?S? fiu al naibii dac? ?n?eleg eu ceva,” se cert? DooSan pe sine, plecandu-?i pu?in capul ?i l?sand apa fierbinte s?-i curg? pe ?ntreg corpul, scurgandu-se mai apoi direct ?n cad?. Un jet de ap? menit s?-l calmeze, dar care-l irita totu?i, chiar dac? nu ?n?elegea de ce, c?ci, de?i st?tea ?n du? de mai bine de jum?tate de or? deja, a?a ?i nu se putu lua ?n maini. ?De parc? faptul c-a plecat azi f?r? s? priveasc? ?n urm? ar fi fost o desp?r?ire ?i nu un simplu ?La revedere” spus ?ntre colegi.”

  Oft? apoi. Cu tot pieptul oft? DooSan, sim?ind o piatr? pe suflet ap?sandu-l cu toat? for?a. O presiune pe care o sim?ise doar de pu?ine ori la via?a lui, dar care totu?i ?l f?cea de fiecare dat? s? simt? c? n-avea aer.

  Anume aceast? presiune din piept ?l f?cu pe DooSan s? se foiasc? nervos sub jetul de ap? fierbinte. ?Ce naiba se ?ntampl? cu mine?” Se ?ntreb? dintr-o dat?, scra?nind apoi din din?i. ?M? simt atat de pustiu pe din?untru, atat de ciudat, de parc? am pierdut pe cineva drag. Pe… ea. Dar nu, chiar nu poate fi din cauza lui SolHi. Ar fi prea ciudat s? fie a?a. Ceva imposibil la sigur, c?ci… Han DooSan, te-ai smintit de tot de gande?ti astfel despre cea pe care ar fi trebuit s-o ur??ti o via??.”

  ?i da: DooSan o urase pe SolHi mult? vreme. O vruse victim? c?lcat? ?n picioare ?i se vruse r?zbunat. O r?zbunare pe care o savurase din plin cand spusese acele cuvinte la mas?, dar totu?i o r?zbunare care ?l r?nise mai mult pe el, c?ci se sim?ise atat de nefericit ?n clipa ?n care o v?zuse pe SolHi plecand, iar ea nu privise nici m?car pentru o clip? ?n urm?.

  ?Au fost doar cuvinte pan? la urm?,” murmur? dintr-o dat? b?rbatul, oftand iar. ?Au fost cuvinte care ne-au r?nit pe ambii, dar care au fost spuse totu?i din orgoliu. Ea ?ns? le-a sim?it se pare adanc ?n inim?, de parc? ar fi r?nit-o…”

  Nu, chiar nu putea fi adev?rat acel gand ce-l avea DooSan ?n minte. ?Iubitul?” Cum naiba se putuse gandi la a?a ceva? Chiar ?i dac? sim?ea ceva ciudat ?n piept, mai ales ?n ultima vreme, ori de cate ori se afla prin preajma lui SolHi, s? gandeasc? astfel despre sine, legat de ea, i se p?rea o prostie. ?Chiar e o prostie s? m? visez ?n rol de iubit al ei. E o tonterie cum n-am mai ?ntalnit pan? acum. ?i, Han DooSan, chiar nu te mai ?n?eleg ?n ultima vreme. Ce ?i se ?ntampl?, omule? Chiar ai ajuns s? ai fantezii bolnave cu cea pe care ai vrut-o de atatea ori moart??”

  Nu erau fantezii ?ns?. Cel pu?in nu din cele bolnave. Ce sim?ea el era ceva pl?cut, care-l r?scolea pe din?untru, dar nu ?ntr-un mod dureros. Se sim?ea chiar bine cand se gandea la SolHi. Se sim?ea revigorat ?i se surprindea adesea zambind singur, chiar dac? dup? asta nu-?i putea aduce defel aminte motivul. Era ?ns? atat de pl?cut s? ac?ioneze ciudat, ?Asemeni unui adolescent ce s-a ?ndr?gostit prima oar?, dar care e prea timid s? se apropie de fata care-i place atat de mult. La dracu!” Strig? ?ntr-un final, dand un picior c?zii.

  Scra?ni din din?i ?n clipa ?n care sim?i o durere ascu?it? trecandu-i prin picior ?i pornind de la degetul mic pe care-l lovise dureros de cad?. ?i d?dur? chiar ?i lacrimile, c?ci demult nu mai sim?ise DooSan o asemenea durere. Ba chiar s?ri ?i ?ntr-un picior dup? asta, chiar sub jetul fierbinte, dr?cuind printre din?i ?i invocand toate blestemele pe care le ?tia ?n minte despre acea durere insuportabil? care se ab?tuse pe capul lui din senin, de?i era ?nc? con?tient de a sa vin?.

  ?ntr-un tarziu, cand durerea trecu, DooSan trase adanc aer ?n piept, oftand greoi ?n clipa ?n care se decise s? lase aerul s?-i ias? afar? din pl?mani. Nu se sim?i mai bine dup? asta. Din contr?: sim?i c? ame?e?te ?i c? iar ?l apas? pe co?ul pieptului. De asta ?i se ghemui ?n cad?, l?sand apa s?-i curg? mai departe pe spate, ar?tand ca un pui mic, plouat ?i uitat de lume, pe care nimeni nu l-a iubit nicicand. ?i da, Han DooSan ??i dorea atat de r?u s?-?i plang? de mil? ?n acele clipe, c?ci ?Chiar ai dat de dracu de data asta, DooSan,” se cert? pe sine. ?Ai r?nit-o vrand s? nu te la?i mai prejos, dar suferi tu ca un caine. Chiar e?ti de plans, omule. E?ti un ciudat, un nesuferit ce ?i-a permis luxul s-o r?neasc? pe cea pe care ?i-o dorise mereu al?turi. O pas?re rar? pe care ai l?sat-o azi s? zboare din cuib, o pas?re ce n-o s? se mai ?ntoarc? la tine niciodat?. Ce-?i r?mane acum e s?-?i plangi ?n continuare de mil?, iar de nu vei putea suporta: s? te arunci ?n rau ?i s? fii dat uit?rii, c?ci chiar nu meri?i altceva dup? cum te-ai comportat azi.”

  Se certa prea dur Han DooSan ?n acele clipe. ?tia ?i el prea bine asta, dar nu putea ?nceta. Prea ?i era greu pe suflet ?i prea era nesuferit gandul c-o f?cuse pe SolHi s? sufere, chiar dac? ?i singur nu ?i-l putea explica. Nu atat de bine, c?ci… ?Chiar nu ?n?eleg de ce s-a sim?it ea r?nit? cand prima m-a r?nit atat de r?u. Ce? N-a fost pl?cut s?rutul? A fost unul ordinar de care nu-?i va aminti? Ba pe dracu! Sunt sigur c? minte, c?ci… a fost atat de pl?cut atunci.”

  Ba nu, n-a fost. ??i aduse aminte de asta. Mai bine zis ??i aduse aminte momentul ?n care ?ncercase s-o omoare, ap?sandu-i pe gatlej. Apoi, ?ntr-un moment de nebunie, o l?sase singur? ?ntr-un loc uitat de lume, c-o mul?ime de criminali ?n jur - lavanda, care mai n-o luase de lang? el ?n acea noapte.

  Da, DooSan o salvase dup? asta ?i SolHi ar fi trebuit s?-i fie recunosc?toare. Dar… chiar merita el oare asta? Recuno?tin?a ei dup? ce-o f?cuse s? sufere atat de mult? Nu, era ?i DooSan con?tient de asta, c?ci ?Nimeni nu-?i iube?te c?l?ul ?i nici nu-l respect?. Doar se teme de el ?i atac? de poate, exact a?a cum a f?cut azi SolHi.”

  Aceste ganduri ?l cople?ir? ?ntr-un final, p?rand complet izolat de lume. Nu pentru mult timp ?ns?, c?ci, cat de curand, auzi o b?taie puternic? ?n u??, mai bine zis auzi cum cineva lovise cu pumnul ?n u?a de la intrare, iar asta ?l f?cu s? sar? ?n picioare. Nu spuse nimic ?i practic nici nu respir? ?n a?teptarea urm?toarei mi?c?ri, c?ci era sigur c? cel sau cea care-i b?tuse la u?? n-o s? se lase p?guba?? atat de curand. Minute bune dup? asta ?ns? nu se ?ntampl? nimic. De asta ?i crezu DooSan c? probabil cineva ?ncurcase u?a. ?i, gandind c? se speriase degeaba ?n seara aceea, r?sufl? u?urat ?ntr-un tarziu, decis apoi s? ias? din cad?.

