O mare lad? cu pe?te se vedea ?n spatele bicicletei pe care SolHi o ?inea de coarne, ?mpingand-o ?nainte. O lad? care p?rea extrem de grea la prima vedere, dar totu?i o greutate pe care SolHi p?rea s-o sus?in? cu u?urin??, c?ci bicicleta nu se ?nclin? pe-o parte nici m?car pentru o secund?. Ceva ce-l f?cu pe DooSan s? se ?ncrunte la un moment dat, c?ci i se p?rea ciudat s-o vad? pe SolHi sus?inand o a?a greutate. De altfel lui mereu ea i se p?ruse fragil?, capabil? s? se frang? la prima adiere mai puternic? de vant. Dar… surpriz?… rezultase c? lucrurile erau total opuse imaginii pe care el ?i-o pictase ?n cap despre femeia din fa?a lui.

  Ce era mai ciudat de atat pentru el era s-o vad? pe SolHi zambind. Ceva ce nu prea observase el la dansa mai ?nainte, ceea ce-l f?cuse adesea s? se ?ntrebe de era ea uman? sau doar un robot p?rand unul. ?n acele clipe ?ns?, trecand prin sat, SolHi radia toat?, zambindu-le larg s?tenilor ?ntalni?i ?n cale, ?n special b?tranilor.

  ?De parc? mi-ar face mie ?n ciud?,” bomb?ni DooSan sub nas, privind-o. ?Cand e ?n oficiu sau cu mine, arat? de parc?-i mereu gata s? mu?te pe cineva. Cu al?ii ?ns? e toat? numai un zambet. Ceva suspect a? zice eu.”

  Tres?ri dintr-o dat? s?rmanul, oprindu-se locului ?i chiar o privi cu ochi mari cand o surprinse pe SolHi la doar ca?iva pa?i, privindu-l pe sub sprancene. O reac?ie a lui care la fel i se p?ru suspect? lui SolHi, c?ci ?l ?ntreb?, ?Ce tot naiba pui tu la cale? Sau… ar trebui s? ?ntreb cu cine m? vorbe?ti pe la spate?”

  ?Eu?” ?ntreb? DooSan dintr-o dat?, parc? vrand s? se apere astfel. ?N-am zis eu nimic dac? sincer. Ai vedenii din cate v?d.” Apoi, ?ncercand parc? s? ?scape” de interogatoriu, tot sc?rpinandu-se ?n cap la fel ca ?i Kan cand era ?ncurcat, DooSan ?ncerc? s? treac? pe al?turi. Se opri ?ntr-un final ?n dreptul ei cand ?i observ? privirea fix?, a?intit? asupra lui, ?Ce acum? Ce? Ce?”

  ?Doar m? ?ntrebam cine naiba e?ti,” o tranti SolHi dintr-o dat?, c-o min? serioas?, pe care DooSan n-o v?zuse nicicand mai ?nainte. De asta ?i deveni ?i el dintr-o dat? serios.

  ?Cine-s?” ?ntreb? dup? asta, ranjind, parc? vrand s? se asigure c? n-o s? fie ?mu?cat.” ?De parc? nu m? ?tii. Cel asupra c?ruia te asmu?i mereu, caine de van?toare ce e?ti.”

  ?Da, asta o ?tiu ?i eu, c?ci de la tine am ?nv??at-o: asta cu mu?catul. Dar totu?i simt eu c? mai e ceva acum. Ceva ce pute a naibii de putred.”

  ?Am zis eu c? ai vedenii,” ?a?ai DooSan dup? cateva secunde de privit ?int? la ea. ?Sau… ar trebui s? spun c? sim?i mirosuri acolo unde nu-s?”

  ?Ba nu. Mirosul ?l simt sigur ?i venind de la surs? sigur? de altfel, tu, Han DooSan, c?ci… de e?ti aici e pentru ceva. Ceva a naibii de ciudat a? zice eu. A?a c?, ia zi: pentru ce mama naibii ai venit pan? aici? ?i nu-mi zi c? pentru a m? aduce pe mine la sec?ie, c? nu cred eu ?n pove?ti cu zane.”

  ?Doar ?n cele cu balauri, nu?” Vru s? fac? DooSan o glum?. ?n?elegand c? f?cuse una proast?, dup? mutra acr? a lui SolHi, b?tu ?n retragere. ?Doar ziceam ?i eu. ?i totu?i n-ai dreptate! Adic? cand spui c? nu-s aici pentru a te aduce ?napoi, ci pentru ceva straniu.”

  ?Da nu mai zi?! Ar trebui s? mu?c momeala asta cumva?”

  ?Absolut, ?i… ?nceteaz? a-mi vorbi cu accent! Nu ?n?eleg nimic din ce zici ?i… e?ti stranie! M? irit?! Vorbe?te normal s? te pot ?n?elege ?i eu! ?i… ?nceteaz? a mai s?ri la gatul sufletelor nevinovate care nu fac decat s? se preocupe pentru tine! Mai ales, crezi c? putem pleca acum? Nu de alta, dar… mai mult decat m? irit? accentul t?u ?local” ?i ochii ace?tia negri a?inti?i asupra mea, m? scot din min?i camerele de luat vederi de colo.”

  SolHi se ?ncrunt?. ?Despre ce mama naibii vorbe?ti acuma?” Privind ?ns? ?n aceea?i direc?ie ca ?i DooSan, schimb? mutra acr? pe un zambet cand le v?zu pe b?tranele satului privindu-i. ?Aaa, acum ?n?eleg: te deranjeaz? s? fii supravegheat 24/24, nu?”

  ?Pe tine nu?”

  ?Nu, dac? sincer, c?ci… camerele acestea-s ?oarbe.” Doar se uit? spre tine, f?r? a capta prea mult.”

  ?N-a? fi eu atat de sigur de ceea ce spui. ?i ?tii de ce? Pentru c? le simt privirile a?intite asupra mea. Le simt arzandu-m? pe ceaf?, de parc? a? fi ?nconjurat de-o mul?ime de cobre, ?ncepand cu cea din fa?a mea.”

  ?Dac? zici,” ?i spuse SolHi nep?s?toare, ridicand brusc din umeri ?i continuandu-?i drumul.

  Nu asta ?i atrase ?ns? aten?ia lui DooSan, ci al ei zambet. Unul frumos, pl?cut, ce-l ?nc?lzi dintr-o dat? pe din?untru. ?i, atat de brusc c? se surprinse ?i el de cum reac?ionase, sim?i gelozie fa?? de vantul cela ce-?i plimba ??galnic degetele prin p?rul ei strans ?n coad?, pe gatul ei abia z?rit dup? gulerul hainei ?i chiar pe chipul ei, cel sc?ldat ?n caldele raze de soare ale apusului. Raze pe care le ur? DooSan dintr-o dat?, c?ci ele n-aveau interzise s?rutul, ceva ce el nu ?i-ar fi putut permite nicicand: s-o s?rute pe buze, ?n v?zul lumii, jucandu-se ??galnic prin p?rul ei, cel ce adia a lavand? ?i-a castane coapte.

  ?Aaa, ce naiba?!” Strig? DooSan ?n capul lui, sim?ind gelozia strangandu-l ?n bra?e. O gelozie nu doar pentru acele raze de soare ?i pentru vant, ci ?i pentru b?rbatul cela, care se oprise s-o salute pe SolHi cand o v?zu trecand pe acolo. Ba chiar se dr?cui DooSan ?i pe sine, c?ci ?n?elese ?n sfar?it c? ceea ce ?ncercase atata amar de vreme s? ignore era real, adanc ascuns ?n pieptul lui, probabil prins bine cu acel ?urub ce SolHi i-l d?duse nu demult, din clipa ?n care ?i atinse palma ca s?-l ieie. ?Un ?urub pe care am de gand s?-l fixez bine ?i ?n capul t?u, Han DooSan, c? la sigur te-ai scrantit la minte cu astfel de ganduri. Nu acum ?ns?, cand ne ?ntoarcem ?n Seul. Acolo, ?n doi doar, o s? te fac la sigur s?-?i bagi min?ile ?n cap ?i s? nu mai vezi iluzii frumoase acolo unde n-ar fi trebuit s? fie decat ur?.”

