Ploua cu lacrimi amare ?n sufletul lui SolHi ?n acea sear?. Se sim?ea abandonat? de ?ntreaga lume ?i lipsit? de dragoste, de acel sentiment divin de care-i fusese foame o via?? ?ntreag?. Cum nu de altfel cand mereu visase la mangaierea mamei, dar primise ?n schimb doar palme?! O lovise SinHa, o loviser? oamenii din toate p?r?ile, la propriu ?i la figurat, ?i chiar ?i via?a ?i ar?ta col?ii din cand ?n cand ca s?-i aminteasc? s? nu se relaxeze ?i c? datoreaz? enorm tuturor, dar mai pu?in sie?i.

  ?n fa?a ei marea ?nspumat? ??i f?cea de cap. Exact opusul lui SolHi, care se sim?ea lipsit? de puteri ?n timp ce valurile p?reau a prinde puteri ?i aripi cu fiecare suflare din adancuri. La fel ?i SolHi oft? dintr-o dat?, strangandu-?i genunchii la piept ?i ?nchizand ochii pentru cateva clipe cand auzi pentru a enea oar? ?oapta m?rii, ?De ce s? nu se termine totul?”

  Scutur? ?ns? brusc din cap. Nu era corect s? aib? astfel de ganduri. Prea mul?i contau pe ea ?n acele clipe ca s? colapseze. Nu putea. Nu putea ceda ea, c?ci de-ar fi cedat ea atunci ?i al?ii i-ar fi urmat exemplul, c?ci ?Trebuie s? fiu eu exemplul chiar dac? ?ntreaga lume ?mi va sta ?mpotriv?.” ?i, ?optind aceste cuvinte m?rii, cu ?ntreaga durere care-i ap?sa pe suflet ?n acele clipe, SolHi l?s? lacrimile s?-i scalde din bel?ug obrajii ?mpreun? cu acele pic?turi reci aruncate de valuri pe ??rm.

  ?i iar oft?, a?a cum f?cea de fiecare dat? cand ??i revenea din letargia durerii. Un oftat care p?rea s-o aduc? la via?? ?i apoi s?-i dea aripi s? zboare din nou spre soare. Spre acel mare punct galben de pe cer care-i d?dea adesea lui SolHi puteri s? se ridice de jos ?i s? mearg? mai departe, chiar dac? ?n jur era bezn? sau pe cer nori negri adumbreau privirea razelor ?i ochii lui SolHi.

  ?ntr-un final zambi. O f?cu cu am?r?ciune, printre lacrimi, cele n?scute din suflet, acele lacrimi care erau parte din ea ?i din al ei trecut ?i prezent dureros, dintr-o durere pe care ar fi vrut-o uitat? odat? ?i pentru totdeauna. ??i totu?i o durere care-o s? m? h?ituiasc? oriunde. Indiferent ?n ce parte a lumii n-a? fi, c?ci… ah,” ?opti ea, plecandu-?i capul, ?e atat de greu s? fii om…”

  Tres?ri ?n clipa ?n care sim?i dou? palme calde atingandu-i grumazul. Era DooSan, cel care-i puse a sa jachet? pe umeri ?i apoi se a?ez? al?turi. N-o privi pe SolHi, ci marea, de?i femeia de al?turi ?l privea confuz?, c?ci i se p?rea straniu c? el o g?sise acolo. Da, chiar era straniu, dac? nu chiar imposibil de aflat despre acel loc, c?ci era un loc ascuns, a ei ascunz?toare perfect? mai bine zis. El ?ns? era acolo… ?i era al?turi.

  Abia ?ntr-un tarziu, cand putu ?nfrunta nedumerirea din al ei suflet ?i amor?eala din creier, SolHi ?l ?ntreb?, ?Cum mai g?sit?”

  DooSan zambi. ?N-a fost chiar a?a de greu s? ?tii.”

  ?Dup? mine e chiar imposibil, c?ci… nu l-a mai g?sit nimeni pan? acum. ?i… ?nceteaz? a zambi atata! De parc? ai fi triumf?tor doar pentru c-ai g?sit acest loc. Imposibil de g?sit de altfel.”

  ?Asta e ceea ce crezi tu, SolHi,” r?spunse DooSan, zambind trist de data asta. Se sim?ea chiar melancolic, ceva sim?it ?i de SolHi, care-l privi ?i mai confuz? decat ?nainte. DooSan ?ns?, privind iar marea, ?opti, ?Pentru c? nu-i prima dat? cand vin aici. De asta ?i-am g?sit acest loc atat de u?or.”

  ?Nu-i prima dat? cand vii aici?”

  ?A?a e. De altfel… nu e?ti singura care iubea acest ??rm ?i aceste roci sc?ldate de sufletul m?rii. La fel de mult le iubea ?i YuSan. Cu el am venit aici. ?i nu doar odat?. Dar, trebuie s? recunosc c? n-am mai fost demult aici… de cand el a murit.”

  SolHi scutur? brusc din cap ca s?-?i limpezeasc? gandurile. ?Nu ?tiam c? procuror Han la fel iubea acest ??rm,” spuse ea dup? multe clipe de t?cere. Apoi, cand strig?tul unui pesc?ru? solitar fu auzit deasupra nop?ii, SolHi ??i ridic? privirea, uitandu-se atent la acel punct alb pe panza neagr? a nop?ii ce lupta cu disperare s? se apropie de a sa neegalat? dragoste - marea.

