Strada era goal?. La fel ?i sufletul lui SolHi, care abia ??i tara picioarele pe acel caldaram rece, de?i afar? era destul de cald. ?i… nu vedea pe nimeni ?n fa?a ei: doar strada goal? ?i umbre, ale trec?torilor care treceau ?n grab? pe lang? ea, privind-o ?int? ?i ?ntrebandu-se ce i se ?ntamplase acelei ciudate ce cutreiera str?zile manjit? din cap pan?-n picioare cu ou. Ei ?ns? nu-i p?sa nici de privirile lor piezi?e ?i nici de murmurele din jur.

  La fel nu-i p?sa lui SolHi de oameni ?n acele clipe. Nu-i p?sa de cum ar?ta sau de ce se vorbea despre ea. Prea era goal? pe din?untru dup? ce fusese pur ?i simplu c?lcat? ?n picioare, de?i se ar?tase o diminea?? cu mult soare pe str?zi. La fel sperase c? va fi soare ?i ?n suflet, c?ci nu putea nega c? ?ntamplarea de diminea??, din apartamentul lui DooSan, fusese destul de comic?.

  Se ?n?elase ?ns?. Ar fi trebuit s? se gandeasc? c? era doar o iluzie, o prevestire a lini?tii dinaintea furtunii, c?ci… i se spusese de cu sear? c? via?a nu-i chiar a?a cum ?i-o imaginase ea. SolHi ignorase asta ?ns?, ignorase tot ce sim?ea, inclusiv a ei team? ?i, ?n ciuda tuturor avertismentelor ?i a indiciilor pe care i le d?duse via?a, c? lucrurile vor fi din ce ?n ce mai rele dup? asta, ea merse mai apoi la apartamentul lui DooSan.

  De fapt, ceea ce-o convinse s? mearg? acolo, fu s? se ?ntalneasc? cu soarta ?i nu cu DooSan. Se gandise la asta de cum se desp?r?ise de ceilal?i, decis? s? mearg? acas? ?i s? se culce. Via?a cainoas? ?ns? o a?tepta ner?bd?toare la u??, doar ca s?-i mai dea o palm?. Una dureroas? de altfel, trimi?and un mesager al durerii la u?a ei, un alt du?man cu numele de Nam Jin Guk.

  La ?nceput SolHi nu-l recunoscuse, de?i observase c? cineva se ?nvartea pe lang? u?a apartamentului ei ?i v?zuse ea asta imediat ce ajunse pe hol. Decise ?ns? s? nu-i atrag? aten?ia din cauza c? putea fi doar cineva care ?ncurcase etajul. Dar, cand era la doar ca?iva pa?i de u??, tipul, care ?ncepu s?-i ranjeasc? grosolan, ?i spuse, ?Detectiv Ian, ce surpriz? s? v? rev?d! Crezusem c? ale noastre drumuri s-au desp?r?it odat? ?i pentru totdeauna acum ceva timp. M-am ?n?elat ?ns?, c?ci, de cum m-am ?ntors ?n ?ar?, norocul mi-a suras ?i… iat?-m? aici. Nu ?ntampl?tor desigur, c?ci m-am gandit la noi mult? vreme ?i la faptul c? nu merita?i s? tr?i?i lini?tit?. Nu dup? ce mi-a?i distrus via?a ?i m-a?i c?lcat la propriu ?n picioare. De altfel mi se tot ?nvarte o ?ntrebare pe limb? acum c? v-am ?ntalnit: cum vi se pare via?a pe care o ave?i, detective? Crede?i c? merit??”

  Auzindu-l vorbindu-i astfel, SolHi ranji. Nu c? ar fi mi?cat-o ale lui cuvinte, ci pentru c?-l recunoscu ?n sfar?it, un tic?los de care crezuse c? sc?pase cu ani ?n urm?, dar care se ?ntoarse ?n via?a ei, decis s? se r?zbune. Vedea asta ?n ochii lui, ce sc?p?rau ciudat. Dar nici SolHi nu era proast? s?-i permit? asta. Cel pu?in nu f?r? s? lupte. De aceea ?i-i spuse ?ntr-un tarziu, ?Fiecare din noi are via?a pe care o merit?: eu - fiind pe str?zi ?i ?nfruntand tic?lo?i de-alde tine, tu - via?a asta de guzgan puturos, c?ci nu po?i nega c? e?ti cu siguran?? unul. Mai ales: c? ai sc?pat basma curat? atat de u?or, dup? tot ce ai f?cut.” Spunand asta, SolHi f?cu stanga-mprejur decis? s? plece, c?ci prea nu-i era pe plac ranjetul jurnalistului. Mai ales o deranja faptul c? st?tea atat de aproape de ea. De asta ?i ?a?ai la un moment dat, ?uierand apoi printre din?i, ??n locul t?u, mi-a? vedea de drum.”

  Nam Jin Guk surase ?ns?. Din drum ?ns? nu se d?du, c?ci chiar nu era prost ?i nici dispus s? scape acea ?ans? perfect? pe care i-o d?duse via?a. ?ansa s? se r?zbune pe SolHi pentru faptul c?-i distrusese cariera ?i ajunse dintr-un jurnalist faimos un am?rat ce scria pentru un ziar online.

  De altfel nu doar pentru a se r?zbuna venise acolo, ci ?i c?utand o senza?ie, una care s?-l catapulteze iar printre jurnali?tii de top. A?a cum se ?ntamplase ?n urm? cu ?apte ani cand scrisese despre SolHi ?i ajunsese unul dintre cei mai bine pl?ti?i jurnali?ti. Spera ?n acele clipe s? aib? acela?i noroc, c?ci sim?ea el c? acolo unde era Ian SolHi era ?i senza?ia. Mereu fusese a?a ?i nu putea fi altfel ?n acel moment. Trebuia s? fie de altfel a?a, c?ci dup? cele ?ntamplate ?n urm? cu doi ani, cand echipa lui SolHi ?l arestase pentru corup?ie ?i def?imare, ajunse s? aib? o mul?ime de datorii ?i s? tr?iasc? de pe o zi pe alta. Nu doar datorii avea, ci era ?i urat de toat? lumea, c?ci se aflase atunci c? f?cuse public? lista cu numele familiilor celor mai periculo?i criminali pentru faim? ?i pentru c? i se pl?tise bine. Sc?pase ?ns? ieftin, c?ci trustul media pentru care lucra ?n acel moment ?i ap?rase totu?i spatele, iar ?n locul ?nchisorii Nam Jin Guk fusese trimis ?n Kenya pentru doi ani.

  Aducandu-?i aminte de asta, jurnalistul scra?ni din din?i. ?S? m? dau din drum?” ?ntreb? el ironic. ?De ce m? rog? Te deranjeaz? prezen?a mea cumva?”

  ?Absolut, c?ci chiar ur?sc cand zbur?toarele de teapa ta se ?nvart pe lang? mine. ?i nu doar pe lang? mine te ?nvar?i, liliac, ci la sigur ?i pe lang? casele oamenilor decen?i, ?n c?utare de senza?ii tari, ?n loc s? te ?ndrep?i spre locul c?ruia apar?ii - iadul, Nam Jin Guk. Iadul, c?ci dup? ce-ai f?cut ?n urm? cu doi ani doar acolo po?i tr?i. Dar, cum ?tiu eu c? n-am norocul ?sta, s? scap de tine, zi repede ce-ai de zis ?i evapor?-te! Chiar n-am timp de pierdut cu tine.”

