C-o can? de cafea aburind? ?n man?, b?tranul gardian Kim Mun Ho se ?ndrept? spre masa de lucru. Era fericit b?tranul, ca de fiecare dat? cand era lini?te la serviciu ?i-?i putea permite un astfel de lux: s? plece pentru scurt? vreme de la post ?i s?-?i serveasc? o cafelu?? cald?, pe care s-o savureze mult? vreme ?n timp ce privea la televizor. Iar acea sear? era una dintre acele seri lini?te. O sear? cand se putea relaxa cu adev?rat, c?ci avea doar un de?inut de p?zit, dar ?i acela era extrem de lini?tit.

  De altfel din aceast? cauz? ?i adora b?tranul Kim Mun Ho turele de noapte. Erau lini?tite, c?ci majoritatea de?inu?ilor dormeau ?i nu erau vizite deloc. De aceea ?i lucra ?n tura de noapte de mul?i ani deja, o tur? la care n-avea el de gand s? renun?e chiar dac? era aproape de pensie. Pentru el a fi singur la serviciu era ca o gur? de rai. Un loc?or departe de ochii curio?ilor ?i ?n special departe de nevasta guraliv?, care ?l cic?lea ?ntruna de-l vedea c? pierdea timpul privind meciurile de football la televizor ?n loc s-o ajute cu treburile casei sau s?-?i mai g?seasc? ceva de lucru ?i s? aduc? mai mul?i bani ?n cas?.

  ?De parc? banii aduc cuiva fericirea,” obi?nuia s?-i spun? b?tranul nevestei ori de cate ori ea ?i aducea aminte de ei. ?Nicicand n-au adus nim?nui noroc ?i nici n-au adus fericire ?n via?a cuiva. Doar pentru scurt? vreme. Dup? care, cand nu mai ai le?caie ?n buzunar, ??i dai seama c? ?ntr-adev?r pierzi timpul degeaba ?n via??. Nu crezi la fel, de?inut?” ?l ?ntreb? b?tranul pe cel pe care-l p?zea cand se a?ez? deja la masa lui, aducandu-?i aminte c? iar se certase cu so?ia ?n ziua aceea. Motivul? Cel dintotdeauna: banii.

  De?inutul ?ns? nu-i r?spunse. Ba chiar nu se mi?c? deloc de unde st?tea el: cu spatele la gratii ?i la Kim Mun Ho. Pe b?tran ?ns? nu-l deranja asta: nici c? st?tea cu spatele la el ?i nici c? nu-i r?spunse. El doar ridic? din umeri, murmurand sub nas, ?Fiecare cu demonii lui.” Dup? care, sorbind fericit din cafea, deschise televizorul, c?ci ?n seara aceea anun?aser? meci important ?i el n-avea de gand s?-l piard? pentru nimic ?n lume.

  Aducandu-?i ?ns? aminte c? volumul ridicat l-ar putea deranja pe de?inut, b?tranul se uit? spre celul?. Acela ?ns? nu se mi?case din locul lui. Nici m?car un milimetru. Ceva straniu ?n opinia gardianului, c?ci avea el ani nu ?ag? lucra?i ?n domeniul cela. La fel p?zise nu doar pe unul. De asta ?tia c? se mai foie?te omul cand aude g?l?gie. Cel pe care-l p?zea ?n seara aceea ?ns? p?rea al naibii de lini?tit.

  Asta nu l-ar fi deranjat prea mult, c?ci b?tranului ?i pl?cea s? priveasc? meciurile de football la volum tare. Dar totu?i ??i spuse m?car s? se scuze ?i s? vad? ce zice acela. De aceea ?i se ridic? de la locul lui. ?i, apropiindu-se de gratii, lovi u?or cu bastonul ?n barele de metal ca s?-?i fac? sim?it? prezen?a. Dup? care spuse, ??n caz c? te deranjeaz? volumul televizorului s?-mi spui, ne-am ?n?eles?”

  De?inutul t?cu ?ns?. La fel nu se mi?c? deloc. ?Ce mama naibii?” Gandi gardianul. ?A surzit sau ce? Nu, ?n celul? po?i ?i surzi, c?ci altceva n-ai ce face. Doar de dormit. Sau… o fi dormind el atat de strans?”

  Neg?sind ?ns? un r?spuns logic la a sa ?ntrebare, b?tranul ridic? din umeri ?i se ?ntoarse la locul lui. Apoi, savurandu-?i cafelu?a ?i cu ochii pe televizor, privi cu mare interes meciul. ?ntre reprize ?ns?, aruncandu-?i ochii spre de?inut, ?l v?zu tot ?n acela?i loc. ?Ce mama naibii?” Gandi iar Mun Ho. ?Chiar n-a amor?it stand acolo?” R?spuns nu primi nici de data aceea. La fel de?inutul nu se mi?c?.

  Asta ?l cam puse ?n gard?. De aceea ?i se ridic? el ?ntr-un final de pe scaun ?i se apropie iar de gratii. Apoi, lovind u?or cu bastonul ?n gratii, ?ncerc? s?-l trezeasc? pe de?inut. Acela ?ns? continua s? stea nemi?cat, cu spatele la gardian. Din aceast? cauz? ?i se ?ncrunt? iar Mun Ho ?i ?ntreb?, ?De?inut, e?ti bine? Sau poate te doare ceva?” Nici de data aceasta nu primi r?spuns. Din aceast? cauz? ?i se ?ncrunt?.