  Complet absorbit de ganduri, DooSan nu spuse nimic. Doar ?ntr-un tarziu, cand putu ?nvinge acea mic? lupt? cu el ?nsu?i, ??i scoase telefonul din buzunar ?i-i ar?t? lui SolHi o poz? cu el ?i YuSan anume pe acele roci, ?ntr-o sear? cand soarele ro?u se sc?lda la orizont, gr?bindu-se la culcare. ?i, dandu-i telefonul lui SolHi ca s? poat? vedea mai bine poza, DooSan ?opti, privind iar zarea, ?De altfel nu e?ti singura care consider? acest loc al ei refugiu de suflet. La fel ?l considera ?i YuSan, c?ci… ori de cate ori al meu frate sim?ea greul ap?sandu-l venea anume aici.”

  ?Dar… nu ?n?eleg, DooSan. De ce anume acest loc? Din cate ?tiu procuror Han n-avea de unde ?ti aceste locuri.”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. De unde a aflat de acest Paradis. Nu l-am ?ntrebat dac? sincer. Doar ?in minte c? mi-a spus odat? c? le-a v?zut ?ntampl?tor cand trecea pe aici ?i de atunci s-a ?ndr?gostit iremediabil de ele. Locuri pe care cred c? le poart? ?i acum ?n suflet, oriunde n-ar fi.”

  SolHi se ?ncrunt?. ?Nu mi-a vorbit nicicand c? ar fi ?tiut de satul ?sta,” murmur? ea, luandu-l pe DooSan prin surprindere. ?M? refer la faptul c? fratele t?u ?tia care-mi e locul de ba?tin?. N-a spus nimic despre asta.”

  ?De ce e?ti atat de sigur? c? YuSan ?tia c? e?ti de prin p?r?ile astea?”

  ?Pentru c? a v?zut asta ?n dosarul meu?” ?ntrebare care-l ?ncurc? ?i mai mult pe DooSan. ?M? refer la m?rturia mea, cea pe care am dat-o atunci cand… ?tii tu, cazul pe care fratele t?u ?l investiga ?nainte de moarte.”

  ?Cel ?n care cerceta abuzul asupra studentei tale.”

  ?Exact. Atunci a fost cand am scris prima dat? din ce parte sunt. Ceva ce mi-a p?rut c? i-a atras aten?ia. Dar, cand l-am ?ntrebat atunci ce s-a ?ntamplat, a spus… ?Nimic.” Apoi a plecat.”

  ?Straniu atunci pentru c? YuSan nu avea de ce s? ascund? c? ?tia acest loc.”

  ?Ori poate nu ?i-a vorbit ?ie despre motivele pentru care ascundea asta?”

  ?Nu cred. Eu ?i YuSan eram destul de apropia?i. Da, ?nainte de moartea lui am avut noi o ceart?, dar… nimic care s?-l fac? s? treac? sub t?cere lucruri importante precum faptul c? ?tia prea bine un loc pe care ?l iubea. Mi-ar fi vorbit de-ar fi fost ceva important. Adic?… de-ar fi fost ceva ce l-ar fi deranjat ?i ar fi vrut s? ascund?.”

  ?N-ai de unde ?ti DooSan. E posibil ca fratele t?u s? fi avut mai multe secrete decat noi putem b?nui.” DooSan scra?ni din din?i. ??tiu c?-i greu de crezut ?i c? ?i se pare imposibil pentru c? YuSan era fratele t?u. Totu?i nu po?i s? nu iei ?n calcul asta. Pan? la urm? to?i avem secrete.”

  ?Aici trebuie s?-?i dau dreptate, dar… totu?i, SolHi. Mi se pare absurd s? crezi c? YuSan ?tia de acest loc ?i c? nu ?i-a vorbit inten?ionat. Cel mai probabil s-a gandit c? n-avea de-a face cu tine ?i de asta a t?cut.”

  ?E posibil ?i asta. Dar… s? vorbim mai bine despre motivele pentru care Han YuSan venea aici. C?uta ceva ?n particular?”

  ?Nu, din cate ?tiu. Ceea ce ?tiu ?ns? e c? anume aici g?sea lini?tea, c?ci… poate tu nu ?tii, dar YuSan s-a desp?r?it de logodnica lui ?nainte de nunt?. Atunci multe vise i s-au n?ruit… ca un castel de nisip.”

  ?Han YuSan a fost logodit?”

  ?Mmm, pentru vreo doi ani. N-a mers ?ns?. O poveste lung? ?i… dureroas? de altfel, despre care nu vreau s? vorbesc.”

  Dup? astfel de cuvinte, DooSan sim?i c?-l ap?sa greu pe suflet. La fel ??i sim?i capul greu, din cauza gandurilor care-i d?deau n?val?, a amintirilor dureroase ?i-a regretelor, cele care reu?eau adesea s?-l ?ngenuncheze… iar ?i iar. Doar ?ntr-un tarziu, cand o auzi pe SolHi ?ntreband, ?E?ti sigur c? nu vrei s? vorbe?ti despre asta?” D?du din cap c? da.

  ?Sunt cat se poate de sigur, SolHi, c?ci… nu-i un lucru despre care s? vreau s? vorbesc. Ce m-ar interesa ?ns? e… pot s?-?i pun o ?ntrebare personal??”