  ?n momentul ?n care o auzi pe una dintre b?trane strigandu-i lui SolHi, ?Girafa ceea e cu tine cumva?” DooSan se uit? ?n stanga cu ochii cat cepele. Apoi, ?n?elegand c? ?girafa” era f?r? doar ?i poate adresat? lui, DooSan privi la SolHi, ar?tandu-i acesteia col?ii. ?i era cu adev?rat furios: nu pentru c? b?trana ?l numise ?giraf?,” ci pentru c? SolHi zambea. ?Te sim?i triumf?toare, nu?” ?uier? el printre din?i, ?ntr-un final.

  ?Absolut, c?ci se pare c? se completeaz? Gr?dina Zoologic? cu numele de ?Han DooSan!”

  ?Ia, Ian SolHi, s? ?tii c? nu-i comic deloc!”

  ?De ce ?i nu?! M?car cineva se distreaz? de nu tu.” Dup? care, ?ntorcandu-se spre b?tran?, SolHi ?i spuse abia ab?inandu-se s? nu pufneasc? ?n ras, ?Adjuma, s? ?tii c? ?girafa” e una important?. Procuror de la capital? de altfel.”

  ??i?” R?spunse b?trana ?n doi peri. ?De-i de la capital? e f?r? maini sau ce? Sau se crede cuumva important de las? o fat? s? care greut??i ?n timp ce el fluier? a pagub? cu mainile ?n buzunare?”

  ?Era despre mine cumva?” O ?ntreb? DooSan pe SolHi, pus pe har??. V?zand-o ?ns? chicotind, ?n sinea ei, se trase un pas ?n spate, ?uierand printre din?i, ?Las c?-mi cazi tu ?n labe dup? asta. Atunci o s?-?i ar?t eu ce poate ?girafa” asta.”

  ?S? ?ntind? mai lung gatul?” O auzi pe SolHi sasaindu-i ?n ureche. De asta ?i-o privi cu ochi de fiar?. Se c?tr?ni ?ns? ?i mai mult cand o v?zu pe SolHi f?candu-i cu ochiul, dup? care o v?zu ?ntorcandu-se spre b?tran? ?i, ducandu-?i un deget la buze, ?i spuse aceleia pe un ton juc?u?, ????, adjuma! S? nu fim rele acum, c?ci se sup?r? ?i pe urm?-i r?u de tot.”

  ?Mare scofal?,” o tranti b?trana dintr-o dat?. ?Numai numele de el c?-i procuror, c? de dreptate… ehe, mai e mult? ap? de curs pe Raul Han pan? ?sta s? fie demn de a?a nume. ?i, nu sta locului, auzi? Pune mana ?i ajut?! M?car cu ?mpinsul dac? de altceva nu e?ti bun!”

  Privind-o cu ochii cat cepele pe SolHi, care savura parc? victoria ceea, ?i fierband pe din?untru din cauza nedrept??ii care i se f?cea, DooSan se apropie iar de ea, ?uierandu-i printre din?i, ?Ai decis cumva s?-?i ba?i ?i tu joc de mine, nu? Savurandu-?i pe deplin victoria!”

  ?Una binemeritat?, domn procuror. Nu po?i nega asta, c?ci demult a?tept eu o astfel de ?ans?. Din ziua cand te-am ?ntalnit de altfel.”

  ?Atunci, savureaz-o din plin, Ian SolHi, pentru c-o s-o po?i savura doar o singur? dat?! ?nainte s-ajungi ?n fl?c?rile iadului pentru c? ?i-ai b?tut joc de-un biet suflet ca mine,” se v?it? DooSan, smulgand brusc coarnele bicicletei din mainile lui SolHi. ??i… ?i-a? mai sugera s?-?i ?tergi ranjetul cela de pe fa?? de nu vrei s? vezi ce-i poate pielea diavolului Han DooSan.”

  ?Dac? zici!” V?zand ?ns? c? DooSan era cat pe ce s?-i r?stoarne lada cu pe?te, SolHi apuc? brusc de ea, ?uierandu-i apoi printre din?i, ?Te r?zbuni cumva?”

  ??tiu ?i eu?!” ?i r?spunse DooSan, for?and un zambet ciudat. ?Poate doar ?i ?ntorc cuiva favoarea, nu crezi? Unei ?prietene,” care m-a ?njunghiat pe la spate cu prima ocazie.” Apoi, ?ntorcandu-i spatele lui SolHi, care continua s?-l priveasc? chiora?, DooSan surase, spre marea lui surprindere, c?ci nu-?i de ce g?si jocul cela ?i mai ales cearta lor una de suflet.

  ***

  Apropierea de DooSan o f?cea s? se simt? cu adev?rat ciudat. Sim?ea fluturi ?n stomac chiar dac? n-ar fi trebuit s?-i simt? ?i la fel se sim?ea stangace, ?De parc? m-a? fi ?ntors ?n liceu ?i m-a? fi ?ndr?gostit pentru prima dat?. La naiba, nu astfel sperasem eu s? se termine totul.”

  ?S? se termine? Ce anume?”

  ?Nimic. Doar… stai aici! Duc lada ?i apoi ne continu?m drumul,” murmur? SolHi ?ncurcat?, sim?indu-se chiar mai prost ca ?nainte ?i asta pentru c? fusese auzit? murmurand lucruri de c?tre cel care n-ar fi trebuit de fapt s? le aud?. DooSan auzise ?ns? totul, chiar dac? nu ?n?elesese mesajul, iar SolHi trebuia s? recunoasc? c? era o proast?. De ce anume? Pentru c?-?i pierduse de tot capul lang? b?rbatul care trebuia s? fie doar un du?man pentru ea, dar care devenea cineva cu adev?rat important pe zi ce trecea, chiar ?i dac? SolHi ura s? accepte asta.

  ?ntr-un final, surprinzand privirea lui DooSan a?intit? asupra ei, dup? ce ?i refuz? iar ajutorul, ?n?f?c? lada cu pe?te ?i se ?ndrept? spre intrarea ?n supermarket, murmurand la plecare un prostesc, ?Dac? o s? fii cuminte, poate ?i prime?ti o gustare, b?iete. Ori o sticl? cu ap?.” Dup? care ranji din cauza propriei prostii, c?ci cum naiba ?i spui ?efului sau celui pe care ?l placi s? fie cuminte?! E caine sau ce?! La asta trebuia s? se gandeasc? dup? asta ?i cat se poate de serios. De nu, la sigur se b?ga ?n probleme serioase cu Han DooSan. Cat se poate de serioase, luand ?n considerare ultima noapte petrecut? ?mpreun?. Nu c? s-ar fi ?ntamplat mare lucru ?ntre ei, dar… putea fi totu?i un ?nceput de-ar fi mers mai departe ?i… ?La naiba, Ian SolHi, mai tac?-?i gura,” ??i spuse ea, chiar ?nainte s? intre ?n supermarket.

  ?n urma ei, DooSan privi fastacit spre mare. ?Ar?t a caine mai nou?” Murmur? el, ?ncurcat. ?Poate… Doar un pic?! Pu?in doar, dac? e s? m? gandesc c? am venit pan? aici s?… Hei, Han DooSan, prietene, stai prost cu capul sau ce? ?nceteaz? a te gandi la prostii ?i mergi de vezi lumea! Locurile voiam s? spun.” Dup? care, sim?indu-se mai fastacit decat pan? atunci, se ?ndrept? spre o mic? platform? din lemn aflat? nu departe de ?ntrarea ?n supermarket pe care obi?nuiau s? se odihneasc? s?tenii trecand pe acolo. ?i, a?ezandu-se pe ea, b?rbatul inspir? adanc parfumul m?rii, murmurand pentru sine, ?Am f?cut cu siguran?? o gre?eal? venind aici. N-am f?cut decat s?-i dau ?ansa s?-?i bat? joc de mine. Dar, stai f?r? grij? Ian SolHi, g?sesc eu ac ?i de cojocul t?u dup? asta. ?nc? nu-i momentul, c? dac? ?ntreprind ceva riscant iar dispari. Nu, mai ?ntai te ?ntorci ?n ora? ?i la munc?. Dup? care, din nou pe mana mea, te fac eu s? pl?te?ti ?i pentru asta. La sigur o fac sau ?mi uit numele, jur!”

