi putut s?-i fac? ?i ei dreptate dup? acel trecut ?ndep?rtat ?i dureros, care-i marcase complet via?a.

  ***

  PREZENT. ACOPERI?UL ?COLII

  ?n clipa ?n care DooSan ap?ru pe acoperi?, strigand, ?Care-i cauza acelor cicatrici?” SolHi ?n?elese c? gre?ise ar?tandu-i-le. De ce anume gre?ise? Pentru c?, de?i nu se obi?nuise ?nc? cu felul de a fi a lui Han DooSan, auzise despre obsesia lui de-a afla secrete cu orice pre?, ?n special din cele care-l interesau pe dansul, iar acel secret al ei era unul care-l interesa ?i pe el f?r? doar ?i poate.

  SolHi ?ns?, de?i ?n?elese asta, nu era ?nc? preg?tit? s?-i vorbeasc? despre al ei trecut. Mai mult de atat, sim?ea nu-?i de ce c? DooSan se pref?cea punand astfel de ?ntreb?ri. Interogatoriu care-o f?cu s?-?i ascund? cicatricile ?n loc s? le descopere mai mult ?i s? i le arate deschis lui DooSan, ca s?-i dea acestuia ?ansa s? descopere singur motivul. Sau… nu, stai, nu s?-l descopere, ci s? ?i-l aminteasc?, c?ci SolHi ajunse demult s? b?nuiasc? c? ?n incidentul cu r?nirea ei ?n ?nchisoare era ?i Han DooSan implicat, ?ntr-un fel sau altul. De aceea ?i ar fi vrut ca el s? nu se mai prefac?, ci s? recunoasc? totul. A?a… SolHi n-ar mai fi suferit, ci ar fi pus totul pe seama sor?ii. DooSan ?ns? nu doar c? nu recuno?tea, ci p?rea s? se ?nc?p??aneze s? nege adev?rul, a?a cum f?cu ?i SolHi ?ntr-un final, spunandu-i, ?Nimic important. Doar… lucruri trecute ?i cam atat.” Dup? care, ca s? nu-i dea lui ?ansa s? vad? c? min?ea, ?i ?ntoarse spatele ?i se apropie de marginea acoperi?ului, de unde se presupunea c? adolescenta s?rise.

  Faptul c? SolHi evit? un r?spuns evident ?l cam scoase pe DooSan din s?rite. Ba chiar consider? t?cerea ei o provocare. Ceva ce lucr? numaidecat, c?ci, sim?ind viermele curiozit??ii scormonindu-i prin m?runtaie, DooSan se apropie de ea ?i, apucand-o de bra?, o for?? s?-l priveasc?. Dup? care, privind ?n ochii ei, ?i spuse pe un ton autoritar, ?Spune-mi despre cicatrici.”

  ?Care anume?” Se f?cu SolHi a nu ?n?elege ?ntrebarea. ?Mai ales nu ?n?eleg de ce-mi pui mie astfel de ?ntreb?ri, cand medicul legist nu-s eu. Prietenului t?u, ?iubitorul de p?pu?i,” ar trebui s?-i pui astfel de ?ntreb?ri ?i nu mie. A?a c?… a? fi recunosc?toare de mi-ai elibera bra?ul ca s?-mi pot face treaba.” DooSan ?ns? n-o l?s? s? plece, iar asta o ?nfurie pe SolHi, care-i strig? ?n cele din urm?, ?Ce tot crezi c? faci ?n aceste clipe, Han DooSan?”

  ?Aflu adev?rul?” R?spunse DooSan u?or cinic. ?Adev?rul din spatele cicatricilor tale, c?ci nu degeaba mi le-ai ar?tat adineauri. Sau… m? ?n?el cumva?”

  ?Da, te ?n?eli. De ce? Pentru c? le-am ar?tat ca s? v? demonstrez c? am spus adev?rul despre cicatricile victimei, nu ca s?-?i dau ?ie o alt? pist? de investiga?ie.”