  ?N-ai vrut s-o r?spunzi tu ?i mi-o pui mie?”

  ?Doar… s? zicem c?-i mai u?or cand vorbim despre al?ii,” r?spunse DooSan, surazand.

  SolHi ?ns? deveni dintr-o dat? serioas?. Chiar nu voia s? vorbeasc? despre via?a ei, c?ci mereu o ?inuse departe de ochii lumii. ?n special prefera s-o ?in? departe de colegii ei, c?ci sim?ea nu-?i de ce c? i-ar fi fost al naibii de greu s? lucreze dup? asta cu ei… chiar nu voia s? vad? mila ?n ochii lor. ?n acele clipe ?ns?, dup? ce DooSan ?i aflase marele secret, ?n?elese totu?i c? n-avea de ales. De aceea ?i-i spuse ?ntr-o doar?, ?Depinde de ?ntrebare ?i dac? voi fi dispus? s? r?spund la ea.”

  ?Nu cred s? fie ceva despre care s? nu vrei s? vorbe?ti. Cred. Oricum nu-i despre tine personal, ci… despre mama ta.” SolHi ?l privi confuz?. ?M? ?ntrebam de ce n-o internezi, c?ci e clar c? nu mai faci fa?? singur?. Chiar ?i cu ajutorul b?tranei Yejin nu mai faci fa??, SolHi. Trebuie s? recuno?ti asta.”

  ?Nici n-am ascuns-o dac? sincer. Doar… m? tem!”

  ?Te temi? De ce?”

  ?De singur?tate?!” Ochii lui SolHi se umplur? din nou de lacrimi. ??tii, mul?i m? consider? chiar mai nebun? decat mama cand m? aud spunand asta, dar e adev?rul: f?r? ea m-a? sim?i pustie. Da, poate c? nu m-a iubit nicicand ?i nu i-a p?sat nicicand de mine, dar… ?tiind c? ea e aici, singura mea familie de altfel, simt c? mai am un loc drag pe care-l pot numi acas?. Un loc care-mi d? puteri s? m? ridic. Ori de cate ori mi se ?ntampl? ceva greu, DooSan. De altfel anume faptul c? mai am mam?, una care depinde de mine, m-a ajutat s? m? ridic de jos acum ?apte ani. De asta ?i n-o pot defrauda. Nu acum cand are cea mai mare nevoie de mine.”

  ?Cum r?mane cu tine, SolHi? De tine cine are grij??”

  ?ntrebarea lui DooSan o f?cu s? se cutremure. Da, la asta nu se gandise niciodat?: la cine avea grij? de ea. De altfel nu-?i pusese nicicand o astfel de ?ntrebare, c?ci era obi?nuit? s? aib? grij? singur? de ea. De mic copil avuse grij? de ea ?i de SinHa, de aceea ?i era al naibii de greu s? se gandeasc? c? al?ii puteau s?-i poarte de grij?. ?n acele clipe ?ns?, cu DooSan al?turi, care o privea insistent ?n a?teptarea r?spunsului, SolHi ?n?elese c? gre?ise amarnic ?n tot acel timp… ea chiar avea nevoie s? ?tie c? era cineva acolo, doar pentru ea. Chiar ?i a?a spuse ?ntr-un tarziu, ?Eu… nu merit asta, DooSan: ca cineva s? aib? grij? de mine. La fel cum n-am dreptul la fericire.”

  DooSan o privi perplex. ?E cumva din cauza celor ?ntamplate acum ?apte ani? C? nu-?i aminte?ti de ce s-a ?ntamplat atunci, mai bine zis?”

  ?Nu doar din cauza asta. Pur ?i simplu… simt c? nu merit mai mult decat am acum. Nu-i pentru mine s? tr?iesc sim?ind grija cuiva. ?i… nici nu-i ceva de care s?-mi fie dor. Prea m-am ?nv??at s? fiu independent?, s? am grij? de mama ?i de al?ii. Ar fi ciudat s? am pe cineva care s? se preocupe pentru mine cum spui.”

  ?Degeaba ai astfel de ganduri, SolHi. Nimeni ?n lumea asta nu poate tr?i singur. Nici chiar tu. Ai nevoie de cineva al?turi ca s? te sim?i liber?, iubit?, complet?.”

  ??i crezi c? n-am ?ncercat? S? m? bucur de via??? S? cer ajutorul? S? fiu al?turi de cineva?” ?ntreb? SolHi. ?i tremura vocea pentru c? se for?a s? nu izbucneasc? ?n hohote de plans. Mai ales cand spuse, ?Am ?ncercat tot ce-a fost posibil ca s? fiu complet?, DooSan. Am cerut ajutorul, dar nu l-am primit. Doar singur?tatea mi-a fost al?turi ?n to?i ace?ti ani, pe cand oamenii, cei despre care tu-mi spui c-ar fi trebuit s? le cer ajutorul, m-au ar?tat cu degetul ?i m-au umilit mereu. Nu to?i, trebuie s? recunosc asta. Majoritatea ?ns? au f?cut-o.”

  ?Asta e pentru c? tu te ?nc?p??anezi s? nu vezi realitatea. S?…”

  ?Ba nu. E ceea ce tr?iesc. ?tiu prea bine care-mi e via?a ?i care ?mi e locul ?n lumea asta. Ceva ce-mi d? adesea de ?n?eles c? ce mi s-a ?ntamplat acum ?apte ani a fost pe meritate.”