  Doar c? t?cerea ceea ?l ap?s? dintr-o dat? pe suflet. De aceea ??i spuse s? verifice. Dar, dup? cum o p??ise odat? cand unul dintre de?inu?i ?i s?rise ?n carc? cand intrase ne?narmat, b?tranul apuc? strans bastonul ?n mana stang?, iar cu dreapta scoase cheile din buzunar ?i deschise u?a. De?inutul ?ns?, spre marea lui uimire, nu se mi?c? nici de data aceea. De asta ?i strig? gardianul ?ntr-un final, ?Hei, am ?ntrebat dac? e?ti bine?”

  De?inutul iar nu r?spunse. De asta ?i Mun Ho f?cu ca?iva pa?i spre el. P??i totu?i cu aten?ie, oarecum temandu-se, c?ci niciodat? nu ?tii la ce s? te a?tep?i de la unii. Doar c? chiar se ?ngrijor? ?n clipa ?n care ajunse lang? de?inut ?i, ?mpungandu-l pe acela cu bastonul, v?zu c? nu reac?iona defel. De asta ?i ?ncepu s? strige speriat, ?Hei, ce-i cu tine? Treze?te-te! M-auzi? Ce-i cu tine?”

  Nu primi niciun r?spuns nici de data aceea. Nu unul verbal. Doar o dar? de la un lichid alb ce curse din gura de?inutului se v?zu pe podea. La fel se v?zu ?i tava cu mancare care se afla nu departe de de?inut ?i care p?rea s? fi fost ?mpins? cu for?a ?ntr-o parte. ?Otr?vit!” Strig? Mun Ho dintr-o dat?. ?De?inutul s-a otr?vit!” Dup? care sufl? ?n al s?u fluier, pe care-l purta atarnat la gat, cerand ?nt?riri.

  ***

  Strangand-o pe SolHi la piept, ?n timp ce ?edea ?ntins lang? ea, ?nvelit cu aceea?i plapum?, DooSan ?i s?rut? f?r? s? vrea cre?tetul. S?rutul ?ns? nu fu unul stangaci, ci natural, de parc? cei doi ar fi dormit ?n fiecare zi al?turi ?i a-i s?ruta cre?tetul femeii iubite ar fi fost pentru DooSan o simpl? rutin?. La fel acel s?rut ?l umplu pe b?rbat de sentimente frumoase ?i, pentru prima dat? ?n mult? vreme, se sim?i ?mp?cat cu sine ?i cu lumea ?ntreag?.

  ?De parc? a? fi dormit ani de-a randul, visand mereu acela?i co?mar,” baigui DooSan, amintindu-?i prin cate trecuse ?n acei ultimi ani. Dar, cand SolHi se mi?c? prin somn, strangandu-se mai aproape de pieptul lui, b?rbatul surase. ??i totu?i a avut ?i p?r?ile lui bune acel co?mar. Ne-a adus ?mpreun?, chiar dac? ambii a trebuit s? trecem prin atat de multe lucruri nasoale ?i la fel s? suferim enorm.”

  ?n cele din urm?, sim?indu-se nostalgic, DooSan se trase mai aproape de ea, o ?nveli mai bine cu p?tura ?i apoi, cufundandu-?i fa?a ?n p?rul ei, inspir? adanc al ei parfum. Un parfum care-l f?cu din nou s? zambeasc?. ?i, f?r? s? vrea, ochii i se umplur? de lacrimi.

  L?crim? DooSan amintindu-?i de YuSan ?i de cele spuse de Marie, ?Chiar dac? e femeia fratelui t?u?” Aceste cuvinte ?ns?, de?i r?sunau ca un blestem pentru a lui iubire sau mai bine spus ca un ordin la avea interzis la iubire, ?l f?cur? s-o vrea mai mult: al?turi de el, o via?? ?ntreag?, iubit? ?i protejat? ?n bra?ele lui. Da, o voia al?turi, chiar dac? lumea ?ntreag? era ?mpotriva lor ?i chiar dac?… era vinovat? de al lui co?mar.

  ?Dar totu?i, SolHi, ce s-a ?ntamplat ?n acea noapte?” ?ntreb? b?rbatul ?n ?oapt?. ??i de ce atat de multe secrete se las? ?ntre noi?” O ?oapt? care-l f?cu pe el s? se ?nfioare, c?ci SolHi dormea prea strans ca s?-l aud? ?i s? simt? ceva.

  A lui ?oapt? ?ns? nu doar ?l cutremur? pe din?untru, dar la fel ?l f?cu nostalgic. Apoi, pas cu pas, amintirile ?l luar? ?n st?panire. Acele amintiri de cand era ?nc? ?n casa p?rinteasc?, de cand YuSan tr?ia ?nc? ?i de cand DooSan era ?nc? fericit, neavand griji prea mari ?n via??. Acum ?ns?, la ?apte ani dup? moartea fratelui, DooSan sim?i c? ?i era dor. Da, ?i era enorm de dor de YuSan, de ale lui sfaturi, de rasul lui, de a lui ?mbr??i?are ?i… de simplul fapt c?-i era mereu al?turi.