  ?n clipa ?n care p??i peste marginea c?zii ?ns?, oprind mai ?ntai apa s? curg? la du?, se auzi o a doua b?taie puternic? ?n u??. Asta ?l f?cu pe s?rmanul DooSan s? tresar?, piciorul s?-i alunece, iar el ?ntinse brusc mainile ?n fa?? gandind s? se apuce de lavoar ?i s? se sus?in?. Da de unde?! Avand mainile ude ?i alunecar? de imediat ce atinse marginea lavoarului, al doilea picior, care era pe cale s? p??easc? afar? din cad?, alunec? ?i el, primul se chirci din cauza podelei ude, iar DooSan se trezi ?ntr-un final pe podea, sim?ind un dureros cucui ?n frunte, dup? ce lovise piciorul lavoarului destul de tare. Avuse ?ns? noroc c? se alese ?ntr-un final doar cu un cucui ?i f?r? vreo man? sau un picior rupt, c?ci de asta s-ar fi ?ntamplat la sigur n-ar fi fost de bine.

  ?De parc? s? ai ditamai cucuiul ?n frunte la treizeci ?i ceva de ani e de laud?,” se cert? el cat se chinui s? se ridice ?n picioare. ?i fu destul de greu s? se vad? ridicat ?ns? ?i asta din cauza c? udase din bel?ug podeaua cand c?zuse, dar totu?i ?i reu?i. Apoi, ?inandu-?i bine echilibrul, dar ?nc? scra?nind din din?i, trase pe dansul halatul de baie, c?ci b?t?ile ?n u?? se ?nte?ir? ?i al naibii de mult.

  ?ntr-un final, gata preg?tit de lupt?, DooSan ie?i din baie, trantind u?a ?n urma lui ?i ?uierand un ?E?ti trup la sigur” printre din?i. Nu lui i se adresase, ci celui din spatele u?ii, care lovea insistent cu pumnii de parc? ardea undeva ?i era absolut necesar ca DooSan s? deschid? u?a ceea ?i s? se salveze. ?Vreun be?iv probabil,” gandi b?rbatul, preg?tindu-se pentru o ceart? de pomin?, c?ci chiar avea dispozi?ia necesar? s? se certe cu cineva ?n seara aceea.

  La doi pa?i de u?? se opri. Ba chiar ?i ?nghi?i ?n sec cand recunoscu glasul lui SolHi, strigandu-i, ?Ia, Han DooSan, deschide naibii u?a, tic?los nenorocit ce e?ti! ?tiu c? e?ti acolo, a?a c? n-o f? pe surdul ?i deschide, m-auzi? Deschide odat? sau o sparg, jur!”

  Nu era doar o amenin?are asta cu spartul u?ii. SolHi chiar ??i luase vant s-o loveasc? cu um?rul, cum v?zuse ea adesea prin filme c? se sp?rgeau u?ile atunci cand poli?ia trebuia s? intre ?n casa cuiva. Numai c?, ?n clipa ?n care era pe cale s? loveasc? u?a ceea, aceasta fu deschis?, iar SolHi se trezi ?n bra?ele lui DooSan.

  ?Prea moale,” bomb?ni ea, sim?ind c? d?duse un cap nu u?ii, ci la ceva pl?cut. Ridicand ochii ?i v?zandu-l pe DooSan privind-o chiora?, SolHi zambi. ??i totu?i erai acas?! Iar eu care credeam c-am ?ncurcat u?a de nu deschizi!” Apoi, sim?ind mana lui DooSan atingand-o pe a ei ca s-o ajute s?-?i ?in? echilibrul, ?l plesni dureros, ?uierandu-i apoi printre din?i, ?Nu atinge ce nu-i al t?u.”

  ?De parc? ce-ai atins tu pan? acum a fost al t?u,” spuse DooSan abia auzit, c?ci dup? ce SolHi se lovise de el ?n locul u?ii ?l pip?ise insistent de parc? vruse s? se conving? c? era real ?i nu o iluzie.

  ?Doar… am ?ncercat s? v?d de e?ti tu!” Se scuz? SolHi, sughi?and dup? asta. ?N-a fost cu inten?ie s? ?tii.”

  ?Da, sigur, la fel cum n-a fost cu inten?ie faptul c-ai dat cu pumnii ?n u?a mea, nu?”

  SolHi scutur? din cap vehement. ?O urgen??! Da, asta a fost: o urgen??! Trebuia s? dau de tine cu orice pre?.”

  ?Motivul?” O ?ntreb? DooSan pus pe har??, c?ci nu-i pl?cea defel faptul c? SolHi ap?ruse la u?a lui, beat? cri??, ?i pus? ?i ea pe har?? din cate putuse ?n?elege. Mai ales… nu putea ?n?elege DooSan cum naiba ??i putuse ea c?lca pe suflet ?n noaptea aceea ?i s? se prezinte la u?a lui. Nu dup? ce se ?ntamplase desigur, iar asta era cu adev?rat o surpriz?. Nu mai mare decat cea care urm?, c?ci atat de brusc, c? s?rmanul se trase ?n spate, SolHi se apropie de el ?i ?ncepu a-l mirosi. ?E?ti caine cumva?” O ?ntreb? DooSan, ?uierand cuvintele printre din?i ?i ?mpingand-o u?or de la el dup? asta. ?Mai ales, cat naiba ai b?ut ?n seara asta?” ?ntreb? el iar, sim?ind c?-l tr?snea mirosul de alcool sim?it de la SolHi.

  ?Destul,” r?spunse ea ?ntr-o doar?. ??i n-o f? pe inocentul, c?ci sunt absolut sigur? c? ai fost beat m?car odat? ?n via??. Iar acum: d?-te la o parte!” DooSan o privi cu ochii cat cepele. Ea ?ns?, deloc deranjat? de privirea lui ?i asta din cauza c? n-o v?zuse, c?ci se aplecase s? ia punga de cump?r?turi pe care o adusese cu ea, ?l ?mpinse mai apoi din calea ei, intrand dup? asta ?n apartament.

  ?Curajul” lui SolHi ?l bulvers? pe DooSan timp de cateva clipe. Apoi, cand ?n sfar?it ??i veni ?n fire, privi ?n urma ei, v?zand-o deja ?n mijlocul livingului, ?uierandu-i apoi printre din?i, ??ncotro?” SolHi nu-i r?spunse. ?Am ?ntrebat ?ncotro, Ian SolHi! Ai face bine s?-mi r?spunzi ?i mai ales: ce naiba faci ?n apartamentul meu la ora asta? Pentru numele lui Dumnezeu, e dou? diminea?a. Deloc o vreme favorabil? ca tu s? intri ?n apartamentul unui holtei, s? ?tii.” SolHi izbucni ?n ras, luandu-l pe DooSan prin surprindere. ?Ce acum?” O ?ntreb? el pe-un ton r?stit.

  ?Doar m? umfl? rasul s? aflu cat de schimb?tor po?i fi. Mai ales m? mir? faptul c? acum ac?ionezi de parc? ai fi b?rbat, cand mai devreme p?reai a fi doar o p… ups, era s?-mi zboare canarul din gur? ?i s? spun o prostie.”

  ?N-ar fi prima oar? s? ?tii.”

  ?Aha, zicea cel care vorbe?te tampenii ?n fiecare zi,” ?l apostrof? SolHi, aplecandu-se ?i luand de jos punga de cump?r?turi, ?n care avea doar sticle de bere ?i de soju. Dup? care, ?inand strans punga cu ambele maini, privi ?int? la DooSan, care-o privea pe sub sprancene, c?ruia ?i spuse pe un ton u?or batjocoritor, ?Relaxeaz?-te, omule, c?ci… nu te m?nanc s? ?tii.”

  Deranjat de aluziile lui SolHi, DooSan stramb? din nas. ?Nu-s b?rbat mai nou? Fie, tu ai vrut-o, Ian SolHi! Pe urm? s? nu te plangi de consecin?e.” Dup? care, nervos, d?du un picior u?ii care se ?nchise ?n urma lui. Apoi, f?cand ca?iva pa?i spre SolHi, pe care n-o sc?pa din ochi, o v?zu scotocind prin dulapurile de la buc?t?rie, c?utand insistent ceva. Nu pentru mult? vreme, c?ci dup? cateva minute g?si ce c?uta… dou? pahare, pe care le stranse cu grij? la piept ?n timp ce se ?ndrepta din nou spre mijlocul s?lii, acolo unde l?sase pachetul cu cump?r?turi, direct pe podea, lang? care se a?ez? numaidecat. ??i? Teatrul ?sta mai nou ce-ar trebui s? ?nsemne?” O ?ntreb? DooSan, ?ncruntandu-se.