  T?cu ?ntr-un tarziu sim?ind c? doar b?tea campii, c?ci ?n veci n-ar fi fost ?n stare s?-i fac? ceva r?u lui SolHi, mai ales s-o fac? s? pl?teasc? pentru ceva. Nu dup? cele ?ntamplate ?ntre ei ?n apartamentul lui. Fusese prea intens totul. Tr?ise din plin acel s?rut, unul care ?l f?cu s? se simt? atat de viu ?i dornic s? iubeasc?. Nu pe oricine, ci anume pe ea. Da, trebuia s-o iubeasc? chiar dac? ?n t?cere, c?ci n-ar fi putut spune lumii despre ce sim?ea. Nu c? s-ar fi temut s? fie judecat, ci pentru c? ?n?elegea prea bine c? cea r?nit? ?n acea poveste putea fi anume ea. De fapt fusese deja r?nit? pentru un s?rut ?i plecase. De-ar fi fost ceva mai mult…

  ?…nici nu vreau s? m? gandesc la asta. Nu acum. Mai tarziu poate c-o s? m? ?i gandesc. Acum ?ns? e mai bine s? m? las prad? momentului ?i s? v?d unde anume ne duce valul. Sper doar c? nu spre un loc de unde s? nu ne putem ?ntoarce nicicand.”

  Dup? astfel de ganduri se decise s?-i permit? doar soarelui s?-i deranjeze lini?tea prin a-i s?ruta ?ndelung cre?tetul ?i vantului ??galnic s? se joace ?n p?rul lui. De aceea ?nchise ochii, l?sandu-se pu?in pe spate ?i sprijinindu-?i corpul cu mainile ?ntinse un pic ?n spate. O pozi?ie cat se poate de relaxant?, c?ci sim?i dintr-o dat? c? se rupse de lume, de grijile ?i problemele ei ?i chiar ?i de propriile probleme. De aceea probabil ?i nu-l observ? pe b?tranul care se apropie de el.

  Nu era singur b?tranul, ci ?nso?it de un husky ro?cat, asemeni veveri?elor la culoare, la fel de pufos ?i juc?u? ca ?i ele, c?ci, cat merser? dinspre plaj? spre locul ?n care se afla DooSan, cainele se tot ?nvartea printre picioarele b?tranului, p?rand gata-gata s?-l tranteasc? la p?mant. Numai c? nimic din toate astea nu se ?ntampl? dup?, c?ci ?l ?tia prea bine b?tranul pe acel ro?cat pufos ?i juc?u?. La fel de bine se pare c? ??i cuno?tea ?i husky-ul st?panul, c?ci se lini?ti ?ntr-un tarziu, urmandu-l cuminte spre acea platform? de lemn pe care se a?ez? b?rbatul ?ntr-un tarziu.

  Nu spuse nimic nici cat se apropie de str?in ?i nici dup? ce i se a?ez? al?turi. La fel nu spuse ?i DooSan. De fapt p?rea c? DooSan nici nu-l observase pe b?tranul care st?tea al?turi de el, cu ochii pe marea albastr?, cea pe care a sa privire aproape oarb? o admira ?n t?cere, la fel cum sim?ea ale ei valuri adanc ?n suflet.

  Doar cand DooSan deschise ochii ?i privi la orizontul ?nro?it, ?l ?ntreb? b?tranul, ?Frumos, nu-i a?a?” O ?ntrebare care-l uimi enorm pe DooSan, la fel cum ?l uimi s? vad? c? nu era singur acolo. De asta ?i-l privi el ?int? pe b?tran, ?ncercand s? ?n?eleag? cine era ?i ce anume voia de la el. Al lui interlocutor ?ns?, deloc deranjat de privirea lui ?int?, ?i spuse, ?E atat de frumos apusul, b?iete. La fel cum e frumoas? via?a. ?i acest orizont ?nro?it pe care l-am privit o via?? ?ntreag?, dar de care n-am obosit nicicand. De altfel: cum s? obose?ti de atata frumuse?e, m? ?ntreb adesea.”

  DooSan zambi. ?Mai sunt ?i excep?ii,” spuse el ?ntr-un tarziu. ?Eu, de exemplu, cel care poate tr?i o via?? la ora? f?r? s? duc? dorul unor astfel de locuri. Spre deosebire de fratele meu, care era pur ?i simplu ?nnebunit de plaj? ?i de mare, de orizontul ?nro?it, de dansul pesc?ru?ilor ?n ?nalturi ?i de fo?netul valurilor deasupra apei. Exact a?a cum pari a sim?i, b?trane.”

  ??nseamn? c? fratele dvs era un om ?n?elept,” ?i spuse b?tranul, zambind. ?La fel nu gre?ea defel fiind ?ndr?gostit de ?oapta m?rii ?i de strig?tul duios al pesc?ru?ilor ?n ?nalturi. O ?oapt? pe care SolHi o ador? pur ?i simplu, s? ?tii. De aceea, de vrei s? ca?tigi puncte cu ea, ad-o cat mai des aproape de mare.” DooSan ?l privi ?ncurcat. ?De unde ?tiu?” ?ntreb? el, iar DooSan d?du ma?inal din cap c? da. ?Nimic greu. De aflat m? refer, c?ci nu vin prea mul?i str?ini ?n aceste locuri. La fel cum nu r?mane un secret faptul c? unul de la capital? a venit pan? aici anume dup? a noastr? SolHi.”

  ?Camerele de supraveghere,” marai DooSan. V?zandu-l pe b?tran privindu-l insistent, schi?? un zambet tamp. ?Doar… gandeam cu voce tare.” Dup? care privi iar marea.

  Observandu-i stang?cia, b?tranul privi ?i el marea ?i zambi. ?Eh tinere,” ?opti b?tranul dup? clipe bune de t?cere, ?doar ganduri nu exist? ?n via?a asta. De?i, trebuie s? recunosc c? uneori via?a noastr? e cl?dit? pe ganduri. Unele care ne macin? pe mul?i de aici, mai ales pe cei ce-o cunosc pe SolHi. ?i, de vorbe?ti de lup, ??i apare la u??,” glumi el v?zand-o pe SolHi venind spre ei. ?O adev?rat? fericire pentru ochii mei!”

  ?Ceva de care m? ?ndoiesc,” ?i r?spunse SolHi toat? un zambet. ??i ?tii de ce, b?trane Pan?”

  ?Pentru c? adesea cuvintele mint?”

  ?Nu cuvintele, ci oamenii. Spre deosebire de necuvant?toare, care mereu te vor iubi, chiar ?i de-ai lipsit o eternitate de lang? ei. A?a e, Kochiko?” ?l ?ntreb? ea pe husky-ul care se gudura la picioarele ei. ?nainte de-a ?ngenunchea lang? el ca s?-i mangaie blana, SolHi ?i arunc? o sticl? de ap? lui DooSan, spunandu-i ?n glum?, ?Premiul pentru ??mpins,” giraf?.”

  DooSan ?i arat? col?ii. Apoi, deschizand sticla de ap?, dar cu ochii pe SolHi, care se juca cu cainele, ?i spuse oarecum gelos, ?Credeam c? premiul meu e ce ai ?n man?.”

  SolHi ?l privi ?ncurcat?. Apoi, sim?ind atingerea umed? a buzelor lui Kochiko pe man?, ?l privi confuz?, ?n?elegand abia atunci la ce se referise DooSan ca fiind ?premiul” lui: crenvu?ca pe care Kochiko o savurase deja pe jum?tate, lingandu-se pe buze ?n a?teptarea celei de-a doua jum?t??i, c?ci SolHi ??i retr?sese pu?in mana.