  Al lui dor nu era ?ns? ?ntampl?tor sau repentin. Lui DooSan mereu ?i fusese dor de YuSan. Doar c? ?n acele clipe, cand o avea pe SolHi al?turi, despre care Marie ?i spusese c? era posibil s? fi fost femeia lui YuSan, ?l f?cu pe DooSan s? simt? c? ?ntr-adev?r ?i era dor de-al s?u frate mai mare. Motivul? Voia r?spunsuri, c?ci ?tia prea bine c? anume YuSan i le putea da.

  Dintr-o dat? ?ns? tres?ri cand se auzi pe sine, cel de acum ?apte ani, spunandu-i cu glas juc?u? lui YuSan cand acela se ?ntorsese mai devreme de la serviciu, ?ntr-o sear?, ?i-l g?si pe DooSan jucand singur baschet ?n curte, ?Ooo, domn procuror Han YuSan ne onoreaz? azi cu prezen?a. Un adev?rat miracol dac? sincer. S? fie din cauza c? ?n sfar?it te-au concediat cand ?i-au dat seama c? ?ncurcai i?ele pe la procuratur??”

  Auzindu-l pe al s?u frate mai mic glumind astfel YuSan zambi. ?Desigur c?… nu. Sau ce, crezi c? to?i sunt ca tine? Leno?i ?i f?r? perspective ?n via???”

  ?Nu…,” t?r?g?n? DooSan r?spunsul, jongland cu mingea de baschet. ?…n-ai tu dreptate,” ?i spuse lui YuSan, aruncand brusc mingea spre el. ??i, ca s?-?i ar?t c? nu-s lenos, accept? o partid? de baschet cu mine. Astfel o s? ?n?elegi cu adev?rat cine-i lenosul dintre noi doi.”

  ?Crezi tu?” ?i r?spunse YuSan atunci, zambind. Dup? care puse mingea jos ?i, cu mi?c?ri lene?e, ??i scoase sacoul. ?C-o s? po?i ca?tiga ?n fa?a mea, fr??ioare? Te asigur c? nu. A?a c?… nu pierde timpul ?i prinde-m? dac? po?i!” Dup? care, nici una nici dou?, YuSan arunc? mingea la co?, marcand. ?Punct ochit, punct lovit,” spuse el vesel, privind la mutra acr? a lui DooSan. ?Nu ce, frate, e?ti gata s? pierzi?”

  ??n visele tale!” ?i r?spunse DooSan surazand. Dup? care ?l atac? pe YuSan, pe care-l deposed? rapid de minge, marcand. ?1-1. A?a c?, procuror Han, de nu vrei s? pierzi, ai face bine s? nu pierzi timpul.” Apoi rase fericit nevoie mare. Deveni ?ns? atent v?zand c? YuSan ??i sufleca manecile. ??ncerci s? tri?ezi cumva?”

  ?Eu? De ce s? tri?ez?” Spuse YuSan, surazand. ?Pot s? te bat ?i f?r? ?iretlicuri, Han DooSan.”

  ?Serios? Nu asta s-a v?zut mai devreme: te-am deposedat de minge ?i nici m?car n-ai realizat asta.”

  ?Norocul ?ncep?torului. La fel nu eram eu ?nc? bine ?nc?lzit. Acum ?ns?, prinde-m? dac? po?i!” ?i fu randul lui YuSan s?-?i atace fratele, deposedandu-l de minge ?i marcand iar.

  ?n seara aceea au jucat mult. ?n jur de vreo dou? ore. Nu sim?ir? ?ns? niciunul oboseala ?i la fel nu voiau parc? s? renun?e. Se sim?eau bine ?mpreun? a?a cum se sim?iser? mereu, c?ci acele jocuri, copil?re?ti cum le numeau ei, ?i ajutau s? se apropie mai mult ?i chiar s? simt? c? nu-s singuri pe lume.

  ?Un joc care a fost de fapt ?i ultimul,” murmur? DooSan trist, aducandu-?i aminte de acea ?ntamplare. ?De-a? fi ?tiut c? la cateva zile dup? asta o s? pleci pentru totdeauna de lang? noi te-a? fi urmat ca o umbr?, YuSan, ?i poate c? a?a n-ai fi murit.”

  Privi ?ns? din nou la SolHi cand ea se mi?c? din nou prin somn. La fel ?i atrase aten?ia al ei murmur abia auzit, ??i poate totu?i r?mai?” Cine s? r?man? nu spuse. De asta ?i sim?i DooSan gelozie. Da, era gelos. Pe toat? lumea de altfel. Pan? ?i pe YuSan, care nu mai era printre ei, dar care putea fi totu?i cel c?ruia SolHi ?i cerea s? mai r?man?. ??i-a? fi vrut s?-mi spui mie asta, SolHi,” gandi DooSan, lipindu-?i fruntea de cre?tetul ei. ?A? fi r?mas pentru totdeauna. O via?? ?ntreag?. Iar de YuSan n-ar fi murit atunci a? fi fost cel mai fericit b?rbat de pe p?mant.”

  Tres?ri ?ns? iar, cand ?n minte ?i reveni o amintire din aceea?i sear? ?n care el ?i YuSan jucaser? baschet. Se sim?eau deja ambii epuiza?i dup? dou? ore de joc vioi. De aceea deciser? s? ia o pauz? ?i se a?ezar? pe caldaramul cald. Dar, ?n timp ce DooSan privea cerul ?mpanzit de puzderie de stele ?n acea noapte, YuSan ??i privea fratele. ?ndelung de altfel, de parc? ar fi vrut s?-?i ?ntip?reasc? al lui chip ?n minte pentru o eternitate. La fel ar?ta de parc? ar fi vrut s?-i pun? o ?ntrebare, dar nu ?ndr?znea defel.