  ?E?ti sigur?, detectiv Ian? C? n-ai timp s? discu?i cu mine?”

  ?Absolut sigur?, c?ci ?tiu prea bine ce-?i poate pielea. A?a c?: cant?!”

  Nam Jin Guk pufni ?n ras, f?cand-o pe SolHi s? se ?ncrunte. ?Pardon,” ?i spuse cand ?i v?zu mimicile. ?M? gandeam la ce-ai spus: s? cant cand vedeta dintre noi e?ti anume tu, detective. Mai bine zis personajul principal ?ntr-un roman de dragoste.”

  Fu randul lui SolHi s? rad? ?n hohote. ?Roman de dragoste? ?ntre noi doi? ?i… se poate de ?tiut de cand m? rog? Nu-mi zi: ai ?n?eles cat de mult m? iube?ti dup? cele ?ntamplate ?n urm? cu doi ani.”

  ?Nu chiar,” spuse Jin Guk cu ?ncredere. ?La fel cum n-ai dreptate: c? m-a? fi putut ?ndr?gosti de tine dup? cele ?ntamplate acum doi ani. Nu dup? ce am ?n?eles c? e?ti un vampir ce suge sangele altora, bucurandu-se din plin de suferin?a oamenilor pe care i-ai trimis ?n iad. Adic?: eu, c?ci Kenya e iadul, detective. Iadul.”

  ?Unul c?ruia ai fost capabil s? supravie?uie?ti. ?i nu doar s? supravie?uie?ti, dar ?i s? tr?ie?ti normal, c?ci tu, tic?losule, ai tr?it acolo, ai respirat liber, ai putut merge, manca ?i zambi liber, ?n timp ce victimele tale au fost nevoite s?-?i plece capul ?i s? se ascund? dup? ce le-ai revelat numele ?n plin reportaj ?n direct. ?la e iadul, Nam Jin Guk ?i nu cel tr?it de tine.”

  ?Un iad pe care l-au meritat, c?ci n-am distrus via?a nim?nui ?n reportajul cela. Nu cuiva care nu merita asta. Doar am spus adev?rul atunci. Un adev?r pe care to?i meritau s?-l ?tie, c?ci… erau de vin? anume ei pentru c? au dat na?tere unor mon?tri, adev?ra?i criminali despre care trebuia s? se ?tie. Criminali care au f?cut alte familii s? sufere ?i, prin urmare, meritau ?i familiile lor s? afle ce-i suferin?a. Justi?ie divin? eu i-a? spune.”

  Auzindu-l vorbind astfel, ochii lui SolHi ?ncepur? s? scapere de furie. Apoi f?cu ca?iva pa?i spre el, ?uierandu-i printre din?i, ?Le-ai ar?tat ce-i suferin?a? Nu m? face s? rad, Nam Jin Guk, c? de ?tia cineva ce-i adev?rata suferin?? atunci erau anume ei. Dar… nu cred c? ?n?elegi tu cum se simte asta, ceva ce m? face s? m? ?ntreb ce pedeaps? meri?i tu pentru ce-ai f?cut? Cum trebuie?ti tu pedepsit ca s? se fac? dreptate tuturor celor care au suferit din urma ta?”

  ?Vorbi?i despre dvs cumva, detectiv Ian?” Spuse reporterul, ranjind.

  ?Nu doar, c?ci… nu doar eu am suferit din cauza unui tic?los ca tine. Dar… trebuie s? recunosc c? ai dreptate, c?ci ?i-am fost victim? ani de zile pentru simplul fapt c? c?utai senza?ia ?n jurul meu, f?r? s? ?tii de eram sau nu vinovat?. Ceva de care nu ?i-a p?sat de altfel.”

  ?Ar fi trebuit?” ?ntreb? jurnalistul, ranjind. ?Din contr?: am f?cut ce-a trebuit, c?ci nu e?ti inocent?, detective. De ce? Pentru c? dovezile te arat? pe tine ca fiind cea care a luat via?a unui om bun precum Han YuSan. O victim? de care sunt sigur? c? ??i aminte?ti ?i destul de bine de continui s? te ?nvar?i pe lang? familia lui. Nedumerirea mea legat de asta e ?ns?… ba nu, ?ntrebarea e: ce anume c?uta?i s? ob?ine?i ?nvartindu-v? ?n jurul lor? ?n special ?n jurul fratelui lui Han YuSan: gra?ierea trecand prin patul lui cumva?”

  SolHi scra?ni din din?i, ?Despre ce mama naibii vorbe?ti acum, Nam Jin Guk?”

  ?Despre roman?a dintre tine ?i Han DooSan. O aventur? departe de ochii lumii. Ceva ce-mi d? de ?n?eles c? speri s? ob?ii ceva important de faci asta.” ?i, v?zand c? SolHi tremura u?or de nervi, ranji, ar?tandu-i o proz? cu ea ?i DooSan s?rutandu-se ?n ma?in? ?n acea noapte.

  ?Ne urm?re?ti acum?”

  ?S? spunem doar c? subiectul dat mi-a nimerit ?ntampl?tor ?n labe. Dar… nu po?i nega c?-i unul de senza?ie, nu? Tu ?i Han DooSan, ?n ipostaze incendiare, spumoase chiar, la sigur va fi un subiect care s? fac? ?nconjurul lumii, iar eu s? devin iar faimos.”

  ?Faimos? Mai degrab? o s? devii rechin, nu c? n-ai fi deja. Dar… totu?i: de ce faci asta? Ce anume speri s? ob?ii, c? nu cred c? ai ap?rut ?ntampl?tor la u?a mea. Sau… a fost ca s? m? previi cumva?”

  ?S? te previn? Nu e?ti chiar atat de important? pentru mine, detective. Doar am vrut s?-?i v?d reac?ia, c?ci dup? ce public asta n-o s? am la sigur ?ansa. ?i ?tii de ce? Pentru c? n-o s? mai fii vie dup? asta, iaca de ce.”

  ?Iar moartea mea o s? te fac? fericit, nu?

  ?Nu doar pe mine. O lume ?ntreag? va fi fericit? odat? ce nu vei mai fi. Se va face astfel dreptate ?i pan? ?i Han DooSan ?mi va fi recunosc?tor pentru faptul c? l-am sc?pat din ghearele unui gunoi ca tine. Unul care nicicand n-ar fi trebuit s? se nasc?, detectiv Ian. Nicicand.”

  Cu maini tremurande, SolHi ?l ?n?f?c? de hain? ?i-l ?mpinse ?n u??. Se auzi un sunet surd cand spatele b?rbatului o atinse. Dar, chiar dac? duru acea lovitur? ca naiba, Nam Jin Guk nu spuse nimic. Doar ranji, c?ci, s? vad? ochii lui SolHi sc?p?rand de furie, era ceva ce-i provoca o pl?cere boln?vicioas?. Mai mult de atat, faptul c? ea-l ?atacase,” ?i d?dea ?ansa la un alt subiect picant. Unul pentru care avea deja titlul perfect ?n minte, ?Sc?pat de sub control. Cat vom mai suporta s? fim ataca?i de gunoaie?” Ce zici, detective? E un titlu cu adev?rat captivant, nu?”