  Acea scurt? a?teptare fu un test de r?bdare pentru to?i: SolHi p?rea a ezita ?n a se decide cui s?-i dea cealalt? jum?tate de crenvu?c?, Kochiko - care visa la a o avea numaidecat ?i DooSan - cel care spera s? aib? ceva mai mult decat o biat? crenvu?c? - mangaiere. Da, DooSan visa nu-?i de s?-i ia locul lui Kochiko, chiar dac? ?n?elegea ?i el cat de prosteasc? era a lui idee.

  De asta probabil ?i-?i drese glasul ?ntr-un final, ?ncercand s? alunge stanjeneala dintre ei. Una pe care o sim?ea intens? ?ntre el ?i SolHi, ?i rivalul cela ro?cat, care-?i ?ntoarse dintr-o dat? privirea spre el, chipurile ?ntrebandu-l pe DooSan, ?Ce-ai frate cu fata? Doar d?-i pace s? respire.” Dup? care, r?sf??at de degetele fetei, ce ?ncepur? a?a dintr-o dat? ai ?ncalci blana, savur? ?i restul crenvu?tei, lingandu-se mai apoi pe buze.

  V?zandu-l pe Kochiko atat de fericit pentru c? savurase ceva ce-i fusese destinat, DooSan stramb? din nas. ?Tr?d?toare mic? ce e?ti,” murmur? ?ntr-un final, f?cand-o pe SolHi s? surad?.

  ?Dac? zici!” R?spunse ea toat? un zambet. ?O tr?dare pe meritate totu?i.”

  ?Cau?i ceart? cumva?”

  ?Doar… joac?! Nu cu tine, ci cu el. ?i… s? mergem, Kochico, pan? c?pc?unul din fa?a noastr? nu ne-a ?nchis ?ntr-un castel de nisip doar ca s? se simt? ?nving?tor!” Dup? care, eliberandu-l pe Kochiko din les?, fugi prima spre mare, urmat? ?ndeaproape de ghemotocul de blan? ro?ie ce sem?na la sigur a veveri?? ?i nu a husky.

  V?zand-o plecand, DooSan morm?i, ?Mai nou c?pc?un am ajuns. Pe lang? giraf?, curcan, mopsic ?i cum mi-a mai spus pan? acum, pe c?pc?unul din poveste r?m?sesem s?-l experimentez. Dar… ??i ar?t pe urm? ce-mi poate ?i mie pielea, c?ci…”

  T?cu DooSan ?n clipa ?n care ?l auzi pe b?tran spunand, ?S?rmanul copil. A avut atat de mult de p?timit. Chiar ?i a?a via?a nu i-a luat zambetul ?i bun?tatea.”

  DooSan ?l privi ?ncurcat. ?Despre cine vorbim acum?”

  ?Despre SolHi vorbesc, tinere. Anume despre ea, c?ci ?n spatele m??tii celeia, cea a zambetului, cu care ?i face pe to?i s? cread? c? nimic nu i se ?ntampl?, ascunde de fapt o mare tain?. O mare durere mai bine zis, c?ci ce nu i s-a ?ntamplat acestui copil ?n via???!” V?zandu-l pe DooSan ?i mai ?ncurcat decat ?nainte, b?tranul Pan schi?? un zambet trist. ?V?d c? nici tu nu ?tii povestea.”

  ?Povestea? Care poveste? S-a ?ntamplat ceva special cu SolHi ?n trecut?”

  ?A?a e, tinere. Multe lucruri sunt ascunse azi ?n spatele unui trecut ?ntunecat. Unul ?n care suferin?a prin?esei din basme poate fi considerat? joac? de copil, pe cand, ?n cazul lui SolHi, a fost realitatea crud? care i-a marcat copil?ria ?i via?a, c?ci, pe lang? faptul c? a fost lipsit? de tat? pe cand avea doar cateva luni, i-a fost dat s? ?nfrunte ?i-o mam? schizofrenic?, care doar i-a am?rat ?i mai mult existen?a.”

  ?Ce?” ?ntreb? DooSan extrem de uimit, privind atent ?n ochii b?tranului. Abia atunci observ? c? Pan era aproape orb, de?i crezuse c? mai vedea cate ceva. Dar, mai mult decat atat, ce-l uimi fu s? afle c? mama lui SolHi suferea de schizofrenie. Ea ?ns? nu spusese nicicand nim?nui despre asta. De fapt DooSan era sigur c? nici Kan nu era la curent, c?ci de-ar fi ?tiut Kan nu i-ar fi dat ?n veci adresa, c?ci i-ar fi oferit astfel du?manului ei o arm? s-o doboare.

  The narrative has been taken without permission. Report any sightings.

  ??i t?cu ?ns? brusc vocea min?ii cand b?tranul Pan ??i continu? povestea, ??ti?i, domn procuror, soarta lui SolHi mi se pare atat de stranie. Chiar ?i mie, cel care-o cunoa?te de cand era mic copil, cel care ?tie cat de mult a suferit ea cu o astfel de mam? ?i cel care n-a putut nicicand s-o ajute, c?ci… aveam pe atunci ?i eu problemele mele. Chiar ?i a?a, nu doar odat? am scos-o de sub pod, aproape ?nghe?at?, c?ci mamei ei ?i trecea prin cap anume ?n astfel de nop?i, cand nu la?i nici cainele afar?, s?-?i trimit? copilul ?n strad?. ?i nu doar o arunca ?n strad?, dar o ?inea ?i fl?mand? ?i murdar?. De asta probabil ?i a ?nceput s? lucreze pe barca ceea de pescuit pe cand avea doar opt ani ?i asta doar ca s? aib? ce manca. Niciodat? ?ns? nu ?i-a abandonat mama ?i nu s-a ru?inat de ea. Sunt sigur c? nicicand n-a ?ncetat s-o iubeasc?, chiar dac? SinHa nicicand n-a iubit-o. O iubire care a durut atat de mult s? ?tii, c?ci doar un copil cu inim? mare precum SolHi poate iubi monstrul care n-a iubit-o nicicand.”

  Auzind aceste cuvinte, DooSan stranse cu putere pumnii. Sim?ea un fier ro?u trecandu-i prin inim?, chiar dac? nu putea ?n?elege de ce. ??i sim?ea mainile tremurandu-i ciudat, la fel cum ?i tremur? glasul cand ?ntreb?, ?Cum r?mane cu tat?l ei?” Chiar nu s-a interesat nicicand de ea?”

  ?De ce ar fi f?cut-o, tinere?! Doar n-a plecat omul cela ca s? se ?ntoarc? vreodat? din dragoste pentru copil?! De-ar fi iubit-o n-ar fi plecat, c?ci asta face un adev?rat p?rinte, nu? St? al?turi de pruncii lui, chiar dac? lui ?i e h?r?zit s? moar?. Tat?l lui SolHi era diferit ?ns?. Un fel de cuc ce ?i-a l?sat oul ?n cuib str?in, zburand apoi spre alte cuiburi str?ine. De altfel chiar ?i de-ar fi r?mas n-ar fi fost de mare ajutor, c?ci omul cela chiar era un gunoi, iertat? s?-mi fie exprimarea. Era un om de nimic, care visa doar la propria bun?stare. De altfel tot pentru a fi la ad?post s-a apropiat de SinHa, c?reia i-a promis Paradisul. Nu i l-a dat ?n schimb. Doar… dureri ?i p?reri de r?u. La fel cum a l?sat atata r?u ?n urm?. ?n special ?n inima acestui copil, care n-a ?tiut nicicand cum e s? ai un tat?. De-ar fi avut unul n-ar fi muncit pe-o barc? de pescuit de la varsta de opt ani. Chiar ?i a?a copilul ?sta e un ?nger. Unul mult mai puternic decat noi to?i la un loc, unul care n-a colapsat nici chiar atunci cand via?a cainoas? ?i-a ?nfipt col?ii ?n al ei grumaz, vrand-o moart?.”