  Surprinzand privirea fratelui a?intit? asupra sa, DooSan se ?ncrunt? ni?el. Apoi, cu glas juc?u?, ?ntreb?, ?Ce? O s?-mi repro?ezi acum c? iar ai pierdut ?n fa?a mea?”

  ?Nu-i asta,” se gr?bi YuSan s? r?spund?. Dup? care, oarecum ru?inat, privi ?n alt? parte.

  ?Atunci?” Insist? DooSan s? primeasc? un r?spuns.

  ?Doar… eram curios.”

  ??n leg?tur? cu…?”

  ?Cu… acea fat?,” se balbai YuSan, ?n timp ce-?i privea ?int? palmele ?nro?ite de la atata b?tut mingea. DooSan ?ns? ?l privi ?ncurcat, c?ci chiar nu ?n?elegea despre care fat? anume ?ntreba al s?u frate. De aceea ?i s? v?zu YuSan nevoit s?-i explice, ?Cea cu care tu… ai petrecut atunci… ?tii tu… o noapte la… motel.”

  ?Aaa,” r?spunse DooSan sec. Apoi, l?sandu-se pu?in pe spate ?i sprijinindu-se pe coate, privi din nou cerul ?nstelat. ?Uitasem de asta dac? sincer. La fel nu m-am a?teptat c? ?i tu ??i aminteai de ea.” Dar, de?i vruse s? par? oarecum indiferent, se sim?i totu?i o oarecare triste?e ?n vocea lui.

  YuSan ?ns? ?l privi mirat. ?De ce? Adic? de ce ai crezut c? nu-mi amintesc de seara aceea.”

  ?Pentru c? eu singur am uitat de ea. Mai ales cum arat?. De altfel, s? fiu sincer, cu adev?rat nu-mi amintesc chipul ei. Doar… momentul cand am plecat din camer?. Atunci m-am uitat pentru cateva clipe ?n urm?. Voiam s?-i v?d chipul. Dar… n-a fost s? fie. Dormea atunci cu fa?a ?n pern? ?i acoperit? cu plapuma pan? peste cap. ?i… poate a fost mai bine a?a. S? nu-i v?d chipul. A?a nu simt vin? pentru ea ?i la fel n-am fost for?at s? am de-a face cu cine ?tie ce… femeie. M? mul?umesc doar cu faptul c?-mi amintesc de-al ei p?r frumos de culoarea ca?tanelor coapte ?i c? mirosea frumos a lavand?.”

  Dup? astfel de cuvinte, nostalgia puse st?panire pe ambii. ?n special pe YuSan, care, f?r? a-?i privi fratele, ?ntreb?, ??i… nu ?i-ar pl?cea s-o revezi?”

  ?De ce m? rog?” ?ntreb? DooSan surazand.

  ??tiu ?i eu?! Ca s? ?tii totu?i cu cine ai petrecut acea noapte. A?a n-o s? sim?i cu adev?rat vin? pentru c? din cate mi-ai povestit atunci nu ?i-ai luat nici m?car r?mas bun.”

  DooSan rase. Zgomotos de altfel. ?Ia, Han YuSan,” strig? el deodat?. ?Tu acum serios? S?-mi iau r?mas de la o femeie cu care mi-am petrecut noaptea? ?i… ce-ar fi trebuit s?-i spun la desp?r?ire? Mul?umesc c? ai petrecut noaptea asta cu mine sau poate… ce zici dac? repet?m? Nu fi naiv! De nu o s? cred c? ?ntr-adev?r n-ai petrecut nicicand noaptea cu nimeni.”

  A case of theft: this story is not rightfully on Amazon; if you spot it, report the violation.

  ?E?ti nebun?” Strig? YuSan, oarecum ru?inat. ?Sau… ai uitat cumva c? eram pe cale s? m? ?nsor?”

  ?De uitat n-am uitat eu. De altfel, ai dreptate: So Su Yon nu-i genul de femeie care s? fie cu un b?rbat care doar o ?ine de manu??. Mai ales ?tiind ce-a f?cut cu mine ca s?…” ?nghi?i dintr-o dat? ?n sec, dandu-?i seama c? vorbise prea multe. Mai ales v?zand c? YuSan se sup?rase parc?. ?Sorry, eu doar…”

  ?Las-o balt?!” ?i spuse YuSan sec. De altfel avea de ce s? fie sup?rat ?i s? nu vrea s? vorbeasc?. Pan? la urm? era vorba de fosta sa logodnic? ?i al s?u frate, c?ci datorit? unei situa?ii ciudate ?ntre ei ajunse YuSan s?-?i anuleze nunta.

  DooSan ?ns? p?rea s? nu vrea s? termine acea discu?ie. Prea se sim?ea ciudat. La fel se sim?ea vinovat fa?? de YuSan, c?ci chiar dac? n-avuse nici o vin? ?n situa?ia ceea cu Su Yon, tot ?l m?cina pe din?untru. De aceea ??i spuse c? dac? se mai scuza odat? ar fi putut schimba ceva, ?YuSan, n-o lua ?n nume de r?u. Eu doar…”

  ?Da… am ?n?eles eu!” ?l ?ntrerupse al s?u frate dintr-o dat?. ?Mai bine s? nu vorbim de asta. Dar totu?i, chiar dac? tu pari s? nu-?i dore?ti asta, o s?-?i spun iaca ce: ar fi totu?i o idee s-o cau?i pe acea fat?.”