  ?Da, la fel cum o s? fie captivant urm?torul: ?Uciga?ul de suflete, Nam Jin Guk e dup? alte victime. Cat vom mai suporta?”

  ?Unul slab, detective, c?ci dac? e s? compar?m interesul publicului fa?? de persoana noastr? tu ca?tigi premiul cel mare. Iaca ?i reportajul cu tine o s? fie cu adev?rat de primele pagini ale ziarelor.”

  ?Ceva de care m? ?ndoiesc, Nam Jin Guk, c?ci n-o s?-?i permit s?-mi ruinezi iar via?a. Nu dup? ce mi-am dat seama c? nu ?tii nimic despre mine ?i nici nu-?i pas?. De asta ?i n-o s?-mi pese nici mie de tine ?i nici de ce ?i se poate ?ntampla. Astfel, de un asemenea reportaj apare ?n ziare, jur c? via?? lini?tit? nu mai ai dup? asta.”

  ?La fel cum n-ai tu via?? lini?tit?, detective, c?ci eu n-am ucis pe nimeni a?a cum ai f?cut-o tu.”

  ?E?ti sigur de asta? C? n-ai ucis pe nimeni? Eu n-a? fi atat de sigur? ?i ?tii de ce? Pentru c? tu ai ucis prin cuvintele scrise ?n acel reportaj. Zeci de oameni ?i-au c?zut victime, ceva ce-ar trebui s? te fac? s? te c?ie?ti, nu s? ridici mai sus capul. Zeci de mor?i ??i stau pe con?tiin??, Nam Jin Guk. Zeci de oameni care continu? s? sufere ?n timp ce tu nu sim?i nimic pentru ei: nici p?reri de r?u, nici remu?care, nimic. Asta ?ns? nu ?nseamn? c? s-a terminat totul, faptul c? ai sc?pat din Kenya, c?ci o s? am grij? s? ajungi ?ntr-un loc mult mai r?u decat acela de continui s? ruinezi vie?ile altora, tic?losule. ??i jur.”

  Dup? asta, SolHi ?l ?mpinse cu putere de lang? ea, decis? s? intre ?n apartament ?i s? scape de el. Se opri la jum?tate de introdus codul cand auzi glasul lui DooSan dintr-o ?nregistrare pornit? de Nam Ju Guk. ?O poz??” ?ntreb? el. ?Chiar n-am idee despre ce poz? vorbe?ti acum, Nam Jin Guk.”

  ?Una ?n care o s?ruta?i cu patim? pe nimeni alta decat pe asasina propriului frate,” ?i r?spunse Jin Guk ?i apoi rase. ?Ceva de care ar trebui s? v? fie ru?ine, procuror Han: c? a?i dec?zut atat de mult ?ncat s? s?ruta?i criminala propriului frate. De asta ?i m? ?ntreb acum de sim?i remu?care f?cand asta sau e ceva de care chiar nu sim?i ru?ine defel?”

  DooSan rase cu poft? ?n ?nregistrarea ceea. ?Ar trebui?” ?l ?ntreb? el pe reporter. ?S? simt remu?care sau s?-mi fie ru?ine pentru faptul c? am s?rutat un robot ?n acea noapte, c?ci cea pe care am s?rutat-o atunci cu siguran?? nu-i femeie. Cel pu?in nu una care s? merite efortul s? m? gandesc la ea dup? asta. O femeie pe care ?n mod normal n-a? fi atins-o nicicand. Nici dac? de asta ar fi depins a mea via??.”

  Cuvintele lui DooSan o r?nir? cumplit pe SolHi ?n acele clipe. Le sim?i de parc? ar fi fost ?njunghiat? ?n inim?, c?ci, s? afle c? era doar un robot pentru el, cineva care nu merita efortul s?-?i aminteasc? de ea dup?, era cea mai dureroas? pedeaps? pentru ea. Chiar ?i a?a nu spuse nimic dup? asta. Doar termin? de format codul ?i intr? ?n apartament, trantind u?a ?n urma ei.

  ?n apartament ?ns? nu se sim?i mai bine. O rodeau pe din?untru cuvintele spuse de DooSan ?i de asta se plimb? nervoas? de colo-colo o vreme. Apoi, asigurandu-se c? Nam Jin Guk nu mai era prin preajm?, SolHi ie?i din apartament cu gandul s? cumpere alcool ?i s? se ?mbete ?n acea sear? ?i s? uite totul.

  Dup? ce cump?r? alcool ?ns? ?i b?u dou? sticle din ce cump?rase, pa?ii singuri o duser? ?ntr-un final la apartamentul lui DooSan, f?r? s? ?tie c? de fapt ??i semnase astfel sentin?a, c?ci reporterul nu doar o urm?rise ?i-i f?cuse poze intrand ?n blocul ?n care locuia DooSan, dar se asigur? c? toat? lumea va ?ti al ei mare secret. Astfel, prin reportajul scris de el, Nam Jin Guk ?i instig? pe al?ii la ur?, iar mul?imea, care ?i a?a n-avea ochi s-o vad? pe SolHi, o a?tept? la ie?ire, transformand acea diminea?? dintr-una frumoas? ?n una de co?mar. Unul care ?i controla voin?a ?n acele clipe, f?cand-o s? mearg? de nebun? pe str?zi.

  Ajunse astfel la gara auto. Cump?r? un bilet doar dus, spre nic?ieri. Apoi, cu ochii ?n lacrimi, intr? ?n autobuz, se a?ez? pe locul ei ?i se l?s? dus? cat mai departe de acele locuri. Adresa? Necunoscut.

  ***

  LA C?TEVA ZILE DUP? INCIDENT

  Intrand ?n birou, Kan privi pentru cateva clipe la masa lui SolHi. Mai erau lucrurile ei acolo, dar lui i se p?ru gol, oarecum abandonat. De asta ?i privi la Yoon Suk, A Rim ?i DooSan, care erau ?n acele clipe ?n birou, ?ntreband, ?A putut cineva s? dea de SolHi?”

  Yoon Suk d?du din cap c? nu. ?Am sunat-o de mai multe ori, dar nu r?spunde, sombe. Mobilul ei e ?n afara re?elei. Ceva ce-mi d? de ?n?eles c? s-a ascuns iar ?i c? telefonul l-a ?nchis sau pur ?i simplu l-a aruncat pe undeva s? nu d?m de ea. Cred c? nu se mai ?ntoarce dup? tot ce s-a ?ntamplat.”

  ?Nimic nea?teptat dac? sincer. ?i, de eram ?n locul ei, a? fi f?cut la fel, c?ci… chiar are doar du?mani ?n jurul ei ?n ultima vreme. Din cei ce-o vor moart? cu orice pre?.”

  Prea concentrat pe ce f?cea ?i cumva cufundat ?n ganduri, DooSan nu atrase prea mult? aten?ie cuvintelor lui Kan. P?rea chiar dezinteresat de faptul c? SolHi lipsea ?i c? anume asta ?i c?utase. De fapt nu l-ar fi judecat nimeni de-ar fi gandit astfel, c?ci primise ?i el destule palme dup? reportajul lui Nam Ju Guk, acuzat fiind de ?alian?? cu inamicul.”