  ?Nimic straniu,” ?i r?spunse ea surazand, deschizand una dintre sticlele de bere. ?Doar… am venit s? bem. ?i… a naibii bufn? de?teapt? mai e?ti, Han DooSan: memorezi tot ?i ?tii tot. Chiar ?i faptul c? vreau s? bem ?i-ai dat seama. Nu-mi zi: vezi prin spa?iu?”

  ?Doar trag concluzii,” spuse DooSan ironic.

  ?De?tept e?ti atunci.”

  ?S-o iau ca pe un compliment acum?”

  ?Ba nu. Ca pe-o insult?, Han DooSan. Dar, cum m? ?ndoiesc c? faci oricum diferen?a, gande?te ce vrei! ?i… ia un loc! Nu mu?c s? ?tii! Nu de prada de al?turi ?mi ascult? ordinele!”

  DooSan oft? dup? astfel de cuvinte. ?Aminte?te-mi s?-?i ?ntorc favoarea asta cand vei fi treaz?,” ?i spuse el, ?ntorcandu-i spatele. Se opri ?ns? brusc ?n clipa ?n care SolHi ?l ?n?f?c? de maneca halatului. ?Ce acum?”

  ??ncotro? Am zis c? bem nu s? plec?m!”

  ??i-o s? bem, stai f?r? grij?. Mai ?ntai ne ocup?m de… prevenit eventuale accidente.”

  SolHi sughi?? iar. ?Accidente? Despre ce mama naibii vorbe?ti acum?”

  ?Despre un halat ce se poate deschide de continui s? tragi de el?” O ?ntreb? DooSan ?ntr-o doar?. SolHi ?l privi chiora?, ne?n?elegand mare lucru din insinuarea lui. De asta ?i surase el, g?sind inocent modul ei de-a privi lucrurile. ?i, punandu-se ?n pirostrii, chiar ?n fa?a ei, se apropie de urechea stang?, ?optindu-i, ?M? refeream la faptul c?-i singurul lucru pe care-l port pe mine acum, dup? ce-am ie?it ?n goan? din du? cand cineva aici prezent mai n-a d?rmat-o.”

  ?E?ti gol voiai s? spui! Nu-i nevoie de filozofii.”

  ?Atunci, de ce-i nevoie, SolHi? S? m? ar?t la bustul gol ?n fa?a ta?” SolHi sughi?? iar, z?rind pieptul gol al lui DooSan prin deschiz?tura halatului. ?Sau poate ar trebui s? dezv?lui mai mult?”

  ?Nu-i nevoie,” bomb?ni ea, ?ncurcat?, privind brusc ?n alt? parte. ?Am v?zut destul.”

  ?Cand anume?” SolHi scutur? vehement din cap. DooSan se ?ncrunt?. ?Nu-mi zi: fantezii poate?”

  ?Doar… ganduri! Iar acum… dispari, ?nainte s? te las f?r? el!”

  Astfel de cuvinte ?l f?cu pe DooSan s? surad?. Era atat de pl?cut s? priveasc? la inocen?a v?zut? pe chipul lui SolHi. Mai ales se sim?ea atat de bine s?-i priveasc? obrajii ?mbujora?i dup? ce ?n?elese c? vorbise mai mult decat trebuise despre ale ei vise ?i fantezii. Se sim?ea jenat? ?i stangace, sim?ind cum ?i bate inima straniu ?n piept. La fel auzea ?i-un straniu bazait ?n piept din cauza acelui pl?cut parfum ce adia de la b?rbatul din fa?a ei, cel gol sub halatul cela, b?rbatul care o f?cuse s? viseze dup? acel intens s?rut, un b?rbat care-i era interzis, dar la care avea liber s? viseze, doar ?n capul lui.

  ?SolHi,” o strig? DooSan pe nume, v?zand-o privind ?n alt? parte. ?Ce se ?ntampl? totu?i cu noi?”

  ?Nimic,” r?spunse ea, stangace. ?Doar… suntem doi str?ini ce se simt straniu atunci cand stau unul lang? altul… goi.”

  ?Goi?” ?ntreb? DooSan pufnind iar ?n ras. ?Niciunul dintre noi nu-i gol, s? ?tii.”

  ?Practic - nu, teoretic ?ns? da. ?i… la naiba, chiar am ?nceput a vorbi prostii!”

  Dup? astfel de cuvinte, SolHi goli paharul de bere pe care ?i-l turnase mai ?nainte. Berea rece ?ns? n-o r?cori defel pe din?untru. Din contr?: sim?i mai intens focul din inim?, ?n timp ce ochii ei pandeau la pieptul gol al b?rbatului din fa?a ei, z?rit doar prin deschiz?tura halatului de baie ce-i era grani?a lui SolHi ?n acele clipe.

  ***

  Cand reveni ?n living, purtand un pantalon lejer ?i un tricou alb, DooSan ?n?elese c? surprizele nu se terminaser? pentru seara aceea. Motivul? Ei bine, la picioarele lui SolHi z?ceau nici mai mult nici mai pu?in decat 15 sticle de bere ?i soju. V?zandu-le, DooSan se plesni cu palma peste frunte. ?Minunat,” murmur? el. ??ndeajuns s? doboare un cal, dar nu destul pentru SolHi se pare, de?i abia se ?ine pe picioare de la cat a b?ut.”

  ?Nu-s doar pentru mine,” ?i spuse SolHi, v?zandu-l scuturand din cap cu repro?. ?Am ?i pentru tine aici.” Dup? care, folosind o lingur? pe post de destup?tor, deschise o alt? sticl? de bere.

  DooSan se ?ncrunt?, a?ezandu-se al?turi. Apoi, privind ?int? la lingur?, ?ntreb?, ?De unde o ai? Nu, nu-mi zi: ai zburat pe ea pan? aici, nu?”

  SolHi ?i ar?t? col?ii. ?Am venit pe m?tur? aici. Lingura ?ns? e din colec?ia ta de obiecte zbur?toare. ?i-i straniu s? ?tii.”

  ?Ce anume?”

  ?Cate obiecte zbur?toare po?i de?ine: primul - a fost Rolls Royce-ul, a doua roata, iar acum lingura,” chicoti SolHi.

  ?Nici n-o ?ncepe!” ?i ?uier? DooSan printre din?i.

  ?De ce m? rog? E mai vesel astfel. P?cat doar c? n-am un alt ?urub la mine pe care s? ?i-l ?ntorc, c?ci…”

  ?Ian SolHi!”

  ?Ce?” Strig? ea, ap?sand cu ?i mai mare for?? pe coada lingurei, ?n timp ce ?ncerca s? deschid? o sticl? de bere pentru DooSan. Astfel reu?i s? fac? dopul sticlei s? zboare pe lang? urechea lui DooSan, un dop pe care el ?l prinse ?ntr-un final ?n man?, maraind u?or, ?nfuriat, pe cand SolHi continua s? surad?. ?F?r? sup?rare: nu-i vina mea c?-n casa asta totul zboar?. M? simt de parc? a? fi ?ntre extratere?tri.” Apoi, f?r? s?-i pese c? deschisese sticla ceea pentru DooSan, sorbi prelung din ea, r?corindu-se.

  V?zand-o ac?ionand astfel, DooSan oft? prelung. ?O s? am destul de furc? cu tine se pare.” SolHi nu spuse nimic: doar se concentra pe sticla de bere pe care o b?use pe jum?tate deja, f?r? s?-i atrag? b?rbatului nicio aten?ie. De asta ?i ?n?f?c? DooSan sticla ceea ?ntr-un final, ?ntreband-o, ?De ce e?ti aici, SolHi? Nu cred c? doar pentru a bea bere cu mine.”

  ?Absolut, Han DooSan! Ai dreptate: n-am venit aici pentru bere, ci pentru s?rut.”

  DooSan ?nghi?i ?n sec. ?S?rut? Care anume?”

  ?Cel pe care mi-l datorezi?” ?ntreb? SolHi pe-un ton inocent, a?intindu-?i privirea ?n acea a b?rbatului. ?Eu… ?i-am dat unul ?n campul cela de lavand?, salvandu-?i pielea. ?mi datorezi acum un altul. ?i ?tii de ce? De ce-s aici m? refer… pentru s?rutul cela: pentru c? nu-mi place s? am datorii.”

  ?Ce tot naiba ?ndrug? ea acolo?” Se ?ntreb? DooSan, scuturand din cap cu repro?. ?La sigur nimic de bine. Nu dup? cat a b?ut deja.” ?i avea dreptate DooSan gandind astfel, c?ci cat el ??i schimbase halatul pe ceva mai lejer, SolHi reu?ise s? bea dou? sticle de soju ?i dou? de bere. De ajuns s? vin? cu surprize, c?ci, curand dup? asta, o surprinse DooSan venind spre el ?n patru labe. ?Asta ce naiba mai ?nseamn??” O ?ntreb? el, v?zand-o oprit? chiar ?n fa?a lui ?i privindu-l ?int?, ?nc? ?n patru labe.