  ?Pentru ce?” ?ntreb? DooSan ?ncurcat.

  ?Pentru… m?car s? te asiguri c? nu la?i copii f?r? tat? ?n urma ta dac? nu e?ti curios s? vezi cum arat?.”

  DooSan rase ?ns?, ?Copii f?r? tat?? Eu?”

  ?Doar nu eu. Sau… ai uitat deja c? erai beat mort cand a?i petrecut ?n noaptea ceea la motel? Ce dac? n-a?i folosit protec?ie ?i ea a r?mas ?ns?rcinat?? ??i vei l?sa copilul s? creasc? f?r? tat??”

  Aceste cuvinte ?l iritar? pe DooSan nu-?i de ce. De aceea ?i se ridic? brusc pe ?ezute ?i, ?ntorcandu-se spre al s?u frate, ?i spuse sigur pe sine, ?Ia, Han YuSan, chiar atat de iresponsabil m? crezi? Da, poate ?i ai dreptate. Uneori pot fi iresponsabil. Dar nici ?ntr-atat ?ncat s? am copii cine ?tie cu cine. Mai bine ai avea grij? de tine, c?ci tu ai mai multe ?anse s? ai copii, c? ?i-i dore?ti. De aceea, f?-?i copiii t?i ?i nu cer?i nepo?i!”

  ?Ce dac? totu?i gre?e?ti?”

  ?Nu cred. De altfel sunt sigur de asta, c?ci m-am protejat ?n noaptea aceea. Iar ce ?ine de cum arat?… nu m? intereseaz? s-o ?tiu! Chiar nu vreau! Mi-i bine a?a!” Dup? care, oarecum iritat, se ridic? de jos, lu? mingea ?i plec? f?r? s? priveasc? ?n urm?.

  YuSan nu-l urm? ?ns? dup? cum ?i era felul cand DooSan se sup?ra dup? vreo ceart? sau discu?ie de genul celei pe care o avuser?. Din contr?, ?n seara aceea r?mase a?ezat pe acel caldaram, privind ?n zare, extrem de ganditor ?i parc? ne?tiind ce s? fac?. De altfel acolo ?l v?zu DooSan ?i dup? ce ie?ise din du?. Dar, de?i avea o mul?ime de ?ntreb?ri ?n cap despre ce musc? l-ar fi pi?cat pe YuSan ?n seara aceea de-i vorbise despre o femeie cu care petrecuse o noapte, nu merse s?-l ?ntrebe direct. Preferase s? dea timpului timp, convins fiind c? anume timpul o s? le rezolve pe toate.

  Timpul ?ns? nu ?inu cu niciunul din ei. La fel cei doi nu mai vorbiser? despre acea femeie dup? acea noapte. Vorbiser? ?ns? despre So Su Yon, cand YuSan, care venise ?ntr-o sear? acas?, iritat, ?i repro?? iar fratelui c? nu-i spusese c? fosta lui logodnic? ??i dorea s? fie anume cu DooSan ?i nu cu el. ?n acea sear? ?i se certaser? urat de tot. Dup? care DooSan plec? din cas? ?i nu se ?ntoarse multe zile, nevrand s? dea ochii cu al s?u frate mai mare. Ba chiar nici nu-i r?spundea la apeluri, de?i YuSan ?l sunase de mai multe ori dup? acea ceart?.

  Nu-i r?spunse la apel nici ?n seara mor?ii. ?Lucru pe care-l regret enorm,” murmur? DooSan abia auzit. ?La fel cum regret c? ?n acea sear?, cand mi-a vorbit despre acea femeie, nu m-am apropiat de el ?i nu l-am ?ntrebat ce ?tie el despre ea. De-a? fi f?cut-o… poate c? n-a? fi avut acum atat de multe ?ntreb?ri f?r? r?spuns.”

  R?spuns ?ntr-adev?r n-avea cine s?-i dea. Al s?u frate nu mai era, iar SolHi dormea. Ca un prunc de altfel, lipit? de pieptul lui. ??i… ?tii, SolHi,” murmur? DooSan abia auzit, privind la p?rul ei ce mirosea frumos a lavand? ?i aducea a castane coapte, ?de l-a? fi ?ntrebat atunci cine era acea femeie, poate c? nu m-a? fi ?ntrebat acum de-ai fost a lui sau doar a mea. Dar… nu, nu vreau s? m? gandesc la astfel de ?ntreb?ri. Nicicand. Mai bine s? te am al?turi. M?car atata timp cat via?a asta ne va da o ?ans?.”

  ?n cele din urm?, alungandu-?i din minte acele ganduri care-l tormentau, DooSan ??i ?ncol?ci bra?ele ?n jurul lui SolHi, pe care o stranse la piept iar??i. Apoi, inspirand adanc al ei parfum, se l?s? cople?it de vise… despre ei doi, despre un viitor ?mpreun?, departe de griji ?i de nevoi. De altfel atat de mult se cufundase ?n vise ?i ganduri pl?cute c? nu auzi vibra?iile telefonului mobil pe care-l uitase ?n noaptea aceea pe canapeaua din camera sa. Un telefon care vibrase de altfel mult? vreme. Insistent.