  Privind atent? la DooSan, A Rim murmur? pentru ea doar, ?M?car cineva e fericit acum c? Ian SolHi nu mai e.” Dup? care, surprinzand privirea piezi?? a lui Yu, care auzise ce spusese ea, A Rim se ?ntoarse pe jum?tate cu spatele la el, continuand s? cerceteze dosarul de care se apucase de diminea??, dar a?a ?i nu-l terminase.

  Gandea ?ns? gre?it A Rim crezand c? DooSan era fericit c? SolHi lipsea. La fel gre?ea Kan, acuzandu-l pe procuror ca fiind inamicul lui SolHi. Dar, de?i ?tia prea bine ce gandeau al?ii despre el, DooSan decise s? ignore zvonurile ?i nici nu se sinchisi s? alunge ?ndoiala din sufletele colegilor s?i. Se concentr? doar pe munca lui, ?ncercand s? ?n?eleag? unde gre?ise, c?ci el o c?utase pe SolHi dup? ce ea disp?ru din fa?a blocului ?n care el locuia, dar f?r? rezultat. Asta ?l f?cu s? ?n?eleag? un singur lucru: c? SolHi alesese un loc sigur s? se ascund?, un loc ?tiut doar de ea - satul de ba?tin?. Dar, indiferent de ce nu f?cu DooSan s? afle unde anume se n?scuse SolHi, a?a ?i nu putu afla, c?ci toat? informa?ia ap?rea ca top secret?, chiar dac? nu ?n?elegea de ce.

  Nu se d?du b?tut ?ns? ?n urma e?ecului, ci ?ncerc? alte c?i s-o g?seasc?. Pentru asta contact? o persoan? de ?ncredere, decis s? rezolve mai ?ntai problema acuza?iilor aduse lui SolHi, pentru care ea fusese dat? afar? din Procuratur?, acuzat? fiind de ?ncercarea de a-?i corupe ?eful. O prostie ar spune mul?i, c?ci ambii erau adul?i ?i nu f?cuser? nimic interzis pan? la urm?. La fel nu erau interzise rela?iile ?ntre colegi. Asta ?ns? nu-l ?mpiedic? pe Procurorul General s? semneze ordinul de concediere al lui SolHi, ceva ce-i d?du de ?n?eles lui DooSan c? ceva necurat era la mijloc. De asta, cand primi mesajul ?Putem s? ne vedem pentru cateva clipe? Am g?sit ce c?uta?i,” DooSan ??i p?r?si biroul f?r? s? spun? nici un cuvant celorlal?i, care privir? uimi?i ?n urma lui, ne?n?elegand ?ncotro se ?ndrepta Han DooSan de draga diminea?? ?i f?r? a spune nimic nim?nui.

  ***

  P?r?sindu-?i biroul, Han DooSan nu plec? prea departe. Doar pan? ?n lobby unde se ?ntalni cu b?iatul de la siguran?a cl?dirii Procuraturii. Ca s? fie mai clar, se ?ntalni cu un cunoscut care se ocupa de camerele de supraveghere ale Procuraturii ?i care ?l ajuta adesea pe DooSan ?n schimbul unor mici favoruri: nimic ilegal, doar consultan?? juridic? gratuit? atunci cand avea nevoie. De altfel, tocmai pentru c? ?l respecta pe Han DooSan, ?l ajuta adesea pe gratis, ?tiind la sigur c? avea ?i el spatele asigurat ?n caz de nevoie.

  De cum ?l v?zu pe tan?r, DooSan surase. Apoi privi cu aten?ie ?n jur s? se asigure c? du?manii nu-i erau prin preajm?. Dup? care, apropiindu-se de tan?r, ?ntreb? oarecum ?ngrijorat, ?Nu-mi zi c? ai ?ntampinat probleme cu ce te-am rugat?”

  ?Ba din contr?, domn procuror, am cele mai bune ve?ti. ?i, ca s? v? asigura?i singur c? nu mint, v-am preg?tit o mic? surpriz?,” r?spunse tan?rul vesel, dandu-i o memorie USB lui Doosan. Apoi, devenind dintr-o dat? serios, acesta ?l ?ntreb? pe Doosan, ?E vorba de detectiv Ian, nu-i a?a? M? refer la favoarea cerut?.”

  ?Da, a?a e. Dar totu?i m? mir? c? ?ntrebi asta. Mai ales c? ?tii motivul. M-ai spionat cumva?”

  Tan?rul scutur? vehement din cap. ?E vorba de procuror San DuSik. ?i el mi-a cerut acela?i lucru ?n urm? c-o s?pt?man?: ?nregistr?rile din ziua cand ma?ina sa a fost vandalizat?. Astfel, ?n timp ce verificam, v-am v?zut pe dvs ?i pe detectiv Ian lang? ma?ina ceea. Restul… vi-l pute?i imagina.”

  DooSan surase. ?Vas?zic? tic?losul cela ?tie cine i-a vandalizat ma?ina, dar tot pe ea s-a r?zbunat, nu?”

  ?A?a se pare, c?ci pe dvs nu v? putea atinge. Pe detectiv Ian ?ns? da. La fel se putea r?zbuna pentru ce s-a ?ntamplat ?n birou cand a lovit-o, iar ea l-a amenin?at.”

  If you find this story on Amazon, be aware that it has been stolen. Please report the infringement.

  DooSan se ?ncrunt?. ?V?d c? toat? lumea ?tie despre ziua aceea. Nu-mi zi: aici barfele chiar circul? mai ceva ca aerul?”

  ?Nimic ie?it din comun, domn procuror, c?ci locul ?sta nu-i defel diferit de orice firm? normal?. Dar, spre deosebire de alte locuri ?i ?ntampl?ri, sunte?i norocos.”

  ?Nu v?d cum dac? sincer,” r?spunse DooSan ?mbufnat. Tan?rul s?u interlocutor surase ?ns?. ??tii ceva ce nu ?tiu eu, nu-i a?a?”

  ?A?a e. De fapt nu doar ?tiu, dar am ?ansa perfect? s? v? r?zbuna?i pe San DuSik a?a cum merit?.”

  ??ansa perfect? s? m? r?zbun pe San DuSik. Sun? tentant, dar nu v?d cum a? putea profita de asta.”

  ?O s? v? da?i seama cum imediat ce-o s? vede?i al doilea video pe care vi l-am preg?tit. Un video pentru care San DuSik ar ucide s?-l aib?.”

  ?Da nu z?u?!” ?ntreb? DooSan surazand. ?Ceva ce-mi d? de ?n?eles c? de azi ?nainte San DuSik o s?-mi m?nance din palm? ori de cate ori vreau.”

  ??i nu doar asta: de-o s? ave?i vreodat? nevoie de un asasin secret, procuror San o va face pentru dvs ?i cu cea mai mare pl?cere.”