  ??ncerc s? v?d cum arat? fa?a unui dobitoc.”

  DooSan se ?ncrunt?. ?N-a sunat dr?gu? s? ?tii.”

  ?Sunt de acord cu tine aici. Total de acord, c?ci doar tu po?i fi un tic?los atat de mare, dar totu?i s? m? faci s? m? gandesc la tine ?n fiecare zi.”

  I se opri r?suflarea lui DooSan dup? astfel de cuvinte, c?ci nicicand nu se a?teptase la o astfel de confesiune din partea ei, nu ?ntr-o astfel de ipostaz? cand corpurile aproape c? li se atingeau, la fel ca buzele care erau atat de aproape una de alta ?n timp ce ochii lor se spionau ?n t?cere, privind adesea spre buzele celea roz, umede ?i atat de tentate, ispitindu-l la un s?rut.

  Se putu ?ine ?n maini ?ntr-un final, apucand-o de umeri ?i ?mpingand-o u?urel de lang? el, c?ci erau ambii atat de aproape de abisul pasiunii. ?i, de-ar fi c?zut vreodat? ?n el, atunci la sigur n-ar mai fi fost capabili s? scape din acea capcan?. Nu atata timp cat ?i sim?ea inima pl?cut b?tandu-i ?n piept, ?n ritmul inimii ce b?tea pl?cut ?n pieptul lui.

  ?SolHi, s? ?tii c? nu-i corect s?-mi spui astfel de cuvinte,” reu?i DooSan s? ?ngane ?ntr-un final.

  ?De ce?” ?ntreb? ea, privindu-l cu ochi rug?tori. ?Pentru c? nu merit nici m?car un s?rut?”

  DooSan o privi ?ncurcat. ?Despre ce vorbe?ti acum?” O ?ntreb? el.

  SolHi surase ?ns?: senzual, frumos, atat de tentat, ?n timp ce buzele ?i ?optir? abia auzit, ?S?rut?-m?!”

  Se opri iar inima ?n pieptul lui DooSan ?n acele clipe. Se sim?i ?n al nou?lea cer ?i apoi c?zand ?n iad, c?ci… i se cerea s? renun?e la principii ?i jur?minte, c?zand ?n bra?ele monstrului pe care se jurase s?-l ?nchid? ?ntr-o cu?c? ?ntr-un final. ??i dorea ?ns? asta. Ca un nebun. S?rutul ?i-l dorea ?i pasiunea. Cum nu cand acel parfum de lavand? adia atat de pl?cut din p?rul ei? Un parfum de care-i fusese dor ani de zile, f?r? s? ?tie nicicand de ce.

  ?ntr-un final DooSan ced? tenta?iei. Ambele maini se ?ncol?cir? ?n jurul taliei ei, tr?gand-o pu?in spre pieptul lui, de care pieptul lui SolHi se atinse cat de curand. ?mbobocir? sanii sub materialul tricoului, exact ca atunci cand ?i furase s?rutul ?n ma?ina lui. Atunci ?ns? c?utase salvarea sub euforia nebuniei, ?n acele clipe ?ns? se l?sa prad? nebuniei invocand motivul salv?rii.

  Nu doar DooSan gandea astfel. La fel gandea ?i SolHi, c?ci, privindu-l ?n ochi, cu ochi rug?tori, ?ntreb? ?ntr-un tarziu, ?Cine-s totu?i pentru tine, Han DooSan?” O ?ntrebare care-l f?cu pe b?rbat confuz. ?M? refer la cine-s eu pentru tine ?n aceste clipe: un prieten? Un du?man poate? Sau doar o proast? care-a crezut ?n tine d?ruindu-?i un s?rut?”

  DooSan t?cu, nu pentru c? n-ar fi avut ce spune, ci pentru c? chiar nu ?tia ce-ar fi fost corect s?-i r?spund? ?n acele clipe. Nu dup? ce la cin? ?i spusese c? nu ?nsemnase nimic pentru el acel s?rut. Nu ?ndr?znea s?-i spun? c? min?ise, doar ca s-o r?neasc? pe ea. ?i, ?n?elegand cat de stangaci ?i patetici erau ambii ?n acele clipe, urandu-se ?n fa?a altora, dar c?utandu-se atunci cand erau ?n doi, DooSan zambi.

  ?Cunosc acest zambet,” ?opti SolHi. ?Mi-l amintesc de atunci cand ai zambit frumos pentru prima dat?, s? ?tii.” Apoi, cu maini tremurande, atinse buzele lui DooSan, f?candu-l s? tresar?, c?ci chiar era ciudat s? simt? dorin?a pentru femeia pe care ?ncerca din r?sputeri s-o urasc?, dar pe care a?a ?i n-o putu ur? nicicand. Nu dup? acel camp de lavand? ?i nu dup? acel s?rut. Chiar nu putea s-o urasc? cand o avea atat de aproape, sim?ind ?n piept impulsul nebun al unui nou s?rut.

  Acel sentiment ?l m?cina pe din?untru, f?candu-l s? simt? dou? lucruri contrarii ?n acela?i timp: dorin?? ?i vin?. Nici m?car el nu ?n?elegea de ce sim?ea toate astea, iar asta ?l bulversa complet, c?ci nicicand mai ?nainte nu se sim?ise astfel, nici m?car cu fostele sale iubite. Astfel, ?n?elegand ?n sfar?it acest crunt adev?r, DooSan ??i d?du seama pentru prima dat? ?n via?a lui c? de fapt nicicand nu cunoscuse iubirea, iar ceea ce sim?ea pentru SolHi era ceva nou, complet nea?teptat, ?De parc? a? fi ?ntr-un carusel al sor?ii, pe cale s?-mi pierd min?ile.”

  This tale has been unlawfully lifted from Royal Road. If you spot it on Amazon, please report it.

  ??i totu?i e real,” ?opti SolHi, zambind. Zambi cu triste?e ea, c?ci ?n?elese c? nicicand n-o aib? ce ceruse: un s?rut. Din aceast? cauz? ?i se trase brusc ?n spate, vrand parc? s? fug? de adev?r. Nu putu ?ns?, c?ci bra?ele lui DooSan se ?ncol?cir? ?i mai mult ?n jurul ei, strangand-o iar la piept.

  ?Nici nu ?tii ce faci acum din mine,” ?opti b?rbatul, atat de aproape de buzele ei. O mi?care care-o f?cu pe SolHi s? se cutremure, mai ales cand surprinse privirea lui a?intit? asupra buzelor ei. Surprinse a lui privire fl?mand?, exact a?a cum era ?i privirea ei: dornic? de-un s?rut, de-o iubire profund?, una la care doar visaser?, c?ci erau cat se poate de siguri c? era pentru ei interzis. Asta era din cauza ?nc?p??an?rii lor de-a se deschide unul ?n fa?a celuilalt. Nu la fel de ?nc?p??anate le erau ?ns? inimile, cele care ?i ?mpingeau spre pasiune, c?ci dintr-o dat? SolHi ??i d?du seama c? nu mai era capabil? s? scape din capcana bra?elor lui.

  ??i totu?i trebuie.”

  ?Ce anume?” ?ntreb? DooSan ?n ?oapt?.

  ?S? fugim de noi, de adev?r ?i de minciuna care ne ?nconjoar?. ?n special ?n aceste clipe.”

  ?Minciun??” Se ?ncrunt? b?rbatul. ?Despre ce vorbe?ti acum, SolHi? Nu poate fi minciun? unde dou? inimi bat ciudat, nu crezi?”

  SolHi zambi. ?Atunci, crezi c? spun adev?rul aceste dou? inimi ce bat ciudat ?n al nostru piept?”

  ?Nu ?tiu, dac? sincer. Cel pu?in simt c? nu-s false. B?t?ile de inim?, la fel ?i respira?ia ?ntret?iat? ?n co?ul pieptului. ?i doare.”

  Auzind cuvantul ?doare,” SolHi privi brusc ?n alt? parte. Sim?i dintr-o dat? c? trebuia s? fug?, c?ci… durerea mereu f?cuse parte din via?a ei, cel pu?in ?n ultimii ?apte ani, dar totu?i nu se putuse obi?nui nicicand cu ea. De asta ?i-i ceru lui DooSan s?-i dea drumul. El ?ns? se ?nc?p??an?, c?ci chiar nu putea ?n?elege de ce venise SolHi ?n acea sear? ?n apartamentul lui, de ce min?ise la cin? c? nu ?nsemnase nimic s?rutul lor din campul de lavand? cand ?tia prea bine c? nu era a?a ?i mai ales de ce continua via?a s?-l chinuie punandu-i ?n bra?e o femeie la care doar putea visa, dar pe care n-ar fi putut-o avea nicicand.