  ***

  ?Mai degrab? scoli mortul din sicriu, decat s? dai de procuror Han ?n miez de noapte,” murmur? Kan furios, punand telefonul ?n buzunarul de la piept. ?Nu, cred ?i eu?! Cu a?a infirmier? precum SolHi, cui i-ar fi pe plac s? fie deranjat pentru o sinucidere?!” Continu? el s? bolmojeasc?, ?ndreptandu-se spre celula ?n care se aflau deja medicii legi?ti ?n frunte cu GhiYon.

  Stramb? ?ns? Kan din nas cand GhiYon spuse, ?Totu?i m? ?ndoiesc c? ?i-a f?cut-o cu mana lui.”

  ?Mie ?ns? mi se pare c? da. De altfel e atat de evident, doctore. S? nu uit?m c? era p?zit. Nu cred c? cineva ar fi intrat la ora asta ?n sec?ia de poli?ie doar ca s?-i fac? ?stuia festa b?gandu-i otrava pe gat.”

  ?Eu n-am negat c? a b?ut-o singur,” spuse GhiYon, privind ?int? la Kan. ??ntrebarea ar trebui totu?i pus? altfel: dac? tot era bine p?zit, cum a ajuns otrava la el?”

  ?Nu…,” t?r?g?n? Kan s? r?spund?, sc?rpinandu-se dup? ceaf?. Pan? la urm? n-avea el un r?spuns la acea ?ntrebare. La fel… avea dreptate iubitorul de p?pu?i: chiar era curios faptul de unde luase de?inutul otrava. De aceea se ?ncrunt? iar, ?Dar totu?i, cum a?i ajuns la concluzia c?-i anume otrav??”

  GhiYon surase, ?S? zicem c? nu-i primul mort pe care-l ?vizitez” ?n celul?. La fel nu-i primul a c?rui moarte ?n circumstan?e stranii o cercetez.”

  ?Nu, cred ?i eu c? nu-i prima,” r?spunse Kan ?ntr-o doar?, privindu-l pe medicul legist din cap pan?-n picioare. ?Iar ca s?-?i r?spund la ?ntrebarea ?cum a ajuns otrava la el?” o s-o fac dup? investiga?ii am?nun?ite.” Dup? care stramb? din nas, c?ci chiar ura el s? n-aib? r?spunsuri la ?ntreb?rile care i se puneau.

  GhiYon ?ns? r?mase la teoria lui, ?Poate ?i ave?i dreptate, detective, numai c? s? nu uit?m un lucru: adev?rul nu e mereu descoperit. La fel cercetarea am?nun?it? nu garanteaz? rezultatul dorit.”

  ?La ce anume v? referi?i?”

  ?La Ian SolHi!” R?spunsul medicului legist ?l f?cu pe Kan s? se opreasc? locului, c?ci pan? atunci umblase prin celul?, cercetand-o am?nun?it. Cand stramb? iar din nas ?ns? ?l v?zu pe GhiYon surazand, ceva deloc pe placul lui de altfel. Dar… n-avea altceva ce face. De aceea ?i se uit? ?n alt? parte. Asta ?i d?du ?ns? ?ansa lui GhiYon s? spun?, ??i totu?i am avut dreptate. ?n caz contrar nu v-a?i fi oprit locului, auzindu-mi teoria.”

  Kan ?ns? ranji, spre marea mirare a medicului legist. ?Nu, dac? n-a?i fi avut-o, a-?i fi sim?it deja cat de dulce e un pumn ?ntre ochi, c?ci prea nesuferit sunte?i ?n ultima vreme.”

  ?Nu, mi-au mai spus ?i al?ii asta. Dar… am totu?i dreptate. De aceea v-a? fi recunosc?tor dac? mi-a?i spune ce anume a?i g?sit dvs ?i detectiv Ian ?n acel depozit.”

  ?Nimic de interesul dumneavoastr?,” r?spunse Kan sec. Dup? care-i ?ntoarse iar spatele cu gand s? ias? din celul?. R?mase ?ns? locului cand ?i v?zu pe cei doi medici legi?ti, care scoteau deja de?inutul de acolo ?ntr-un sac mortuar ?nchis doar pe jum?tate. La vederea de?inutului ?ns?, Kan ??i aminti nu-?i de ce de YuSan, cand ?l scoseser? pe acela din depozitul abandonat ?i DooSan deschise apoi sacul mortuar ca s?-i ating? mainile fratelui. De aceea ??i spuse c? n-ar fi fost totu?i o idee rea s? discute despre acel incident. Nu era ?ns? momentul potrivit. De aceea se mul?umi doar s? spun?, ?S? l?s?m asta pe alt? dat?. Acum s? vorbim despre ce-i important.”

  ?Precum?”

  ?Precum… s? excludem de exemplu teoria c? de?inutul umbla cu otrava ?n buzunar. Nu, ?ti?i ?i dvs, idea c? ?dac? ??tia m? prind ?mi fac felul.” De-ar fi fost a?a am fi g?sit-o la sigur la perchezi?ii.”

  ?Sun? logic. Exist? ?ns? ?i posibilitatea ca cineva s?-l fi ?ajutat” ca dovada ceea s? treac? neobservat?.”