  ?Ai c?piat?” Aproape c? strig? DooSan. SolHi se ?ncrunt?, dar nu-l privi. ?Dac? toat? lumea ar gandi ca tine… n-ar mai exista fericire ?i nici ?ncredere pe p?mant.”

  ?Spune-mi ceva nou, Han DooSan. ?tiu prea bine asta. Doar c? realitatea mea ?i-a ta se diferen?iaz? atat de mult.”

  ?Nu v?d prin ce, dac? sincer.”

  ?Prin simplul fapt c? eu am fost acuzat? de crim?, tu nu. Asta e ce ne face diferi?i. Anume acest mic ?i nesemnificativ detaliu cum ?i se pare ?ie face diferen?a ?n via?a cuiva, c?ci… mereu o s? fiu monstrul. N-o s? se schimbe nicicand nimic. De asta trebuie s? ?nv?? a tr?i cu ce mi-i dat s? tr?iesc, DooSan. Cu temerile mele, cu p?rerile de r?u, cu prejudecata ?i cu privirile pline de ur? ale oamenilor. Cei care habar n-au ce-am pierdut ?n acea sear?.”

  Dandu-?i seama c? vorbise prea mult, c? era pe cale s?-i spun? lui DooSan despre copilul pe care-l pierduse ?n acea noapte, SolHi se sperie. De asta ?i privi brusc ?n alt? parte, ?nghi?ind ?n sec. Chiar nu voia s?-i spun? despre asta ?i s? fie privit? cu mil? de el. Prea o durea faptul c? aflase parte din nefericirea ei. Nu voia ca el s? ?tie despre fiecare e?ec pe care-l suferise ?n via??. Nu, chiar nu voia asta. Ce-?i dorea era s? fie complet? ?n ochii lui, o femeie vesel?, capabil? s? iubeasc?. Doar c? se min?ea atat de mult pe sine, c?ci era de fapt o pas?re f?r? aripi, cu inima frant? ?i cu sufletul ?n fl?c?ri.

  ?Ar trebui s? pleci,” ?i spuse ea ?ntr-un final. ?Chiar nu cred c? se merit? s? continu?m discu?ia asta.”

  ?Desigur. Cum poate fi diferit acum cand mereu ai f?cut asta: ai fugit de responsabilit??i ?i de discu?ii importante?!” ?i, prinzand-o de man?, DooSan o for?? s? stea locului, c?ci SolHi se ridicase brusc, dand s? plece. Apoi, f?r? s-o priveasc?, DooSan ?ntreb? iar, ?Cat o s? mai fugi de soart?, SolHi? Cat o s? te mai ascunzi de al?ii ?i-o s?-i evi?i pe cei ce ?in la tine doar pentru c? te temi?”

  ?Nu-i vorba de team?, DooSan. Doar… accept ce mi se d?. Nici mai mult, nici mai pu?in.”

  If you discover this narrative on Amazon, be aware that it has been stolen. Please report the violation.

  ?Atunci meri?i ce ?i se ?ntampl?,” spuse DooSan. Era dezam?git s? realizeze c? femeia de lang? el se ?nc?p??ana s?-l ?in? cat mai departe de ea. Apoi, ridicandu-se de jos, p?r?si primul plaja f?r? s? mai priveasc? ?n urm?.

  Privi ?n schimb SolHi. Mult? vreme privi ?n urma lui. ?i, pentru prima dat? de cand Han DooSan ap?ru ?n via?a ei, SolHi ?ncepu s? se team?: c?-l va pierde ?i c? chiar avea interzis la fericire al?turi de el.

  ***

  Dup? mica ceart? avut? cu SolHi pe plaj?, DooSan se sim?ea mizerabil. De asta abia ??i tara picioarele pe acel drum de ?ar?, ?ndreptandu-se spre casa lui SinHa. Dar, mai mult decat din cauza faptului c? se sim?ea al naibii de straniu, de parc? s-ar fi certat cu femeia iubit?, DooSan ??i har?aia pa?ii sperand s? fie ajuns din urm? de SolHi, c?ci se temea ca ea s? nu fug? iar ?i apoi s? fie nevoit s-o caute naiba cine ?tie pe unde.

  Privind ?n urm?, pentru a nu ?tiu cata oar? de cand p?r?sise plaja, n-o v?zu. ?Are de gand s? se ?nc?p??aneze pan? la urm?, nu?! S? arate cine-i ?efa dintre noi doi. Nu, dac? asta ??i e pe plac, n-ai decat, Ian SolHi: ?ngroap?-te ?n satul ?sta uitat de lume ?i s? nu mai d?m de tine ?n veci.”

  Se hot?rase s? plece imediat ce avu acest gand. Nu voia nici el s? piard? sau s?-i arate c? era slab ?i c? nu putea tr?i f?r? ea. Dar, dup? ca?iva pa?i gr?bi?i ?n fa??, se opri, d?du cu piciorul unei pietre, trimi?and-o la dracu ?n praznic, dup? care, fos?ind ?nfuriat, c?ci ura el cand nu de?inea controlul, se ?ntoarse brusc cu gand s? dea iar de SolHi ?i, ?n?f?cand-o de man?, s-o oblige s?-l urmeze.