  Din aceast? cauz? ?i i se umezir? ochii, mai ales cand v?zu lacrimi ?n ochii femeii ce tremura u?or ?n dulcea capcan? a bra?elor lui, ?ntreband-o exact dup? asta, ?Ce totu?i cau?i ?n via?a mea, SolHi? De ce nu fugi cand ?tii prea bine c? ?ntre noi nu poate fi nimic? Nimic din ceea ce-?i dore?ti tu ?i, poate, ?mi doresc ?i eu.”

  SolHi scra?ni din din?i. ?Nu ?tiu,” r?spunse ?ntr-o doar?. ?Doar… am sim?it nevoia s? vin azi aici.”

  ?Pentru ce? C?utand ce? Visand la ce, SolHi?”

  ?La r?spunsuri. Da, asta e ce caut: r?spunsuri. Unele pe care nu mai sunt atat de sigur? c? vreau s? le ?tiu acum.”

  ?De team??” Al ei tremur ?i d?du de ?n?eles c? da. La fel ezitarea v?zut? ?n a ei privire ?i-n mi?carea lent? a pieptului ei, cel ce st?tea practic lipit de pieptul lui.

  Aceast? mi?care ?l f?cu s? vibreze. ??i dori mai mult, de?i ?tia c? nu-i corect a?a. Sim?i totu?i dorin?a vibrandu-i ?n suflet, ?n timp ce sangele ?i circula nebun prin vene. Cum nu de altfel, cand o z?ri pe SolHi mu?candu-?i u?or rozul buzelor… era timid?. O mi?care nevinovat? a buzelor lui SolHi, ce-l f?cu s? se ?ntrebe ce dulce chin ?i nimerise ?n bra?e ?n acea sear?.

  Dintr-o dat? tres?ri. Motivul? Un s?rut nea?teptat, c?ci SolHi sim?ise nevoia s?-?i lipeasc? buzele de-ale lui. Apoi a?tept?. Nici ea nu ?tia de ce f?cea asta. Sim?i ?ns? c? a?a era corect. Trecur? astfel secunde, ?n vitez? pe lang? ei, f?r? ca nimic altceva s? se ?ntample ?ntre ei. P?reau statui vii ?n acele clipe, statui ce uitaser? a respira, cioplite ?n aer de un maestru priceput ?n ale iubirii.

  Nu dur? mult ?ns? a?teptarea: alte secunde doar, c?ci SolHi, sim?indu-se stangace ?i cumva refuzat? de b?rbatul ce nu reac?ionase defel la al ei s?rut, se trase brusc ?n spate. Vruse s? ?ntrerup? astfel nebunia, jocul copil?resc al iubirii pe care o crezuse aciuat? ?n suflet. Nu se ?n?elase ?ns? a?a cum crezuse, c?ci DooSan, tem?tor s? n-o lase s? plece, o stranse iar ?n bra?e, l?sandu-se ?mb?tat de rozul buzelor ei ?i de parfumul dulce al unui trup de femeie.

  ?i era ciudat acel s?rut. Era straniu nu prin forma lui sau cum avuse loc, ci prin ceea ce n??tea ?n ale lor suflete. Era un miracol la care nu se a?teptaser?, c?ci doar dou? suflete, ce au suferit atat de mult ?n via??, sunt ?n stare s? aprecieze acele clipe de dulce nebunie, una care putea dura atat de pu?in, dar care-i putea umple atat de mult pe din?untru.

  ***

  R?ma?i singuri dup? ce restul plecar?, Kan ?i Yu ??i spuser? ca seara aceea s-o petreac? ?n doi. Motivul? Se sim?eau cumva responsabili pentru cum se terminase cina. ?n special Kan, c?ci anume el credea c? fusese de vin? pentru felul ?n care se aflase despre SolHi ?i Han YuSan ?i despre faptul c? DooSan vorbise atat de dur la adresa femeii pe care toat? lumea ?tia c-o place. Doar el se pref?cea a nu ?ti asta, ignorand adev?rul.

  Nu ignora acel adev?r Kan, c?ci de asta ?i men?ionase la cin? ?scena de iubire,” pe care spuse c-o filmau DooSan ?i SolHi atunci cand ?i surprinse atingandu-?i mainile. Apoi urm? ce urm?, iar asta-l f?cu s? simt? vin?, c?ci mai bine ar fi t?cut ?i SolHi ar fi fost acolo, cu ei, ?i nu singur? pe strad?. ?A?a cum mereu a fost,” spuse el, oftand, mai servind un pahar.

  Kan b?use mult ?n acea sear?, dar a?a ?i nu se ?mb?tase, de?i ar fi vrut. De altfel nu se ?mb?tase demult, de cand via?a ?i d?duse palme, chiar dac? obi?nuia s? bea mult lichior tare. La fel de treaz era ?i Yu ?n acele clipe, de?i b?use ?i el destul. Nu spuse ?ns? nimic ?i nici nu-i repro?? lui Kan c? nu-i spusese despre SolHi. Doar a?tept? ?n t?cere pan? cand Kan ?opti, ??i ai dreptate s? gande?ti astfel despre mine: am fost un la? cand i-am cerut lui SolHi s? nu spun? nim?nui despre ea ?i Han YuSan. Ar fi trebuit s?-?i spun m?car ?ie.”

  Yu surase trist. ??tiam deja.”

  ?SolHi ?i-a spus?” Yu d?du din cap c? da. ?Nu ?tiam dac? sincer. Am crezut c? n-o s? spun? nicicand nim?nui. Dar… nu-i vinovat? s? ?tii. ?s cat se poate de sigur de asta, chiar dac? al?ii nu. ?i… de n-ar fi fost acel caz ?n care Han YuSan ?i SolHi au fost implica?i, poate c? soarta lor ar fi fost alta acum.” Yu ?l privi ?ncurcat. ?Nu ?tiai despre asta?”

  ?Nu, dac? sincer. Doar faptul c? a decis s? lucreze ?n poli?ie din cauza mor?ii lui Han YuSan. Pe urm? am aflat detalii. Nu ?i despre faptul c? cei doi par a fi lucrat ?mpreun?.”

  ?Dar a?a a fost. Anume un caz i-a apropiat pe cei doi, cel al studentei lui SolHi care-a fost abuzat? acum ?apte ani. Han YuSan a fost procurorul de caz, iar SolHi ??i sus?inea eleva. Dup? asta ?tii ?i singur ce-a fost.”

  ?Dar chiar ?i a?a nu pot s? cred c? cei doi se cuno?teau.”

  ?Nu doar se cuno?teau. SolHi chiar l-a acuzat c-ar fi avut leg?tur? cu violul elevei ei.”

  ?Ce? Dar e imposibil! Han YuSan nu era ?n stare s? apere un delicvent. Mai ales s? fie el cel care a abuzat o minor?. Kan, ?l ?tiam pe omul cela. Era un b?rbat dintr-o bucat?. El nicicand n-ar fi… n-ar fi atacat pe cineva.”

  ??n locul t?u n-a? b?ga mana ?n foc pentru nimeni, inspectore. La fel SolHi nu l-a acuzat doar pentru c? sim?ise nevoia. Avea dovezi. Dovezi contundente s? ?tii.”

  ?Dovezi despre care nu-mi po?i vorbi.”

  ?Exact. Motivul? Strict personal. Nu al meu, ci al lui SolHi, c?ci ea e singura care poate s? vorbeasc? despre asta. Dar, dac? tot vorbim despre asta, voiam s? te ?ntreb de ce n-ai ?tiut mai ?nainte de SolHi, c?ci tu ?i Han YuSan lucra?i ?mpreun? la acea vreme.”

  ?Ba nu, Kan, aici te ?n?eli. Han YuSan ?i eu am ?ncetat a lucra ?mpreun? cu cateva luni mai ?nainte de moartea lui.”

  ?Motivul?”

  ?Nimic personal. Doar… s? zicem c-a fost nevoie de un ?ap isp??itor dup? un caz e?uat, iar eu am pl?tit oalele sparte. De altfel cand Han YuSan a fost ucis lucram ?n provincie. N-am aflat ce i s-a ?ntamplat decat dup? asta cand l-am ?ntalnit pe procuror Han DooSan. Mai bine zis la cam 3 ani dup? moartea lui Han YuSan.”

  ?Han DooSan te-a c?utat?”