  Satisf?cut de rezultat, DooSan stranse cu putere stickul ?n man?. Era cu adev?rat fericit c? i se d?duse ?ansa perfect? s? se r?zbune pe San DuSik pentru toate cate i le f?cuse lui ?i lui YuSan de-a lungul vremii. O satisfac?ie pe care era dispus s-o pl?teasc? ?i bine de tot. Sc?p? ?ns? ieftin, c?ci tan?rul ?i ceru doar o cafea de la aparat dornic s? mai ?mp?rt??easc? ?i alte secrete cat sorbeau din cafeaua ceea. Care secrete? Unele ?tiute doar de ei, dar care aveau s?-i fie de folos lui DooSan de-a lungul vremii.

  ***

  SuJin, nervos, ??i sc?rpin? intens fa?a, ?uierand apoi printre din?i, ?S?-l ia naiba!” Nu pe cineva anume, ci munca care i se ceruse s-o fac?: s? pirateze e-mailul cuiva. ?i, cine anume ?i ceruse asta, fu nimeni altul decat Yu, care ?i st?tea al?turi s? se asigure c? tan?rul o s? fac? o treab? impecabil?. ?Nu c? n-a? fi f?cut-o ?i singur,” bomb?ni SuJin, privind piezi? la taic?-su. ?Trebuia ?ns? tu s?-mi stai aici, suflandu-mi ?n ceaf?, de patru ore deja.”

  ?Doar m? asigur c-o s? faci totul ca la carte. ?ntr-un timp record de altfel: ?ntreaga noapte, c?ci am nevoie urgent? de rezultate, Yu SuJin. De cele de care te lauzi atata c? e?ti capabil, dar de care m? ?ndoiesc acum. De ce? Pentru c? nu ?i-a reu?it o treab? atat de u?oar? nici dup? patru ore de munc? silnic?.”

  ?Asta pentru c? individul are spatele asigurat ?i-o sistem? de protec?ie avansat?. Ceva ce-mi d? de ?n?eles c? ascunde lucruri destul de mari de folose?te a?a protec?ie.”

  ?Una de care nu pari ?n stare a trece, nu?”

  ?Desigur c?… da! Am nevoie doar de timp, c?ci lucrurile astea cer timp. Mult timp, inspectore Yu.”

  ?Timp pe care tu ?l ai: pan? maine diminea??.”

  ?Ar?t a Einstein cumva? Lucrurile astea nu se fac ?n grab?, s? ?tii. Doar de vrei s? fii prins.”

  ?Ceva de care o s? te asiguri c? nu se ?ntampl?, Yu SuJin, c?ci de se afl? c? iar umbli cu ma?a ?n sac, ajungi dup? gratii de data asta.”

  ?Nu singur oricum, ci de manu?? cu tine. Cel care mi-a cerut de altfel s? sparg iar un cont. Ilegal.”

  ?Eu?” ?ntreb? Yu cu inocen??. ?Ai dovezi? Nu, a?a-i? Deci: te conformezi celor spuse ?i continui s? lucrezi, de nu vrei ca detectiv Gi s? afle cu ce te ocupi acas?.”

  ?Wow, am tr?it s-o v?d ?i pe asta: propriul tat? m? amenin?? s? m? trimit? dup? gratii pentru gre?elile lui. Minunat, ce pot spune?! Deloc surprinz?tor de altfel. Mai ales dup? ce i-ai cerut detectivului s? m? trimit? dup? gratii ?n loc s? m? salvezi.”

  ?Doar ac?ionam ca orice cet??ean exemplar: ceream autorit??ilor s? pedepseasc? o crim?. Nu m? po?i acuza de asta, nu?”

  ?Da, absolut. La fel cum mi-ai cerut acuma s? ?ncalc legea pentru beneficiul personal.”

  ?Ceva de care nu e?ti ?n stare totu?i. Hai, zi c? nu-i a?a?! De n-ar fi fost a?a ?i ai fi fost acel Unicorn negru care te tot lauzi c? e?ti, am fi dormit lini?ti?i deja ?i nu s? st?m de straj? sperand la o minune.”

  ?N-ai ?ncredere cumva?” ?ntreb? SuJin iritat.

  ?Cam a?a ceva. ?i pe bun? dreptate de altfel,” ?i spuse Yu, c?scand dulce.

  Nep?sarea lui Yu ?l scoase pe SuJin din s?rite. ?Atunci n-ai decat s? stai a?ezat frumu?el pe fund, tat?, c?ci… ??i ar?t eu ?ie cat de gre?it e?ti acum,” ?i spuse tan?rul, scra?nind din din?i. Dup? care, furios la culme, ?ncepu a tapa atat de rapid c? Yu pierdu ?irul literelor scrise pe ecran. Nu-i p?sa de asta ?ns?, ci de faptul c? ??i ?motivase” feciorul ?i c?, cat de curand, avea s? vad? rezultatele muncii sale.

  ***

  A doua zi, chiar cu noaptea ?n cap, Yu ap?ru la u?a lui DooSan. Acesta, v?zandu-l a?a diminea??, privi buimac la el, nevenindu-i s? cread? c? inspectorul era acolo. Ba chiar DooSan se frec? ?i la ochi s? se asigure c? nu visa.

  V?zandu-l pe DooSan f?cand asta, Yu ?a?ai cu repro? printre din?i. Apoi, ?mpingandu-l pe DooSan din calea lui, intr? ?n apartament, spunandu-i, ?Mutra dvs acr? ?i felul ?n care ar?ta?i diminea?a ?mi aduce aminte de fiul meu, domn procuror. ?i acela, exact ca dvs, se uit? la mine de parc? ar fi v?zut o fantom? cand intru pe neprins de veste ?n camera lui. A?a c?, nu-mi zi c? te-am prins ?i pe tine cu ma?a ?n sac, ?ntrerupand cine ?tie ce ac?iune.”

  DooSan zambi, ?n?elegand aluzia inspectorului. Apoi, ?nchizand u?a ?n urma lui ?i ?ndreptandu-se spre buc?t?rie, spuse calm, ?N-ai decat s? cercetezi cat vrei apartamentul. C?pc?uni la sigur nu g?se?ti ascun?i aici. Doar o cafea de ai poft?.”

  ?Nici nu ?tii ce poft? de altfel, c?ci n-am ?nchis un ochi asear?,” spuse Yu, c?scand iar.

  ?Vorbea cel care m? b?nuia c? nu-s singur ?i c? f?ceam lucruri interzise aici.”

  ?Da, da, razi cat po?i, domn procuror, dar la sigur nu pe dreptate, c?ci a? fi vrut eu s? nu dorm din cauza a ceea ce insinua?i. N-a fost din cauza asta ?ns?, ci pentru c? l-am p?zit pe SuJin s?-?i fac? bine treaba.”

  ??i? S-a meritat? O noapte alb? m? refer.”

  ?Absolut, c?ci a-?i avut dreptate s?-l b?nui?i pe tic?losul cela: San DuSik ?i Nam Jin Guk s-au aliat ?mpotriva detectivei Ian. De altfel Nam Jin Guk a scris reportajul ?i nu altcineva cum b?nuiam.”

  ?Iar asta ?mi d? de ?n?eles c? Nam Jin Guk ?l are pe DuSik cu ceva la man?. Sau invers.”