  ?Ceva ce ?i-a reu?it totu?i, chiar ?i de n-ai vrut asta. A?a c?, ia zi-mi: de ce ?i le-ai f?cut cand ai sus?inut mereu c? nu e?ti vinovat? de moartea lui YuSan? Vina cumva? Sau poate… remu?c?rile?”

  Cinismul lui o f?cu pe SolHi s? scra?neasc? nervoas? din din?i. Dup? care, privind ca un uliu dornic de prad? ?n ochii b?rbatului de lang? ea, SolHi ?i ?uier? printre din?i, ?Mi le-am f?cut? S? nu fim ipocri?i, Han DooSan. ?tii prea bine motivul acestor cicatrici. A?a c?… nu te preface, ok?”

  DooSan o privi uluit. ??l ?tiu?” ?ntreb? el ?ntr-un final, confuz.

  V?zandu-l negand adev?rul, cel b?nuit de ea, SolHi ??i eliber? bra?ul cu for?a. Dup? care, f?cand un pas spre DooSan, care n-o sc?pa din ochii, ?i spuse, privindu-l cu ur?, ?Da, ?l ?tii, c?ci nu-s decat rodul ?dragostei” imense pe care mama ta a sim?it-o mereu pentru mine. Sau… poate rodul ?iubirii” tale, aaa?”

  ?Ordinul meu? Despre ce mama naibii vorbe?ti acum, Ian SolHi? Ce-am eu de-a face sau mama cu cicatricile tale?”

  Siguran?a din vocea lui ?i mai ales faptul c? sim?i indignarea ?n vocea lui cand ea ?l acuz?, o f?cur? pe SolHi confuz?. Ceva ce-o f?cu s?-l ?ntrebe ?ntr-un final, ?Chiar n-ai ?tiut de asta? E?ti sigur?”

  ?S? ?tiu ce?” Strig? DooSan. ?Vorbe?te odat?, SolHi ?i nu te juca astfel cu mine, c? n-o s?-?i mearg? s? m? faci vinovat.”

  ?Asta crezi c? fac? C? caut compasiunea ta?”

  ?Ce ?tiu eu?! Pare a fi un joc din partea ta. Motivul? Iaca nu-l ?tiu! Dar vreau s?-l ?tiut, a?a c? zi-mi ce ?tii!”

  SolHi izbucni ?n ras. ?Ce ?tiu?” ?l ?ntreb? ea pe un ton u?or batjocoritor. ?Nimic nu ?tiu eu. Doar… faptul c-am fost urat? pentru ceva ce se presupunea c-am f?cut. O crim? pentru care am fost pedepsit? ?nc? ?nainte de-a se da verdictul judec?toresc sau de a se demonstra c?-s vinovat?. Cum anume? Simplu: prin amenin??ri c? dac? ies la libertate nu supravie?uiesc. Cine anume? Nimeni alta decat mama ta, Han DooSan!” Acesta se cutremur?, privind-o uluit. ?Da, anume Yun Marie mi-a ?prezis” un astfel de viitor de-mi ?reu?e?te s? scap basma curat?,” cum a zis ea. ?i nu doar amenin??ri ?n van au fost, ?n cuvinte, ci cu fapte, c?ci anume datorit? ei am aceste m?rturii ale durerii pe piele, c?ci ori de cate ori Yun Marie m? vizita ?n ?nchisoare, cineva ?mi cresta noaptea aceste r?ni pe piele.”

  ?Min?i!” Strig? DooSan ?nfuriat, apucand-o de bra?e ?i zgal?aind-o ni?el. ?Mama n-ar fi nicicand ?n stare de a?a ceva.”

  ?De crezi asta, atunci e?ti prost Han DooSan. Sau n-ai ajuns nicicand s-o cuno?ti cu adev?rat pe Yun Marie.”

  ?Ba bine c-o cunosc. Chiar mai bine decat pe tine. De aia ?i ?tiu c? min?i, chiar dac? nu ?n?eleg motivul pentru care faci asta.”