  ?Cum r?mane cu mama ei? E chiar atat de bolnav??”

  ?Bolnav? e un cuvant prea suav pentru a o descrie. ?i… nu cred c? se poate descrie ?n cuvinte starea ei. O s-o cuno?ti ?ns?. ?ntr-o zi. Dac? SolHi o s? vrea asta. Atunci o s? ?n?elegi despre ce vorbesc. ?i… sper ca atunci s? nu-?i sangereze ?i ?ie inima, b?iete, a?a cum ?mi sangereaz? mie. Iertat? s?-mi fie ?ndr?zneala de a te numi ?b?iete,” dar, pentru mine, to?i cei din jurul lui SolHi sunt ai mei prieteni. Unii dintre pu?inii ei prieteni dup? cele ?ntamplate acum ?apte ani.”

  ?N-am ?tiut c? SolHi v-a vorbit despre acele evenimente,” murmur? DooSan, confuz.

  ?A vorbit? Ba nu, tinere: SolHi n-a vorbit nicicand despre ce i s-a ?ntamplat ?n acel mare ora? de oameni. Chiar ?i a?a am aflat ?i noi, c?ci, chiar dac? p?rem ?napoia?i ?i rup?i de lume, tot avem ?i noi televizor. De altfel am aflat din prima zi despre a ei durere. Nimeni ?ns? nu a spus nimic ?i nici n-a judecat-o. Nu era de competen?a noastr?, c?ci SolHi e copilul nostru, al tuturor, iar un p?rinte nicicand nu-?i judec? copilul s? ?tii.”

  Cu durerea ?n suflet, b?tranul Pan se ridic? de jos ?i se ?ndrept? spre supermarket. DooSan privi o vreme ?n urma lui, pan? b?tranul intr? ?n local. Dup? care privi la SolHi ?i Kochiko, care se jucau ?nc? pe plaj?, fugind unul dup? altul sau trantindu-se ?n nisip doar ca s?-?i continue joaca. ?i… ?E atat de frumoas? SolHi. ?n ochii mei de azi e atat de frumoas?,” murmur? DooSan.

  ?n ochii lui se citi dintr-o dat? iubirea. Se citi atat de vie, de?i jurase s-o urasc? o via??. ?i b?tea inima nebune?te ?n piept ?i-l strangea pe din?untru, c?ci nu era deloc u?or pentru el s? afle despre al ei ?trecut ?ntunecat,” unul din care f?cea parte ?i el, c?ci atat de mult o f?cuse ?i DooSan s? sufere ?n trecut. Era ?ns? de domeniul trecutului totul: ura lui ?i r?zbunarea. La ce visa ?n acele clipe era la iubire: ?n bra?ele ei, pe acea plaj?, jucandu-se el cu ea ?i nu Kochiko, cel pe care ?l gelozea atat de mult ?n acele clipe.

  ***

  Jocul nop?ii i se p?ruse ciudat lui DooSan, c?ci, cat timp el o privise pe SolHi jucandu-se cu Kochiko pe plaj?, soarele se ascunse dup? nori, iar lumina disp?ru ?i ea curand, l?sand loc nop?ii. Anume atunci SolHi ?l l?s? pe Kochiko s? se ?ntoarc? la b?tranul Pan, care st?tea ?n acela?i loc ?n care avusese discu?ia cu DooSan, iar ea lu? bicicleta de coarne ?i-i spuse b?rbatului de al?turi s-o urmeze. DooSan f?cu asta: o urm? numaidecat. O urm? ?ns? ?n t?cere, ganditor, ?ncercand s? ?n?eleag? ce anume ?l deranja atata la ?ntampl?rile de peste zi. Ori poate nu ziua ceea era de vin?, ci anume el?! Singur nu era sigur de asta, dac? sincer.

  Cu astfel de ganduri ?n cap, b?rbatul o urm? pe SolHi o vreme. Apoi, cand ?n?elese ?n sfar?it c? era mai stranie t?cerea dintre ei, privi la femeia de al?turi, zambind ?ntr-un sfar?it. Motivul? O ?uvi?? rebel? de p?r, ce-?i f?cea de cap pe chipul lui SolHi, adumbrindu-i lui privirea.

  ?l deranja asta. ?l deranja acea ?uvi?? de p?r ce-i fura parte din priveli?tea frumoas? de al?turi. La fel ?l deranjau ?i pesc?ru?ii, cei pe care SolHi ?i privea t?cut?, de parc? ar fi ?ncercat s? ?n?eleag? al lor tainic mesaj strigat de sus, chiar deasupra m?rii.

  Spre deosebire de DooSan ?ns?, SolHi era calm?. Pentru ea contau ?n acele clipe doar frumuse?ea locurilor ?i pesc?ru?ii din ?nalturi. ?i, complet fermecat? de seara romantic? ce se l?sase dintr-o dat? ?n acea parte de lume, mai ales dup? ce surprinse privirea lui DooSan a?intit? asupra ei, SolHi zambi. O f?cu ?ns? discret ca s? nu-i dea ?ansa lui DooSan s? interpreteze lucrurile ?i apoi s? fac? mi?to de ea, a?a cum ?i era felul.

  Dintr-o dat? SolHi tres?ri ?n clipa ?n care DooSan ?i atinse obrazul ?n stangacea ?ncercare de ai da ?uvi?a ceea rebel? de p?r la o parte. ?n loc de ?uvi?? ?ns? ?i atinse obrazul femeii de al?turi, care ?l privi numaidecat, confuz?, c?ci nu ?tia cum s? interpreteze gestul lui. Mai ales nu putea ?n?elege SolHi sclipirea v?zut? ?n ochii lui, ceva asem?n?tor dragostei, dar totu?i ceva ciudat ei.

  La fel de ciudat ca ?i ea se sim?i ?i DooSan, c?ci privi imediat ?n alt? parte. Cum s? nu se simt? astfel cand p?rea un adolescent prins ?n flagrant ?n clipa ?n care vruse s?-i fure un s?rut femeii iubite?! O ?ncurcare care ?l f?cu s? murmure ?ntr-un final, ?Nu m? ?n?elege gre?it. Doar ?ncercam s?-?i dau p?rul dup? ureche. Ca s? pot vedea marea.”

  Balbaial? lui o f?cu pe SolHi s? surad?. Apoi, devenind dintr-o dat? serioas?, c?ci doar astfel putea s? fie credibil? tachinarea ei, ?i spuse b?rbatului de al?turi, ?Marea o po?i vedea ?i pe deasupra mea, c?ci e?ti destul de ?nalt. Nu de alta te-au numit m?tu?ile satului giraf?. Sau… f?cand un pas ?n fa?? ori unul ?n spate, nu a? fi nimerit ?n raza de ac?iune a ochilor t?i, s? ?tii.”

  DooSan o privi pe sub sprancene. ?Mi se pare c? exagerezi acum. Doar… am vrut s?… las-o balt?! Oricum nu se merit? s? explic evidentul.” SolHi pufni ?n ras. ?Ce acum?”

  ?Nimic. Doar… mi se pare ciudat s?-l v?d pe marele Han DooSan balbaindu-se ?i ?ncurcandu-se ?n idei. Sau… ?i-a spus cumva b?tranul Pan ceva despre mine?” DooSan privi brusc ?n alt? parte. ??nseamn? c? a spus ceva dac? te eschivezi de la r?spuns. Acum ?ntrebarea urm?toare e: ce ?i-ar fi putut spune s? ajungi s? te compor?i astfel? De parc? ?i-ar p?rea r?u pentru ceva.”

  ?Mie?” O f?cu DooSan pe prostul. ?Ba bine c? nu! Doar… m? simt straniu. Atat.”

  ?O stranietate care mi se pare ?i mai ciudat? s? ?tii.”

  ?Asta pentru c? nu ai destul? ?ncredere. ?n cei din jurul t?u, v?zand conspira?ia acolo unde de fapt nu e.”