  ?Se prea poate c? au ambii folos din asta. Ceva ce ne d? ?i nou? ?ansa s? sc?p?m de dou? p?s?ri dintr-o lovitur?. Mai ales cu a?a dovezi ce nu pot fi defel contestate ?n instan??.” Spunand asta, Yu porni videoul ?n care San DuSik se afla ?n parcarea subteran? a Procuraturii, punand ceva ce p?rea a fi un emi??tor sub ma?ina cuiva.

  ?Nu a cuiva la ?ntamplare, ci chiar sub ma?ina Procurorului General. Ceva ce-mi miroase a conspira?ie. ?ie nu?”

  ?Absolut, c?ci tic?losul ?sta are destule lucruri murdare ascunse sub pre?. Chiar ?i a?a nu v?d cum putem folosi ?nregistrarea dat? ca s-o ajut?m pe SolHi.”

  ?Cat se poate de simplu: punandu-l pe San DuSik ?n fa?a faptului ?mplinit. Astfel n-o s? aib? ?ncotro ?i-o s? lucreze pentru noi, de?i sper? s? fie exact invers.”

  ?Ave?i de gand s?-l amenin?a?i cumva?”

  ?Doar s?-i dau de ?n?eles ce poate pierde de nu face a?a cum vrei noi,” spuse DooSan zambind complice ?n timp ce sorbea prelung din cafeaua sa.

  ***

  O superb? priveli?te putea fi v?zut? la orizont. Priveli?tea m?rii sc?ldat? de un soare bland ce colora ?n ro?u Apusul. Un fel de taram din basme pe care ochii lui DooSan ?l admirau ?n t?cere, cer?ind de la el calmitate ?i ?ndurare. La fel visa ?i DooSan la fericire privindu-l, la fericirea care ?i sc?pase atat de u?or printre degete, ?n diminea?a ?n care ?ntreaga ?ar? aflase c? Ian SolHi ??i petrecuse noaptea ?n casa lui.

  Se afla ?n acele clipe aproape de ??rm, lang? ma?ina parcat? acolo, zambind ciudat de frumos, c?ci dup? atatea zile de furtun? avea ?i parte de lini?te, una de poveste pe care crezuse c? n-o va mai sim?i nicicand. ?Cum nu de altfel cand aici e cu adev?rat Raiul. De asta ?i n-o ?nvinov??esc pe SolHi c? a ales s? se ascund? anume aici.”

  De fapt, s? g?seasc? locul cela, nu-i fu deloc u?or. Avu nevoie de multe rug?min?i ?i s? umble cu bini?orul pe lang? Kan pan? acela se convinse c? DooSan avea cele mai bune inten?ii ?n leg?tur? cu SolHi. Nu-i d?du adresa ?ns? decat atunci cand DooSan promise c?-?i va cere scuze de la ea pentru faptul c? nu reac?ionase defel atunci cand ea fusese atacat? ?n fa?a blocului ?n care el locuia. Dar nu asta fusese condi?ia principal? ca s?-i dea adresa, ci c? va face totul s-o conving? s? se ?ntoarc?, c?ci Kan era absolut sigur c? dac? SolHi plecase din Seul ?i f?r? s? spun? nim?nui niciun cuvant era anume pentru c? n-avea de gand s? se ?ntoarc? nicicand.

  Condi?ia lui Kan i se p?ru stranie lui DooSan. Nu cea de-a o face pe SolHi s? se ?ntoarc? la munc? cu orice pre?, ci c? trebuia s?-?i cear? scuze. ?tia ?i el c? ar fi trebuit, doar c? i se p?rea straniu s? fac? asta, mai ales dup? cele ?ntamplate ?ntre ei ?n ultima vreme. Chiar ?i a?a ?i jur? lui Kan c? a?a va face, iar dup? ce ob?inu adresa nu a?tept? nici un minut, ci conduse direct spre satul de ba?tin? al lui SolHi.

  Ajuns acolo ?l cuprinse nostalgia, c?ci acel sat era unul pe care DooSan ?l ?tia. Un sat pe malul m?rii, de care ?i fusese atat de dor. De mare ?i fusese dor lui DooSan ?i nu de sat, c?ci ?i aducea atat de mult aminte de YuSan, cel care fusese pur ?i simplu ?ndr?gostit de cantecul valurilor, de strig?tul pesc?ru?ilor ?n ?nalturi ?i chiar ?i de parfumul s?r??el al m?rii ce se zb?tea undeva la orizont ?i aproape de ??rm.

  De altfel Han YuSan era pu?in spus ?ndr?gostit de mare. O adora pur ?i simplu, putea fi considerat chiar ?nnebunit dup? ea, c?ci putea sta ore ?ntregi pe ??rm, cu ochii ?n zare, la pesc?ru?ii ce se leg?nau pe ale lor largi aripi, p?rand puncte albe de speran?? pe cerul negru al vie?ii, cel ?nnegrit de griji, probleme ?i deziluzii. Mai mult de atat, pentru YuSan marea fusese totul, c?ci ?Marea e vie,” ?i spunea el adesea lui DooSan. ?Respir? marea. Viseaz? ?i tr?ie?te din plin fiecare clip?… prin dansul pesc?ru?ilor, prin mangaierea brizei pe valurile ei ?i chiar ?i ?n adancuri acolo unde tot e via??. La fel cum pentru mine marea e paradisul, DooSan.”

  Nu erau doar cuvinte cele spuse de YuSan: era cu adev?rat ceea ce sim?ea. De asta ?i-l crezu DooSan cand ?l auzi pe acesta spunand astfel de cuvinte. De altfel ??i ?nso?ea adesea fratele pe malul m?rii, anume ?n satul cela care-i era atat de drag lui YuSan, chiar dac? DooSan nu aflase nicicand motivul. Astfel, ori de cate ori ajungea ?n acele locuri ?mpreun? cu YuSan, se sim?ea ?i el liber ?i ?ncepu s? adore ?i el acele locuri pline de frumuse?e ?i prospe?ime, Paradisul a?a cum ?l numise adesea YuSan.

  Dup? moartea fratelui ?ns?, DooSan ?ncet? a se apropia de mare. Ba chiar se putea jura c? ajunse s-o urasc?, c?ci era sup?rat pe ea. Credea c? anume Paradisul din acele locuri ?i furase fratele iubit, ?i furase parte din inim? ?i ?ntregul suflet, iar cantecul pesc?ru?ilor din ?nalturi i se p?rea chiar insuportabil tocmai pentru faptul c?-i aminteau atata de al s?u frate.

  Dup? ?apte ani, s? se ?ntoarc? ?n acele locuri, fu pentru DooSan o turnur? cu totul nea?teptat?. Se sim?i chiar vinovat c? ?ncetase a veni ?n acele locuri, c?ci i se p?rea c? tr?dase memoria lui YuSan, cel care era sigur c? mai era ?n acele locuri. Din aceast? cauz? ?i sim?i DooSan c? n-avea aer la un moment dat. Pentru scurt? vreme doar, c?ci, cat de curand, cand razele amurgului ?i ?nc?lzir? pl?cut chipul, DooSan ?nchise ochii ?i permise brizei m?rii ?i pesc?ru?ilor s?-l alinte din plin.