  ??ncerc doar s?-?i deschid ochii,” strig? ?i SolHi. ?S?-?i spun acel adev?r pe care mi-ai cerut s? ?i-l spun. Dar chiar ?i a?a nu m? crezi, c?ci e?ti prea orb ca s? vezi adev?rul, Han DooSan. Prea crezi ?n al?ii ?i nicicand ?n cei ce-l ?tiu. A?a c?… nu v?d rostul de-a continua aceast? conversa?ie.”

  ?mpingandu-l de la ea, SolHi d?du s? plece. Nu-i reu?i ?ns?, c?ci DooSan o apuc? iar de bra? ?i-o trase brusc spre el. ?i, privindu-l ?n ochi, SolHi v?zu ura scanteind ?n ochii lui, o ur? care crezuse c? se diminuase, dar care era mai vie decat oricand. Ba chiar o ?i sim?i ura ceea, ?n clipa ?n care DooSan stranse cu putere de bra?, ?uierandu-i printre din?i, ?S? nu crezi c? cu astfel de jocuri murdare o s?-mi ?nduio?ezi inima, Ian SolHi. Astfel de cicatrici nu ?nseamn? nimic pentru mine ?i la fel n-o s? m? fac? nicicand s? renun? la r?zbunare.”

  Surazand, chiar dac? dezam?girea i se aciuase ?n suflet, cumva printre lacrimi ?n timp ce-l privea ?n ochi, SolHi ?i spuse, ?Chiar crezi c? asta e ceea ce-mi doresc?”

  ?Ce?” ?ntreb? el confuz. ?Despre ce naiba vorbe?ti acuma?”

  ?Despre r?zbunarea ta,” r?spunse SolHi, calm. ?O r?zbunare care abia a?tept s? aib? loc. A?tept cu ner?bdare s? termina?i cu mine odat? ?i pentru totdeauna a?a cum a?i promis mereu: ?i tu ?i mama ta. O r?zbunare care a?a ?i n-am sim?it-o, Han DooSan, c?ci mereu ai fost la?. Da, ai fost la? ?i ai preferat doar s? stai ?n umbr?, pandind la ce mi se ?ntampl? ?i bucurandu-te de fiecare clip? de suferin?? ce mi-a fost dat s? tr?iesc. Chiar ?i a?a n-a fost nicicand de ajuns pentru tine. Pentru mine ?ns? a fost mai mult decat de ajuns. Ba chiar pot spune c-am obosit: s? lupt cu tine, cu mama ta, cu lumea ?ntreag? ?i chiar ?i cu mine. Tot ce-mi doresc e s? se termine, m-auzi? Aceast? via?? blestemat? pe care am ajuns s-o tr?iesc doar pentru c? m-am ?ncrezut ?n al?ii. A?a c?… ai und? verde s? faci tot ce-?i pofte?te inima! N-o s? mi?c un deget s? te ?mpiedic s-o faci: nici de m? rupi ?n buc??i ?i nici de ajung iar la ?nchisoare. Ai und? verde, Han DooSan, pentru orice n-ar vrea monstrul din interiorul t?u s?-mi fac?.”

  Calmitatea din vocea ei, dar mai ales lacrimile care-i sc?ldar? dintr-o dat? ochii, ?l f?cur? pe DooSan s? se cutremure. Atunci, sim?ind ceva straniu ?n piept, privind la ai ei ochi ?nl?crima?i, DooSan ?n?elese adev?rul: SolHi nu min?ea cu privire la amenin??rile lui Yun Marie ?i la fel nu-i mai era team? de amenin??rile lui. Un adev?r care-l f?cu s? murmure buimac ?ntr-un final, ?Nu poate fi! Asta nu poate fi adev?rat.”