  ?Pu?in probabil. ?i cunosc prea bine pe tipii de aici ca s? accept s? fie asta adev?rat. Nu, e imposibil. Am lucrat cu ei ?i-i cunosc pe fiecare ?n parte. ?i, chiar de ?tiu ce-i poate fiec?ruia din ei pielea, tot sunt sigur c? nu datorit? lor ?sta e mort.”

  ?Atunci… a fost vizitat.”

  ?Posibil. Ia, Oh Yoon Suk, pe la ce or? i-ai f?cut ?stuia vizita?”

  ??n jur de 4 seara, sombe. De ce?”

  ?Pentru c? m? bate un gand,” bomb?ni Kan, cat Yoon Suk veni ?n celul? din camera de al?turi de unde luase declara?ia gardianului. ??i… n-ai v?zut nimic suspect atunci? Poate pe cineva care s?-l fi vizitat pe ?sta?” Insist? Kan.

  ?ntrebarea detectivului ?l cam puse pe Yoon Suk ?n ?ncurc?tur?. Dup? cateva clipe de gandire ?ns?, timp ?n care stramb? ?ntruna din nas de parc? asta l-ar fi ajutat s?-?i aminteasc?, spuse, ?Parc? nu. Era lini?te atunci. De ce? Crede?i c-a fost ?ajutat?”

  ?E ?i asta o posibilitate, c?ci… nu cred c? are puteri magice. ?tii ?i tu, din ?lea: s-a evaporat omul din celul? pentru scurt? vreme, a mers la magazinul de otr?vuri, ?i-a cump?rat o doz?, dup? care s-a ?ntors ?n celul? ?i… hopa, hai s? vedem ce-i ?i pe lumea cealalt?!”

  ?De ce? A?a ai fi f?cut tu de erai ?n locul lui?” ?l tachin? Yu pe Kan, ap?rand ?i el ?n celul?. Kan ?ns?, v?zandu-l, stramb? din nas.

  ?Bine c? le ?tii tu pe toate,” o tranti Kan dintr-o dat?. ??i, ca s?-?i r?spund totu?i la ?ntrebare, nu-s eu ca ?sta. Adic? nu m? ucid eu doar pentru a ascunde adev?rul.”

  ?Dar totu?i dac? ?tii ce-ar face al?ii ?nseamn? c? te-ai gandit la asta. M?car odat? ?n via??.”

  Kan ranji. ?Nu, ia zi, ce tot m?nanci ?n ultima vreme de le ?tii pe toate? Oameni?” Bomb?ni detectivul ar??gos. De altfel era chiar furios, c?ci ?n ultima vreme nu prea avuse timp s? treac? pe acas?. Mai ales ?n noaptea aceea, c?ci imediat dup? ce-l vizitar? pe Scorpion ?i plecar? din parcarea celor de la Antidrog, fuseser? chema?i acolo, cand el ar fi vrut s? doarm?. Mai ales… era nervos nu-?i de ce pe Yu, de parc? acela ar fi fost vinovat de faptul c? trebuia s? munceasc? non-stop. De asta probabil ?i-l irita, spunandu-i mereu s? nu-i mai sufle ?n ceaf?.

  ?Oameni poate c? ?i nu m?nanc, dar am mae?tri buni. De teapa ta,” ?i spuse Yu, surazand. Dup? care se duse s? cerceteze ?i el celula.

  Al lui r?spuns ?ns? ?i oarecare indiferen?? ?l cam ?nt?ratar? pe Kan. Acela, intrand brusc ?n celul? ?n urma lui Yu, ?ntreb?, ??i… dac? tot zici c? ?nve?i multe de la mine, inspectore, ce-ai zice s? ne spui ?i nou? ce-ai ?nv??at de data asta? ?n special ce-a mirosit al t?u nas de copoi.”

  ?C? tu-mi sufli tot mai des ?n ceaf?,” ?i r?spunse Yu, ranjind. V?zand ?ns? c? Kan era pe cale s? se ?nfurie, schimb? tema. ?Despre ?sta… doar c? am impresia c-a fost amenin?at. S?-?i fac? felul m? refer. Motivul? Familia. Era singurul lucru de valoare pe care-l avea. Nu cred c? avea de gand s-o piard? dac? tot a intrat ?n jocul ?sta periculos.”

  ?Totu?i, sombe Yu, dac? ave?i dreptate, acea amenin?are trebuia s? fi venit dup? ce a fost ?nchis,” spuse Yoon Suk.

  ?Cel mai probabil c? da. S? nu uit?m c? b?ie?ii lui Iun Dja Iun ?i chiar SolHi sus?in c? ?ncercase s? fug? de la fa?a locului. Deci, primul lor gand a fost c? dac? fuge nu-l vom prinde.”

  ?E plauzibil ce spui,” bomb?ni Kan. ?Mai ales dac? aveau de gand s?-l scoat? pe ?ofer din ?ar?. Ce m? intereseaz? ?ns? pe mine e s? ?tiu cine anume l-a vizitat.”

  ?Gardianul ar trebui s? ?tie cine,” spuse GhiYon oarecum indiferent.

  M? gandisem ?i eu la asta dac? ceva,” r?spunse Kan oarecum sarcastic. Dup? care ?l strig? pe gardian, iar cand acela ap?ru ?n camer? ?l ?ntreb?, ?Ofi?er Kim, v? aminti?i cumva de victima a avut vizite ?n ultimele zile? ?n special ?n ultimele ore m-ar interesa.”