  ***

  Stand pe puntea unei b?rci de pescuit, un pic aplecat? peste balustrada de metal de care se sprijinea pu?in cu coatele, SolHi la fel privea ?n dep?rtare. Privea la marea agitat? ce se ?ntindea pan? dincolo de orizontul ?nro?it, la pesc?ru?ii care se l?sau s? cad? din ?nalturi, ie?ind apoi din ape cu prada ?n cioc ?i la sclipirea apei ce dansa practic ?n fa?a ei. O priveli?te care-o ?ncanta nespus, c?ci o f?cea s? simt? atata pace ?n suflet, acea bucurie la care ravnise atata vreme, dar de care nu avuse parte atat de mult.

  De altfel era ?i pentru ea acel loc Paradisul, a?a cum fusese pentru Han YuSan, ?n ciuda vremurilor grele prin care trecuse cat tr?ise acolo. La fel ?i amintea de copil?rie ?i de tot ce l?sase ?n urm?, f?cand-o s? ?n?eleag? c? ?n pofida greut??ilor prin care trecuse ?n a ei copil?rie nu suferise atat de mult pe cat suferise fiind departe de acele locuri. Ganduri care o luar? complet ?n vraja lor, f?cand-o s? tresar? ?ntr-un final cand Yu Min, al ei prieten din copil?rie, se apropie de ea, spunandu-i cu voce vesel?, ?Seam?n? cu fericirea, nu? Marea, m? refer!”

  SolHi zambi. ??tii prea bine r?spunsul, dar chiar ?i a?a ?ntrebi asta de fiecare dat? cand vin aici.”

  ?E pentru c?-s curios s? ?tiu ce gande?ti. La fel s? aflu de ce e?ti din nou aici, SolHi, c?ci… da, e satul de ba?tin? ?i poate ?i-a fost dor. Dar totu?i e un loc de care ?tiu c-ai vrut s? fugi de atatea ori.”

  ??i ai dreptate: am suferit mult cat am tr?it aici. La fel am fost fericit? ?i am ?nv??at s?-l iubesc. Exact a?a cum iubesc soarele ce se scald? la orizontul ?nro?it ?i pesc?ru?ii ce strig? ?n ?nalturi… un mesaj de care mi-a fost atat de dor.”

  ?Mesaj? Ce mesaj?” O ?ntreb? Yu Min ?ncurcat.

  ?C? avem nevoie de atat de pu?in ca s? fim ferici?i. Noi to?i. Oamenii ?ns? se complic? vrand tot mai mult ?i mai mult de la via??, cer lucruri imposibile ?i viseaz? s? plece candva de aici, f?r? s? ?tie c? atunci cand e?ti departe ?i-i atat de dor de aceste locuri ?i vrei s? te ?ntorci. La fel simt ?i eu adesea, Yu Min: simt c? ar fi poate timpul s? m? ?ntorc ?n sfar?it acas?.” Spunand asta ochii lui SolHi se umplur? de lacrimi, c?ci sim?ea din nou triste?ea luand-o ?n st?panire. De altfel de mult vruse s? plang?, doar c? nu-?i permise acest lux, c?ci era unul pe care SolHi nu ?i-l putea permite. De asta ??i ?terse cat de curand lacrimile, pe furi?, privind iar ?n zare.

  Nu-l putu ?n?ela ?ns? pe Yu Min astfel, c?ci el o v?zu ?tergandu-?i lacrimile ?i punandu-se trist?. Nu-i spuse ?ns? nimic, c?ci ??i d?dea prea bine seama c? SolHi suferea, chiar dac? nu ?tia motivul. T?cand ?ns? ?i d?dea ?ansa s? se conecteze iar cu acele locuri ?i s? redevin? iar acea SolHi de alt?dat?, vesel? ?n ciuda greut??ilor, bun? la suflet de?i fusese mereu biciuit? de r?utatea oamenilor, curajoas? ?n pofida vremurilor grele prin care trecuse.

  ?ntr-un final, aruncandu-?i ochii spre ??rm ?i v?zand un str?in stand acolo, cu ochii pe barca lor, Yu Min surase trist ?i-i spuse lui SolHi, ?Se pare c? ai vizitatori.”

  SolHi ?l privi mirat?. ?Eu? De ce anume crezi c?-i dup? mine cineva?”

  ?Pentru c? aici sunt prea pu?ini pe care un str?in poate s?-i caute. Tu ?ns? ai multe persoane s? te caute, SolHi. Mult mai multe decat mi-ar pl?cea mie s? recunosc.”

  Spunand asta, Yu Min ?i ?ntoarse spatele, c?ci nu voia ca SolHi s? ajung? s?-i citeasc? gandurile ?i s?-i afle acel mare secret pe care-l ascunse de ea atata amar de vreme. O team? nefondat?, c?ci SolHi, de cum ?l recunoscu pe DooSan ?n persoana str?inului de pe ??rm, uit? complet de cele spuse de Yu Min, ?ntrebandu-se ?n sinea ei de ce anume se chinuise Han DooSan s? parcurg? atata amar de drum doar ca s-o vad?. ?i, pentru prima dat? de cand se cuno?teau, ?ncepu s? se team? de el. Nu pentru c? l-ar fi ?nvinuit pentru cele ?ntamplate, ci pentru c?, de cand ?l rev?zuse, atatea probleme se ab?tuser? pe capul ei, f?cand-o s? se simt? iar neputincioas?, exact a?a cum se ?ntamplase ?n urm? cu ?apte ani.

  Nu spuse ?ns? nimic nim?nui despre ale ei temeri. Doar privi ?n zare, la DooSan, a?a cum f?cea ?i el, pan? ce barca ancor? ?n port. Apoi, cand Yu Min ?i spuse s? nu-?i fac? probleme c? se ocup? el ?i de partea ei de desc?rcat, SolHi cobor? de pe punte ?i se apropie de DooSan. La doar doi pa?i de el, surase ?i-i spuse ?n glum?, ?Nu pot s? cred ce-mi v?d ochii: marele Han DooSan ?n persoan?. Sau… e?ti cumva o fantom? ce s-a ab?tut pe aici ?n c?utare de pace?”

  DooSan surase ?i el, ?M? ai cumva pe con?tiin???” SolHi ?l privi ?ncurcat?. ?Nimic personal. Doar m? gandeam c? dac? tot ?mi vezi fantoma ?nseamn? c? m? ai pe con?tiin??. Ca victim?. ?i… las-o balt?, doar o glum? proast? din cate ?n?eleg.”

  ?Cat se poate de proast? dac? sincer. Mai ales dup? tot ce s-a ?ntamplat. Dar, nu cred c? mai conteaz? pan? la urm?. A?a c?, ia zi: c?rui fapt datorez vizita fostului meu ?ef?”

  ?Fostul?”

  ?Yeah, absolut, c?ci, din cate ?mi amintesc, am fost dat? afar? din poli?ie pe motivul, citez, ?C-am ?ncercat s? ob?in favoruri intrand ?n patul ?efului.” Sau s? fiu mai explicit? de atat?”

  ?Nu-i nevoie. Am citit ?i eu mesajul cela.”

  ?Serios? L-ai citit? De unde m? rog? Ai intrat cumva ?n contul meu?”