  ?A?a s? fie?! Nu, nu m? conving cuvintele tale. De ce? Pentru c? te ?tiu prea bine, Han DooSan. ?tiu ce-?i poate pielea. Mai ales… mi-o spune instinctul, cel ?n care m-am ?ncrezut mereu de cand am intrat ?n poli?ie ?i cel care nu m-a tr?dat niciodat?. Un instinct care m? ajut? s? miros mincino?i de-alde tine de la o po?t?.”

  ??tii, ur?sc cu adev?rat cand faci asta.”

  ?Iar ce ur?sc eu e cand tu ?ncerci s-o faci pe cavalerul, dar nu-?i ajunge destul curaj. De ce? Pentru c? te ?mpiedic? ura. Una pe care o simt ?i eu. Dar, cum chiar n-am chef de ceart? ?n aceste clipe, zic s? plec?m naibii de aici.”

  ?Acela?i lucru ziceam ?i eu, c?ci… numai tu e?ti ?n stare s? m? calci atat de r?u pe nervi. Dup? care, de parc? nimic nu s-ar fi ?ntamplat, propui s? mergem la o plimbare.”

  ?Acum eu sunt de vin??”

  ?Doar nu eu?!” Se ap?r? DooSan, privind-o chiora?. ??i… ?tii, chiar dac? m? calci pe nervi, tot te vreau al?turi.”

  Schimbarea tonului vocii lui DooSan ?i acele cuvinte spuse parc? din suflet o f?cur? pe SolHi s?-l priveasc? ?int?. Apoi, pufnind dintr-o dat? ?n ras, spre marea surprindere a b?rbatului de al?turi, ?ntreb?, ?M? vrei al?turi? Pe mine?” DooSan d?du din cap c? da. ?Vie sau…?”

  ?Ia! Vrei s? nu exagerezi acuma? M? refeream al?turi pe biciclet?, la o plimbare. ?n doi.”

  ?Tu ?i eu? La o plimbare pe biciclet?? ?mb?trane?ti cumva ?i de asta devii sentimental? Sau… a?a de bine ?i-ai tratat prietenii de-a lungul anilor, c?ci am r?mas singura care s?-?i ?stea al?turi” ?ntr-o noapte cu lun?, pe malul m?rii?”

  ??tii, nu-i funny deloc. ?i… da, ai dreptate!”

  ?Wow, ceva nou ?i nea?teptat: Han DooSan accept? c? un altul poate avea dreptate.”

  ?F?r? ironie, vrei?”

  ?Doar spuneam lucrurilor pe nume, c?ci… e al naibii de suspect? dac? sincer. Propunerea m? refer.”

  ?Nu v?d ce-ar fi suspect ?n a face o plimbare ?n doi, pe biciclet?.”

  ?Nimic straniu, de-am fi fost iubi?i sau m?car aman?i. Dar, cum nu suntem nici una ?i nici alta, mai ales dup? ce toat? lumea ?tie c? ne iubim ca ma?a ?i ?oarecii, mi se pare straniu, dac? nu pervers.”

  DooSan ??i drese glasul, privind-o pe sub sprancene. ??i, dup? cum spuneam, numai tu po?i vedea pete negre pe spuma laptelui. Sau ce, chiar totul a fost tr?dare ?i conspira?ie ?n via?a ta?”

  ?Nu-i asta. Doar… mi se pare ciudat ca ?eful meu… fostul meu ?ef de altfel, s?-mi propun? s? facem o plimbare pe biciclet?. Pe aceea?i biciclet? de altfel.”

  ?E singura pe care o avem, ?n caz c? n-ai observat,” spuse DooSan ?n glum?.

  SolHi ?l privi confuz?. ?O plimbare? Cu tine pe… biciclet??” V?zand-o ?ns? pe SolHi bosumflandu-se, c?ci ironia lui nu i se p?ruse deloc potrivit?, o trase brusc spre el, c?ci ?tia prea bine ce-i putea mintea lui SolHi de-i dea prea mult timp de gandire. Apoi, for?and-o practic s? urce pe biciclet?, ?n fa?a lui, dup? ce urc? ?i el, ?i spuse chiar ?nainte s? apese pe pedale:

  ?Uneori chiar e?ti ?nc?p??anat?, Ian SolHi! Mai ceva ca un catar! Iar eu nu voiam decat s?-?i ar?t c? ?i al?ii au inim?.”

  Aceste cuvinte ?i f?cur? inima lui SolHi s? bat? mai tare. Sim?i chiar ro?u ?n obraji la un moment dat ?i c? sangele ?i circula mult prea repede spre creier. Dar, de?i sim?ea nevoia cumplit? de-al privi ?n ochi pe b?rbatul de al?turi, a c?rui respira?ie calm? ?i pl?cut? o sim?ea dansandu-i pe pielea cefei, SolHi se ?nc?p??an? s? priveasc? doar ?n fa??, c?ci nu putea recunoa?te defel c? pierduse acel mic r?zboi cu DooSan: unul al inimii.

  DooSan se sim?ea la fel dac? nu chiar mai straniu decat ea ?n acele clipe, de?i ?ncerca s? par? calm ?n timp ce mi?ca pedalele bicicletei. Cum s? nu se simt? astfel de altfel cand visase demult la o astfel se scen? romantic??! Una ?n care nicicand nu fusese SolHi eroina principal?, ci o alt? femeie, cea din acea camer? de motel din urm? cu mul?i ani, una f?r? chip pan? ?n acele clipe, dar care p?rea s?-l fi c?p?tat ?n acel moment ?n care inima lui ?ncepu s? bat? mai tare, ?n ritmul inimii femeii din fa?a lui.

  ***

  ?Lady in Red” de Chris De Burgh r?suna atat de pl?cut ?n mica odaie a lui SolHi. Nu ea asculta ?ns? acea melodie, ci DooSan, ?n c??ti, ?n timp ce cotrob?ia printre lucrurile ei. Ba chiar p?rea un pic iritat, de?i asculta o a?a frumoas? melodie ?i ar fi trebuit s? fie cat se poate de calm. Nu era ?ns? ?i asta p?rea ciudat, la fel cum p?rea straniu faptul c? se afla ?n camera ei, f?r? voie ?i mai ales cotrob?ind printre lucruri.

  Asta ?ns? p?rea s? nu-l deranjeze prea mult pe DooSan, ci faptul c? nu g?sea ceea ce c?uta. ?De parc? ar fi intrat ?n p?mant sau l-a ascuns naiba cine ?tie unde. Sau… a f?cut cumva asta ca s? m? scoat? pe mine din min?i?”

  R?spuns la ?ntrebare nu primi. Doar s?ri ca ars ?n clipa ?n care se ?ntoarse spre u?? ?i-o z?ri pe SolHi stand acolo. ?l privea ?int?, u?or scra?nind din din?i, ?n timp ce ?inea ?n maini o mic? m?su?? cu cate ceva de-ale gurii pe ea. Dar nu asta conta ?n acele clipe pentru ea, ci faptul c? Han DooSan era ?n camera ei, p?rand al naibii de speriat, ca un pu?ti prins la furat sau f?cand alte lucruri interzise.

  Nu-i spuse ?ns? nimic, de?i avea destule cuvinte pip?rate pe varful limbii. Nu scoase niciun cuvant nici atunci cand DooSan p?ru a avea un infarct, c?ci se speriase a naibii de tare cand o v?zuse. Doar cand el ?uier? dintr-o dat? printre din?i, ?O s? m? bagi ?n boale odat? ?i-odat? cu furi?atul t?u,” o scoase pe SolHi din s?rite, c?ci puse masa ceea cu zgomot pe podea. Apoi, ?ntorcandu-se spre el, aruncand practic s?ge?i veninoase pe ochi, ?i spuse:

  ?De n-ai fi intrat ca un ho? ?n camera mea ?i nu mi-ai fi cotrob?it f?r? voie printre lucrurile mele n-ai fi tras sperietura asta. Tu ?ns? nu: ai ?inut mor?i? s? faci asta. Ce: c?utai dovezi sau poate o pies? a lenjeriei mele? Ro?ie s? fie?”