  ?Da. Abia intrase atunci la Drept. Chiar ?i a?a m-a c?utat s? m? ?ntrebe cate ceva despre caz. Atunci a fost cand mi-a spus c? ?i-a pierdut fratele din cauza unei femei. Cine anume? Am aflat abia azi cand SolHi a men?ionat asta. Ei bine a spus ea cate ceva ?n urm? cu cateva zile, dar eu n-am atras prea mult? aten?ie dac? sincer.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? mi s-a p?rut c? era ceva personal ?i n-am vrut s? intru ?n detalii. Plus la asta, nu era treaba mea s-o judec, nu dup? ce-am ajuns s-o cunosc.”

  ??i totu?i o s-o faci. Mai devreme sau mai tarziu o s? te bantuie ?i pe tine adev?rul aflat. La fel cum o s-o judece to?i, c?ci… a?a a fost mereu. La fel cum cred c?-i gre?it faptul c? ea ?i Han DooSan au ajuns s? lucreze ?mpreun?, iar gurele rele spun c-ar fi din cauza c? el ?i SolHi sunt aman?i.”

  ?O prostie. ?tim prea bine de ce Han DooSan a angajat-o pe SolHi.”

  ??tim noi, Yu. Restul pur ?i simplu ignor?. Pentru ei e mai bine ca SolHi s? r?man? c?l?ul, iar Han DooSan victima. Unul manipulat de o criminal? cu cazier. Mai r?u de-atata nu se poate. De asta ?i n-o s? fie nimeni nicicand de partea ei. Doar o s? primeasc? mai multe palme ?i-o s? plang? mai mult, chiar mai mult decat a plans pan? acum.”

  ?Atunci e simplu: poate pleca oricand, c?ci… nimeni n-o s-o judece de face asta. Nu noi, cel pu?in.” Kan surase. ?Crezi c? nu?”

  ?Da, a?a e, SolHi n-o s? plece nicicand. Nici chiar de-o s? spele ?ru?inea” c-o mare de lacrimi, purtand pe umeri o cruce - cea a mor?ii lui Han YuSan. Pentru asta nici m?car ea nu se poate ierta. De asta… cum s-o ierte al?ii?! Mai mult de atat: chiar ?i de pleac? nu ?nseamn? c-o s? tr?iasc? ?n lini?te, la fel cum e cert faptul c? nimeni nicicand n-o s-o mai angajeze dup? asta.”

  ?Atunci… ar trebui s? ?nceap? s? gandeasc? altfel,” spuse Yu, umpland iar paharele. ?S? devin? pr?d?tor din victim?.”

  ?Crezi c? n-a ?ncercat? A ?ncercat, desigur, dar n-a ajutat la nimic. ?i… e o mare femeie SolHi. Una cum rar g?se?ti ?n zilele noastre. O dur? cum ar spune mul?i dintre poli?i?ti, luptand cu unghiile ?i cu din?ii pentru ca al?ii s-o respecte m?car cat de cat. Nu s-a dat ?n l?turi de la nimic. N-a fugit nicicand de-un caz greu. A cercetat cot la cot cu noi orice caz, sus?inandu-i pe mul?i, chiar dac? nicicand n-a auzit un ?mul?umesc” dup? asta de la ei. Acela?i lucru pe care-l face ?i Han DooSan: doar profit? de pe urma ei, ?ncercand s-o dea la fund, f?r? s?-i pese de lacrimile pe care SolHi le vars? din cauza lui.”

  ?Nu-l po?i judeca nici pe el, Kan. A pierdut un frate ?n noaptea aceea.”

  ?La fel precum SolHi a pierdut pe cineva atunci. De altfel SolHi a pierdut mult mai mult ?n acea noapte. Dar… ai ?i tu dreptate, dup? acea noapte era s? fie ciudat de m?car unul din ei nu-?i pierdea min?ile.”

  Yu se ?ncrunt?. ?Ai spus c? SolHi a pierdut pe cineva ?n acea noapte?”

  ?Da, dar… e top secret. O s? vorbeasc? poate despre asta. ?ntr-o zi. De la mine ?ns? n-o s? se afle nimic nicicand.”

  ?Logic dac? sincer. Nu-i dreptul t?u s? vorbe?ti despre secretele ei. Doar ?i po?i fi al?turi ?i… observa cum ura cre?te ?n iubire.”

  ?Despre ce mama naibii vorbe?ti acum, Yu?”

  ?Despre s?rutul celor doi? Al lui Han DooSan ?i SolHi. Sau ce, chiar crezi c-a fost f?r? importan???”

  ?Nu ?tiu, dac? sincer. SolHi spune c? e.”

  ?Pe naiba. Minte. Crede-m?, ?tiu ce spun, c?ci… mi-au povestit deja cei de la Antidrog.”

  ?De la Antidrog? ?i ?ia de unde mama naibii ?tiau?”

  ?Din surs? sigur?,” spuse Yu surazand. ?Anume ei ?i i-au prins pe porumbeii no?tri s?rutandu-se ?n ma?in?.”

  ?SolHi mi-a spus c? a fost din cauza c? erau pe cale s? fie descoperi?i ?i-a trebuit s? improvizeze.”

  ?Poate. La ?nceput cred c? a?a a fost, c?ci SolHi n-avea de unde s?-i ?tie pe b?ie?ii de la Antidrog. V?zandu-i venind a crezut probabil c?-s cei de care fugeau. Au improvizat, la ?nceput, ca dup? aceea s? fie totul cat se poate de real. ?i crede-m?: era real s?rutul cela, c?ci a?a ceva nici cei mai buni actori nu pot improviza, Kan. Nu ?n pozi?ia ?n care st?teau ?n ma?in?.”

  Kan tu?i u?or s? alunge acel ciudat sentiment dintre ei, c?ci nu-?i de ce se sim?ea straniu auzindu-l pe Yu vorbind despre s?rutul dintre DooSan ?i SolHi. Dup? care, oarecum nervos ?i mai dand peste cap un pahar, spuse, ?Nu cred eu nimic din ce spui. Nu ?tiind ce fel de caini de van?toare-s cei doi. Mai degrab? se scarm?n?, decat s? treac? la altfel de… ac?iune.”

  ?De nu m? crezi problema ta. Doar spun adev?rul. ?i… mai devreme sau mai tarziu o s? se afle adev?rul, la fel cum eu sunt sigur c? Han DooSan va suferi mai mult decat SolHi din cauza rela?iei date.”

  ?Vrei s? nu ?ndrugi prostii? Care rela?ie, omule? A fost doar un s?rut. Da, poate a escaladat un pic acolo, c?ci hormonii lucreaz? cand suntem tineri. Dar… n-o s? fie mai mult. Crede-m?! Nu dup? tot ce s-a ?ntamplat ?ntre ei.”

  ??mi pari straniu, dac? sincer,” ?i spuse Yu surazand, mai turnand ?n pahare. ?De parc? ai ?ncerca s-o aperi pe SolHi ca un tat? ce-?i ap?r? fiica. Doar c?, ?t?ticule,” e timpul s? deschizi ochii, c?ci Han DooSan deja ?i-a furat fata ?i… crede-m?: de Han DooSan se treze?te la realitate ?i-?i d? seama c? de nu face ceva poate pierde pe cineva important, atunci ?n veci nu-i despar?i. Ceva ce mai devreme sau mai tarziu o s? se ?ntample. ??tia doi ajung ?mpreun? da sau da! ?tiu eu ce spun!”

  ?Ce ?tiu eu e c? unul din ei ajunge dup? gratii ?i altul trei metri sub p?mant de-i mai l?s?m m?car odat? singuri. A?a c?, ai face bine s? ?ii ochii pe ei ?i departe unul de altul decat s? ?ndrugi prostii.” Apoi, oarecum furios, de?i singur nu ?tia de ce reac?ionase astfel, Kan smulse practic sticla din mana lui Yu, turnand el ?n pahare, c?ci sim?ea parc? c?-l arde pe din?untru ?i trebuia s? sting? incendiul cela cu orice pre?.

  ***

  La nici jum?tate de or? dup? conversa?ia de suflet avut? cu Kan, Yu primi un telefon ciudat. De asta ?i intr? val-vartej ?n sec?ia de poli?ie Kanam alte dou?zeci de minute dup? ce primise acel apel. Motivul? Ei bine, niciun altul decat probleme ?n familie.

  Intrat ?n sec?ie se apropie de poli?istul de serviciu cu gand s?-l ?ntrebe despre detectiv Gi, c?ci anume acela ?l telefonase. Z?rindu-l pe Gi f?candu-i semn cu mana s? se apropie de masa lui, Yu se scuz? ?n fa?a poli?istului pe care-l ?ntrerupse din treab? ?i porni spre masa detectivului. La ca?iva pa?i de Gi, z?rindu-l pe tan?rul care purta hanorac negru ?i era cu spatele la el, Yu, nici una nici dou?, se apropie de individ, dandu-i una zdrav?n? peste ceaf?.