  Curand ?ns? se roti pe c?lcaie ?i ?ncepu a fluiera a pagub?. Motivul? Ian SolHi, care ap?ru dintr-o dat? la orizont, mergand agale, de parc? nu st?tea nimeni s-o a?tepte la o r?scruce de drumuri. De altfel nici nu se gandise c? Han DooSan o s-o a?tepte. De aceea ?i se ?ncrunt? v?zandu-l. Nu-i spuse ?ns? nimic. Doar gr?bi pasul cand ?n?elese c? era totu?i necesar s? fac? asta. Apoi, um?r la um?r, pornir? agale spre cas?.

  ??mi pare r?u,” ?i spuse DooSan ?ntr-un tarziu, for?and-o pe SolHi s?-l priveasc? cu ochii cat cepele. ?Despre cele ?ntamplate mai devreme,” ?i explic? el. ?Doar… m-am aprins ni?el. ?i, nu ?n?elege gre?it: nu te a?teptam pe tine aici! Doar… admiram peisajul!”

  ?De parc? nu te-a? cunoa?te. ?i… ?nceteaz? a te for?a s? min?i, c? nu-?i reu?e?te deloc.”

  ?Da ?tiu eu ?i singur. Doar… m? sim?eam stangaci. Atata tot. Cu tine mereu m? simt stangaci, s? ?tii. Mai ales ?n ultima vreme.”

  ??i miracolul ?sta?” DooSan ridic? pur ?i simplu din umeri, chipurile nu ?tia. Doar nu era prost s?-i spun? c? se sim?ea atras de ea ?i de asta se comporta ca un pu?tan ori de cate ori se afla prin preajma ei. SolHi ?ns? surase. ?Am ?n?eles.”

  ?Ce anume?”

  ?De ce te sim?i astfel. E pentru c? nu vrei s? pierzi, nu?”

  ?O po?i numi ?i astfel. Precum ?i… las-o balt?, c? pornim iar cearta.” Spre marea lui surprindere, SolHi se opri locului. ?i radia privirea ?i p?rea chiar pl?cut surprins? de reac?ia lui. ?Ce acum?” O ?ntreb? el, ?ncurcat.

  ?Doar m? mir? c? marele Han DooSan caut? s? aplaneze un conflict ?i nu s?-l provoace. Straniu pentru tine, c?ci nu asta ?mi aduceam eu aminte de ?eful meu.”

  ?Asta ?nseamn? c? te ?ntorci?”

  ?N-am spus asta. Sau… poate da?! ?nc? nu m-am decis.” Dup? care, ab?inandu-se s? nu pufneasc? ?n ras, c?ci mutra lui DooSan din acele clipe era cu adev?rat comic?, SolHi gr?bi pasul s? se ?ndep?rteze de el.

  DooSan o urm? numaidecat. Nu singur, ci cu ?irul ?ntreb?rilor dup? el. ?Atunci? Ce te poate convinge s? te ?ntorci? ?eful ?sta sexi poate?”

  ?Aha, s-o crezi tu. Da iaca unei m?riri de salariu nu i-a? zice nu.”

  ?Ceri ?i tu imposibilul,” marai b?rbatul. ??tii prea bine c? nu eu decid asta.”

  ?Aaa, nu?! Credeam c? da. Atunci, de nu po?i s?-mi ?ndepline?ti m?car cerin?a asta, po?i face stanga ?mprejur ?i s? m? la?i aici.”

  ?Nici chiar a?a, Ian SolHi! ?tiu c? e?ti mai mult decat capabil? s? m? trimi?i la dracu ?n praznic, da nici chiar pe fa??, ok?! Fii ?i tu mai diplomat?.”

  ?Ce ob?in de fac asta?”

  ?Un ?ef mai bun?!” For?? DooSan un ranjet. SolHi scutur? din cap c? nu. ?Un s?rut poate?”

  ?Ce zici de un ochi van?t? M-ar convinge asta.”

  ?Zic: pass, c?ci ultima dat? cand ?i-am permis ceva, ?n apartamentul meu, am fost acuzat de… abuz… prin haine.”

  ?Vrei s? nu exagerezi?”

  ?Ba nu exagerez eu deloc. Spun doar adev?rul.”

  ?Iar eu sunt Maica Tereza.”

  ?Nici chiar a?a, c?ci Maica Tereza ?n veci n-ar fi t?iat franele la ma?ina cuiva. Tu ?ns? ai f?cut-o!”

  ?O meritase. ?i nu franele i le-am aranjat lui San DuSik, ci… firele de la acumulator. Ce-i distinct.”

  ?Nu, poate c? ?i ai dreptate. ?i, dac? tot vorbim de San DuSik, cred c? am un motiv mai conving?tor ca s? te ?ntorci la oficiu.”

  ?Nu v?d ce-ar fi! Doar dac? ?i-a luat ma?in? nou?, iar tu pl?nuie?ti s?-i faci ?i ?steia felul.”

  ?E o idee. Dar… o las pe mai tarziu. Acum te ?ntreb asta: ?n ce crezi c?-i implicat iubitul nostru ?oarece de bibliotec??”

  ??tiu ?i eu?! Se gudur? pe lang? cineva?”