  ?A? fi vrut eu. Poate a?a a? fi aflat mai multe secrete despre tine. Dar, cum n-am eu ?ansa asta, doar… am investigat. Pe ici, pe colo. Am prieteni ?n procuratur? s? ?tii, prieteni c?rora nu le-a fost deloc greu s? afle motivul concedierii unuia dintre subalternii mei.”

  ?Aaa, asta era,” spuse SolHi oarecum nep?s?toare. ??i eu care credeam c? e?ti aici ca s? vezi ce anume s-a ales de cea de care ai vrut atata amar de vreme s? scapi, dar f?r? rezultat. Pan? acum cand a fost atat de u?or. Ar fi trebuit s? ?ncerci asta mai demult, s? ?tii. Astfel ai fi fost liber de atata amar de vreme.”

  ?Ha-ha, comic, dar nu pentru mine s? ?tii, c?ci… nu m? face pe mine fericit durerea ?i ghinionul altora.” SolHi ?l privi pe sub sprancene. ?Bine, recunosc, doar din cand ?n cand cand are de-a face cu du?manii mei.”

  ?Dintre care fac parte ?i eu din cate ?mi amintesc.”

  ??i ai dreptate: te consider uneori astfel. Cand ?mi calci pe b?t?turi. Dar, cum nu-i asta motivul pentru care sunt aici, mai bine trec la subiect: e?ti din nou ?n joc, detectiv Ian SolHi.” ?i, nici una nici dou?, o for?? pe SolHi s?-?i prind? insigna din zbor. ?Te cheam? datoria. A?a c?… s-a zis cu lenevitul!”

  SolHi ?i arunc? insigna cat de curand ?napoi. ?Mai bine zic pas, c?ci mi-i bine aici. A?a c?, cum n-am de gand s? m? ?ntorc ?n veci ?n poli?ie, n-ai decat s? faci stanga ?mprejur ?i s-o ?tergi de aici. La pas gr?bit, nu lene?.”

  DooSan pufni ?n ras. Apoi, devenind dintr-o dat? serios, ?i spuse, ?Plec de aici, dar nu singur. ?i nu la pas lent, dar cu vitez? moderat?, exact a?a cum am ajuns aici: conducand ?i nu mergand.”

  ?Dac? zici: pentru mine e tot una cum ai ajuns aici ?i cum pleci. De nu vrei singur, pot s?-?i g?sesc companie. Sunt destule ?i pe aici s? ?tii.” Apoi ?i f?cu cu ochiul cand ?l v?zu pe DooSan stramband din nas. Dup? mutra lui acr? ??i d?du seama c? era momentul potrivit s?-?i mai bat? ni?el joc de el. Dar trebui s? lase asta pentru mai tarziu cand ?l auzi pe unul dintre pescarii b?trani strigandu-i s? se apropie c? pe?tele ei era deja preg?tit.

  ?Pe?tele?” O ?ntreb? DooSan pe-un ton u?or batjocoritor. ?Te-ai apucat cumva de ?pescuit?”

  ?Da, cadavre, ?i-s a naibii de bun? la asta. Doar e?ti aici, nu? Fantom??!”

  DooSan stramb? iar din nas. ?S? ?tii c? n-a fost comic deloc.”

  ?Poate pentru tine, c?ci pentru mine e anume ceea ce mi-am dorit mereu: s?-mi bat joc de tine dup? cum mi-i pofta ?i s? te calc pe b?t?turi a?a cum mi-am dorit mereu. Iar acum c? nu-mi mai e?ti ?ef, Han DooSan, s? ?tii c? pot chiar s? te fac s? suferi. Mult mai mult decat ai suferit deja.”

  SolHi spuse toate astea pe-un ton juc?u?, f?candu-l pe DooSan s? se ?ntrebe la un moment dat ce era ?n mintea ei. V?zand ?ns? privirile celorlal?i pescari a?intite asupra lor ?i mai ales privirea piezi?? a lui Yu Min, ??i d?du seama c? era ??n plus” ?n acele locuri. De aceea doar se mul?umi cu ai spune lui SolHi s?-?i vad? de treab? c-o a?teapt? pe mal, iar cand r?mase singur privi iar la Yu Min, ?uierand apoi printre din?i, ?Un alt pr?d?tor la orizont. Nu, Han DooSan, de nu vrei s? r?mai cu buza umflat?, ar trebui s? te gr?be?ti c? de nu o s?-?i mu?ti mainile o via?? ?ntreag?.”

  ***

  DooSan nu era singurul deranjat de apari?ia unui rival la orizont. La fel se sim?ea ?i Yu Min, c?ruia zambetele ?i privirile schimbate de DooSan ?i SolHi i se p?rur? cu?ite ?nfipte ?n suflet ?i r?sucite lent. De asta ?i oft? ?ntr-un final, dr?cuind printre din?i, c?ci chiar ura el s? piard?.

  ??i totu?i ai pierdut demult, Yu Min,” ?i spuse unul dintre pescarii b?trani, care se opri lang? el ?i-i puse o man? pe umeri. ?Ai pierdut demult, ?n clipa ?n care ai l?sat-o s? plece ?i asta pentru c? te-ai temut s?-i spui ce sim?i. Acum ?ns? e prea tarziu, b?iete: pentru regrete, s?-i spui ce sim?i ?i s? fii fericit. ?i ?tii de ce?”

  ?Pentru c? SolHi e ca pesc?ru?ul care dac? ?i-a g?sit perechea nicicand nu se uit? ?n jur?”

  ?A?a e. Ai dreptate spunand asta acum, c?ci perechea pesc?ru?ului SolHi nu e?ti tu, ci cel de colo, cel pe care-l prive?te a?a cum nicicand nu te-a privit pe tine ?i la fel cum nicicand tu n-ai privit-o pe ea.”

  ?Nu po?i nega acum c? ?in la SolHi.”

  ?Asta n-a negat-o nimeni, Yu Min. La fel nu pun la ?ndoial? c? ai sentimente pentru ea. Dar, de?i-s sincere ?i curate ale tale sentimente, nu sunt de ajuns s-o ?ntoarc? din drum pe ea ?i s-o fac? fericit?. Nu acum cand un altul i-a zambit frumos, furand un zambet ?i de la ea.”

  ?Un str?in totu?i.”

  ?Nu pentru SolHi. La fel ?i ea nu-i str?in? lui. Nu de ?i-a c?lcat pe suflet ?i-a venit pan? aici. La sigur nu ?n vizit?, c?ci v?d hot?rarea ?n ochii lui: e decis s-o ia de aici ?i cu orice pre?. Ceva ce nu po?i ?mpiedica, b?iete. Nu de ?ii la ea ?i de-o vrei fericit?.”

  Dup? astfel de cuvinte, b?tranul se ?ndep?rt?. Sim?i nevoia s? fac? asta ?i s?-l lase pe Yu Min singur. Nu s? sufere, ci s? ?n?eleag? c? avea el dreptate pan? la urm?: o pierdu-se pe SolHi din la?itate ?n urm? cu mul?i ani, atunci cand se temuse s?-i spun? ce simte ?i-o l?sase s?-?i ia zborul asemeni unui pesc?ru? ce ?i-a ?ntins larg aripile ?i s-a ?ndreptat spre soare-r?sare, ?n c?utare de aventuri ?i noi iubiri.