  ?Crezi tu? Ba bine c? e, c?ci anume tu ?i mama ta m-a?i tarat ?n iadul ?sta doar ca s? v? r?zbuna?i, f?r? s? ?ti?i c? era?i deja r?zbuna?i de soart?. De lumea ?ntreag? mai bine zis. Acea lume care m-a urat f?r? ca eu s?-i fi f?cut ceva. ?i da, a?i fost r?zbuna?i prin fiecare insult? care mi-a fost adresat?, prin fiecare ran? f?cut? ?n suflet sau pe piele, de?i r?zbunarea voastr? cea mai crancen? a avut loc ?n noaptea mor?ii lui Han YuSan, ?n acel depozit abandonat. Pentru voi ?ns? nimic din toate astea n-a contat. De asta a?i angajat pe cineva s? fiu atac? ?n ?nchisoare. Nu doar odat?, ci iar ?i iar, sperand probabil ca astfel s?-mi ies din min?i sau m?car s? recunosc o crim? despre care nu-mi amintesc. A?i gre?it ?ns?, c?ci am rezistat urii voastre. La fel a?i gre?it l?sandu-m? atunci ?n via??, Han DooSan. Motivul? Ura! Da, ura pe care eu o simt pentru voi, ura care nu-mi va permite nicicand s? ?ncetez s? caut adev?rul doar ca s? v? demonstrez vou? cat de mult gre?i?i. Pan? atunci ?ns?… ai dreptul la ur? ?i tu, DooSan. Ai dreptul s? m? r?ne?ti continuu, iar eu n-am s? m? opun. De ce? Doar ca s? am ?ansa mai apoi, de demonstrez c?-s nevinovat?, s? v? ?ntorc totul cu varf ?i ?ndesat.”

  Dup? ce spuse aceste cuvinte, SolHi ??i ?terse ma?inal lacrimile, care-i curser? pan? atunci ?iroaie pe obraji. Dup? care plec?: f?r? s? priveasc? ?n urm?. Doar plec?, l?sand un Han DooSan uluit ?n urma ei, un DooSan cople?it de evenimente, care murmura ?ntruna, ?nnebunit, ?Nu, nu poate fi. A mea mam? nu-i capabil? de astfel de groz?vii. Chiar nu poate fi, c?ci… da, Ian SolHi a spus asta doar pentru a m? r?ni. Doar ca s?-mi sfa?ie mie inima.”

  ?ntr-un final, neputincios, DooSan se a?ez? pe acea podea de ciment ?i izbucni ?n hohote de plans. ?n minte ?i roiau ganduri ?i ganduri, amintiri sumbre din acea perioad? tragic? ?n care ??i pierduse fratele. Amintiri care se oprir? la o sear? ploioas?, cand se ?ntoarse pe nea?teptate acas?, dup? o zi ?n care umblase ?n c?utare de dovezi, dar f?r? rezultat. Atunci, intrand ?n cas? ?i urcand mai apoi sc?rile s? ajung? la camera sa de la etajul doi, o auzi pe mama sa, vorbind cu cineva la telefon. Tonul grav al vocii ei, auzit prin u?a deschis? de la teras?, ?l f?cur? pe DooSan s? se opreasc? la jum?tatea sc?rii ?i s? asculte. Astfel ?i fu dat s-o aud? pe Yun Marie, spunandu-i interlocutorului ei, ?Nu-mi pas? de moare ?n ?nchisoare. Doar f? ce ?i-am spus! Astfel o s?-mi r?zbun ?i eu fiul ?i-o s? ?ncetez a mai sim?i durere.”

  Dup? ce spuse asta, Yun Marie ?nchise apelul ?i, ?ncruci?andu-?i bra?ele pe piept, privi prin fereastr? la gr?dina de trandafiri, care era ?n plin? floare ?n acele clipe. Cuvinte la care DooSan nu atrase prea mult? aten?ie ?n acea zi. La fel nu-i ceru mamei sale explica?ii ?i nici Marie, care nu-l v?zuse stand acolo, i le d?duse. De altfel, nici de i-ar fi explicat Marie ceva feciorului n-ar fi contat prea mult ?n acele clipe, c?ci gandeau la fel ?n acel moment. Voiau r?zbunare cu orice pre?. Un gand atat de diferit pentru DooSan ?n acel moment cand st?tea pe acoperi?ul ?colii ?i-?i aduse aminte de ceea ce se ?ntamplase candva, cuvinte care-i r?nir? lui inima ?ntr-un final, ?n?elegand c? de fapt c?utaser? probabil adev?rul nu acolo unde ar fi trebuit.