  ?L-am numit ?oarece, SolHi, nu caine s? se gudure.” V?zand-o ?ncruntandu-se, scutur? din cap cu repro?, ?Oricum, dup? ce afli asta, la sigur te transformi iar ?n ma??… doar ca s?-l prinzi, c?ci anume San DuSik ?i-a ?nscenat totul acum cateva zile.”

  ?San DuSik? Nu tic?losul cela de Nam Jin Guk?”

  ?E ?i ?la implicat. Dar iaca nu ?n?eleg de unde pan? unde cei doi s-au aliat.”

  ?Da, sigur nu ?tii: doar i-ai spus tic?losului c?, citez, ?Ce? Am s?rutat o femeie atunci sau ce? N-a? repeta asta nici dac? ?n joc ar fi via?a mea.”

  ??i-a spus?!”

  ?Ceva mai bun de atat: mi-a dat s? ascult ce-ai spus, c?ci te-a ?nregistrat atunci. Ceva ce m? face s?-mi doresc altceva: s?-?i fi v?zut mutra cand spuneai cuvintele acelea. Pariez c? erai ?n al noulea cer.”

  ?Nici chiar a?a, c?ci… da, am zis-o! ?i ce? Eram sup?rat pe tine pentru ce-ai spus la mas?, de fa?? cu to?i. Am vrut s? m? r?zbun!”

  ??i ?i-a reu?it! De minune de altfel, c?ci… m-ai trimis la naiba chiar a doua zi! Cu fanfar? de altfel!”

  ?N-a fost vina mea ?ntamplarea din fa?a blocului ?i tu ?tii asta.”

  ?Ce ?tiu e c? nu ?tiu nimic. ?n special despre tine. ?i… mi?c? odat? c? chiar nu vreau s? ?ntarzii maine la serviciu. Nu din cauza ta!” Dup? care, nervoas?, SolHi trecu pe al?turi.

  DooSan ranji fericit. ?Dac? a? fi ?tiut c? te pot convinge a?a u?or s? te ?ntorci, a? fi ?nceput cu asta. Dar, r?mane pe alt? dat?, SolHi! ?i… hei, a?teapt?-m?! Doar ai nevoie de mine s? conduc ma?ina ceea, nu?!” V?zand ?ns? c? SolHi nici nu se sinchisi s?-l priveasc?, DooSan gr?bi pasul, c?ci chiar n-avea chef s? fie l?sat ?n urm?. Nu ?n seara aceea.

  ***

  De?i ini?ial ??i puse ?n gand s? plece f?r? s?-?i ia r?mas bun de la SinHa, SolHi n-o putu face. De asta, chiar ?nainte de-a intra ?n ma?in?, ?i spuse lui DooSan, ?A?teapt?-m? pu?in!” Dup? care intr? ?n cas?.

  DooSan a?a ?i f?cu, c?ci chiar dac? SolHi nu-i spuse motivul pentru care se ?ntoarse din drum, ?n?elese c? n-o l?sa inima s? plece f?r? s?-?i ia r?mas bun de la a ei mam?. De altfel i se p?ru mai bine a?a, c?ci de-ar fi plecat f?r? s?-?i ia r?mas bun la sigur SolHi ar fi suferit mai mult. Astfel ?ns?, sim?ind c?ldura mamei al?turi, chiar dac? probabil imaginar?, era sigur c? ?i ei ?i va fi mai bine ?i mai calm? va fi dup? asta.

  De altfel nu gre?ea deloc b?rbatul gandind astfel, c?ci anume c?ldura mamei o c?ut? SolHi ?n camera lui SinHa. Vru s?-i simt? respira?ia calm?, s?-i ating? mana chiar dac? SinHa dormea ?i s?-i spun? c-o iube?te, c?ci ?n ciuda durerii ?i-a suferin?elor SolHi o iubise mereu pe a ei mam? ?i-o vruse mereu al?turi, c?ci ?E imposibil s? te ur?sc, mam?,” ?opti ea ?ntr-un tarziu. ?Am ?ncercat, dar mi-a fost imposibil. Chiar dac? nu ?n?eleg motivul.”

  ?ngenuncheat? lang? SinHa ?n acele clipe, SolHi oft?. ?i stranse mana la piept, apoi i-o s?rut? prelung, c?ci chiar dac? nu-?i amintea de asta, copil fiind, ??i imaginase adesea c? SinHa ?i mangaiase cu ea p?rul. O mangaiere dup? care tanjea SolHi atat de mult. Probabil de asta ?i-?i culc? dintr-o dat? capul pe pieptul mamei, sim?indu-i respira?ia calm? dansandu-i pe pielea obrazului.

  Stand astfel, ca un copil ?n bra?ele iubirii, SolHi sim?i o lacrim? curgandu-i pe obraz. I se ?ntampla de altfel s? plang? de fiecare dat? cand vorbea cu SinHa, iar aceasta dormea. Pentru SolHi ?ns? acea scurt? apropiere dintre ele ?nsemna Paradisul, a?a cum era un dar divin pentru ea s? simt? respira?ia cald? a mamei al?turi de chipul ei. Probabil de asta ?i murmur? dintr-o dat? s?rmana, ?necandu-se ?n lacrimi, ?Mai na?te-m? o dat?, mam?! D?-mi voie s?-?i mai stau al?turi ?i-n alt? via??. Numai c?, ?n via?a viitoare, las?-m? pe mine s?-?i fiu mam?, s? te ?nv?? ce-nseamn? dragostea ?i cum iube?te a mea inim?, Ku SinHa. ?i, de-o vrea via?a asta s? m? nasc iar copilul t?u, atunci… te rog, mam?, m?car odat? ?n via??, spune-mi c? m? iube?ti ?i c?-?i sunt drag?! Nici nu ?tii ce bucurie vei aduce ?n inima unui biet copil!”