  ?Ia!” Strig? DooSan, sim?indu-se ofensat. ?Nu-s pervers s?-?i umblu ?n lucruri dup? lenjerie,” strig? el, ie?ind ?n urma lui SolHi din camer?. ?Doar… c?utam un ?ervet.”

  ?Iar eu sunt Maica Tereza s? cred asta, nu?” R?spunse SolHi pe-un ton batjocoritor, de?i ?nc? ardea pe din?untru, c?ci nu era deloc pl?cut pentru ea c? DooSan decise s?-i caute prin camer?. ?La fel cum nu cred c? e?ti aici nu pentru a c?uta dovezi. Cele pe care ai spus c? le ascund, ??i aminte?ti?”

  ?Vrei s? nu exagerezi acum?” Spuse DooSan, oprindu-se la doar doi pa?i de locul ?n care SolHi a?ezase m?su?a, dup? care se a?ezase turce?te ?n fa?a m?su?ei, cu ochii a?inti?i asupra lui. ?Am spus c? c?utam un prosop. Chiar atat de greu de crezut e?”

  ?Da. De ce? Pentru c? de la tine m? pot a?tepta la orice.”

  ?Nici chiar la orice, ok? Nu-s criminal, s? ?tii,” ?uier? DooSan printre din?i, nervos ?i ofensat ?n acela?i timp, a?ezandu-se ?i el turce?te ?n fa?a lui SolHi. V?zand-o ?ns? privindu-l pe sub sprancene, tranti lingura pe mas? ?nainte s? guste din supa din fa?a lui. ?Ce acum?”

  ?Doar m? mir? ce minte scurt? po?i s? ai.”

  ?F?r? insulte, ok?!”

  ?Eu? Nu te-am insultat, s? ?tii. Doar spun lucrurilor pe nume, c?ci pentru cineva care ?nu-i ?n stare s? ucid?,” ai ?ncercat asta de dou? ori. Pe gatul meu, nu pe-al altcuiva. De asta ?i mi-i a naibii de greu s? cred c? nu po?i ucide.”

  ?Ok, ?n asta trebuie s?-?i dau dreptate: am ?ncercat! Recunosc asta! Dar, ce trebuie s? recuno?ti tu, e c? e c? n-am fost ?n stare s-o fac! E un punct ?n favoarea mea, nu?”

  ?E ?ntrebare sau afirma?ie asta?”

  ?Afirma?ie, c?ci, de a?tept de la tine s?-mi iei ap?rarea, mor spanzurat de trei ori.”

  SolHi scutur? cu repro? din cap. ?Fie pe a ta! N-o scot la cap?t de m? pun ?n poar? cu tine. Dar, data viitoare cand ai nevoie de un ??ervet,” cere, nu-mi umbla prin lucruri. Cine ?tie?! ??i pot da ?i-o pies? de lenjerie pe lang? ?ervetul cela.”

  DooSan tranti iar lingura pe mas?. ?M? lipsesc, s? ?tii!”

  ?De ce m? rog? Pari genul care iube?te s? poarte lenjerie femeiasc?!”

  ?Ia, Ian SolHi, cu respect, bine?! Ai ?n fa?a ta un b?rbat. Un adev?rat b?rbat de altfel. A?a c?… pe mine m? respec?i!”

  ?N-are nimic de-a face respectul aici. ?i ?tii de ce? Pentru c? ?i ?b?rba?ii bine,” din cei adev?ra?i, macho men cum li se mai spune, pot iubi ?frumosul.” Nu-i nimic r?u ?n a purta tanga, s? ?tii.”

  ?Pff, chiar c? e?ti cobr? veninoas? cand ??i propui. Mu?ti de partea cea mai sensibil? de altfel.”

  ?De la tine am ?nv??at-o. ?i… nici chiar atat de veninoas? nu-s de e?ti ?nc? ?ntreg dup? ce te-am g?sit cotrob?indu-mi prin lucruri.”

  ?De ce? Ascunzi cumva ceva acolo ?i de asta nu vrei ca cineva s?-?i intre ?n camer??”

  ?Absolut! Dovezile celea pe care le tot cau?i!” DooSan se ?ncrunt?, sim?ind batjocur? ?n vocea ei.

  ?Nu-i comic, SolHi!”

  ?La fel cum nu-i comic ca tu s? vii aici ?i s?-mi cau?i prin lucruri dup? dovezi. Sau ce, atat de proast? m? crezi ?ncat s? le ?in la vedere? ?n casa mamei mele de altfel unde poli?i?tii au c?utat de altfel dup? moartea fratelui t?u? Ba bine c? nu.”

  ?Asta ?nseamn? c? dovezi sunt.”

  ?N-am zis nicicand c? nu-s. Doar… c? nu-s de nasul t?u.”

  ?Bine atunci. Fie pe-a ta. De nu vrei s? le ar??i, n-o s? insist. Oricum o s? le ar??i tu singur? odat? ?i-odat?.”

  ?Crezi tu?”

  ?Sunt sigur! De ce? Pentru c? singur? r?zboiul ?sta nu-l ca?tigi, Ian SolHi! Ai nevoie de mine! ?i, cum sunt sigur c-o s? m? cau?i, nu trebuie decat s? a?tept, cuminte, ?n biroul meu. Singur? o s? m? cau?i!”

  ?N-ai decat s? stai frumu?el pe coad?! A?teptand, desigur!”

  ?Nu-s caine, ok?!”

  ?Nici n-am zis asta. Singur ai men?ionat acest detaliu. S? fie oare adev?rul?”

  DooSan nu r?spunse, iar asta i se p?ru ciudat lui SolHi. Mai ales faptul c?-l v?zu pe acesta privind cu aten?ie lingura plin? cu sup?. ?Ce acum?”

  ?Nimic, doar m? ?ntrebam de n-ai otr?vit cumva mancarea!”

  Fu randul lui SolHi s? tranteasc? lingura pe mas?. ?Te crezi pe t?ramul vr?jitoarelor ?i-a dragonilor cumva?” ?uier? ea printre din?i. ?Dac? da, atunci e?ti cu adev?rat paranoic, c?ci nu-s atat de smintit? la minte s? otr?vesc pe cineva ?n propria mea cas?. Mai ales pe ditamai procurorul venit de la capital? ?i despre care ?tie o ?ar? ?ntreag? c-am dormit cu el.”

  ?Exagerezi acum, dar… asta cu dormitul ?mpreun? m? refer, c?ci… ba nu, stai: chiar am dormit ?mpreun?. Doar c? al?ii consider? exact contrariul, ceea ce m? face pe mine ?nving?tor, nu?” Murmur? DooSan satisf?cut, ca de fiecare dat? cand reu?ea s-o scoat? pe SolHi din s?rite.

  ?Nu v?d unde anume ai ca?tigat tu din toat? ?aventura” noastr?, dar fie!”

  ?Hm, cum s?-i spun ca s? sune dr?gu?… am ajuns celebru?”

  ?Pentru c-ai dormit c-o psihopat?? De asta e?ti fericit acum, nu?” ?l ?ntreb? SolHi, privindu-l pe sub sprancene.

  ?Ba nu. M? refeream la faptul c-am ?nvins ?n a noastr? mic? ciorov?ial? de mai ?nainte, c?ci sunt sigur c? nu e?ti tu capabil? s? m? otr?ve?ti. Nu dup? toat? dragostea pe care mi-ai ar?tat-o ?n apartamentul meu.” SolHi ranji ciudat. ?N-ai fi tu ?n stare!”

  ?Crezi?!”

  ?Nu dup? ce-am v?zut ranjetul ?sta de vr?jitoare capabil? s? stoarc? ap? din piatr?, dar?mite sufletul din mine.”