  ?Mangaierea” ceea dulce ?l f?cu pe tan?r s? sar? ?n picioare, ridicandu-se mult deasupra lui Yu, care abia ajungea la 1.65, cand vl?jganul cela avea peste 1.8 probabil. Nu-i f?cu nimic inspectorului ?ns?, ci-l privi oarecum speriat, murmurand un ?Doare, tat?!” cand ??i v?zu p?rintele privindu-l cu ochi de fiar?.

  ?Doare? Tat??” ?uier? Yu printre din?i. ?Acum ?i-ai adus aminte c? ai tat?, Yu SuJin? Firar tu de dobitoc ce e?ti… Nu ce, ce-ai mai f?cut de data asta? Cu ce m? mai surprinzi?”

  ?Nimic special: m-au s?ltat din pur? ?ntamplare.” Z?rind ?ns? ochii lui Yu sc?p?rand de furie, se a?ez? ?cuminte” pe locul lui. Ba se ?i trase pe un alt scaun s? fie cat mai departe de Yu ?i de mangaierile lui speciale.

  Inspector Yu oft? prelung. ?O s? m? omori cu zile nu alta. Tu ?i ideile tale stupide.” Dup? care, trantindu-se pe scaun ?i privindu-?i piezi? fiul, ?i spuse, ?Dup? ce ie?im de aici te ?nscriu ?n armat?, jur.”

  ?Pan? la armat? are de pl?tit oalele sparte mai ?ntai,” spuse Gi, surazand. Dup? care puse dosarul tan?rului ?n fa?a lui Yu.

  Aruncand o privire peste dosar, destul de gros de altfel, Yu se ?ncrunt?. O grimas? care-l f?cu pe SuJin s?-?i priveasc? atent tat?l, ?tiind prea bine ce-i putea aceluia pielea de se ?nfuria. Chiar ?i tres?ri s?rmanul ?n clipa ?n care-l auzi pe Yu ?uierand iar printre din?i, ?Spionaj electronic mai nou?! Wow, ce surpriz?, ?i eu care credeam c? e?ti prost ca noaptea. Da de unde?! Prostul ?n echip? eram eu, care am crezut c? fiul meu, un taraie-opinc? ce abia a terminat ?coala, habar n-are cum se m?nanc? painea, da el de ici fur? painea altora.”

  ?N-a f?cut-o singur, oricum. A avut spatele asigurat de ga?ca de colo,” ?l inform? Gi surazand, c?ci chiar dac? nu trebuia s? surad?, tot i se p?ru comic comentariul inspectorului. ?Ko Gi Hiok e numele individului. Cel care conduce de fapt banda din care f?cea parte ?i SuJin. Mai bine zis cei pe care fiul t?i i-a ajutat s? sustrag? bani din contul unui invalid, care-i minor de altfel.”

  Yu p?ru mirat. Pentru cateva clipe doar. Dup? care, de-o calmitate care-l impresion? pan? ?i pe Gi, ?ntreb?, ??i? Cat de curand ?l po?i trimite pe ?sta la ?nchisoare?”

  ?ntrebarea lui Yu ?i f?cu pe Gi ?i SuJin s?-l priveasc? cu ochii cat cepele. Ba chiar detectivul ?l ?ntreb?, balbaindu-se, ?S?-l trimit dup? gratii? Nu s?-l scot?”

  ?Pentru ce? Dac? a f?cut-o de oaie, atunci s? ?i pl?teasc?. La fel ca to?i cei pe care ?i salt eu zi de zi.”

  ?Dar n-am f?cut eu nimic, tat?. Jur c?-s nevinovat. Doar am vrut s?-l ajut pe s?rmanul om care trebuia s?-?i verifice contul.”

  ?De ce nu s-a dus la banc? atunci dac? era a?a urgent?” ?ntreb? Yu pe-un ton sacadat.

  ?Pentru c? ?i-a uitat parola?” ?ntreb? SuJin inocent. ?De asta ?i-a apelat la noi: ca s? ?i-o recapete, c?ci pentru asta ?i suntem noi - s?-i ajut?m pe nevoia?i.”

  Urletul lui Yu ?i f?cu pe to?i cei prezen?i ?n sec?ie s? tresar?. Ba chiar cei 10 indivizi, poli?i?ti ?i delicven?i adu?i de ei acolo, se uitar? mira?i spre masa lui Gi ?n a?teptarea r?spunsului tan?rului cand ?l auzir? pe Yu ?ntreband, ?E?ti prost sau doar te faci, Yu SuJin? Cum naiba po?i fi atat de prost ?ncat s? vorbe?ti astfel de tampenii ?n fa?a poli?i?tilor? Mai ales ?n fa?a lui taic?-tu, care ?tie prea bine ce poam? e?ti.”

  ?Chiar nu ?n?eleg de ce te ?nfurii dac? sincer.”

  ?Pentru c? realizez c? nu gande?ti deloc? Sau ce: crezi c? toat? lumea e proast? ?i tu unicul de?tept? De-i a?a: surpriz? - mai sunt de?tep?i ca tine pe lumea asta. Precum cei de la banc?, care-s mai mult decat capabili s? schimbe parolele la cont de-un prost le-a uitat. De n-ar fi fost ?n stare, atunci la sigur statul sau banca ar fi angajat de?tep?i ca tine ca s? le sparg? conturile.” Dup? care, atat de ?nfuriat c? r?sun? iar sala, o alt? palm? se auzi lovind ceafa lui Yu SuJin.

  Tan?rul nici nu cracni dup? a doua palm?, de?i duruse ca naiba. Doar st?tu chitic, privind cu ochi rug?tori la Gi, cer?ind m?car de la acela ?ndurare. O privire care-l f?cu pe Gi s? surad?, dup? care s? spun?, ?S? ?tii c? avem ?i ve?ti bune legat de caz.”

  ?Da nu mai spune!” ?uier? Yu, ironic, printre din?i. ?Surprinz?tor, dar avem ?i ve?ti bune: precum?”

  ?Precum aceea c? de Yu SuJin ??i recunoa?te fapta ?i face munc? ?n folosul comunit??ii scap? basma curat?.”

  ?Ca dup? asta s? urmeze ce: NASA? PENTAGON? Vreo nav? spa?ial? c?reia Yu SuJin i-a spart conturile? Nu, mersi! De la el, de nu-l trimit dup? gratii, m? pot a?tepta la orice s? ?tii.”

  ?Nu ?i de-?i ?nva?? lec?ia.”

  ?M? ?ndoiesc c? ?nva??. Sau… cine ?tie?! La cate lucruri a ?nv??at pe la spatele meu poate ?nv??a ?i altele, nu-i a?a, Yu SuJin?”

  Tan?rul se ?mbufn? dintr-o dat?. ?S? ?tii c? vorbind astfel despre mine ar??i altora c? nu m? respec?i deloc. Mai ales, denegrezi integritatea ?i inteligen?a unui Unicorn Negru ca mine.”

  ?Un Uni… ce?” ?ntreb? Yu cu ochii cat cepele.

  ?Unicorn,” r?spunse Gi, zambind. ?Nick-name-ul feciorului t?u ?n sistema bandei.”

  ?Ba Cobra neagr? ai vrut s? spui. Una care mu?c? pe la spate, c? altfel nu-mi pot explica de ce-i a?a de prost ca noaptea. ?i, ia zi-mi, Unicornule Negru, de unde s? te salt data viitoare? Din ce sec?ie sau groap? m? refer.”

  ?Niciuna,” bomb?ni tan?rul. ?Mi-am ?nv??at lec?ia, s? ?tii.”

  ?M? ?ndoiesc eu. Dar… fie pe a ta: semneaz? foaia ?i accept?-?i vina. Dup? asta mai vedem noi cum ?i de unde te salt data viitoare.”

  ?Ba bine c? nu,” se burzului SuJin la taic?-su. ?De ce s? accept ceva ce n-am f?cut? Plus la asta: sunt major ?i decid singur.”

  ?Da nu z?u?!” R?spunse Yu pe-un ton batjocoritor. ?De ce atunci m-au chemat ??tia la sec?ie de po?i decide ?i singur?”

  ?Ce ?tiu eu?! N-am insistat, dac? sincer, c? dac? te chemam eu…”

  ?Minunat atunci: descurc?-te singur! Numai c?, Yu SuJin: de eu plec de aici, iar tu nu semnezi foaia ceea, consider?-m? mort! ?i nu doar eu sunt mort pentru tine, ci ?i invers. La fel cum n-ai cas? ?i mas? de acum ?nainte. A?a c?: tu alegi - ei sau noi?!”