  Mun Ho ??i lu? cateva clipe de gandire. ?Dac? sincer au fost vizite. Dar nimic straniu. Doar detectivii de aici. ?i… ah, da, unul de la procuratur?. Detectiv Oh dac? nu m? ?n?el ?l chema.”

  ?Sunt eu!” Murmur? Yoon Suk, extrem de mirat s? afle c? paznicul nu-l ?inea minte.

  Pe Kan ?ns? r?spunsul gardianului ?l cam irit? un pic. De asta bomb?ni ca s? fie auzit de to?i, ?Dac? nici pe cel ce l-a vizitat recent nu-l ?ine?i minte, atunci sincer nu ?tiu ce face?i aici, ofi?ere Kim.” Dup? care scutur? din cap cu repro?. Apoi se ?ntoarse Kan spre Yoon Suk, ?Iar ?ie, ?i-a spus ceva anume decedatul cand ai venit s?-l vezi?”

  ?Nimic important. Doar c? n-are ce ad?uga la cele deja spuse ?i atat.”

  ??nseamn? c?-l instruiser? deja bine,” murmur? Yu.

  ?Bingo! ?mi plac cum gandesc ?nv???ceii!” Strig? Kan dintr-o dat?, luandu-i pe to?i prin surprindere, ?n timp ce r?sfoia jurnalul luat din mana ofi?erului Kim. Pan? la urm? ?ns?, cand ?n?eleser? gluma, zambir? ceilal?i. ?Nu era glum?, dac? ceva,” spuse detectivul serios.

  ?Da nici n-am crezut noi,” ?l ?n?ep? GhiYon. ?Mai bine ne-ai spune ce tot cau?i ?n registrul cela. Curand o s? r?man? f?r? foi ?n mainile tale.”

  ?Fantome. Dar se pare c? am gre?it adresa,” spuse Kan furios ?i arunc? registrul pe mas?. ??nseamn? c? n-avem nimic concret.”

  ?A?a se pare,” ad?ug? Yu.

  ?Dar camerele?”

  ?Nimic pan? cand. SuJin se ocup? ?nc? de ele.”

  ?Ia sta?i pu?in!” Murmur? paznic Kim, f?candu-i pe ceilal?i s?-l priveasc? mirat. ?Dac? e s? m? gandesc bine, decedatul era straniu de cateva zile.”

  ?Straniu? ?n ce fel?” Se interes? Yoon Suk.

  ?Speriat… ?ngrijorat… ce ?tiu eu?! ?n special era a?a dup? vizita avocatului!”

  ?Avocatului? Da n-ai zis tu c? nu l-a mai vizitat nimeni ?n afar? de ai no?tri?” ?ntreb? Kan ar??gos.

  ?Nu, asta mi-a sc?pat,” murmur? Kim, sc?rpinandu-se la ceaf?.

  ?Naiba s? v? ia. Repede v? mai scap? lucrurile importante. ?i… cum ziceai c?-l cheam? pe avocat?”

  ?N-am zis!”

  ?Atunci? Ia repede carne?elul dac? scrii undeva ?i verific?! Sau… nu-mi zi c? n-ai ?nsemnat?”

  ?Ba am ?nsemnat eu, mereu ?nsemn,” spuse Kim sup?rat, c? fusese luat la rost f?r? merit. ?Uite aici! Ian Hion Uk! Da, da, avocat Ian Hion Uk! L-a vizitat pe inculpat acum 3 zile. ?in minte c? venise exact cand ?mi ?ncepeam tura, ?n jur de orele ?ase seara.”

  ?Cam tarzior pentru vizitele de curtoazie ale avocatului. Nu crezi, Kan?” Spuse Yu.

  ?Mi se pare ?i mie. ?n special ?tiind ce poam? e Ian Hiok Uk ?i mai ales pentru cine lucreaz?,” marai Kan. ?S? mergem s?-i facem o vizit?!”

  ?La ora asta, sombe?” F?cu Yoon Suk ochii mari. ?E ora 5 diminea?a!”

  ?Atunci o s?-l a?tept?m frumu?el la u?? pan? deschide. Nu de alta, dar iubesc s? fiu un client matinal!” Spuse Kan cu oarecare batjocur? ?n glas. Dup? care se ?ntoarse spre Yu ?i-i spuse, ?Iar tu, urmeaz?-m?! Dac? tot te-ai lipit de mine ?n ultima vreme s? nu fim separa?i zic. A?a nu-i dezam?gim pe cei care ne cred suflete pereche.” Apoi, morm?ind ceva sub nas, le ?ntoarse celorlal?i spatele ?i se porni spre ie?ire.

  Comportamentul lui Kan ?i f?cu pe ceilal?i s? schimbe priviri, c?ci chiar nu ?n?elegeau ce era ?n capul lui. Doar Yu ?tia ce-i cu Kan. De aceea ?i zambi el. Apoi, dup? ce-i d?du lui Yoon Suk ?n grij? s? cerceteze bine locul ca s? nu le scape vreun detaliu ceva porni ?nceti?or ?n urma lui Kan. Erau pan? la urm? ?suflete pereche,” nu putea nega asta, c?ci ?ntre ei se legase o ciudat? prietenie. F?r? s? fi vrut ei asta dinadins de altfel.