  ?Ia, Han DooSan, tu e?ti prost sau te faci acum? Dac? ?i voiam s? te omor, o f?ceam pe campul cela de lavand?. Sau mai bine zis o f?ceai tu mai degrab?. Nu c? n-ai fi ?ncercat.”

  ?Ceva ce n-am reu?it. Trebuie s? recunosc. Dar totu?i ceva ce-ar trebui s? mai ?ncerc odat?. Nu crezi c-ar fi… incendiar?”

  ?Absolut! Dac? nu vrei s? r?mai f?r? maini. ?i… m?nanc? odat?!”

  ?De ce m? rog? Doar ?ncercam s? fiu ?i eu b?iat r?u. M?car odat? ?n via??: s? simt cum via?a ?mi curge prin vene. Sau… ceva de genul, ce sun? poetic.”

  ?Сe-ar suna poetic ar fi: Procuror Han DooSan s-a r?zbunat ?n sfar?it pe c?l?ul fratelui s?u, ucigand-o ?ntr-un camp de lavand?! Sau pe plaj? ?n cazul de fa??. Nimeni nu te-ar judeca s? ?tii. ?i… poate ?i nu te-ar b?nui nimeni cu adev?rat, c?ci… nu te-a v?zut nimeni intrand ?n casa mea.”

  ?Da, chiar nimeni: doar jum?tate de sat care m-a v?zut plimbandu-te pe biciclet?,” bomb?ni el pe-un ton u?or batjocoritor, b?gand ?n gur? o lingur? de sup?. ?Trebuie s? recunosc ?ns? c? sun? tentant, c?ci…”

  R?mase ?ns? s?rmanul cu gura c?scat? cand v?zu mainile cuiva ?n?f?cand-o pe SolHi de p?r. Ridicandu-?i privirea, v?zu o femeie la vreo cincizeci de ani, ce p?rea complet ?n afara realit??ii, tr?gand-o pe SolHi de p?r ?i luptand cu aceasta, c?ci SolHi ?ncerca din r?sputeri s? se elibereze, ?n timp ce femeia ?i striga ca apucata, ?Ah tu, u?uratico! ?i-am spus de atatea ori s? nu te mai ?nvar?i ?n jurul so?ului meu, dar nu ascul?i niciodat?. Ce? E mai u?or s? iei b?rbatul alteia decat s?-l cucere?ti pe al t?u?”

  ?ntamplarea cu SinHa ?l bulvers? complet pe DooSan. ?n veci nu se a?teptase s? vad? pe cineva atacand-o pe SolHi. Nu oricine, ci propria mam?, c?ci, chiar dac? b?tranul Pan ?i spusese c? mama lui SolHi era bolnav? de schizofrenie, DooSan nicicand nu se a?teptase c? putea fi atat de grav. Mai ales, nu se a?tepta s-o aud? pe femeie strigandu-i lui SolHi, ?Am obosit s? v?d cum ?mi distrugi familia. Am obosit s? lupt cu tine, netrebnico. Dar… n-o s? m? las nicicand, m-auzi? Nicicand nu te las s? fii fericit? cu el.”

  Nu dur? mult nebunia lui SinHa, c?ci, ?n clipa ?n care SolHi se putu elibera din mainile mamei bolnave, femeia se trase brusc ?n spate auzind strig?tul fiicei, ?Cum r?mane cu mine, mam?? Ce se ?ntampl? cu mine, la asta nu vrei s? te gande?ti? S? m? vezi ?i pe mine n-ai de gand? Cat oare eu trebuie s? mai suf?r, pl?tind pentru faptul c? m? confuzi cu toate femeile pe care le-a avut tata?”

  Strig?tul lui SolHi o f?cu pe SinHa s? par? confuz? pentru cateva clipe. Apoi vru s? se arunce iar asupra lui SolHi. Nu-i reu?i ?ns?, c?ci DooSan se interpuse ?n fa?a ei ?i, ?mpreun? cu b?trana Yejin, care avea grij? de SinHa, o ?inur? pe bolnav? departe de fiic?. Asta ?ns? n-o ?mpiedic? pe SinHa s? se zbat? ?i s? continue s? strige, acuzand-o pe SolHi de toate relele de pe p?mant ?i nerecunoscand-o defel.

  Din cauza acelor insulte, chiar dac? era con?tient? c? SinHa le spunea ?ntr-un moment de nebunie, SolHi izbucni ?n plans. ?Cum r?mane cu mine, mam?? De ce eu trebuie s? pl?tesc pentru faptul c? ai decis s? m? aduci pe lume doar pentru a ?ine un b?rbat al?turi?” ?ntreb?ri care-l f?cur? pe DooSan s-o priveasc? cu ochii cat cepele, c?ci nicicand nu se a?teptase la astfel de confesiuni din partea lui SolHi. Aceasta din urm? ?ns?, f?r? s? atrag? aten?ie uimirii de pe fa?a lui DooSan sau faptului c? SinHa ?i striga s? ?nceteze, ??i continu? ?irul ?ntreb?rilor, printre lacrimi, ?De ce eu trebuie s? pl?tesc pentru ale voastre p?cate, mam?? De ce m? r?ne?ti pe mine cand ar fi trebuit s?-l faci pe el s? sufere? De ce eu trebuie s? suf?r pentru voi, Ku SinHa? De ce? N-am f?cut decat s? apar pe lume din vina voastr?. Am tr?it ?ns? ?i-am acceptat tot chiar dac? au fost doar pilule amare. Am tr?it astfel sperand m?car la un pic din iubirea ta, dar n-am primit decat palme. N-ai f?cut decat s? m? insul?i, s? m? calci ?n picioare, s? m? r?ne?ti pe mine pentru p?catele altora. De ce, mam?? De ce?”

  ?SolHi, ajunge!” O implor? b?trana. ??tii prea bine c? nu ?n?elege nimic din ce-i spui acum.”

  ??i pu?in ?mi pas?!” Strig? SolHi, complet ie?indu-?i din min?i. ?De ce s?-mi pese mie cand nicicand nu i-a p?sat ei?”

  ?Pentru c? ea e bolnav? ?i tu nu?”

  ?Ba nu, m?tu?? Yejin! Nu-i lua ap?rarea, c?ci mereu a fost a?a. Chiar ?i cand era lucid?, chiar ?i cand nu avea Alzheimer, tot eu pl?team pentru gre?elile altora. Pentru gre?elile ei, de-a fi iubit un b?rbat ce n-o merita. Dar… mi-a ajuns, s? ?tii! De azi nu-i mai permit nicio insult?! S? tr?iasc? cum ?i place, dar departe de ochii mei, c?ci… am obosit. S-a terminat cu proasta de SolHi care a suportat tot. Am obosit!”

  Ochii ?i ?notau ?n lacrimi ?n acele clipe, sufletul ?i era ?n fl?c?ri lui SolHi ?i-i tremurau mainile. Abia se mai controla pe sine s? nu sar? asupra mamei sale ?i s? se r?zbune pentru tot. Dar… nu putea altfel. Nu mai putea r?bda. Nu ?n acele clipe cand via?a continua s?-i dea palme, iar ea n-avea sprijin de nic?ieri.

  ?ntr-un final ?ns?, surprinzand privirea lui DooSan a?intit? asupra ei ?i citind mila ?n acea privire, SolHi ?i ?ntoarse spatele ?i plec?. Nu se uit? nici m?car pentru o clip? ?n urm? ?i nici m?car nu-i p?s? de faptul c? SinHa, care se rupse din prinsoarea mainilor lui DooSan ?i ale b?tranei Yejin, ?i striga din mijlocul ogr?zii s? dispar?, c?ci asta era ceea ce meritau cele de teapa lui SolHi. O priveli?te greu de digerat chiar ?i pentru DooSan, cel care vruse de atatea ori s-o vad? pe SolHi trantit? la p?mant. Nu mai dorea asta ?n acele clipe ?ns?. Nu, chiar n-o mai dorea, c?ci ?l durea nespus s? vad? cat? suferin?? se putea citi ?n ochii celei care-i f?cea inima s? tresar?.