  F?r? s? cracneasc?, c?ci ?tia prea bine c? dac? inspector Yu decidea ceva atunci a?a era pe veci, SuJin oft? prelung. Dup? care semn? ?n grab? documentul ?n care ??i accepta vina. De nu… la sigur ar fi fost vai ?i-amar de steaua lui.

  ***

  Mi?candu-se prin somn, SolHi se ?ntoarse cu spatele la fereastr?. Se ?ntoarse ?ns? cat de curand cu spatele la ea, c?ci o deranja lumina. De asta ?i nu deschise dup? asta ochii, ci ?ncepu a bajbai ?n jur, c?utand sticla cu ap?. ?n loc de sticl? apuc? pe cineva de nas, strigand dup? asta ca din gur? de ?arpe de s?rmanul DooSan s?ri ca ars din pat, rostogolindu-se pe podea exact dup? asta.

  ?Ce? Ce? Ce s-a ?ntamplat?” ?ntreb? b?rbatul, privind speriat ?n jur. ?A intrat cineva peste noi sau ce?”

  ?Da, tu!” ?i strig? SolHi. ?Tu, ce mama naibii faci ?n casa mea?”

  Auzind ?ntrebarea, DooSan ridic? o sprancean?. ?Casa ta? E?ti sigur? de asta?” SolHi privi cu mare aten?ie ?n jur. ?Magic, frate, c?ci ?n loc de casa ta e?ti ?n casa unui holtei. ?i nu doar ?n casa lui, ci ?i ?n patul lui. Alt? magie cumva?”

  ?N-am chef de ironiile tale dac? ceva.”

  ?Iar eu n-am chef s? fiu acuzat c? m-am strecurat ?n patul cuiva cand e de fapt invers.”

  ?Atunci… s? te acuz c-ai profitat de mine?”

  ??mbr?cat??” O ?ntreb? DooSan ironic. SolHi stramb? din nas. ?Ultima dac? cand am verificat obi?nuiam s? dorm c-o femeie dezbr?cat, nu s? abuz de ea prin haine.”

  ?Vrei s? nu exagerezi?”

  ?Deloc. Doar spun lucrurilor pe nume, c?ci chiar n-aveam chef de-o astfel de de?teptare. Nu dup? noaptea trecut? cand am trecut prin toate cercurile iadului.” Dup? asta, pu?in ?nfuriat, ?n?f?c? o sticl? de ap? de pe dulap, pe care i-o arunc? lui SolHi.

  Prinzand-o din zbor, SolHi se gr?bi s?-i scoat? dopul ?i b?u cu sete. F?cu asta ?ns? ?ncercand s? camufleze faptul c? ?ncerca s? g?seasc? astfel o cale s? scape. Nu avea nicio ?ans? ?ns?. Nu atata timp cat DooSan era cu ochii pe ea. De aceea ?i spuse apoi ?ntr-o doar?, ?Nu, fie pe a ta. Ai ca?tigat pariul.”

  ?M? bucur,” mu?c? DooSan momeala. ?C?-?i accep?i gre?eala. M?car din cand ?n cand, c?ci chiar n-aveam chef de-o vizit? la sec?ie, acuzat de… abuz f?r? s? te fi atins, c?ci…”

  T?cu s?rmanul DooSan, privind cu ochii cat cepele ?n urma lui SolHi, cand aceasta s?ri de pe pat, ?a?nind prin u?a deschis? dup? asta. Doar u?a de la intrare se mai auzi dup? asta trantindu-se ?n urma ei, la cateva secunde dup? ce p?r?sise dormitorul. Abia atunci DooSan ??i permise s? respire, murmurand ?ncurcat mai apoi, ??i asta? Ce mama naibii mai ?nseamn? ?i asta? R?zboi cumva?” Apoi, ?nc? uimit de reac?ia lui SolHi, cl?tin? din cap cu repro?, luand un tricou din sertar dup? asta, c?ci ?nc? era la bustul gol.

  ***

  Cand u?ile ascensorului se deschiser?, SolHi ?op?i gr?bit? din el, c?ci ?nc? se mai chinuia s?-?i ?ncal?e a doua gheat?. Era cu adev?rat furioas?, c?ci… una la man? - nu-?i aducea aminte cum mama naibii ajunsese ?n apartamentul lui DooSan ?i doi la man? - se sim?ea straniu dup? ce-l acuzase pe acesta c? profitase de ea cand ?nc? era ?mbr?cat?. ?De parc? mi-ar fi luat min?ile. Alcoolul, Ian SolHi, nimeni altul, c?ci… cum mama naibii ai putut veni la u?a lui? Beat? ?i c?utand… ce? ?n?elegere? S?-?i cear? scuze pentru cele spuse asear?? Ba pe naiba: n-ai f?cut decat s?-i dai ?ansa s?-?i bat? joc de tine o via?? ?ntreag? dup? asta. Pe meritate s? ?tii.”

  Auzind pa?i gr?bindu-se ?n timp ce coborau sc?rile, SolHi deveni atent?. N-o lu? din loc decat atunci cand auzi vocea lui DooSan strigand-o pe nume ?i cerandu-i s? stea locului. Fu atunci cand o zbughi afar? din bloc, ?mpingand cu putere u?a de la intrare. Se opri ?ns? locului cat de curand, buim?cit?, cand un ou, aruncat din mul?imea adunat? ?n fa?a u?ii, se sparse ?n capul ei, scurgandu-i-se pe fa?? exact dup? asta. Ceva la care nu se a?teptase nicicand, la fel cum nu se a?teptase s?-i aud? pe cei cateva zeci de indivizi stran?i ?n fa?a blocului strigandu-i s? dispar? de pe fa?a p?mantului ?i blestemand ziua ?n care se n?scuse.

  Era tot ce auzea SolHi ?n acele clipe. Nimic altceva n-auzea ?i nu vedea atunci. Nu-l v?zu nici pe DooSan ie?ind ?n urma ei ?i ?ncremenind la doar doi pa?i ?n urma ei. Era ?i el cu adev?rat dep??it de situa?ie, c?ci tot ce se ?ntampla ?n acele clipe era prea mult chiar ?i pentru el. Nu reac?ion? nici cand SolHi fu apucat? de man? de cineva din mul?ime ?i tras? ?n mijlocul lor, lovind-o ?i strigandu-i c?-i neru?inat? ?i c? o asasin? de teapa ei n-avea nicicand dreptul s? fie fericit? cu fratele celui pe care ?l ucisese cu sange rece, ?n urm? cu ?apte ani.

  Nici SolHi nu f?cu nimic ca s? se apere ?n acele clipe. La fel nu ceru ajutor. Doar privea ?int? la Han DooSan, cu ochii ?n lacrimi, ?ntrebandu-se de era oare acela sfar?itul: ?n ghearele celor ce p?reau a-i dori moartea cu orice pre?. Nu dur? ?ns? mult chinul cela, c?ci Kan, Yu, Yoon Suk ?i dou? echipe de poli?i?ti venir? la doar cateva minute dup? ce calvarul ?ncepu. Avur? ?ns? de furc? cu mul?imea pan? o putur? sc?pa pe SolHi din mijlocul lor.

  Abia atunci fu cand DooSan reac?ion? ?n sfar?it ?i vru s-o ajung? din urm? ?i s-o duc? cu el ?n bloc. Nu-i p?sa defel c? mul?imea ?ncepuse s?-l acuze ?i pe el de complicitate ?i c? unii ?i preziceau ?i lui moartea, pentru simplul fapt c? dec?zuse atata ?i c? se ?nh?itase cu nimeni alta decat cu asasina propriului frate. De ajuns la SolHi a?a ?i nu ajunse ?ns?, c?ci Yoon Suk se apropie brusc de el, ?mpingandu-l spre intrarea ?n bloc. Yoon Suk chiar ?i strig? ?n clipa ?n care DooSan depuse rezisten??, ?De vrei s-o aju?i, stai naibii pe loc! Mai bine ascunde-te! E tot ce po?i face ca ea s? fie ?n siguran??.”

  ?i DooSan asta ?i f?cu: st?tu locului ?i privi la SolHi plecand. O v?zu refuzand ajutorul lui Kan ?i Yu ?i la fel refuz? s? intre ?n ma?in?. Doar… plec?: f?r? s? priveasc? ?n urm? ?i f?r? s? spun? nimic, iar asta ?i r?ni iar inima lui DooSan, c?ci ??i d?du seama c? SolHi iar suferise, iar el nu f?cuse nimic s-o ajute. Chiar nimic.