  T?cu apoi SolHi. Lacrimile i se scurgeau pe obraz ?n timp ce co?ul pieptului o durea enorm din cauza altor lacrimi ce ?nc? nu reu?ir? s? r?bufneasc? afar?. Nu putea face nimic altceva ?ns? ca s?-?i lini?teasc? focul din suflet. Doar s? priveasc? la chipul adormit al lui SinHa, invidiindu-i odihna ?i calmitatea, ceva ce SolHi demult nu sim?ise. Era ?ns? o invidie bun?, una n?scut? din iubire, c?ci nu putea sim?i altfel un copil pentru femeia ce-i d?duse na?tere din al ei pantec.

  ?ntr-un tarziu, ?n?elegand c? st?tuse prea mult ?n acea camer? mic? ?i ?ntunecat?, SolHi ??i lipi fruntea de cea a mamei, pentru cateva secunde doar, plecand curand dup? asta. Se furi?? practic afar? din camer? ca s? n-o trezeasc? pe SinHa ?i s-o vad? plecand, c?ci ?tia c? plecarea ei putea fi o durere pentru a ei mam?. Cel pu?in SolHi spera ca SinHa s? simt? asta m?car odat? ?n via??, ceea ce-ar fi ?nsemnat c? m?car odat? ?n via?? Ku SinHa ??i iubise copila.

  Ce nu ?tia ?ns? SolHi sau ceea ce preferase deliberat s? ignore era faptul c? SinHa nu dormea ?n clipa ?n care ea intrase ?n camera ei. ?i nu doar nu dormea SinHa ?n acea noapte, ci era cat se poate de lucid?, c?ci, cand u?a se ?nchise cu grij? ?n urma lui SolHi, femeia ?opti un abia auzit, ?Iart?-m?, scumpo, chiar n-am ?tiut s? iubesc! Nimeni nu m-a ?nv??at s? fiu mam?, tu ?ns? ai ?nv??at singur? s? fii copil. De asta ?i-a? vrea s? pot da timpul ?napoi ?i s? tr?im o alt? via??. Dar, cum nu-i posibil, e mai bine s? nu ?tii de asta. Doar tr?ie?te-?i via?a ?i ur??te-m? de asta ??i va face bine. De altfel va fi mai bine a?a!”

  Strangand p?pu?a la piept, SinHa oft?. St?tea cu ochii ?nchi?i ?n acele clipe, sim?ind atat de clar ?n suflet durerea vie?ii. Un sentiment pe care ?l avea adesea ?n momentele ei lucide, c?ci ?n rest via?a ?i preg?tise o pedeaps? mult prea mare pentru c? nu ?tiuse nicicand a fi mam?… o condamnase la suferin?? ?n ?ntunericul propriei min?i.

  ***

  Stand sprijinit de ma?ina parcat? nu departe de cas?, DooSan privea ?n dep?rtare. P?rea absent, oarecum ganditor. Dar chiar ?i a?a, cand auzi u?a camerei lui SinHa deschizandu-se, privi spre cas? ?i-o v?zu pe SolHi venind spre el. La nici ca?iva pa?i de el, SolHi se opri locului ?i privi o vreme la marea care ?ncepuse dintr-o dat? s? se agite.

  Privind ?n aceea?i direc?ie, DooSan nu v?zu ?ns? nimic. Nu spuse ?ns? nimic ?i nici n-o gr?bi pe SolHi ca s? plece de acolo. Doar ?i d?du r?gaz ?i timp… doar ea ?i marea… a?a cum ?i sugerase b?tranul Pan ?n acea zi. Spera s? ca?tige puncte cu SolHi astfel, cea pe care o voia fericit?.

  F?cu bine b?rbatul dandu-i acel scurt r?gaz lui SolHi, c?ci ea privi marea nu pentru a-?i lua r?mas bun de la ea, ci pentru c? se lupta cu proprii demoni interiori. La fel sim?ea nu-?i de ce c? ar trebui s? r?man? ?n timp ce alt? parte ?i striga s? fug? din acele locuri ?i cat mai departe. SolHi ?ns? ar fi vrut s? r?man?. Nu singur?, ci al?turi de cineva drag, s? petreac? o noapte pe plaj?, cu marea dansand ?n fa?a ochilor ?i s? simt? c?-i era drag? cuiva.

  De altfel tr?ise o astfel de noapte. Anume acea noapte cand ea ?i DooSan st?tur? pe malul m?rii, pe acele roci de lang? mare, ?i priviser? ?n larg. Anume ?n acele clipe sim?i SolHi c?-i trebuia cuiva, c? ar fi plans cineva de-ar fi disp?rut ea. ?i, pentru prima dat? ?n via??, se sim?i atat de bine s? ?tie c? ?inea m?car cineva la ea.

  De fapt cine-o convinse pe SolHi s? se ?ntoarc? fu Yu Min, ?n ciuda durerii din suflet s-o ?tie cu altul ?i s-o ?tie iar plecand. Atunci, ?nainte ca ea s? coboare de pe punte ?i s? se ?ntalneasc? cu DooSan, ?i spuse, ?De-?i propune s? te ?ntorci, f?-o, SolHi! Nici nu te gandi s? renun?i, m-auzi? Acolo e via?a ta ?i nu aici! De aceea… ?ntoarce-te cu el!”

  ?Dar, Yu Min… ?tii prea bine ce s-a ?ntamplat ?ntre mine ?i Han DooSan. Cum ?mi po?i cere s? m? ?ntorc anume cu el?”

  ?Da, ?tiu asta. ?tiu cine-i el ?i cat ai suferit de cand i-ai cunoscut familia. Dar chiar ?i a?a, SolHi: ??i va fi mai bine al?turi de el decat aici. De ce? Pentru c? aici e trecutul ?n timp ce acolo poate fi viitorul. Sau ce, crezi c? ascunzandu-te aici trecutul n-o s? te g?seasc??”

  ?N-am zis nicicand asta. Doar c?… aici e acas?, Yu Min!”

  ?Aici e suferin?a ?i nu casa ta, SolHi. N-a fost de altfel niciodat?. Faptul c? via?a te-a adus aici ?i te-a for?at s? tr?ie?ti atat de multe dureri ?n acest loc nu ?nseamn? c? trebuie s? te ?ngropi ?n satul ?sta, SolHi.”

  ?Locul ?sta e casa mea, Yu Min. Marea ?mi e prieten. Tu.”

  ?Niciunul din noi n-a reu?it ?ns? s? te fac? fericit?. Ei ?ns? da. B?rbatul cela, care a b?tut atata amar de drum ca s? te ?ntoarc? ?napoi, dac?-i a?a cum cred eu, a f?cut-o totu?i. Tu ?ns? preferi s? suferi, SolHi. S? te ascunzi de realitate. Una de care nu te po?i ascunde aici. Nu pe barca asta de pescuit. Nu luandu-mi locul!”

  SolHi zambi. ?Credeam c?-?i place s? lucr?m ?mpreun?.”

  ?Da, nu neg c? e vesel cu tine. Dar… munca e munc? ?i prietenia e prietenie, SolHi. La fel… nu-i momentul ca s? te ?ngropi pe barca asta de pescuit. Nu tu. Pentru tine via?a are alte planuri. Sunt sigur de asta. La fel cum tu ai nevoie de bani ca s? supravie?uie?ti. Bani pe care nu-i faci stand aici, iar mama ta are nevoie de multe cheltuieli ?i ?tii prea bine cat se cheltuie pe ea.”

  ?Da, ?tiu, dar… am obosit.”

  ?Nu neg asta. ?tiu c-ai obosit ?i c-ai vrea s? renun?i. Nu acum ?ns?. Nu aici, SolHi ?i cu noi.”

  Dup? astfel de cuvinte, Yu Min plec?. ?l sim?i SolHi sup?rat, dar nu putea ?n?elege motivul exact, c?ci… nu putea fi pentru c? ea pleca. Chiar nu putea fi, pentru c? anume el ?i cerea s? plece.

  Ignora SolHi ?ns? un mare adev?r: c? Yu Min suferea anume din cauza ei ?n timp ce ea se ?nc?p??ana s? sufere din cauza vie?ii. El ?ns? nu-i spuse nicicand despre asta. Nu-i spuse pur ?i simplu pentru c? nu voia s? fie ?i el un chin ?n via?a ei ?i a?a ?n ruine.

  ***

  Ajun?i ?n Seul, DooSan opri ma?ina nu departe de casa lui SolHi. Privind-o, ??i d?du seama c? ?nc? dormea ?i zambi, c?ci o v?zuse trist? mai tot drumul, privind dep?rtarea, cu acea privire pierdut? pe care doar durerea o poate ?ntruchipa. ?n acele clipe ?ns?, v?zand-o dormind, pe jum?tate ?ntoars? spre el ?i zambind frumos, prin somn, b?rbatul surase ?i el, c?ci ?n?elese c? ea se calmase ?n sfar?it.

  ?Asemeni unui copil pe care nu te saturi s?-l prive?ti,” ??i spuse el, apropiindu-?i fa?a de a ei. Nu ca s-o s?rute se apropie DooSan de ea, ci ca s? coboare scaunul. Apoi, acoperind-o cu jacheta lui, se culc? pe scaunul de al?turi, privind-o ?ndelung, analizandu-i fiecare tr?s?tur? a fe?ei ?i bucurandu-se din plin s-o aib? atat de aproape, m?car pentru ?nc? o noapte.

  V?zand-o ?ncruntandu-se, se ?ncrunt? ?i DooSan. Ura s-o vad? f?cand astfel de mimici prin somn, c?ci ?i atunci cand dormir? ?mpreun? le v?zuse, ??ntruchiparea viselor urate,” cum ??i spusese el atunci. ?i, la fel ca ?n acea noapte, atingandu-i fruntea cu degetul, lui DooSan ?i reu?i s-o fac? iar s? zambeasc?, redandu-i parc? libertatea, ca unui pesc?ru? agitat ce ?i-a g?sit brusc lini?tea deasupra m?rii. ?Unul care miroase totu?i atat de pl?cut a lavand?.”